4,618 matches
-
frenezii, poetul își "vede" moartea provocată de excesul de viață și o descrie într-o manieră halucinant-expresionistă: "O dată îți aruncă viața asta organele-n aer/ și ești terminat. O dată/ clocotește și pulsează/ și îți împinge ochii din orbite afară/ și unghiile din locașul lor sidefiu. O dată/ te pomenești că te bufnește viața pe gură,/ te bobotește rău,/ îți pătează cămașa/ îți împurpurează jaboul." Finalul poemului, conceput în stil biblic, consacră viziunea. "Adevărat îți spun:/ nu trage astfel nădejde, / nici nu cobi
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
Eliot Ness-Iliescu, Trandafirul prezidențial, Ion de Oltenița, Omul din Oltenița, Ghinion Iliescu, Zîmbărețul, Zîmbilici, Zîmbilică, Președintele Ales, Cel Ales, Alesul, Alesul Majoritar, Alesul Națiunii, Alesul Zîmbitor, Realesul, Urmașul ciuruitului, Urmașul reales, Locatarul de la Cotroceni, Titanul de la Cotroceni, Farul de la Cotroceni, Unghie-n gît, Ăsta De-Acum, Actualul, Încă președintele, Destabilizatul etc. Ajungem astfel la actualul președinte, pentru care seria denominativă este extrem de redusă. Chiar în presa de scandal care îi e net defavorabilă, de-abia dacă găsim desemnarea prin prenume - "Ce
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
aș fi dorit/ să-mi acoperi inima cu părul tău./ Și circulația pulmonară să se îmbibe de mirosul lui./ Habar n-aveam cum îți miroase părul./ Dar aș fi vrut ca inima să-mi pompeze pe urmă/ pînă în vîrful unghiilor/ aroma șamponului tău./ Cînd eram tînăr, era toamnă./ Știam că știi că te privesc./ Și am plecat ca prostul/ să învăț să fac bucle/ (un obicei al meu nenorocit/ de a complica lucrurile) în loc să vin la tine/ și să-ți
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
le spulberă pentru a lăsa eului varianta recompunerii, a reconstituirii și reformării sale: "Sîngele tău/ se scurge/ prin mîna mea/ Mirosul lui/ dulce-acrișor/ se pierde în mine/ Sîngele tău/ se prelinge/ printre degetele mele/ Culoarea lui/ stridentă/ mi-a colorat unghiile/ Am adormit cu mîna/ pe rana ta/ Cînd m-am trezit/ și te-am întrebat/ "te doare?"/ deja muriseși" (Sîngele tău). În prelingerea sîngelui tău din acest admirabil text e "curgerea" poemului însuși, facerea lui, rostogolirea literelor, sintagmelor, versurilor, pînă
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
hrană și-atîtea alte lucruri rîvnite de ei, - și nu numai pe muncă cinstită, dar și pe rapturi, jafuri, incendii și sînge, - ce poveste, în gura lui Nichita, povestea acelui gologan, uzat, - uite, aici, priviți, ne soma, mărginile sînt tocite de unghia degetului gros, zvîrrr!" "că jucau și ei rișca la popasuri, domnilor, ca orișice bravi soldați..." Jupiter, ros și el, pe partea ailaltă, retras în argintul subțiat, trăgea cu urechea la cearta jucătorilor. Dacă ardea și-un foc de tabără, lănciile
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
autorului din poeme, remarcăm o absorbire totală a "naratorului" registrului expresiv de natura segmentului de viață descris. Asistăm la un fenomen de "pantelimonizare" a lui Ioan Es. Pop intuită într-o anumită măsură în Porcec, unde se ascute vâna poetică: "unghiile mele s-au înfipt în pereți, aveam degete puternice, îmi vârâsem unghiile-n palme, să nu iasă, dar s-au înfipt în palme și din palme în pereți" (p. 8), "eu acum vorbesc de sub unghii, ele au crescut deja nemăsurat
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
natura segmentului de viață descris. Asistăm la un fenomen de "pantelimonizare" a lui Ioan Es. Pop intuită într-o anumită măsură în Porcec, unde se ascute vâna poetică: "unghiile mele s-au înfipt în pereți, aveam degete puternice, îmi vârâsem unghiile-n palme, să nu iasă, dar s-au înfipt în palme și din palme în pereți" (p. 8), "eu acum vorbesc de sub unghii, ele au crescut deja nemăsurat de mari, poate mai mari decât capacele de la sicrie" (p. 14). Ioan
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
unde se ascute vâna poetică: "unghiile mele s-au înfipt în pereți, aveam degete puternice, îmi vârâsem unghiile-n palme, să nu iasă, dar s-au înfipt în palme și din palme în pereți" (p. 8), "eu acum vorbesc de sub unghii, ele au crescut deja nemăsurat de mari, poate mai mari decât capacele de la sicrie" (p. 14). Ioan Es. Pop, Pantelimon 113 bis, Edit. Cartea Românească, 1999, 84 p., preț nemenționat
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
