1,026 matches
-
cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță. Soarele bătea cu putere pe
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
confecționau ștergare de pus la icoane, sau pentru șters vasele, mâinile și fața. Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
împreună cu tata, ceilalți doi frați mai mari ca mine și cu alți verișori, am mers cu căruța, înainte de răsăritul soarelui, la pescuit pe balta Limanu. Acolo foloseam unelte mai performante, adică doar cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
din azbest, pe care o aveau pantofii, dispărea la prima ploaie sau se găurea din cauza pietrișului pe care îl călcai. Îi cumpărase și ea din bugetul familiei, disponibil pentru această nouă perioadă din viața mea. Ieșind cu greu din canal, undița nu am mai gasit-o, dar nici timp să o caut nu am avut, prima mea grijă fiind să mă îndepărtez cât mai curând de malul canalului. Eram totuși fericit că scăpasem destul de ușor și nenorociții ăia nu-mi luaseră
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
avea niciun sens, nici măcar teoretic, dar ce să mai vorbim despre unul practic! Un celebru om de afaceri român avea o vorbă: “nu îi da săracului în fiecare zi câte un pește să mănânce, ci mai bine pune-i o undiță în mâna și învață-l să pescuiască!”. Insă, din pacate, acest dicton s-ar potrivi doar la nivel individual, dar nu și la nivel global. Poate că ar trebui să apară cineva cu o idee strălucită, o persoană care să
CÂND ŞI CUM SĂ ÎŢI AJUŢI APROAPELE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367598_a_368927]
-
mai dezvoltate, poate că ar trebui forțate cumva persoanele care au putere de decizie financiară prin guvernele lumii. Nu cred că ne putem ajuta aproapele, plătindu-i câțiva lei cerșetorului din colt, dar nici dacă i-am pune în mână undița și l-am învăța să pescuiască. În ziua de azi, aproape că nu mai poți pescui gratis, pentru că cele mai multe bălți au fost deja concesionate patronilor privați, pentru o perioadă de aproape cincizeci de ani. Apoi există problema spitalelor care nu
CÂND ŞI CUM SĂ ÎŢI AJUŢI APROAPELE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367598_a_368927]
-
de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător ne-a tulburat somnul reconfortant, la cinci dimineața. Am plecat amândoi cu noaptea „în cap”, la pescuit pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli, umbrelă contra soarelui, gustări pentru micul dejun, grătarul pentru prânz și mai ales ceva rece, pentru a contrabalansa temperatura externă față de cea internă. Moskvici-ul s-a așternut la drum, cu multă bucurie, în răcoarea dimineții. Se auzea torsul motorului
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
am făcut lansarea. Rămânea doar să aștepte mișcarea plutei, ceea ce s-a întâmplat imediat, semn că peștele circula pe la mal, pe lângă stuf. Nu am apucat să arunc momeală în acel loc, ca să nu stârnesc interesul broaștei țestoase, când am ridicat undița și în cârlig se zbătea o roșioară destul de frumoasă. Iată primul tău pește. Nu-i al meu că l-ai prins tu! zise ea râzând. Bine, atunci este al nostru, că doar suntem o echipă, nu concurenți individuali. S-a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
ne vezi, cum scoteam pe rând câte un pește mic și ne bucuram de el. Acum soarele se ridicase pe cer si ajunsese în dreptul stomacului nostru, semn că nu a fost suficientă cafeaua de dimineață. Iubita mea și-a abandonat undița și luând coșul din răchită, plin cu merinde, a așezat pe pătură tot ce trebuie pentru micul dejun. Eu m-am ocupat de partea sticlelor cu băuturi răcoritoare și de pahare. Mai mult din picioare, cu ochii ațintiți pe bambinele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
și al criticii literare, căci, în aceste vremuri înfiorate, când mulți dintre creatorii de literatură își drenează osârdiile spre forma versificată, Virgil Stan, un dobrogean prieten cu apele și peștii, cu țărmurile și valurile, dar și cu femeile frumoase, aruncă undița spre noi, încercând să ne prindă cu această carte de proză, scrisă din suflet și pentru suflet, despre oamenii și locurile copilăriei sale, despre viața sa amoroasă, despre destinul său. O face cu generozitate și rigurozitate, uneori cu detalii de
