1,411 matches
-
lui de a nu mă lăsa deși era, sărăcuțul de el, aproape incapabil să mai stea pe picioare. Numai doamna se prezenta foarte bine, veselă și zâmbitoare, cu aceleași priviri furișe pe sub sprâncenele-i pensate cu grijă și cu ochii umeziți de atâtea sclipiri pe care încercam să le deslușesc... Ne-am împrietenit destul de repede. Omul m-a rugat, el fiind foarte ocupat la uzina de autoturisme, să-i arăt și doamnei orașul, dacă am timp, deoarece a înțeles că sunt
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
pătruns și în suflet. Deși simțisem acele dureri inerente, am trăit satisfacția de a fi trecut în rândul femeilor. Ceea ce jinduisem de atâta vreme... Maria iar a oftat, privind ciobul de cer din vârful teiului desfrunzit. Ochii i s-au umezit. Voia să izbucnească în hohote de plâns dar amintirile trăgeau de sufletul ei zdrențuit: întoarce-te, întoarce-te la noi! Trăiește din nou clipele alea fericite! Fericite? S-a scuturat, parcă cineva îi aruncase în cap o găleată de murdărie
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
băltoace și să vadă șanțul de pe marginea șoselei. Aseară, un nor burtos își revărsase în zonă o aversă scurtă, ca de vară și dispăruse grăbit la orizont. Unde mai pui că acum, spre dimineață, căzuse cu picuri grei și roua, umezindu-le echipamentul din dotare. --Băi, Bârneață! --Ordonați, șefu’! --Băi, mie mi-a pătruns umezeala până-n măduva oaselor. Ție nu ți-e frig, mă? --Ba, bine că nu! Dar știi, șefu’? Rabd ca un erou, că sunt în misiune. --Ce misiune
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
încăperea, doar Eugen plin de el, sfida pe toată lumea. De fiecare dată când îl vedea plecând, Olga avea impresia că Eugen, ia o bucățică din inima ei. -Sorina, crezi, că e grea tema, pe care o ai? Fata cu ochii umezii ca unui miel când simte cuțitul măcelarului, a privit-o -n ochi pe Olga: -Nu știu, îmi este teamă, nu am lucrat nimic până acum, de fapt nici unul nu a progresat. Ce mă fac doamnă? Sunt gravidă, nu vreau, să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
de ziar, și-și făceau o țigară.Mereu a fost fascinat, de faptul că știau câte fire de tutun să prindă între degetele noduroase de la muncă și reumatisme, cum îl răsfirau pe foița, apoi o răsuceau și cu limba îi umezeau o margină, pe care o lipeau și astel apărea țigara. Cu ea între degete mergeau la felinar, acționau micul levier pentru ridicarea sticlei și aprindeau țigara. Primele fumuri erau trase cu poftă, parcă ar fi vrut, să le plimbe prin
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
a realizat în anii 1982-1983 și au culminat cu filmul ,,Cenaclul Flacăra - Te salut, generație în blugi!”, interzis timp de 25 de ani, film care încă se bucură de aprecierile acelei generații în blugi încă existentă. Lui Cornel i se umezeau ochii ori de câte ori se pronunța numele lui Adrian Păunescu! Avea un suflet mare! Era un om bun! Se preocupa pentru copii românilor plecați la muncă în străinătate. Mai ales pentru acei copii pe care părinții i-au lăsat în grija bunicilor
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
putere șezlongurile,însă dorința este de multe ori,cu mult mai mică decât puterința.... Se prăbușește sleit la pământ, cu fața spre soarele atât de arzător. Visează că e bolnav ,iar lângă el,pe patul pe care zace ,mama îi umezește fruntea cu batista.Iar apa e atât de rece ! - Se pare că nu ești în stare să „trăiești” ! îl apostrofează de deasupra , patronul cu găleata goală în mână. Strungăreața neagră i se pare acum și mai urâtă ,iar dinții inegali
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