scrie o viață a lui Isus, în formă de roman, desigur, aproape voltairiană pe alocuri, prin ironie, și foarte incriminatoare la adresa lui Iosif care, singurul avertizat în privința intențiilor lui Irod, fuge cu Isus fără a se preocupa nici cît negru sub unghie de soarta miilor de prunci ai căror părinți ignorau primejdia și pe care un cuvînt al său i-ar fi putut salva. Iată o opoziție la curent care nu mă tulbură deloc. Dar în Pluta de piatră, un cataclism rupe
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
sînt mielul negru ce suge la țîța oii albe sînt țîța oii albe supte de mielul negru/ sînt sămînța de pin mă însămînțez în pămînt cît mai adînc să renasc/ să înmuguresc și să cresc în pămînt/ sînt pămîntul de sub unghiile lui iisus sînt chiar unghiile lui pline cu pămîntul de pe marginea gropii din care a fugit imediat după învierea din morți". În poezia lui N.Ț. se suprapun nenumărate ecouri din Tzara și Bogza, din Gellu Naum și Vintilă Ivănceanu
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
la țîța oii albe sînt țîța oii albe supte de mielul negru/ sînt sămînța de pin mă însămînțez în pămînt cît mai adînc să renasc/ să înmuguresc și să cresc în pămînt/ sînt pămîntul de sub unghiile lui iisus sînt chiar unghiile lui pline cu pămîntul de pe marginea gropii din care a fugit imediat după învierea din morți". În poezia lui N.Ț. se suprapun nenumărate ecouri din Tzara și Bogza, din Gellu Naum și Vintilă Ivănceanu, din spadasinii frumoși și nebuni
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
mine (devenit pentru amabila profesoară, abilul Niki, în stare să-l răsplătească pe unul din colaboratori cu un post universitar și folosindu-se de alți doi "profesori cam inculți"). Nu mă preocupă opiniile doamnei cu pricina nici cît negru sub unghie. Dar felul în care dl Stoiciu pune în pagina unui ziar onorabil astfel de mîrșăvii îmi întrece puterea de închipuire. Mă abțin cu greu să nu fac și eu procese de intenție, sugerînd motivul care, bănuiesc, îl mînă pe dl
Toamna se numără manualele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15880_a_17205]
-
sau imagism POP-Art: "Orașul are cel mai mult farmec când începe blânda petrecere a morții. Propria lui viață trăită ca o sfidare a naturii, electricitatea, frigiderele, pereții săi fonoizolați. Ca o cutie înlăuntrul altei cutii, el își ridică zidurile pustii, unghii lăcuite lucesc, penele plutesc în văzduhul ondulat. Aici, în adâncurile funerare, cresc imortele trimise prin telegraf. În subteranele de sub albia râului, lingouri de aur. Un deșert cu mică sclipitoare, un telefon sunând zgomotos"). Interferența modurilor de expresie realist, suprarealist, coincizând
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
putere de sugestie. Însă temele mari de meditație sunt camuflate în poemele Ioanei Diaconescu sub haina preocupării pentru lucruri, în materialitatea lor sau semnificația lor ascunsă sub coajă: "Pe masa mea,/ Un semn cât o mică rană,/ O tăietură cât unghia." Materia este prezentă ori la nivelul lucrurilor mărunte, ori e vorba de vârtejul amețitor al frunzelor: "Cenușa furtunoaselor// imperii de frunze!", al lavei: "Pieptul fierbinte al pământului". Obsesia scrisului apoi, "poemul desfigurat" având "urme de masacru", cu "cerneala bușind pe
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
căzusem într-o zare unde viziunile ne încleștaseră gura. atunci a năvălit mam' mare: maică, săriți că moare literatura" (ibidem). Subtextul acestui discurs încă suculent, capabil de asocierile remarcabile ale ilogismului revelator, este ludicul: "aveam insuficiență a sufletului și sub unghii aveam vulturi și-n carnea mea aveam acoperișuri zbîrlite iar pe limbă mieji de vocale. iar umbra iubitei tremura pe zidul ciuruit./ îi spun: mi-a trecut, du-te acas. ea îmi da cu țîțele pe la nas. mi-a spus
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
printr-o sumă de unități de măsură istorice, culturale și economice. Din nou, pot cita mulți români eminenți care au gândit în aceiași termeni. Pe de altă parte, mai ales intelectualii români simt și se prezintă drept europeni până-n vârful unghiilor ș12ț. Tensiunea dintre dorință și istorie, dacă vă place, pare a fi unul dintre paradoxurile caracteristice ale țării. Aceasta nu e tocmai o criză de identitate - este chiar ceea ce identitatea românească este. însă: asta nu are nici o legătură cu recomandarea
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
etc. în 1992, Editura Gallimard a publicat versiunea completă a "Jurnalului" ținut în perioada anilor 1939-1945. 11 Cuvântul din textul lui Tony Judt, "edge", poate fi tradus și prin "margine", "limită" sau "hotar". 12 Am redat prin expresia "până în vârful unghiilor" cuvântul "peculiarly" - "deosebit de", "întru totul" etc. - pentru a sugera întrebuințarea ușor ironică a termenului de către autor. 13 "O dată pentru totdeauna", în franceză, în original. 14 Denumirile succesive -European Economic Community, European Community, European Union - ale grupului de țări occidentale. 15
