307 matches
-
boierul. Nu l-ai putut învăța să numere hambarele! murmură femeia, plecând să vestească pe Maria, bucătăreasa curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
negru, sub gratiile căruia o lumină roșie avea darul să sugereze un strat de tăciuni fierbinți. Pentru cine nu credea în veridicitatea acelei imitații de tăciuni se ofereau saci cu cărbuni, de diferite mărimi, expuși chiar la piciorul grătarului. Un umbrar alb cu dungi vernil prelungea spațiul deschis din spatele unui automobil station, iar o masă pliantă înconjurată de scaune pliante era așternută pentru cinci persoane, cu tacâmurile de rigoare, toate, bineînțeles, de plastic. Privirea lui Nestor întâlni drept fundal, întinsă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ciobanii să-și astâmpere setea și să se adăpostească de arșița amezii. Aerul îmiresmat de flori le turna parcă puteri noi în vine. Roland a simțit imediat o înrâurire binefăcătoare, deși era în armură. El s-a oprit la acest umbrar minunat, unde totul părea să te îndemne la odihnă. Dacă ai fi căutat intenționat n-ai fi putut alege un popas mai periculos. Aici el a petrecut cele mai nefericite momente din viața sa. Se uită în jur și observă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spuse Fielding. * Uite și un parc pavat în mijlocul orașului, plin de umezeală și apă adunată între dalele de piatră în ciuda căldurii excesive. Căldura a făcut tot ce i-a stat în putință și a eșuat. Clădirea de la capătul îndepărtat al umbrarului de beton întins între două străzi afișa o anumită austeritate cu pietrele ei încadrate strâns de rigole, dar parcul era al tuturora, al faunei străzii, plin de dude, de cântăreți ambulanți, de găinaț, de saxofoniști, de traficanți de droguri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe lângă corturi, trezind cu varga pe cei care mai dormeau. Corturile și poverile fură strânse în grabă și încărcate pe robi și pe tauri. În jurul armatei stăteau robi cu facle aprinse în mână. Patru robi aduceau pe umeri scaunul cu umbrar și spetează înaltă, făcut din lemn negru și încheiat cu colțare de aramă și argint, al lui Puarem. Alți patru aduceau scaunul sclipind de aurărie al preotului Tefnaht. Tabăra era acum desfăcută. Preotul ședea liniștit în scaunul său de pe umerii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ar fi vrut mai degrabă să nu mănânce decât să nu bea. Apoi, la adăpostul corturilor groase, se culcară în sfârșit toți, chiar și robii. În vreme ce se culca, Iahuben zări prin deschizătura cortului niște sclavi care înjghebau în pripă un umbrar pentru Puarem și Tefnaht. Trezindu-se după vreo două ceasuri de somn adânc, soldatul ieși să privească puțin deșertul. Ochii lui îl găsiră lângă un dâmb de nisip pe Auta. Sclavul se uita în depărtare. Umbrarul de curând înjghebat adăpostea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înjghebau în pripă un umbrar pentru Puarem și Tefnaht. Trezindu-se după vreo două ceasuri de somn adânc, soldatul ieși să privească puțin deșertul. Ochii lui îl găsiră lângă un dâmb de nisip pe Auta. Sclavul se uita în depărtare. Umbrarul de curând înjghebat adăpostea bine pe Tefnaht și Puarem, care stăteau de vorbă. Cortul în care dormise soldatul era foarte aproape de umbrar. Abia acum Iahuben privi cu mai multă luare aminte spre marea căpetenie a oastei. Nu era mult de când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puțin deșertul. Ochii lui îl găsiră lângă un dâmb de nisip pe Auta. Sclavul se uita în depărtare. Umbrarul de curând înjghebat adăpostea bine pe Tefnaht și Puarem, care stăteau de vorbă. Cortul în care dormise soldatul era foarte aproape de umbrar. Abia acum Iahuben privi cu mai multă luare aminte spre marea căpetenie a oastei. Nu era mult de când tânărul soldat pusese repede scutul în fața unei lănci îndreptată de un dușman din țara Retenu spre pieptul lui Puarem. Căpetenia îi spusese
