337 matches
-
umbra vreunui copac singuratic, care se afla la marginea lanului de grâu și urmarea fascinat ciocârlia care se înălța cântând spre cerul senin. Povestea acestea stând relaxat la umbra unor sălcii, care atingeau cu pletele lor, când și când, apa unduitoare a iazului din Șipote. Inspira profund și cu plăcere aerul răcoros, cu un ușor miros de iod, care venea dinspre livada de nuci. Mai târziu, altădată, într-o zi de Paști, ultimul din viața sa, aflându-se în vizită la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
dar se vede condus rezultă un personaj liric anxios, sfâșiat, ulcerat de conștiința fragmentarului: "E făcut să mă domine neîntregul, / zeița fără brațe, zeul fără glezne. / Copacii fără trunchiuri, iarba fără verde / slalom de alb prin verticale bezne..." Un "Eu" unduitor Departe de a fi un homo ludens, Nichita Stănescu e un poeta gravis, un problematizant activ excedat de întrebări dar și unul dintre cei mai serioși propunători de răspunsuri; deși nu de puține ori sugerează tragicul, comentariile sale (ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de ani (decembrie 1983), imprima realului și oniricului o grație ingenuă. Melancoliile poetului ridicându-se la metafizică, reacțiile lui ținând de centralitatea Eului intim, liniile în acvaforte și stările evanescente, toate acestea îi punctează mitologia subiectivă, profilul de veșnic personaj unduitor. Singurătatea interioară a acestuia e o succesiune de miraje, de neliniști și suspensii, o alergare fără odihnă între centru și margine, între plenitudine și vacuitate, între iluzionism pasager și adevărul artei. Unde este atunci mortarul, fluidul, factorul pulsator care unifică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Salinger și alții; la lectura scrierilor lui Cantemir și Neculce exultă; concomitent, întâmpină cu afecțiune pe Ienăchiță Văcărescu, pe Cârlova și Bolintineau, iar lui Anton Pann îi rezervă o "temenea". Pe Eminescu îl știe pe de rost, iar Sadoveanu, "în unduitoarele sale naturi vii", e un poet remarcabil. Pe marginea volumului Plumb exclamă scurt: "Bacovia cel mare!" Prin 1965, în momentul publicării Elegiilor, în opțiunile stănesciene interveneau mutații, semnificativă în acest sens fiind o propoziție din Antimetafizica: Nu ne mai plăcea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
miraj: "Muzică, alină-mi Sufletul, cu suferință alina-îmi voi Moartea!" Texte intitulate Colind, Bocet, Madrigal, Motet subliniază programatic afinități cu cântul. Clipa subiectivă, clipa metafizică, clipa creativă, acestea consonante, întemeiază un ceremonial vizual și melodic specific, un discurs de orizonturi unduitoare în care fuzionează apriorisme și imagini născânde. Poetul Baaad-ului, direct, perceptiv și cerebral, trece metodic de la senzație la meditație; o demonie intensă, iscoditoare, neadormită, îl propulsează din real în ficțional. În esență, Baaad-ul său, o lume în lume, juxtapune într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
autoarea Somnului din somn percepe "pe crengile sângelui" voci esențiale: În loc de pășuni și semințe, și cai (...) Alcoolul cuvântului extras din acestea". Profil în mișcare Tărâmul în care se trezește la viață un creator include transparențe și mistere, acestea în sincretism unduitor. Asupra Anei Blandiana își exercită seducțiile orizontul vizibil, cu modulații de anotimpuri, și orizontul abisal (cu altă distribuție de voci și sunete) determinând o cunoaștere vizionară. Natura e un datum. Orientarea spre ea ține de caracterul răsăritean al ființei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de astă dată, fantezistul transferă în supratemporal un fapt care în sine nu spune nimic. Montajul favorizează sensurile, care, practic, sunt repere ale poeticității. Un alt eșantion e La Piatra-Neamț sau voilà purquoi j'aimais Rosine. Scenariile lui Mihai Ursachi, unduitoare, bazate pe ambiguizări, pe alunecări în ficțional, propun ca într-o partitură muzicală tranziții subtile de la un regim expresiv la altul. Scepticul flegmatic își deplânge bunăoară fragilitatea ceea ce nu-l împiedică să circule prin galaxii; un limbaj teatral-declamator, o grandilocvență
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
virtuozitate, poezia de elocvență" (Letteratura italiana, 1936). La rându-i, Dimov amplifică (prin reluări în exces) un cuvânt, o imagine, un nucleu mental, risipindu-se în eforturi variaționale. Prețiozitățile, tiradele lui lirice, mostre de oratorie savantă, cresc pe un fond unduitor, pe cât de pasional, pe atât de neutru, de unde tandrețea difuză și ludicul. O astfel de poezie de jocuri calculate e, de multe ori, un derivat cultural agrementat cu inserții parodice, discurs deturnat în calambur și zeflemea. În Examenul, să zicem