răgușit și distonat. «Per te venit hac tribulatio O quam pravo ducti consilio Exierunt Duces in praelio Damiata tu das exilio Maledicta fatorum series.» Încă de la primele cuvinte, o tăcere neașteptată se așternu În tavernă. Dante văzu nu puțini ochi umezindu-se. Cu toții, chiar și mușteriii cei mai umili, păreau să sufere Încă din pricina tragediei cruciadei. Damietta, floarea Nilului, cetate martir, unde trupele creștine suferiseră o Înfrângere cumplită, recucerită și pierdută În două rânduri din Încăpățânarea cruciaților de a rămâne Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în pământul scump al țării. Episodul 133 PE MAL Plătiră cât se cuvenea bravului căpitan Ianis, apoi, pe o punte de lemn trecută peste bord, cei trei moldoveni și țigăncușa Cosette coborâră pe mal. Malul natal! Lui Barzovie-Vodă i se umeziră ochii de emoție și, gândindu-se că tăcutul Broanteș va consemna gestul, vru să se lase în genunchi, să sărute pământul scump al țării, numai că, din nefericire, locul respectiv, aflat în plin stufăriș, era acoperit de o mâzgă puturoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Poporul Vălului, de aceea se mulțumi să ridice din umeri și să spună: — În noaptea asta începem să săpăm o galerie, și facă-se voia Domnului. Voia Domnului a fost ca, două săptămâni mai târziu, pământul să înceapă să se umezească sub ochii lor, și un fir subțire de apă își făcu apariția dintr-odată. Se produsese o minune. Eternul miracol al vieții pe care-l reprezintă apa, acolo, în cel mai îndepărtat colț al Saharei unde, probabil, nimeni nu pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere. Și iată-i dimineața umezind frunzele și suind apoi În particule fine de aer, pătrunzînd fără formă, fără gust, fără miros, În nările calde ale vietăților mici care se iubesc prin cimitire. CÎnd rostești numele unui mort, imaginea chipului său Îți apare mereu În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu mi-am făcut tema pentru doamna Watkins. Nu puteam să-mi mai fac probleme cu ea, așa că mi-am pus cărțile și prânzul pe marginea trotuarului, mi-am scos stiloul și m-am așezat. Am simțit cum mi se umezesc pantalonii la spate de la roua din iarbă și mă gândeam cât de amuzant va arăta. Cum caietul îmi aluneca de pe genunchi de fiecare dată când încercam să scriu câte ceva, pagina începuse să arate destul de rău. „A“-urile arătau a „D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
țipe de undeva din spate, dar nu mi-am putut da seama ce spun. A pornit ca un sunet înalt și tare, pentru a se sfârși într-un fel de geamăt. Pe tot rândul pe care stăteam, ochii oamenilor se umeziseră. Era numai o femeie în vârstă care-și ținea capul în mâini. Plângea. — O, nu-i minunat, prieteni? Lacrimi pentru Domnul Iisus. El nu-i pasă ce-ai fost. El vrea doar încă un suflet în turma Lui. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lui tanti Mae era grea și m-am bucurat că pot să o las jos. Tanti Mae s-a uitat în josul străzii să vadă dacă vine autobuzul și când s-a întors spre mine, am văzut că ochii îi erau umezi pe gene. — E din cauza vântului, dragule. Tot timpul îmi curg ochii de la el. Am așteptat acolo mult timp, mie mi s-a părut o oră întreagă, până când a venit autobuzul. I-am auzit motorul de la departe, așa că am mers în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mă spăl pe mâini și să ies afară din casă. Trecând cu ea în brațe pe lângă locul unde era predicatorul, pătura s-a înmuiat în sânge și a lăsat o dâră până jos la ușa bucătăriei, unde s-a oprit, umezind doar podeaua, fără să o mai înroșească. A trebuit să o las jos pe mama ca să deschid ușa din spate, astfel că pătura i-a căzut de pe picioare și i le-am văzut reci, țepene și maronii. Înainte să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ascunzându-și ochii, te vei simți mai bine. Mă întind, vreau s-o fac repede, dar mâna înaintează încet-încet și parcă speriată spre pahar. Limba și cerul gurii sunt atât de aspre și de uscate, încât apa nu le poate umezi, ci doar le răcorește. În momentul când înghit, simt că și apa îmi face silă, dar o beau ca pe un medicament. - Cel mai bun lucru ar fi o cafea neagră, dar nu avem. Fumează, și asta face bine. Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
