2,033 matches
-
prea mai știu de ce să mă țin, n-am coada de ceapă. Povestea eternă cu punctul de sprijin, nu? Mă așez lângă ea, îmi vine să râd, oftez ca un țânc luat de mamă-sa la piept când are falca umflată, îi iese măseaua de minte. Halal vânător și animal de pradă mai sunt! Nu încerc s-o sărut, nu mă mișc, căldura ei îmi face bine, parcă toate arcurile acelea întinse de prea multă vreme, gata să se rupă, revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
șoferul ne lasă la o postată bună de șantier, «Mai departe eu nu intru, don’șoară, am lovit burta mașinii de destui bolovani pân-acu’...», și-o luăm agale, pe jos, pe urma tractorului. Cad, am un genunchi vânăt și umflat, mi-am rupt blugii, fumez în ciuda avertismentelor americanului că nu-i sănătos, dear Sara, ajungem și admirăm câteva gropi, cu mătasea-broaștei pe ochiurile de apă, cu niște mustăți de fier forjat ieșind din ele și cinci muncitori jucând table. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lumina difuză care pătrundea prin fisurile din pereții de stîncă, se așeză În fotoliul lui, Își aprinse pipa și Începu să aștepte cu ochii ațintiți Niña Carmen, care stătea pe pat, mută și impasibilă, cu mîinile suav așezate pe pîntecele umflat. În cele din urmă, după o liniște grea care ajunsese aproape apăsătoare, ea arăta spre tavan și Întrebă: — Cine sînt? — Englezi... Un vas de război englezesc. În ultima vreme sînt peste tot... — Mulți? — Cred că vreo sută... Dar n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
citit de-acum de vreo sută de ori, din Odiseea. Ca și cum ar fi simțit că e privit, Oberlus ridică privirea și se uită la ea. Rămaseră așa multă vreme, În tăcere, pînă cînd el arătă din cap spre pîntecele ei umflat: — Se mai mișcă? Întrebă. — Uneori. - CÎnd o să se nască? - Nu știu. Pe insula asta și În peștera asta se pierde pînă și noțiunea timpului... Poate că mai sînt două luni. Făcu o pauză - . Nici nu prea am chef să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apoi peștelui ca să-ți tragă o mamă de bătaie... Așa ești tu, conchise. Mai ușor Îmi va fi mie să-mi schimb mutra, decît o să-ți fie ție să-ți schimbi firea. Niña Carmen se mîngîie cu tandrețe pe burta umflată, care părea gata să pocnească. - Fiul meu o să mă facă să mă schimb, Îl asigură ea. O să fie un copil frumos, căruia va trebui să-mi dedic Întreaga viață... CÎnd o femeie are un copil, Își uită visele. El o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Percodan și Compazine, Nembutal și Percocet. Estrogene orale. Anti-androgeni. Progesteron. Plasturi de estrogen transdermal. Nu găsesc nici una dintre culorile lui Brandy, nici un fond de ten Rusty Rose. Nici un fard de ochi Burning Blueberry. Găsesc un vibrator cu bateriile descărcate și umflate și care pierd acid. Deduc că proprietara casei ăsteia e o femeie în vârstă. Femeile bătrâne ignorate și îmbătrânite și narcotizate, cu fiecare minut tot mai bătrâne și mai invizibile pentru lume, nu trebuie să folosească mult machiaj. Nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
alea mari Estinyl, scuturat de suspinele alea mari Provera. Dacă Dionne Warwick vine cu un cântec de Burt Bacharach, trebuie să tragem pur și simplu pe dreapta, altfel cu siguranță o s-avem un accident. Lacrimile, felul în care fața lui umflată și-a pierdut umbrele tari care i se strângeau sub frunte și pomeți, felul în care mâna lui Seth se va furișa în sus și-și va răsuci sfârcul prin cămașă și gura i se va căsca și ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fost vina mea că nu’ș ce fixativ i-a explodat lui Shane în față. Bum, și-a intrat în casă clătinându-se pe picioare, cu fruntea deja înnegrindu-se și albăstrindu-se. Lungul drum spre spital cu un ochi umflat și închis și cu fața din jurul lui devenind din ce în ce mai mare, cu toate venele dinăuntru sparte și sângerându-i sub piele, Shane n-a spus un cuvânt. N-a fost vina mea că oamenii de la serviciul social al spitalului au aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rafturile din bibliotecă sunt legate în piele, iar paginile sunt tăiate. Nu e nevoie să scoți nici măcar o carte ca să știi asta. Agentul imobiliar, domnul Parker, are picioarele drepte și imobile. După un crac al pantalonilor, care e puțin mai umflat, se înțelege că poartă boxeri și nu chiloți. Brandy clatină din cap în direcția mea. — Aceasta e domnișoara Arden Scotia, de la compania Denver River Loggina and Paper Scotias. Încă o victimă a Proiectului Brandy Alexander de Reincarnare a Martorilor. