1,704 matches
-
p-asta, ca bărbat, desigur, îți trebuie o condiție fizico-psihica de excepție. Tre’ să te duci la sala, să tragi de fiare, ca să nu te doară mușchii de la atâta ținut în brațe, tre’ să-ți antrenezi pielea, să reziste la umezeală, să nu putrezească și tre’ să-ți antrenezi nervii cu simulatoare de plâns, pe calculator. Poate să dureze și trei zile, de-aia e nevoie de antrenament și calificare la locul de plâns ca să-i reziști. Plânsul fulger. Asta poate
La raul Piedra am sezut si am plans. Si am plans… si am plans… si am plans… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18639_a_19964]
-
Depărățeanu! ("cu sînu-atunci aprins", mă face să mă gîndesc la gestul cu care apăs butonul-sfîrc pentru a aprinde becul-sîn!), ce inocentă bestialitate-n "gurițele deschise", ce candidă recunoaștere a minusculei tresăriri clitoridiene ("Fetele ziceau: Ne aprindem", ce cerșetorie suavă a umezelii orgasmului răcoritor ("La Amor cereau răcoare!")!! Cuvintele au prospețimea, subțirimea și transparența roz-albă sau roz-vînătă a întrepicioarelor "fetelor"! Curios cît de grațios-rapidă, ca-ntr-un desen animat, e următoarea strofă, scrisă prompt, de Depărățeanu: "Don Vergilios cel mare "E de
Ce fragedă deșuchiere, ce naivă și bruscă aprindere by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13709_a_15034]
-
trebuie s-aveți și costum de baie, și pulover și bocanci. Dacă la prânz termometrul poate să bată chiar spre 30° C și o baie în lac e irezistibilă, noaptea mercurul coboară frecvent spre 14° C. Vremea e capricioasă, iar umezeala (la picioare) persistentă. Se zice că la festival vremea e „mereu invers“ decât anul trecut: și cum atunci a plouat, acum... Dar poate ar fi bine, totuși, să consultați în ajun prognoza meteo. Și încă un pont: dacă plănuiți să
Agenda2005-32-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284055_a_285384]
-
în uniformă, serioși. Dar erau tuciurii, tuciurii rău de tot. De! Așa-i aici, în țara asta vecină cu India. Și ca și cum căldura aceea înăbușitoare în miez de noapte n-ar fi fost suficientă, mai era în aer și o umezeală teribilă, de se făcea cămașa leoarcă cât ai clipi. N-aveai ce face, trebuia să te înveți să trăiești și la 40 de grade, sub o umezeală teribilă. La toate astea se mai adăuga încă un flagel: țânțarii. Fără comentarii
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
de noapte n-ar fi fost suficientă, mai era în aer și o umezeală teribilă, de se făcea cămașa leoarcă cât ai clipi. N-aveai ce face, trebuia să te înveți să trăiești și la 40 de grade, sub o umezeală teribilă. La toate astea se mai adăuga încă un flagel: țânțarii. Fără comentarii ! Încercam să mă aleg cu ceva din vizita aceea gratuită la Karachi. Erau shop-uri nenumărate în incinta aeroportului. Nu aveam bani de umblat prin shop-uri
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
neamuri și religii. Unii erau musulmani, alții erau hinduși, alții budiști. Alții erau creștini. Vedeai fel de fel de oameni, bogați, săraci, tineri, bătrâni. Cu predilecție, umblau cu cămăși lungi, albe. Albe este cam mult spus, că de atâta drum, umezeală, trudă, cămășile alea numai albe nu erau, dar nici negre nu le puteam numi. Să lăsăm pe fiecare cu religia lui și cu obiceiurile lui vestimentare. Dar, mai toți se închinau la regele aurului, la acele bogate shop-uri de pe
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
puteam numi. Să lăsăm pe fiecare cu religia lui și cu obiceiurile lui vestimentare. Dar, mai toți se închinau la regele aurului, la acele bogate shop-uri de pe Karachi. Veni și momentul eliberării din acel chin al căldurii și al umezelii. Fuseserăm îmbarcați iarăși în avionul nostru Tarom. Un avion mic, dar foarte dârz în comparație cu alte aparate aterizate acolo pe aeroport, din cele uriașe, cu câte trei etaje, transportând câte 300 de pasageri, călătorind în destinații strălucite: Frankfurt, Zurich, Londra. După
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