PREFATA LA CARTEA IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367073_a_368402]
-
rol de erou principal, căci, dacă în această branșă nu întinzi măcar un pic de adevăr, ești cel mai mototol din întreaga breslă vânătorească și pescărească a lumii - întocmai în fabulațiile pline de umor consistă dragostea plină de curiozitate, pentru undiță și pușcă...! Până aici, tabloul portretistic al inginerului buhușean Doru Ardeleanu e pictat din cuvinte neșovăitoare în surprinderea esențialului structurii sale sufletești, dar incomplete. Nici chiar un penel de maestru nu o poate face desăvârșit, deoarece în ființa umană există
ION ARDELEANU. ÎN CONUL LUMINII LUI FIREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364770_a_366099]
-
momitor și cârlig pe o bucată de nailon sau fir textil.(n.aut.) [xvi]Moacă, moace = denumire comercial - pescărească dată puilor de somn, cu greutăți până la 300 grame.(Dicționar de cuvinte din zona Deltei Dunării). [xvii]Vargă, vergi = băț de undiță (DEX) [xviii] Ciortan = nume popular dat crapului sălbatic de 1-2 kg. (Dicționar de cuvinte din zona Deltei Dunării ) [xix]Minciog = mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un băț, folosită pentru scoaterea la suprafață a peștelui prins cu năvodul
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Ciortan = nume popular dat crapului sălbatic de 1-2 kg. (Dicționar de cuvinte din zona Deltei Dunării ) [xix]Minciog = mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un băț, folosită pentru scoaterea la suprafață a peștelui prins cu năvodul sau cu undița.( DEX) [xx]Ponton = pod plutitor improvizat (DEX) Referință Bibliografică: aventuri in delta dunarii / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
un loc enigmatic, în care imposibilul părea posibil, în care pădurea și plaja se întâlneau, unde ziua și noaptea se atingeau pentru o clipă, soarele și luna își întâlneau privirile pentru o secundă... Descărcară bagajele și Adela începu să monteze undițele. - Nu știu să pescuiesc, spuse Andrei. - Nu-i nimic. Înveți acum. Am luat undițe pentru toți. Astăzi vom mânca pește prins de noi. Femeia adusese și o plasă mare de pescuit. - Vino să mă ajuți să o montez, spuse ea
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
întâlneau, unde ziua și noaptea se atingeau pentru o clipă, soarele și luna își întâlneau privirile pentru o secundă... Descărcară bagajele și Adela începu să monteze undițele. - Nu știu să pescuiesc, spuse Andrei. - Nu-i nimic. Înveți acum. Am luat undițe pentru toți. Astăzi vom mânca pește prins de noi. Femeia adusese și o plasă mare de pescuit. - Vino să mă ajuți să o montez, spuse ea lui Iulian. Singură nu pot să mă descurc. După ce o întinse în Dunăre, le
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
prins de noi. Femeia adusese și o plasă mare de pescuit. - Vino să mă ajuți să o montez, spuse ea lui Iulian. Singură nu pot să mă descurc. După ce o întinse în Dunăre, le arătă celor doi cum să manevreze undițele. Stăteau de jumătate de oră, fără să vorbească. Adela le spuse că nu trebuie să sperie peștii. - Mișcă, mișcă ceva în undiță, spuse deodată Iulian. - Trage de ea, îi spuse Adela. - Uite, s-a prins un pește mic, spuse bărbatul
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
Singură nu pot să mă descurc. După ce o întinse în Dunăre, le arătă celor doi cum să manevreze undițele. Stăteau de jumătate de oră, fără să vorbească. Adela le spuse că nu trebuie să sperie peștii. - Mișcă, mișcă ceva în undiță, spuse deodată Iulian. - Trage de ea, îi spuse Adela. - Uite, s-a prins un pește mic, spuse bărbatul. - Este o roșioară! O punem pe grătar și o mâncăm. Dar să mai prindem câte ceva. Nu ne ajunge peștișorul la toți trei
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
