342 matches
-
de-a lui dintr-un trunchi de copac. Spunea anecdote scrise de marele comic Davey Goldman, le strecura niște plicuri babane interpușilor de la Biroul Șerifului și Încingea cîte un swing dezlănțuit cu pițipoanca lui, Audrey Anders, sau cu alte frumuseți unduitoare ale stabilimentului. Privirile se Îndreptau invariabil spre masa lui, iar doamnele se uitau pe ascuns la șeful bodyguarzilor, Johnny Stompanato, Întrebîndu-se „Chiar o are atît de mare?“ Sicofanți, marionete, pupincuriști, găgăuți și măscărici se gudurau pe lîngă marele Mickster, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-mi recapăt suflarea. Am cercetat restul traseului. Adierea Înghețată a furtunii tîra un văl cenușiu care ascundea conturul spectral al vilelor și căsoaielor Îngropate În ceață. Printre ele se ridica turnul Întunecat și solitar la vilei Aldaya, ancorat În păduricea unduitoare. Mi-am dat deoparte părul ud care-mi cădea În ochi și am alergat Într-acolo, traversînd bulevardul pustiu. Portița de grilaj se bălăbănea În bătaia vîntului. Mai Încolo, se deschidea o potecă unduitoare care urca pînă la casă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la vilei Aldaya, ancorat În păduricea unduitoare. Mi-am dat deoparte părul ud care-mi cădea În ochi și am alergat Într-acolo, traversînd bulevardul pustiu. Portița de grilaj se bălăbănea În bătaia vîntului. Mai Încolo, se deschidea o potecă unduitoare care urca pînă la casă. M-am strecurat pe portiță și am pătruns pe proprietate. Prin desiș se deslușeau piedestale de statui dărîmate fără milă. Apropiindu-mă de casă, am băgat de seamă cum una dintre statui, efigia unui Înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de cînd s-a născut Tom. După vreo două ore, abia de mă mai recunosc. Îmbrăcată În noul pulover de cașmir, care se presupune că era modul meu de a-i arăta lui Dan ce pierde, cu părul lucios și unduitor și cu machiajul ușor și proaspăt, arăt al dracului de bine. De fapt, aș zice că arăt mai bine de atît. Arăt grozav. Ce ironie. În seara În care simt că aș putea să atrag pe oricine, nu sînt cîtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rimelată și are ochii machiați în culoarea fisticului, reușește să arate esențial englezoaică. Sub stratul de pudră albă are tenul trandafiriu, sănătos. Părul blond nu este decolorat, ci pulsează de viață ca un câmp de grâu în septembrie, un câmp unduitor, rostogolindu-se în lumina caldă de seară, așa cum îl văd țăranii când se întorc istoviți de la câmp, fluierând cu coasele pe umăr, da, în aerul de țară... Jonathan face un efort să iasă din acest Wessex creat de mintea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tăria și unitatea neamului românesc. Ca într-un templu s-au păstrat aici, surate și tăinuite credințele, limba, datinile poporului nostru. Aici, în murmurul izvoarelor și în freamătul oceanului verde al coniferelor, a început realitatea sufletească, din care a izvorât unduitoarea potrivire de cuvinte: Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai... De când plaiurile românești au un chip și un nume, munții au luat parte la viața lor, ca o inimă puternică, în jurul căreia bat aripile fanteziei. În tot
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Află că am început să scriu poezii. Multe dintre ele mai trebuie însă retușate. În tot ceea ce fac, îmi amintesc de tine, de surorile cele dragi și de căsuța noastră. Parcă văd mereu vadurile cu ape repezi, zbuciumate, plopii copaci unduitori și subțirifoșnind, tânguiesc un cântec de jale și cărările neumblate, devenite un suflet al tăcerii sau al absenței. Acolo, parcă, te zăresc ușor la geam pe tine, în căsuța noastră. Aud parcă flacăra clipind în vatră din cauza puținelor lemne. Iubita