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu cele unsprezece ale sale în rândul celorlalte. Nu voia să fie în față, unde se aflau soldații aduși pentru cucerirea unei țări noi. Aflați din nou în largul Mării dintre Pământuri, preoții ședeau în jilțuri plăcute pe puntea cu umbrar a corăbiei bătrânului. - Mi-ați istorisit tot, zise el, dar urechea mea n-a putut să se bucure de frumusețea cuvântului. Vreau să-mi spuneți, dacă ați văzut-o, cum arăta priveliștea nenorocirii. Preoții rămaseră muți. Numai unul spuse: - Slăvite
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
extrase, la întîmplare, o lamă. Într-adevăr, în acea clipă, pata de grăsime impregnată de unsoarea pișcoturilor, pe schița de mână trasată de talmudist, începu să se plimbe, încet, precum un spot de lumină al unei lanterne. Peste străzile, parcajele, umbrarele și părculețele, desenate pe acea schiță de mână. Pata de grăsime se opri în jurul unei piațete... 127 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI de coif, cu vârful în sus, undeva în dreptul liniei dublu sinusoidale a nasului. Cu genunchii desfăcuți cuviincios
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a lor ființe sunt cu muierea gemeni, Cântau cu glasul dulce și rugător asemeni. 45La cânturi desfrânate ei ascultau cu haz, Se îmbătau de patimi, se îmbrăcau cu-atlaz Și numai în odihnă și-n desfătări de rând, Culcați pe sub umbrare, trăiau ei putrezind În dulce lenevire și nu erau destoinici S-asculte glasul aspru al trâmbiței răsboinici; Hrănindu-și nălucirea cu gânduri moi, băieții, Să pară cântărețe - că li sunt cântăreții. Cu cele-ndulcitoare a oamenilor glasuri, Cu zicături s-asamăn și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oala. Cînd calcă țara Hantatarii "Eu bucuros în lupte merg, Cînd între ei se bat magarii În fundul pivniței alerg. Se certe Ungurii și Leșii... "Ce-mi pasă mie? La Cotnariu "Eu chefuiam cu cimpoieșii, "Cu măscărici și lăutari; "Și sub umbrarele de cetini "Norodu-ntreg juca și bea, Iar eu ziceam: să bem, prietini, "Să bem, pîn-nu vom mai putea. "Dacă venea să rătăcească "V-un învățat archeolog, "Vorbind în limba păsărească, "Nu m-arătam ca să mă rog. "Dar ție-ți place
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pește cu gura deschisă. Sistemul de filtrare nu se mai auzea, iar suprafața apei din piscină era un covor de lemnăraie udă, sticle de vin și pahare de hîrtie, printre care plutea și o frapieră goală. Hennessy parcă sub un umbrar de eucalipți cărora focul le transformase ramurile din partea de sus În mături de nuiele Înnegrite. Un spaniol tînăr cu o figură posomorîtă urcă treptele dinspre piscină, uitîndu-se la distrugerile din jur de parcă le vedea pentru prima dată. L-am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-i interesant. Pe cînd Hennessy descuia ușa casei, eu apăsam butonul de fier forjat al soneriei, făcînd să irumpă din semnalizatorul electronic cîteva măsuri din muzica lui Satie. L-am urmat pe Hennessy În camera de zi, un fel de umbrar ieftin plin de covorașe pufoase și abajururi elegante. Pe podea erau lăzi pe jumătate umplute cu pantofi, bastoane pentru mers și unelte de bărbierit cu mînere din piele scumpă. Vreo șase costume erau Întinse pe un divan, lîngă o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o flotă retrasă din serviciul activ. Un canal de acces lega portul de mare pe sub un pod În consolă care susținea drumul de coastă. Mai sus de port se ridica impunătoare clădirea unui club, dar terasa Îi era pustie și umbrarele fîlfîiau pe deasupra meselor goale. Clubul de sport cu care se Învecina era la fel de nepopulat, cu terenuri de tenis prăfoase și cu piscină secată și părăsită. Intrarea În mall găzduia un supermarket, iar alături un salon de frumusețe, cu ușile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știu de ce, pe-aici oamenii refuză să se lase identificați. Nu mai știu exact. Dar Îmi pare că aici e. (Arătă către un palmier uriaș aflat la vreo cincizeci de metri dincolo de drumul de acces, al cărui frunziș forma un umbrar perfect.) Parchează acolo și așteaptă-mă. Deschise fermoarul genții și scoase dinăuntru ceva ce părea a fi un set de crose de finalizare Înfășurate În mușama. Ieși din mașină, cu fața ascunsă de cozoroc și ochelarii fumurii, lovi ușor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că Crawford privea undeva dincolo de piscină, către o masă cu umbrelă plasată lîngă cel mai apropiat bungalou. Un bărbat subțiratic, cu părul argintiu și cu un profil atrăgător, ca de star adulat de mulțimi de fani, stătea În picioare lîngă umbrar, Înveșmîntat Într-un halat de mătase. Îi făcu cu mîna fetei din piscină și Își ridică paharul, admirîndu-i plonjoanele Însuflețite, deși lipsite de metodă. De la distanța aceea de circa zece metri, Îi vedeam zîmbetul melancolic schițat de buzele subțiri. — Sanger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