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
haine umile de iarbă care călătorește într-o realitate/ irealitate fără hotare/ și fac gesturi divine însănătoșesc paraliticii îi spăl de bube și de beznă-n cerul gurii în urechi în inimă în mațe în adîncul ochilor sub bărbie sub unghii/ le dau înapoi ani inocență libertate nopți călduroase candoare frumusețe nebunie suportabilă potență/ și ei recunsocători îmi sărută haina ciudată îmi umplu buzunarele cu rugăminți cu taine cu bomboane de frunze și flori/ mă ridică unii pe brațe alții m-
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
somn, ghicesc dacă e mărfar, personal ori accelerat după cum se clatină temeliile casei, și mă pomenesc vorbind singur prin somn: ăsta trebuie să fie acceleratul de cinci... La pădurea Pustnicul, băiatul-chelner pe care-l cheamă Aurică și care își făcea unghiile cu ojă și se farda ,,ca să fiu curat la serviciu"... Cu un declic brusc, frigiderul începu să clănțăne în tăcerea nopții în timp ce visam un fluture mare cap-de-mort... Supt la față, osos, cu ochi adânci, depărtați, cu părul tuns scurt ascunzând
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
după ce o așez pe genunchi pe dona juana și încep să mușc din ea ca dintr-o felie de pepene roșu/ după ce o sărut pe părul ei lung și încep ca un imperiu de furnici să-i mănînc părul și unghiile/ după ce mă sui pe cocoașa lui dumnezeu și-ncep în loc s-alerg călare pe el ca pe-o cămilă infatigabilă nemuritoare să mănînc tăbăcita cocoașa-a lui dumnezeu/ mă așez în fața oglinzii mă privesc cu multă admirație și pornesc încet
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
că am întotdeauna mai multă muniție decît e nevoie pentru o emisiune de o oră și un sfert dar tocmai pentru că sînt bine înarmat mă simt liber și în largul meu. În jur de șapte și jumătate, un duș, Gilette, unghiile, costumul, cravata. Ascult între timp radioul, uneori și jurnalul de la ora opt. Mă gîndesc la cîteva fraze de introducere, pentru prezentarea emisiunii. Îl mai mîngîi odată pe Rominet (motan vărgat, mare și frumos, cu ochii verzi, migdalați, născut în 1973
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
animal ciudat, perfect împărțit în două" este Tudor Țopa, iar I. Verdeș pare "foarte gonflabil" etc. Alteori portretele se conturează prin acumulări, prin suspendarea realului și imaginarea unor povești: După ce au fost făcute și brațele, și picioarele, și bustul, și unghiile, și capul, la sfârșit de tot s-a constatat că nu i se puseseră ochii. În magazie nu mai erau decât globuri oculare pentru vietăți de noapte, bufnițe, lilieci și alte animale." (p. 148) și tot așa până când portretul lui
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
în spiritul altei atmosfere poetice, limbajul metaforic și aluziv blagian: "în cuibul de somn/ al viorilor mute/ rîuri s-au tras spre izvoare", "stînd în albastru/ orele se fac mai ușoare/ mai adînc arde sîngele/ o suavă maree pînă sub unghii/ și lumina mai lesne se-ncheagă/ în protoplasma gîndirii". Lumea s-a estompat acoperită de metafore și topită în esențe transcendentale. Dar, cum au remarcat criticii, și cu poeme subversive și aluzii directe: "spaimele se-ascund în noi/ ca ziua
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
cot strîngînd mușchiul flasc, slăbit. Țiganul începe să cînte obscen cu ciotul în sus: Cînd era mămica fată..." - etc. * Ascuțim orice obiect care taie. Madam C., după pingelirea pantofilor, are acum mania să ascută orice, foarfecile mari și mici, de unghii, cleștii de tăiat trandafirii și alte plante gospodărești sau de podoabă, bricege, cuțite de bucătărie sau de masă... Mai întîi frecventase micul atelier din Amzei, tocilăria cu un strung mic, cu pietre de ascuțit de toate mărimile, aranjate într-o
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
încăperilor, cu ferestre și uși zidite, fără nici un fel de deschidere, cu pereți care nu pot cuprinde între cadrele lor un spațiu securizant, este asociată cu obsesia interiorității. Trupul devine încăpere, casă, iar propria interioritate este adevăratul spațiu de locuit. Unghia cu care sapă în peretele propriului trup, ca și în peretele casei, nu-l ajută să iasă; poate privi doar prin "geamul eului" rareori, ca să descopere în afară "tone de necunoscut": "tu chiar crezi că n-am fost auziți în
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]