512 matches
-
județului Constanța era preocupat de necesitatea realizării la Constanța a unor "instalațiuni de băi confortabile"2638 care să fie puse la dispoziția "afluxului de vizitatori de vară"2639. De asemenea, turiștii trebuiau să beneficieze de "localurile de distracții și plimbările umbrite care sunt indispensabile oricărei stațiuni balneare"2640. Prefectul județului Constanța era convins că orașul Constanța poate deveni o destinație apreciată deoarece "resursele bugetare ale orașului (...) permit să se realizeze importante ameliorări"2641, având în vedere faptul că "orașul Constanța poate
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de utilitate publică 2656. Necesitatea modernizării bulevardului Elisabeta era motivată de către prefectul Scarlat Vârnav prin faptul că "actualul bulevard e prea îngust pentru lumea, care în lunile de vară, vizitează Constanța"2657. În opinia prefectului județului Constanța "crearea unei promenade umbrite, destul de încăpătoare pentru un număr oricât de mare de vizitatori, va exercita o atracție asupra multor persoane care, negăsind nimic din toate acestea în țară, se îndreaptă, în lunile de vară, spre stațiunile străine"2658. De altfel, Scarlat Vârnav arăta
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mulți. În locul În care era acum apa era mică și râul se lărgea. Ambele maluri erau mărginite de copaci. Copacii de pe malul stâng Își aruncau umbra scurtă peste apă, În soarele de dinainte de amiază. Nick știa că-n orice loc umbrit sunt păstrăvi. După-amiaza, când soarele trecea peste dealuri, păstrăvii se mutau În umbra răcoroasă de pe celălalt mal. Cei cu adevărat mari stăteau lipiți de mal. Acolo, pe Black, Îi prindeai mereu. Când se lăsa soarele se mutau În mijlocul râului. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În față, uitându-se pe niște hârtii. Închise ușa cu un țăcănit. Coborî treptele și ieși pe ușă În strălucirea fierbinte a străzii. Era foarte cald afară și lumina reflectată pe clădirile albe era surprinzătoare și dureroasă. Merse pe partea umbrită a străzii denivelate până la Puerta del Sol. Umbra era o masă răcoroasă, ca apa când curge. Căldura Îl lovi brusc când traversă o intersecție. Nu văzuse nici un cunoscut pe stradă. Chiar Înainte să dea-n Puerta del Sol intră Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Fontan urcă cu berile-n mâini, spunând Întruna „Il est catholique, Doamne, Schmidt est catholique. — Crezi c-o să fie ales președinte? mă-ntrebă Fontan. — Nu, spusei. A doua zi după-amiază megeam cu mașina spre casa lui Fontan, trecând prin orașul umbrit, apoi pe drumul plin de praf, pe drumul lateral și, În cele din urmă, am parcat lângă gard. Era altă zi fierbinte. Madam Fontan ieși În pragul ușii din spate. Arăta ca doamna Moș Crăciun, curată, cu obrajii roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mehedinți,G. Vâlsan -Lecturi geografie) 5. Alegeți un personaj din textul Cele patru anopimpuri și portretizați-l în scris. Folosiți personificarea. Pastel George Topârceanu Din asfințit, de peste munte, Răsfrângeri roșii de amurg Se sfărmă-n licăriri mărunte Și-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, sub răchitele din vale, De-abia mai tremură pe apă Ca niște coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet, Sclipește-n aer semiluna Din vârful unui minaret. Își culcă umbra până-n
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
disperată și Înfricoșată, sau cel puțin așa i se părea lui Wendy. Era ca și cum femeia ar fi vrut să-i spună ceva, să-i transmită un mesaj urgent. Era sigură că femeia pornise spre ea, dar apoi văzuse, pe partea umbrită a străzii, doi polițiști militari În uniformele lor de culoarea pieii de broască. Tânăra clipi repede din ochi, se Întoarse și o luă la fugă. Era transpirație sau erau lacrimi ce se vedea pe fața ei? Ce voise să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