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ci ajungerea lângă "ceștile de ceai"! Trimiteri pararetorice (cești, farfurii, covrigi), simple detalii de ceremonial parodic, sunt destinate să abată atenția de la "stratul invizibil de cenușă" afiliat dispariției. Cu astfel de efecte de coloratură poetul se manifestă în linia lui unduitoare de totdeauna. III În al zecelea deceniu, o dată cu Poeme aristocrate (1991), cu Singurătatea colectivă (1996) ori cu Ruinele poemului, esențializarea intră într-o etapă de adâncire a sentimentului tragic inexorabil. Devenită mai răspicat un fel de filozofie în metafore (precedentul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
franc și suferința de a nu fi găsit Pasărea de aur ("mai ușoară ca sunetele"). Pasăre-simbol, aceasta e totuna cu Măiastra lui Brâncuși, totuna cu "Pasărea sfântă" în viziunea lui Blaga: "potir" și "cântec de aur" peste "enigme moarte"; duh unduitor, pasărea "cernită, din lunare potire" (invocată de Vasile Nicolescu), "ține în cântec pământul". Pe urmele ei, poetul se angajează, solitar, într-o meditație resemnată; totul în lume e Fugă, trecere dintr-o stare în alta, mișcare perenă: Fuge luna, beată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
formula ce face inteligibilă inversiunea de sens ca esență a reversibilității. Cauza faptelor naturii umane nu poate fi în același timp efectul refacerii traseului, ca într o mișcare sinusoidală în care extremele au valori echivalente pentru a face posibilă regularitatea unduitoare între stări perfect determinabile oricând. (Prigogine, Stengers, 1984) Nu există o apropiere de realitate atunci când economia, captivă paradigmei mecanice, a inventat teoria ciclurilor, ca expresie a stărilor sinusoidale ale consecințelor în repere de minim și maxim. Acest tip de reducție
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
visezi bătrâne, mă vezi pe mine c-un ornitorincbb... Dar Caravelelecc, ce vis cu vele, omniprezente unde mișculează lume cu "braguette en manque", adică roiesc masculii solitari (gări fluviale, rutiere, pentru aeroplan și calea cea de fer). Când le zărea unduitoarea pupă, deși nu-i plăcea apa, s-ar fi transformat în pește ("macquereau" sau "mac" pe franțuzește). Ce surse susurânde, ce resurse corporale (drace, de te prind cei de la Controlul Visceral... am vrut să spun corporatiste). Ar fi visat și
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se dau savanți în exprimare neaoșeză, nu m-am apucat să caut cartea. cc Vezi în Gogea, Fărâmele meteoritului din Cajvana, 50. dd Într-un dialog virtual, Magister Cajvaneus îi definește pe hermenauți drept "exploratori cu submarinul minții în marea unduitoare, schimbăcioasă ori înșelătoare a savoarurilor livrate, uneori cam brut, de științele umane" (Trei într-o carte, 36). ee Numele băștinez este "Sărărie". ff Desigur e vorba de Creangă și creanga de aur (Cartea românească, 1989). gg ȘTÍMĂ1, știme, s. f.
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de sentimente imposibil de exprimat. Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor / și grupul ce ușor mă-nsoțește / se depărtează în văzduh, / undă de sunete și iubire (Vânt la Tìndari, trad. AEB). Aici Quasimodo învăluie trecutul în aură ușoară, unduitoare a glasului prietenilor, a cărei bogăție de sunete și iubire se îndepărtează. Este evocat un moment fericit din tinerețe: o drumeție pe coline în tovărășia prietenilor din Messina, în timpul căreia eul trăiește o experiență metafizica, se desprinde din peisajul dealurilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îngrijit de Ioana Bot nu face decât să confirme un plus de relaxare a autorului, în variantă, în raport cu simbolul. Cât de altfel ar fi fost ca Dionis să ajungă între îngeri, atât de aproape de Dumnezeu, însoțit de o Onda instabilă, unduitoare, neacreditată teologic. Ca să completăm seria nuanțelor ce despart Onda de Maria, poate fi sugestiv să urmărim replica fiecăreia dintre ele rostită la invitația desprinderii de pământ. Onda :" Haide dar", în schimb, Maria " Dar ce va zice mama...". În termenii "legii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cuvintelor, căci nu există doar un imaginar al limbilor, ci și un inconștient al fiecărei limbi. În schimb, în limba sa adoptivă, franceza, cum e vorba de o alegere conștientă, lanțurile cad și cuvîntul multicultural se eliberează către o unitate unduitoare, nelimitată. Limbă majoră, destin minor? Spațiul libertății francofone. Cazul lui Marius Daniel Popescu Omul este o ființă semiotică, o instanță enunțiativă care produce semnificație și care, la rîndul ei, interpretează sensul cuvintelor și gesturilor altuia. În ciuda aparenței de materie care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de trup. despărțirea lor suferitoare viața pre viață călcând-o, pe pământ înspre cer la zenit, singur El Limba Lui, izvorul de-acolo îndurării de-aici. Câmp luminos țesut ăn raza minții... ...pe locul unde ultima chacră sprijină cerul sufletul unduitor ațipește precum sideful negrăbit și vrednic licărul seminal smălțuie embrionul divin în uterul nopții cu genunchii la gură în rugăciune am vegheat, Mamă, la nașterea ta întunecată ocrotită n-am mai fost de atunci măcar de cuvântul tău geamăt măcar