se necăji Andrei. - Ai răbdare, o să vină și la tine. Stai numai liniștit, nu mai vorbi atat de mult. Și nu te mai agita. Peștii te simt când ești nervos, explică Adela. -Uite, mișcă, mișcă spuse Andrei și trase de undiță. Dar ce-i ăsta? Un șarpe! spuse supărat băiatul. - Este un țipar! Tot pește. Este foarte bun, îl liniști Adela. Ești un pescar grozav, ai reușit din prima. Bravo! Ne oprim acum, spuse femeia în timp ce mai scoase din Dunăre cu
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
Dar ce-i ăsta? Un șarpe! spuse supărat băiatul. - Este un țipar! Tot pește. Este foarte bun, îl liniști Adela. Ești un pescar grozav, ai reușit din prima. Bravo! Ne oprim acum, spuse femeia în timp ce mai scoase din Dunăre cu undița sa, un pește mare. - Acesta ce este? întrebă Andrei curios. - Nu știu cum se numește. Dar este bun. Am mai mâncat cu ai mei așa ceva, răspunse Adela. Facem focul și pregătim grătarul. Eu pregătesc sosul pentru pește, din roșii, ardei, piper, busuioc
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător ne-a tulburat somnul reconfortant, la cinci dimineața. Am plecat amândoi cu noaptea „în cap”, la pescuit pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli, umbrelă contra soarelui, gustări pentru micul dejun, grătarul pentru prânz și mai ales ceva rece, pentru a contrabalansa temperatura externă față de cea internă. Moskvici-ul s-a așternut la drum, cu multă bucurie, în răcoarea dimineții. Se auzea torsul motorului
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
am făcut lansarea. Rămânea doar să aștepte mișcarea plutei, ceea ce s-a întâmplat imediat, semn că peștele circula pe la mal, pe lângă stuf. Nu am apucat să arunc momeală în acel loc, ca să nu stârnesc interesul broaștei țestoase, când am ridicat undița și în cârlig se zbătea o roșioară destul de frumoasă. - Iată primul tău pește. - Nu-i al meu că l-ai prins tu! zise ea râzând. - Bine, atunci este al nostru, că doar suntem o echipă, nu concurenți individuali. S-a
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
ne vezi, cum scoteam pe rând câte un pește mic și ne bucuram de el. Acum soarele se ridicase pe cer si ajunsese în dreptul stomacului nostru, semn că nu a fost suficientă cafeaua de dimineață. Iubita mea și-a abandonat undița și luând coșul din răchită, plin cu merinde, a așezat pe pătură tot ce trebuie pentru micul dejun. Eu m-am ocupat de partea sticlelor cu băuturi răcoritoare și de pahare. Mai mult din picioare, cu ochii ațintiți pe bambinele
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
în căruță de către mama. Mi se împlinea astfel și mie, dorința de-a ajunge pe malul lacului să prind pește. Fiindcă în casă nu se găsea nicio sculă de pescuit, am plâns pe lângă tata să-mi pregătească și mie o undiță. Ca să scape de insistențele mele, a îndoit un ac din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe mosorul său de cusut căciuli și bunde . Apoi, a topit plumbul de la un
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
ascuțea coasa, o ghiulea de tun, care, bineînțeles că avea explodată capsa detonatoare. La sfârșit, din vârful unei tulpini de porumb, mi-a improvizat o plută legată cu ață. Mai rămânea să taie o tulpină de stuf de pe lac și undița ar fi fost gata! Incântat nevoie mare că voi merge și eu la pescuit pe baltă, am dat fuga în curte și am căutat râme cu un cuțit de bucătărie în grădinița cu flori a mamei din fața casei, astfel că
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
în apa care fierbea pe pirostrii pentru dedurizare. După un timp, eliberat deocamdată de urgențele spălării oilor și cailor, tata m-a luat de mână și m-a condus într-un spațiu aflat în stuful crescut pe malul bălții, aranjându-mi undița improvizată și sfătuindu-mă să am grijă să nu cad în apă. Apoi s-a întors la munca sa, iar eu am rămas așteptând să prind primul meu pește, lucru ce nu s-a întâmplat defel! Plictisit și dezamăgit de
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]