excelente, dar directorul era cel puțin la fel de mândru și de echipa de crichet a școlii care era neînvinsă În concursurile cu celelalte școli autohtone. Într-o zi, echipa a fost invitată să joace cu echipa britanicilor. Străinii stăteau pe partea umbrită, pe scaune sub marchize. Birmanezii stăteau la soare. Era o zi foarte călduroasă, iar când echipa birmaneză a câștigat, directorul a strigat: „Huzzah! Huzzah!“ și a căzut la pământ, mort. Cel mai probabil a făcut insolație, dar povestea despre stră-străbunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dacă cineva se prefăcea că vrea să mă bată, fetița îmi lua apărarea cu o îndrăzneală de cloșcă mică și ageră, care mergea până la temeritate oarbă când agresorii erau în număr mare. O singură dată prietenia noastră a fost puțin umbrită, câteva ceasuri, din cauza stupidei mele insensibilități la avansurile ei delicate. Domnul M... întîmpinîndu-mă la sosire cu niște vești rele pentru el, n-am dat Adelei atenția cuvenită, am fost distrat și rece. Atunci ea și-a lungit buzele, și albastrul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pețitorul bate la ușă. picurând melancolii pe frunze arse... valuri de ceață acoperă satul. prin marmure îngeri se roagă semn de trecere: poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile vor ține festinul poeții sihaștri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin curcubeul dospit între genele-mi lentilă am privit în oglinda-ți sufletului umbrită de valuri de tristețe știai că mi-ai stropit adâncul inimii să nu mai pot privi dincolo de roua unde se ascunde dorul să-și cânte doina îți simt respirația ce aleargă prin degetele-mi furnicar și-mi sufocă dulce-amar cuvintele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tare cu peruca peste braț și Începu să-și scarpine părul tuns scurt. Barmanul, care privea acum În jos spre chiuvetă, părea din profil foarte lat În spate și musculos. Poate din cauza luminii, În zona favoriților se găsea o porțiune umbrită ce aducea cu o adîncitură, probabil vreo cicatrice În urma unei tăieturi. Oare lipsa de expresivitate era doar de suprafață sau pătrunsese și mai adînc... pînă spre inimă... sau suferea de vreo boală incurabilă? Cu toate acestea, se pare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am întrebat moleșită. — În parc, îmi zâmbi el. O să-ți placă. Tocmai ce treceam pe lângă Royal College of Music; peste stradă, erau scările întinse ce duceau la terasele din spatele lui Albert Hall, scăldate în lumini portocalii. Am mers către partea umbrită a treptelor, dincolo de baia de lumină. Noaptea era atât de liniștită încât ne auzeam numai noi. Am înconjurat Albert Hall și în fața noastră se întindeau aleile largi și goale din Kensington Gore, străzi principale acum părăsite, auzindu-se doar sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mine, așa cum acum, scriind, cred că hotărăsc, în ușa berăriei, dacă să intru sau nu. 12tc "12" Dimineață pierdută în gol. Ritualul dimineților de sâmbătă de la Bibliotecă, iarăși bruiat de electricitate. S-a întrerupt curentul. Bucurie generală în sălile goale, umbrite. Nu se lucrează. Marea bucurie românească a statului degeaba. Încă un semn că ne-am pierdut de mult sufletul de țărani, de oameni ai muncii, de robi ai muncii. Încet, încet (oare numai jumătatea de veac comunistă a fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
minută în prag, cântărind din priviri pe cei de față. Ultimii mușterii tocmai se pregăteau de plecare. Când au ieșit, Irinuța a apărut, cu gând să facă ordine în urma lor... Cum lotrul era așezat, ca de obicei, în cel mai umbrit loc din încăpere, ea nu l-a văzut din prima clipă, mai ales că acesta s a întors cu spatele spre ea, să vadă dacă îl va recunoaște. Hangița, oprită în mijlocul încăperii, a văzut că mai este cineva la masă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
înainte și-napoi. Când stau cocoțat pe lectică și văd trupele inamice năvălind, mă umple un sentiment irezistibil. Am senzația că dușmanul se va retrage numai la auzul glasului meu. A, dar acum e periculos. Mai este zăpadă în zonele umbrite ale drumurilor abrupte de pe-aici și riscați să alunecați pe zăpada care se topește. — Curge pe undeva prin apropiere un pârâu de munte, nu-i așa? Să vă traversez? îi oferi Mori spatele său. Kanbei se lăsă dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp de pierdut, stăpâne. Ariergarda Seniorului Hidetsugu a fost nimicită complet. Pe colină se stârni, dintr-o dată, un freamăt de mișcare, urmat de zarva comenzilor nervoase și de sunetele soldaților care coborau, în fugă, drumul spre poala colinei. Din latura umbrită a Muntelui Fujigane, stindardul de comandant cu evantaiul auriu strălucea puternic deasupra armatei clanului Tokugawa. Simbolul acela iradia o atmosferă aproape magică și stârnea fiori prin sufletele tuturor luptătorilor din armata apuseană aflați pe câmpie. Există o mare diferență psihologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