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
efemeră și superficială, definind și câteva dintre trăsăturile esențiale ale stilului: eleganța, predilecția pentru luxuriantă vegetală, precum și o anumită "tratare" a feminității care constituie tema liant, adică tema integratoare, alături de stilul specific. "Luchian a fost foarte interesat de aceste linii unduitoare, de aceste imagini elegante și gracile, de profunzimea de plante răvășite și întrețesute, de flori luxuriante, de tot acest naturism și cult al imaginii feminine"452. Figurile feminine, așa cum observa și Theodor Enescu, predomină în pictura lui Luchian. Pictorul va
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
limită a genului descriptiv: lista. Fiecare propoziție descriptivă este o parte a ansamblului desemnat prin tema-titlu. La fel și în exemplul următor: (49) Au cunoscut nenumărate clipe fericite. Se lăsau duși, în galopul cailor sălbatici, pe cîmpuri întinse cu lanuri unduitoare. Urcau pe cele mai înalte vîrfuri, coborau pe schiuri pantele abrupte, printre brazi uriași. Mergeau prin ploi torențiale, respirînd aerul cu mireasmă de iarbă udă. Stăteau întinși la soare. Priveau de la înălțime văi pline de flori de cîmp. Mergeau prin
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
frumusețe nicicînd nu se va ofili. Catalog publicitar Roche-Bobois Textul B Pe masă par niște dune mici de nisip. Nisip presărat cu cardamom, cu curry de madras de un roșcat fierbinte din care răsar stropi verzi de curry leaves, purpură unduitoare de sumac, praf aspru și dulceag de ghimbir, o oază sclipitoare de piper alb, negru, verde și roziu, un soare roșu din neprețuit șofran, sirocco amețitor de kamoun; galanga, karvi, ras-ehanout, scorțișoară: condimentele. Inspirați aromele lor nemaiîntîlnite. Rostiți numele lor
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu pudră" etc. Descrierea condimentelor (textul B) începe pe baza unei COMPARAȚII: "par niște dune mici". De aici, condimentele sînt descrise cu formule metaforice (= asimilarea condimentelor cu nisipul, cu praful...) dezvoltîndu-se în jurul temei /dună-deșert/o izotopie: "nisip", "roșcat fierbinte", "purpură unduitoare", "soare roșu" și "sirocco". EXERCIȚIUL B.17. Arătați ce caracterizează cele două secvențe: ce propoziții descriptive sînt dezvoltate? Textul A Astmul, trebuie precizat, este probabil simptomul cel mai anxiogen. Trezește într-adevăr, în tine, frica morții iminente și, mai mult
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o pafta subțire tot din argint. Pe cap, cuca din blană de vidră ornată cu catifea de culoarea aramei topite avea în partea dreaptă o agrafă asemănătoare celei de la gât, fixând penele de struț care în bătaia vântului se mișcau unduitor. Era încălecat pe un armăsar negru al cărui harnașament din piele neagră era bătut mărunt cu ținte de aur. Cei doi prinți călăreau armăsari roibi pursânge englezesc. Erau îmbrăcați cu aceeași eleganță căutată ca și tatăl lor, mantiile de brocard
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
formează un tablou complet, de o scrupuloasă exactitate. La fel în privința caracterului. Germanii nu îndepărtează din cel al personajelor lor nimic din ceea ce le-ar constitui individualitatea. Ei ni le prezintă cu slăbiciunile, cu inconsecvențele lor și cu această mobilitate unduitoare, ce aparține naturii umane și care formează ființele reale. Francezii au o nevoie de unitate care îi face să urmeze un alt drum. Ei resping din caractere tot ceea ce nu servește la scoaterea în evidență a pasiunii pe care vor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ciubotele cu tureatca tare și înaltă, cu pantaloni și jachete de catifea, cu vipușcă la pantaloni lată de două degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare în fuste largi și lungi până în pământ, viu colorate; ochi mari și negri ca tăciunele, cu păr negru lucios, pășesc mândre cu fruntea sus, cu mâinile pe șoldurile ademenitoare, scuturându-și pieptul plin de mărgele și argintării... Stai, așa și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
s-ar strâmba În oglindă, cum s-ar juca cu păpușa. Se dezbracă fără să Întârzie, are acum o lascivitate, o Încetineală senzuală În gesturi pe care nu i-o notasem Înainte; Își pune ceva transparent pe ea; se mișcă unduitor, mă provoacă; o privesc cu mirare, identitatea nouă pe care și-o adoptă acum Îi schimbă și-i Împlinește corpul; carnea ei nu mi se mai pare doar o șuncă rubensiană ci, acum, observ rozul pielii Îmbibându-se de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]