față. Un bungalou e biroul unde-și primește pacienții. Pe celălalt i l-a Închiriat unei franțuzoaice cu fie-sa - fata din piscină. Pe al treilea Îl Împarte cu protejata lui cea mai nouă. Uită-te sub umbrelă. La adăpostul umbrarului ședea pe un scaun pliant o femeie tînără, Într-o cămașă de noapte din bumbac În genul celor Întîlnite În secțiile de urgență ale spitalelor. Își sprijinea un braț pe un teanc de cărți nerăsfoite, expunîndu-și Înțepăturile infectate care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să cumpărăm Împreună un mic iaht. Îmi Închipuiam cum aveam să navigăm de-a lungul coastei, adăpostiți În lumea noastră privată, În clinchetul etravei tăind apa și cu sticlele de vin alb de Burgundia puse la rece... Un jet stropi umbrarul barului În aer liber de lîngă piscină. Izbucnise zarvă pe terasă, zgomote de mobilier răsturnat și voci mînioase, urmate de țipetele isterice ale unei femei, undeva Între rîs și suferință. Atrași de vociferări, cîțiva turiști traversau parcarea, lansînd serpentine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stăpâni un buiestru, prea tânăr pentru înțepenirea corpului și a oaselor care îi săltau pe spinare. Stăruia să își cunoască iubita prin alegerile ce le făcuse: grinzile de fag din padocuri, gazonul udat și proaspăt, mobilierul brun de ratan, sub umbrare roșii de pânză. Și, cu toate astea, un aer demonstrativ și impersonal plutea în spațiile de relaxare și în grădină, în tonul politicos, prea servil, al îngrijitorilor. Se învârti o săptămână în manej, alături de copii și de mame care își
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte, lângă țarcul de vite, așteptîndu-și rândul. Mai era vreme. Florea trăgea dintr-o țigară. Îl cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate prin care cădea soarele, la cerul învăluit într-o lumină de toamnă și parcă nu s-ar mai fi ridicat. Lângă el negustorii înfulecau pe nerăsuflate. Se auzeau trosnind fălcile puternice și măselele lor fărâmițau oasele moi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am urât, Că mai tare te-am drăgit. 101 Turturică turturea, De ce-mi ești așa de rea Și nu-mi stai alăturea? Că mi-e dor de-un turturel Ce suspină singurel... Sbor pe ramură la el. 102 La umbrar de liliac Dragostele ce mai fac? Să sărută până zac... Iar în vale la isvor Se - ntîlnește dor cu dor Se sărută până mor. 103 Jos în valea cu isvoară, Drag cu drag se - ntîmpinară Se cuprind de subsuoară. Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și animalele - trebuiau să stea liniștiți la umbră, dacă nu voiau să riște să se deshidrateze și să se prăbușească trăsniți de insolație. Soldații dormeau deja în barăcile lor, și doar o santinelă mai era în picioare, la adăpostul unui umbrar, luptând din toate puterile - de multe ori inutil - să-și țină ochii întredeschiși numai cât să nu adoarmă de tot și suficient ca reflexele soarelui pe albele dune să nu sfârșească prin a-l orbi. O oră mai târziu, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de arșiță ecuatorială, Dumnezeu s-a înduioșat și a trimis spre "păcătoșii români" o zi de răcoare, pentru a vedea diferența dintre iad și rai. Cum ziua aleasă de Cel de Sus era o duminică, mi-am instalat balansoarul în umbrar, am desfăcut o bere, am închis ochii și m-am scufundat în meditații adînci. Dar adînci de tot, nu glumă. Viața mi se perinda ca într-un film și eu analizam rostul și, mai ales, esența interesantului periplu al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se vedeau ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]