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a lui Parker înghite mâna mea mică, pește mare și pește mic, toată. Cămașa albă apretată a lui Parker te duce cu gândul la o față de masă curată, așa întinsă și rigidă că ai putea servi băuturi de pe pieptul său umflat. — Acesta, Brandy înclină capul spre Seth, este Ellis Island, fratele vitreg al domnișoarei Scotia. Peștele mare al lui Parker înghite peștele mic al lui Ellis. Brandy zice: — Mie și domnișoarei Scotia ne-ar plăcea să facem singure un tur al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se sufoce, și-atunci o să șezi pe-un cadavru. Tăcere. — Mă auzi? zice Brandy. — Să-l apuc de limbă? Altceva autentic și scump și îndepărtat se sparge. — Domnule Parker, dulceață, sper că ai asigurare, zice Prințesa Alexander, cu fața toată umflată și roșie de la râsul înăbușit. Da, zice ea, apucă de limba lui Ellis. Țintuiește-l la podea, ține-i gura deschisă și trage-i limba afară cât de tare poți până cobor eu să te ajut. Clanța se mișcă. Vălurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aud pe Evie zicând e, Iubiți-mă. Iubiți-mă, iubiți-mă, iubiți-mă, iubiți-mă, iubiți-mă, iubiți-mă, iubiți-mă, voi fi oricine vreți voi să fiu. Folosiți-mă. Schimbați-mă. Pot fi subțire, cu sâni mari și păr umflat. Dezmembrați-mă. Transformați-mă în orice, dar măcar iubiți-mă. Sari mult înapoi la o dată când eu și Evie făceam o ședință foto la o groapă de gunoi, la un abator, la o morgă. Mergeam oriunde ca să arătăm bine prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sale este mai întotdeauna ceva legat de politică, dacă nu chiar o afacere politică. Cum ar putea fi el interesat, în asemenea condiții, de politică! A încercat să zîmbească pentru a ieși din situația jenantă. Mihail a ridicat pleoapele ușor umflate și privirea lui rece, pătrunzătoare, i-a amintit că în acel birou trebuia să răspundă la orice întrebare i se punea, indiferent de părerea pe care o avea el. "Domnule director, după cum știți nu am opinii politice și nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
insuliței, cu fața spre ocean, și-și petrecea orele acolo, la umbră unui palmier, privind orizontul, ca și cum ar fi așteptat, în orice clipă, să vadă apărând navă salvatoare a adoratului ei Octar. Părea cu zece ani mai bătrână, cu ochii umflați, înroșiți și injectați de sânge, iar pântecele ei părea că a început să crească dintr-odată. Abia dacă mai schimba câte-o vorba cu Vahíne Tiaré, când îi aducea mâncarea, însă își petrecea orele vorbind cu copilul ei nenăscut, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi, ca o friptură cusută cu ață și plină de cicatrice, cu urechile răsucite și umflate, cu sprâncenele rase. Și-apoi, trasate cu dermatograf, descriu două arcuri uimite ajungând aproape până unde începe părul. Privindu-l cum urcă în autobuz, Tovarășa Lătrău își descheie un nasture al jachetei. Îl încheie la loc și se apleacă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
personal. Oamenii ăia lipsiți de imaginație care deschid la întâmplare revista Town & Country și spun: Pe asta o vreau. La fiecare acțiune de binefacere pentru copiii abuzați, toată lumea se fâțâia de colocolo pe două picioare, mâncând crème brulée, cu buzele umflate artificial de aceleași implanturi subcutanate. Privindu-și același ceas Cartier, același timp înconjurat de aceleași diamante. Același colier de la Harry Winston în jurul unor gâturi lungi și subțiri, modelate cu ajutorul practicilor hatha yoga. Toată lumea cobora și urca din și în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