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-n derivă s-ar pierde fără regret, deoarece asta Înseamnă, după el, fericirea. Cerea să pun Five Miles Out, folosea În chip de vocoder un tub de spray căruia Îi Înlăturase capetele și Îngâna pasajele vocale masculine Îndemnând-o pe unduitoarea gazdă cu alură nordică să susțină partitura lui Maggie Reilly. Iubitorul de jazz nu se preta la asemenea fleacuri, sta țeapăn, cu ochi de oțel, cu paharul de whisky olandez În pumn, zâmbea reținut și flutura barbișonul În ritmul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
și-a aprins o țigară de la flacăra lumânării. Așa cum stăteam toți trei în jurul lumânării, învăluiți în liniștea desăvârșită, aveam impresia că n-am mai rămas decât noi, undeva la capătul lumii. Umbrele nemișcate aruncate de lumina astrului nopții și cele unduitoare ale lumânării se reflectau, ca prinse în mreje, pe pereții albi ai camerei. Eu și Naoko stăteam pe canapea, unul lângă altul, iar Reiko s-a așezat pe balansoar, în fața noastră. — Ai vrea niște vin? m-a întrebat Reiko. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
risipeau cu o grație deprimantă. Abia pe la miezul nopții Începeam să funcționez din nou cum trebuie. În pat, imaginile cu noi se Întorceau cu o intensitate nediminuată, plăcute și obscene, și puteam să-mi amintesc fiecare detaliu deocheat: mișcările leneșe, unduitoare ale Dorei, sunetele line, coordonate pe care le scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam șirul evenimentelor cu precizia unui inginer care umple un proiector de filme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înțelegi că trecutul e un cerc vicios? E o buclă. Ne aspiră Înăuntru și ne face să alergăm ca niște hamsteri pe o roată. Atunci Începem să ne repetăm, iarăși și iarăși. Pe când mergeau În sus și-jos pe străduțele unduitoare, fiecare cartier arăta atât de diferit, Încât Armanoush a Început să creadă că Istanbulul era un labirint urban, că existau mai multe orașe Într-unul singur. S-a Întrebat dacă James Baldwin a avut același sentiment când a fost aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
braț se afla o sferă argintie, perfect lustruită, de aproximativ zece metri În diametru. Sfera nu avea nici un fel de marcaje sau semne distinctive. Învârtindu-se În jurul sferei, Își văzură siluetele reflectate de suprafața acesteia. Norman remarcă o ciudată irizație unduitoare, nuanțe palide de albastru și roșu, scânteind pe suprafața metalică. — Parc-ar fi o bilă de rulment supradimensionată, spuse Harry. — Plimbă ursul, istețule! Pe partea opusă celei de unde Începuseră explorarea, descoperiră o serie de șanțuri spiralate, săpate Într-un model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
așa de perfide, reci, dezgustătoare.“ — Vai, Beth, spuse Harry, cu ochii la monitor. Ești invidioasă pe șerpi? Pe ecran, Beth spunea: „Dac-aș fi un marțian ajuns pe Pământ și aș călca pe un șarpe - un tub Însuflețit, ciudat, rece, unduitor - n-aș ști ce să cred despre el. Dar probabilitatea de a călca pe un șarpe veninos e foarte mică. Mai puțin de unu la sută din șerpi sunt veninoși. Așadar, ca marțian, descoperirea unui șarpe n-ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ducă spre pistă. Ținînd pușca Într-o mînă, soldatul luă o țiglă de pe locul de descărcare și i-o Întinse doctorului Ransome. Jim așteptă lîngă pietrele sfărîmate. Privi amurgul, de-a lungul suprafeței albe a pistei. Își aminti de iarba unduitoare de la aerodromul Hungjao și Încercă să-și Închipuie elicele avioanelor Brewster Buffalo. Se Întoarse spre avionul de transport parcat lîngă șoseaua de perimetru. Pilotul japonez și ofițerii În uniformă mergeau prin iarbă, spre pistă. Se opriră la marginea noroioasă, rîzÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși Marele Komandir, în ținută de gală, cu toate decorațiile strălucind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu va Începe in medias res, brusc, ci treptat, ca atunci cînd se-ntunecă În pădure. Într-o