560 matches
-
aceea, la spital. Dar nu i-am recunoscut vocea. - Telefonul tău unde este? - Nu știu, nu m-a sunat pe telefonul meu, ci pe un telefon din cabinetul medical. Eu nu-l mai am de mult. - Uiuiuuuu, ce de căi umbroase! se entuziasmă Mihai, amintindu-și că aceasta era exclamația oricărui pilot când prindea înălțime. Îi era dor de avioane, de foștii colegi: Avem mult de lucru! -Adevărat, continuă polițistul, vom face o ierarhie a priorităților. Ilona, trebuie să aflăm dacă
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
din munții Retezat, splendid în căldarea sa înconjurată de înălțimi în care numai jnepenii mai rezistă vitregiilor naturii. Totodată îți mulțumesc Doamne pentru micuții pisoi care abia au făcut ochișori dar se hârjonesc pe pieptul meu oferit cu drag. Pădure umbroasă plină de căprioare sprintene, frumoșii trandafiri care m-au costat o picătură de sânge deoarece m-am purtat urât cu ei, frumoasele grote în care mai găsești gheață în miezul verii sau semețele înălțimi din zare înveșmântate de sărbătoare în
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347745_a_349074]
-
soarta nu te-a ocolit Pentru că Viața și Moartea Surori sunt și merg mână-n mână. În bucurii există suferință Și-n suferință -bucurii- ecou Al Lumii întregi... Ecou. Într-un colț de rai frumos Ți-ai găsit un loc umbros Și când dorul te va topi La ai tăi, cu dragoste vei veni. Să-i mângâi în vis, duios, Chiar de nu te vor simți. Dormi în pace, înger frumos! Referință Bibliografică: Tudor Cosmin - floare scuturată / Floarea Cărbune : Confluențe Literare
FLOARE SCUTURATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348906_a_350235]
-
Matilda fiind prea mică pentru a conștientiza miracolul. - Alina, mânca-te-ar tata, îți place aici?, mă întreba nea Gică. - Daaaa... îmi place, îi răspundeam râzând. Ziua în amiaza mare, din cauza căldurii toride, ne-am retras într-un loc mai umbros și am mâncat un grătar făcut de ei, apoi ne-am întins pe iarbă, la plajă. S-au suit în bărcile lor, una cu motor, cealaltă cu vâsle și s-au depărtat nu prea tare, sperând să poată pescui ceva
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
două brațe? Și nu o mie? Un miliard de mâini cu care să mângâie minunnea de-alături! -AU! MĂ DOARE!!! Mâinile lui Dio cotrobăiau trupul infinit de gingaș al fetei! Se încurcau în rotunjimile de rodie ale sânilor, prin văile umbroase dintre coapse ! Simți părul dulce și aspru al sexului sub degetele înfrigurate și-un miros de iapă în călduri invadă odaia! O lumină puternică, imaterială, îi uni pe cei doi în același tipăt! Continuară să se caute până-n zori.Soarele
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
urma ta. Ce frumos sună vocea uniformă a dispecerei-navigatoare, când te anunță: „ați ajuns la destinația dorită”, după ce te-a ghidat pe un traseu numai de ea știut, peste curți de ferme cu galinacee speriate, tangente la grădini cu terase umbroase, pline de mușterii cu halba în mână, iritați la vederea unei mașini care traversează câmpul lor vizual. Flutură pe miniecranul mașinii binecunoscutul steag al Formulei 1, careuri în alb-negru, ca o tablă de șah din care lipsesc suspect piesele de
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
păduri ce sunt tăiate. Pleacă românii în țări străine, Pe aici nu mai au un loc, Caută o pâine pentru mâine, Pentru viitor un nou soroc! Țara mea cu oamenii frumoși, Cu câmpiile atâta de mănoase, Cu codrii verzi foarte umbroși, Cu fetele noastre frumoase. Referință Bibliografică: ȚARA MEA ROMÂNIA / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 816, Anul III, 26 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ŢARA MEA ROMÂNIA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345409_a_346738]
-
se împartă posturile, Țara mea se prăbușește, Ei să-și facă rosturile... Mulți se jură pe icoane Că dă bine la naivi, Dar în minte au ciolane Că doar sunt mereu parșivi... Ciolanele îs dolofane Și le duc la loc umbros Că țin loc de talismane La îndemână pentru ros... Stau cu zâmbetul pe buze Au furat și-au bună stare, Nu e lege să-i acuze, I-au doi ani cu suspendare... Referință Bibliografică: ȚARA NIMĂNUI / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare
ŢARA NIMĂNUI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375179_a_376508]
-