s-o transformăm pe doamna Clark în personaj negativ. Apoi Miss America o spune. Se apropie de omul culcat pe burtă, cu cămașa scoasă din pantaloni, cu elasticul chiloților ițindu-se de sub turul lăsat. Miss America se apropie de stomacul lui umflat și - buf! - pantoful ei îi lovește pielea întinsă a burții. Atunci o spune: — Așa, și unde-i cheia aia nenorocită? Și doamna Clark își îndoaie brațul și o îndepărtează de el cu cotul. Doamna Clark spune: — Da, Brandon. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
capace de W.C. Când s-a dus în cele din urmă în New Mexico să vadă originalul sculptat și pictat pe o stâncă, primul lui gând a fost: Ce banal... Toate picturile astea vechi, capodoperele astea meschine cu reputațiile lor umflate, plus etichetele adezive ale poștei britanice, i-au dat ideea că el ar putea face mai bune. El picta mai bine și ar putea să-și strecoare lucrările în muzee, înrămate și ascunse în haină. Nu de mari dimensiuni, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
setul lui de unelte Craftsman, și paisprezece poșete Coach cu pantofi și toalete asortate. În noaptea aia, după ce a plătit cincizeci de dolari ca să-l bată măr pe Webber, fata se uită la el, la ochiul lui orb și lăptos, umflat, aproape închis, la buzele lui despicate. E doar cu trei ani mai mare decât ea, dar arată de parcă ar fi bunică-sa, și fata zice: — Și până la urmă de ce faci asta? Și Webber își desprinde peruca, toate șuvițele și cârlionții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte. Gâtul îi e ațos și împânzit de tendoane. Iată Veriga Lipsă, cu pădurea întunecată care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
semănau cu ce vedea În jur. Copiii blonzi din ilustrații purtau haine groase, bine croite, erau bine dezvoltați și păreau fericiți, spre deosebire de copiii cunoscuți de Adam, asemenea lui, slabi și mereu obosiți, iar unii dintre cei mai mici cu burți umflate, deși n aveau mai nimic de-ale gurii. Poate că era ceva mai lesne să fii fericit dacă erai Îmbrăcat cu haine frumoase, bine hrănit și aveai părinți, se gândea Adam, poate că de-acum Înainte avea să fie și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
culoarea nu i se putea distinge. A luat-o cu buricele dege telor, a băgat-o În gură, apoi a tras o dușcă de whisky dintr-o sticluță. Mulțumesc, Bob. Oricând Îți poftește inima, frățioare! Siluetele arbuștilor din jur păreau umflate ca norii de ploaie Într-o după-amiază de decembrie. Pe drumul principal trecea din când În când câte-o mașină, farurile Îi măturau cu lumina crudă care țâșnea prin frunziș, apoi rămâneau iarăși În Întuneric. Of, Doamne, iarăși! a zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sertar era atât de vechi și de neglijat, Încât crăpase ca brazdele după o lungă secetă. N-are a face, Își spusese În vreme ce Își aranja părul, arăta cum nu se poate mai bine, iar ochii nici nu-i mai păreau umflați ca În ultima vreme. Înainte de plecare se dusese să-l vadă pe Adam și-l găsise adâncit În somn, cu o mână la frunte, cu palma Întoarsă ca un scut Împotriva luminii puternice. Cu capul ușor aplecat pe o parte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tipul ăsta și n-ai avut niciodată motive să-l bănuiești. Margaret a ridicat din umeri. În lumina lămpii de pe masă, fața lui Mick, nebărbierită de patru zile, invadată de o barbă deasă ca un puf, se lățise și părea umflată, iar umbrele Îi adânceau ridurile. — E bazată pe intuiție, Mick, pe Înțelegerea felului În care se comportă unii și alții. Nu poți să deschizi, pur și simplu, nu știu ce manual de ocultism și să găsești răspunsul. Dacă trăiești În lumea reală
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
culme la gândul că o să petreacă niște ore lipsite de noimă. Era acea căldură iute de primăvară ce-ți moleșea sângele. Se deschise la haină, privi vitrinele, mașinile, oamenii. La marginea trotuarului zări un câine mort, era rigid, cu abdomenul umflat, cu ochiul rotund deschis, roșiatic, înțepenit în gol, ca la o păpușă defectă. Repetă mecanic o formulă știută din copilărie: Părul tău să putrezească și al meu să crească. Repetă de câteva ori, absentă. Apoi se opri îngrozită, nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]