agentul principal Mititelu. Ori, cumva, te-a obosit mersul pe jos? Te-ai obișnuit în mașină și cu alergătura doar la intervenții, bag seamă... - Mersul pe jos este o plăcere pentru mine, domnule agent principal, dar... mi-a cam intrat umezeala în suflet. Bine că a apărut soarele pe cer... Dar, mă scuzați că întreb, colegul dumneavoastră, domnul..., domnul Cocoloș, de ce nu este cu noi? - A fost repartizat în altă echipă pentru azi. Așa a hotărât domnul inspector Bucluc... A zis
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
zona de competență, în două sau, hai să zicem, trei ture, trece timpul și plecăm la casele noastre. Și, că veni vorba, mergem și noi să ne încălzim cu un coniac. Nu de alta, dar să nu ne facă rău umezeala asta, domnule Brumă... - Cum? Niciodată nu ați făcut dumneavoastră... - Nu acum, omule! După ce ieșim din serviciu, băiatule. Ale mele nu sunt acasă azi, la ora aceea... - Bine zici, colega! Nici nevastă-mea nu este. Are serbare cu cei mici la
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
o legitimare, din când în când, a unor persoane dubioase prin atitudine, câte o mică intervenție pe ici-pe colo, unde din te miri ce se îmbulzea lumea la câte o tarabă, toate la un loc, au făcut să uite de umezeală, plictiseală sau oboseală. Tot timpul au patrulat. Mai repede ori mai încet, au făcut kilometri buni, dacă cineva le-ar fi numărat pașii. Vorbeau mai puțin, dar și atunci nu se prea priveau. Privirile lor era aproape permanent îndreptate către
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
niște frați, împreunându-și mâinile rebegite, ci doar scanează viermuiala dezordonată a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a pneurilor mașinilor pe asfaltul umed. Din când în când tresare la zgomotul înfundat al hurducăturilor tramvaielor pe șinele negre, lucioase de umezeala toamnei. Văzduhul miroase amar a frunze și iarbă aflate în descompunere,a burniță și vreme rea. Tânărul nostru are tenul șaten, fața rotundă, nasul acvilin, iar gura cu buze groase este răsfrântă spre bărbia semicirculară. Ochii sunt neastâmpărați, dar privirea
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Autorului Sub teiul lui Eminescu, a răsărit iubirea Lumina zilei se estompează cu fiecare clipă. Încă nu s-a mărit ziua, chiar dacă la sfârșitul lunii se va introduce ora de vară. Pe litoral vremea este mohorâtă, se simte în atmosferă umezeala adusă de norii încărcați cu precipitații. Împreună cu amicul meu mai tânăr, Gogu, ducem fiecare spre gară câte un bagaj. Mă însoțește la tren. Știe cum este să cari bagaje prin gări și aeroporturi, fiind mai mult plecat spre alte noi
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
patru - cinci ani în urmă, călătorind spre Suceava, ca să ajung la Vatra Dornei într-un concediu. Părăsind Vasluiul, nu peste mult timp trenul alerga printr-o ceață din ce în ce mai densă, amintindu-mi de diminețile petrecute pe mare, când ceața cuprindea cu umezeala sa, întreaga întindere nemișcată a mării, asemenea ca oglinda de cleștar din camera vreunei prințese din basmele lui Petre Ispirescu. Uneori, când mă aflam la pescuit, se întâmpla ca din cauza ceții dense căzută din timpul nopții , să mă întâmpine și
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
mă întâmpine și o mare neprietenoasă, cu valuri rebele, înspumate, ce se loveau cu tărie de corpul din fibră de sticlă al bărcii mele. Speram să nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez, dacă era posibil. O dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o descrie în poeziile sale pline de umezeală. Se luminase de ziuă. Și ceața se mai disipase. Doar umiditatea din atmosferă o simțeai cum persistă prin gările unde oprea trenul. La un moment dat prin fereastră se distingeau în depărtare parcă ruinele unor construcții megalomane de pe timpurile apuse
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
prin lacuri de peșteri clandestine cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Referință Bibliografică: Cana cu fluturi rotunzi / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2348, Anul VII, 05 iunie 2017. Drepturi de Autor
CANA CU FLUTURI ROTUNZI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383092_a_384421]
-