vindece târziu, spre primăvară. De atunci și până când a părăsit lumea aceasta, a mers ajutat de două cârje. Nu a știut niciodată să spună dacă ceea ce a fost și a văzut atunci, în noaptea aceea din Ajunul Crăciunului, în munții umbroși ai Cibinului, a fost un vis sau realitatea binelui divin i-a întins mâna protectoare. Sacul l-a păstrat mult timp, ca pe niște moaște, până când odată nu l-a mai găsit la locul unde femeia lui îl tot punea
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
pisică. Aproape adormisem. M-am trezit brusc, ca dintr-un coșmar visat de un brăduț. Se ... ÎI. ÎN(TORS), de Gelu Odagiu, publicat în Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014. Toate le înțeleg pe dos Lumină e un pom umbros Rămân în mână cu săgeată Iar arcul pleacă spre o țintă Inima roșie-i... de pică Învăț să zbor mai mult de frica Curajul cuibărit în piept Se zbate că o turturica Un șoricel ce botu-și linge, Satul. Mâncată-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
retrage din lume precum soarele în apus. Ori precum speciile de viețuitoare pe cale de dispariție, de la Darwin cetire, care din disperare spre a mai supraviețui fie și o scurtă vreme se ascund hăituite tot mai adinc în întunecimea și desișul umbros al pădurii, pana cand și pădurea dispare, pînă cînd și lacul din pădure se evaporă și pășunea cu floră și fauna deopotrivă dispar, fir de iarbă după fir de iarbă, protozoar după protozoar. Vom trebui să-i imploram pe arheologi
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
juriul Festivalului Tinereții - Mangalia 2014 juriului PANSELUȚA DIN GRĂDINĂ Dealuri multe, -mpădurite, pline de minunății: Flori cu alese miresme presărate pe câmpii, Dar o floare, o soplendoare, și ce parfuma miros! Am găsit-o într-o vale, sub alunul cel umbros. Nu știu cum a reușit!... în poiană să ajungă, Să rămână-n fân cosit, coasa să nu o atingă? Te admir, frumoasă zână! Ai venit în plină vară... Nu cumva te-ai rătăcit? Mândruliță, floare rară! Panseluță, dragă-mi ești, și admir
TEFAN PAVEL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362219_a_363548]
-
interpretare nouă a imagisticii tradiționale, ingeniozitatea sintezei formelor și culorilor asigurîndu-i o spiritualitate aparte. Cu bine asimilate sugestii din curentele moderne ale secolului, cu o paletă de o sobrietate impunătoare, în care verdele, brunul, roșul, ocrul cîntă într-o surdină umbroasă, fresca impune ca o rugă adîncă și demnă. Dar cum să te închini acestor sfinți eterni, ieșiți de sub mîna unui meșter care a păcătuit atît de amarnic, slujind monstruosul ateism? Nu știu. Mergeți în singurătatea conacului de la Bîrnova, recuperat acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
preistorice a intrat în contact cu atenienii și a fost înfrînt, insula în care se găsea fiind distrusă de cutremure și înghițită de valuri 95. Iată versurile lui Blake: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion, Acum zăvorite afară de marea Atlantică, numite dealuri Atlantice, Căci din a' lor piscuri strălucitoare poți trece către lumea de Aur, Un străvechi palat, arhetip al unor mărețe Imperii, Nemuritoarele turnuri și-înalță, ce fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tremurînd, în șiroaie de lacrimi. Los ședea-n Golgonooza, în Poarta lui Luban acolo unde Multe încăperi el înălțase în locul unde Tainicul copac ramuri dădea, 435 Unde Spectralii morți se jeluie; și astfel suspinînd vorbi lui Enitharmon: "Dulce-ncîntare-a Oamenilor, Enitharmon, umbros refugiu în fața mîniosului război, Dulce răspas e sînul tău cel diafan 215 sufletelor care plîng Ale acelor victime sărmane ale bătăliei; acolo ele dorm în întuneric fericit; Din viața noastră se hranesc; noi sîntem victimele lor. Simt 440 Groaznică dorința
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este o versiune diferită a pasajelor din Noaptea a Opta (268-347), cum vom arăta în continuare. 346 (1, 4) ARISTON: este "regele frumuseții", personaj ce apare în poemul America: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion, / Acum zăvorite afară de marea Atlantică, numite dealuri Atlantice, / Căci din a' lor piscuri strălucitoare poți trece către lumea de Aur, / Un străvechi palat, arhetip al unor mărețe Imperii, / Nemuritoarele turnuri și-înalță, ce fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