pădure de stejari, atît de deasă, Încît razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă cîte-o frunză unduitoare, parcă ezitînd, cade agale pe pămînt, ca un strop sîngeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n-are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua-i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Apoi chipul ei dispăru, Întîi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr-un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Era ca și cum aș fi plonjat într-un vis al abundenței. Peste tot în jurul meu, părul sclipea, genele fluturau și buzele rujate dezveleau dinți albi. Era atât de aglomerat încât nu mă puteam mișca fără să mă ciocnesc de vreun șold unduitor sau fără să dau cu ochii de vreun decolteu adânc în care simțeam că o să mă înec. Apoi am văzut-o pe ea. De fapt, am recunoscut-o. Era fata de la pavilionul vămii, deși ei nu i-am spus asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În Danville, Jina parcurgea cinci kilometri într-o oră, dar pe o cărare de munte, în beznă, îți trebuie mai mult timp. A ajuns pe un pisc fals și-a văzut coborârea în canion, începutul unei cărări înguste și foarte unduitoare. Când și-a dat seama de înclinația pantei, Jina a fluierat surprinsă; ceva - o bufniță, a sperat ea - i-a răspuns când femeia a început coborârea. Măcar fumul se risipise; cerul arăta ca un tablou de Pollock - spuzit de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Fir-ar al naibii! Normal că era morrice. Iisuse, chiar ai mintea În ordine. Cum de ți-ai adus aminte? — Milton, Comus. Un morrice unduind până la lună. — A, frumos. Chiar e frumos. Un morrice unduind. — „Acum spre Lună În mișcare unduitoare de morrice“. Sunt peștii, cu miliardele, cred, și apele Însele, care fac dansul. — Vai, splendid. Trebuie că trăiești bine, să-ți amintești lucruri așa de drăguțe. Mintea nu-ți este devorată de lucruri nătângi. Ești un tip bătrân și bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui vânt iscat de privirile sale unduitoare. Iubirea îi dă îndrăgostitului impresia că el e stăpânul lumii și că dincolo de el nu mai există nimeni și nimic. În această postură se afla și Vișinel în dimineața aceea. Dacă nu putea s-o vadă nici mama lui, probabil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ridica noi am cîștigat acest ultim trofeu. Premiul nostru nu era o statuetă, ci un întreg grup de statuete, pentru că în jurul figurii lui Neptun, zeul mării, ridicîndu-și tridentul și barba din valurile de bronz, acolo se mai aflau pești, plante unduitoare și chipurile zîmbitoare a trei nimfe, toate sculptate în același material de un maroniu închis, strălucitor. N-am avut probleme în a-l găsi minunat și sînt sigur că și David era la fel de mîndru de el ca și mine, dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
anume: să atragă cămașa cât mai aproape de pieptul lui, după care, cu o mișcare bruscă, s-o apuce cu ambele mâini de talie, astfel Încât aceasta să nu aibă nici o posibilitate de scăpare din strânsoarea sa. Parcă ghicindu-i gândurile, pânza unduitoare de deasupra lui Îl mustră, făcându-i semn dojenitor cu mâneca... Noimann râse. Jocul Începea să aibă haz... Stomatologul Paul Își țuguie buzele, articulând forma unui sărut În Întuneric. Meduza albă de deasupra Îi răspunse cu un chicotit plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spuse că imobilul ăsta igrasios, încăperile întunecoase în care apa se scurge pe pereți nu au nimic în comun cu felul în care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști verzi, unduitoare; scriitori luându-și prânzul la pachet în cutii de carton, fiecare în căsuța lui. Livezi de caiși într-o furtună de petale albe. Somn de după-amiază sub castani. Croquet. Chiar înainte să înceapă să-și schițeze scenariul, capodopera vieții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]