străluciri ale trupului gol în bătaia lunii alerga spre poiană cu mâinile larg desfăcute, ca și cum ar fi mers în întâmpinarea iubitului mult dorit! “Acum trebuie să alerg după ea, să văd unde se duce”. Am pornit în urma ei prin partea umbrită a poenii... Când a ajuns la malul iazului, s-a oprit și, cu ființa fremătândă, căuta ceva... A dibuit culcușul unde eu îmi petreceam ziua citind și s-a așezat încet, lungindu-se cu fața la pământ. Într-un târziu, s-a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ridică, brusc, scrie pe tablă, cu o caligrafie uriașă, ca pentru idioți, titlul lecției viitoare și... iese. Nici măcar nu ia catalogul. Catalogul rămâne, așa, pe catedră, deschis. Musiu măscărici profesorul reapare după-amiaza... oho! Pe strada principală, în holul cinematografului, pe umbritele poteci coborând spre râu, oriunde și peste tot, TOLEA: centrul publicului puber. Târând după el, de-a valma, nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea și adjectivele. Cum organizau, cică, studenții din Capitală retragerea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la centrul comercial, însă de cele mai multe ori ele stăteau nemișcate. Tata a observat spaima mea și m-a luat în brațe, Sanowsky deja ajunsese jos și se îndrepta spre ușile mari de sticlă de la ieșire. Jos ne aștepta o sală umbrită și răcoroasă, pe care trebuia s-o străbatem. Dincolo de ea, era foarte multă lumină. Sanowsky tocmai ieșea dincolo, era ca la cinema, când unul se ridică în picioare și îi vezi umbra jucând pe ecran. Atunci publicul fluieră și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de mașini, adesea pășesc pe el desculță seara și în ciuda faptului că este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit de stejari, întotdeauna umbrit, aici mă opream pe trotuar și culegeam ghinde, pe care le îndesam mai apoi în căpăcelele lor dezlipite. Opresc mașina lângă livadă, încerc să găsesc locul în care era copacul pe care îl iubeam cel mai mult, acela cu fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văzu pe nimeni altcineva. RĂmase acolo un timp, privind În jur și trăgÎnd cu urechea, apoi Își luă puloverul de pe colivie și se ÎmbrăcĂ cu el. Transpirase mult cît trăsese cu urechea, și acum i se făcuse frig pe veranda umbrită și străbĂtută de vîntul răcoros dinspre nord-vest. Ceea ce acoperea puloverul era un toc de pistol pentru umăr, a cărui piele era Încrețită și albită de la transpirație; În toc se afla un Colt 45, și greutatea sa constantă Îi făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îndepărtaseră de ocean, de golfurile cu docuri de lemn și cu depozitele de pește și treceau printr-un decor monoton de pini și palmieri chinezești. MÎncară Într-un diner dintr-un oraș din mijlocul preriei Floridei. Era așezat În partea umbrită a pieței și dădea spre clădirea din cărĂmidă roșie a tribunalului, care avea o pajiște verde În față. — Nu știu cum de am rezistat În ultima jumătate de drum, spuse fata răsfoind meniul. — Ar fi trebuit să oprim În Punta Gorda, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
întreagă de activitate nelimitată. E mult mai mult decât avem nevoie ca să găsim creatura asta diabolică și să-i frângem gâtul. ― Eu tot mă gândesc că ar fi mai bine să facem vid în toată nava, zise Brett, cu fruntea umbrită și ochii în pământ. Se prea poate că asta s-o omoare, reducând cât mai mult pierderile noastre. După mine e cea mai sigură metodă și n-o să avem de-a face cu ea direct. Habar n-avem de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o fac misterioasă și enigmatică. Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer alb fildeșiu, apăsând aerul umbrit ; poți de acum să presimți întunericul, care este pe aproape. Obișnuit, la această oră, ceaiul ar fi trebuit servit, dar ce nesuferit de prost se poartă toți când nu se simt supravegheați ! Sophie dă să se scoale din jilț, astăzi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]