în zonă o aversă scurtă, ca de vară și dispăruse grăbit la orizont. Unde mai pui că acum, spre dimineață, căzuse cu picuri grei și roua, umezindu-le echipamentul din dotare. --Băi, Bârneață! --Ordonați, șefu’! --Băi, mie mi-a pătruns umezeala până-n măduva oaselor. Ție nu ți-e frig, mă? --Ba, bine că nu! Dar știi, șefu’? Rabd ca un erou, că sunt în misiune. --Ce misiune,bă? Mama lor de șefi șmecheri! Trimit mașina să ne ia în misiune secretă
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
vieții, am găsit, strivite și decolorate, câteva biete flori, culese de pe maidanurile și din răzoarele grădinii copilăriei mele. Lung, privesc spre ele ochi-mi îmbătrâniți. Să fie iluzia pe care o dă oboseala căutăturii, ori e de vină stropul de umezeală ce mi-a înrourat genele, că veștedele flori încep să prindă iar culoare, miros, frăgezime? Le-am presărat așa, înviate și reîntinerite, în aceste pagini. Cine știe? Mă ispitește nădejdea nesăbuită că în sufletul câtorva puțini, vor putea trezi o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
atâta aer ozonat, dar habar n-au ei că vântul ăsta e motivul pentru care la mine e veșnic primăvară, nici prea cald, nici prea frig. Briza asta bine temperată îmi vine plocon taman de la suratele Azore și-mi aduce umezeală adunată de pe Atlanticul dintre noi. Că veni vorba de umezeală, aici chiar că am o problemă. Vă spun un secret: n-am pic de apă dulce, nici cât să adăpi o furnică. Dar cui îi pasă? Totul e să știi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
ăsta e motivul pentru care la mine e veșnic primăvară, nici prea cald, nici prea frig. Briza asta bine temperată îmi vine plocon taman de la suratele Azore și-mi aduce umezeală adunată de pe Atlanticul dintre noi. Că veni vorba de umezeală, aici chiar că am o problemă. Vă spun un secret: n-am pic de apă dulce, nici cât să adăpi o furnică. Dar cui îi pasă? Totul e să știi cum să mă iei. Pietrișul meu mărunt și poros, nimic
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
îi pasă? Totul e să știi cum să mă iei. Pietrișul meu mărunt și poros, nimic altceva decât lavă solidificată măcinată mărunt, sau, dacă vreți, piatră ponce, ca aceea pe care o folosim pentru călcâie, adună în alveolele sale toată umezeala aerului răcoros de noapte și-o ține în el până vine căldura zilei. Cu greu se descurcă picăturile să iasă de acolo, evaporându-se încet și hrănind vița de vie din soiul parfumat al Malvasíei, care crește aici. Așa de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
prin lacuri de peșteri clandestine cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic, îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute, și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalnic cînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute. Citește mai mult În cana mea cu fluturi rotunzi se lasă seara,un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere,sînt singur, și-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestinecînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi batăla ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de suspine. Dar noaptea nu mai plouă precum ploua, năvalnic,îmi pun pe trup brocarturi de umezeli trecute,și-ntors înspre perete, pășesc în somn șăgalniccînd Dumnezeu luceferi, cu tîlc, prin horn, mi-asmute.... II. SIMPLA ORDINE A LUCRURILOR, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. Domnul Dobrescu și madame Clemance locuiau undeva
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
apăruse șarpele multicolor Încuibat pe pântecele ei, de unde urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al său, alipindu-se cu toată disperarea unui suflet rănit de singurătate. Mâinile ei coborau să Îl caute. Iar priorul se abandonă În voia atingerii ei și se cufundă În sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală. Șarpele multicolor strălucea cu inelele lui ce păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de un văl de sudoare, strălucea la flacăra opaițului, ca și când toată umezeala nopții Înăbușitoare s-ar fi Întins peste carnea ei de bronz. Chiar și de la acea distanță, poetul continua să simtă parfumul acru al pielii ei, În păr, În barbă, sub unghii... — Cine ești? șopti. Ea Își Îndreptă degetul arătător spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]