peste albia îngustă și se avântă mai sus. Aici, iarba făcuse loc unui covor gros de mușchi, în care piciorul se scufunda până la glezne. Se aplecă și luă în căușul palmelor puțină apă pe care o aruncă pe obraji. Își umezi fruntea și dădu cu apă și pe ceafă. Fără să știe de ce, avu grijă să nu spele zona unde îl sărutase Ileana. Acum își amintea și pricina pentru care venise acolo. Căuta bârlogul ucigașului. Trebuia să dea ocol vârfului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Totul era apoi învelit în mai multe straturi de țesătură. Numai apa îl putea afecta. Desigur că asta se întâmplase, dacă și fitilul fusese ținut în aceleași condiții improprii ca și dinamita, avea toate șansele ca pulberea să se fi umezit. Dacă lucrurile stăteau așa, nu mai era nimic de făcut. Tot efortul de până atunci fusese în zadar. Nu putea usca fitilul, cel puțin nu mai devreme de apusul soarelui. Nervos, stinse bricheta și aruncă cât colo mănunchiul de fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
depăși, urmele intervenției umane dispărură cu totul. Pădurea era la fel de neumblată ca la începuturi. Copacii coborau de pe versanți până în buza prăpăstiei. Era dificil de mers pe acolo, mai ales că pe jos se așternuse un covor gros de frunze veștede, umezite de ceața ce tocmai se ridicase. Între muntele din dreapta lui și crăpătura adâncă din stânga era numai o fâșie îngustă și înclinată pe care abia reușea să pună piciorul. Era ca și cum mergea pe lângă zidul unei cetăți medievale înconjurat de șanțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el nu-și poate mișca mâinile. Le avea întoarse la spate și erau legate strâns cu o frânghie sintetică. Ai văzut pe cineva intrând aici? Nu! clătină din cap bătrânul. Mi-e o sete cumplită! spuse Cristi, încercând să-și umezească buzele cu limba. Nu pot să te ajut, dragule. Și mie mi-e sete. Deci, n-a venit nimeni să vadă ce-i cu noi... O fi venit, poate cât eram inconștienți. Asta nu e bine! Înseamnă că nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să-și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
jos, credeam că lemnul e negru din cauza vechimii, dar nu, el e negru din cauza umezelii de la subsol, se uită pe sticla tablourilor din dormitor și vede dâre de apă, pe sticlă cursese apa, fusese o inundație jos și lemnul se umezise mai tare ca niciodată, după ce țevile fuseseră reparate, în apartament, lemnăria începuse să trosnească, se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că totuși aveau ceva în comun. Doamna Popa lăsă pe măsuță poza Contesei și împinse peste ea, cu un hârșâit crispant, ceașca de cafea. - Buf! Caput! Tramvai! Contesa... și își duse o mână la gât. Finiș! Ochii lui Smith se umeziră și o lacrimă îi mângâie duios mustața. Undeva în buncărul F.B.I.-ului, camaradul lui Smith o sună pe nevasta acestuia, amintindu-i cu un glas grav să aibă grijă de Lucky. Will Smith nu putea încă să plece acasă. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o lume fără mațe și ciuperci. Fără vicii și pârțuri. Fără secreții și răutăți. O lume de poezie. O lume de calm, lux și voluptate. Domnul Popa se apropie cu duioșie de mogâldeața blondă și dolofană. Domnului Popa i se umeziră ochii: așa ceva merită toate suferințele. Așa ceva merită sacriciul Americii și României la un loc. Așa ceva merită totul. Roxănica, înțelegând parcă ce gândește tatăl ei, îi zâmbi știrb. Domnului Popa i se păru că Roxănica vrea să-i spună ceva. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de distribuție, dar și de producție. — Cred că ți-am mai spus asta, exact ăsta e genul de muncă care cred că ți se potrivește, mă Întrerupse Akemi. Obrajii i se Înroșiseră ușor, ochii Îi scânteiau, iar buzele i se umeziseră. O prietenă intimă În care puteam avea Încredere... — Am participat la trei filmări. Primul film, despre povestea unui cățeluș, n-a avut succes, al doilea, despre un star pop de paisprezece ani, s-a vândut destul de bine. Un alt film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]