milostivi, că aceia se vor milui. (Matei, 5, 3-7). CITAT RETRAS!!! Precaritatea poate germina forță și lumină. „În lume, lucrurile slabe le domină pe cele puternice”, spune Lao-Tze. Raportându-ne la interioritatea umană, ar fi demn să reținem că partea „umbroasă” poate anunța ceea ce individul poate deveni sau are mai „tare”, cu condiția să avem Încredere, să arătăm acest lucru și să pregătim calea. Uneori, simpla Încredere În cel de lângă tine Îl transformă și transfigurează valoric. „A avea Încredere În cei
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
șmecheră ar fi putut foarte bine să vină în zori și să-și agațe broboada în timp ce toată lumea dormea. Nu, trebuia ales un obiect unic... A doua zi dimineața, o întreagă delegație găsise atârnată pe o cruce, în colțul cel mai umbros al cimitirului - „poșetuța de pe Pont-Neuf:”... Imaginându-mi geanta aceea de femeie printre cruci, sub cerul Siberiei, am început eu să presimt destinul incredibil al lucrurilor. Acestea călătoreau, strângeau sub învelișul lor banal perioadele vieții noastre, legând între ele clipe foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
românimea pe-a lumei ocean. Cu suflet rece, aspru, sublimul rege Nord Va amorți pe liră-ți românul tău acord Și fiii plini de viață ai Asiei pustii Vor stinge-a lirei tale sublime armonii. Nu vezi că moartea-ntinde umbroasele-i aripe? Nu vezi?... Poporul doarme! O clipă... două clipe - Și pe-a națiunei frunte al morții rece vis Va sta-n Eternitate - cât lumea în abis. Eu, anul aspru, palid, adus-am vijelii Și... (arată la ruina fumegîdăa satului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt; Spuneți-ne-o poveste O paseri, mai curând. COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape) Din al văii fund umbros Pîn-în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin! IONEL Ai miei se arată! COR Din al văii fund Sus în cer senin Trece-un cântec plin, Cântec plin. {EminescuOpVIII 389} COR Trai mai blând Aducând Dup-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-vă cântând. b Spuneți-ne, o paseri, Povestea-vă curând. c Povestea voastră, paseri, Spuneți-mi-o curând. Spuneți-mi-o poveste O paseri! mai curând. {EminescuOpVIII 418} COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape ) 2262 a Din umbrosul fund de văi Pîn' la cerul luminos Trec din gură-n gură, plin, Cântecul voios. b Din al văii fund umbros Până-n naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. 2254 Din al văii fund umbros Pân-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poveste O paseri! mai curând. {EminescuOpVIII 418} COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape ) 2262 a Din umbrosul fund de văi Pîn' la cerul luminos Trec din gură-n gură, plin, Cântecul voios. b Din al văii fund umbros Până-n naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. 2254 Din al văii fund umbros Pân- în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. IONEL îi văd venind... păstorii. COR Trai mai blând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Din umbrosul fund de văi Pîn' la cerul luminos Trec din gură-n gură, plin, Cântecul voios. b Din al văii fund umbros Până-n naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. 2254 Din al văii fund umbros Pân- în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. IONEL îi văd venind... păstorii. COR Trai mai blând Aducând, Dup-o iarnă grea venim, De chin rău Și de greu Noi te mântuim. IONEL Turma mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-o natură diferită, are s-o rezolve și Lady Milford în povestirea ce i-o face lui Ferdinand. Și ea, după o tăcere lungă, raportează despre trecutul ei. Ea se luptă oarecum după curagiul de-a descoperi iubitului ei părțile umbroase ale vieței sale, însă cu o demnitate personală ce i se poate ierta ea descopere și miezul curat uman pe care nu l-a pierdut nici un moment. Lady Milford e foarte simplă și clară în espunerea întîmplărilor ei. Departe de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o rețea de nervuri, lipsind tesutul frunzelor, de aici și denumirea de "fenestralis". Frunza seamană cu o racheta de tenis de câmp (nu ca formă). Planta este răspândită în Madagascar, unde o găsim în ape lent curgătoare, în zone mai umbroase. Forma frunzei este ovala, lunguiață, cu o culoare verde închis până la verde roșcat. Bacopa amplexicaulis Face parte din familia Scrophulariaceae. Este răspândită în sudul și centrul Americii de Nord, unde populează mlaștinile, zonele inundabile, aici crescând mai mult emers. Bacopa caroliniana Este
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]