305 matches
-
în ceea ce privește obiectele inteligibile, Forma Binelui este necesară pentru a înțelege lucrurile individuale. Dacă încercăm să înțelegem de ce lucrurile sunt așa cum sunt și ce categorii generale pot fi utilizate pentru a sesiza variatatea lucrurilor din jurul nostru, fără referință la vreo Formă (universalii), am eșua. Prin contrast, "domeniul unde adevărul și realitatea strălucesc cu putere" nu este decât lumea formelor - iluminata de cea mai înaltă dintre forme, Divinitatea, în Plato. "Republic", Complete Works, [1907] 1959, pp. 1128-1131. 24 Cf. Ion Barbu, "Salut în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
teoria genurilor literare ridică probleme esențiale pentru istoria și critica literară și pentru raporturile dintre ele. Ea pune, într-un context specific literar, problema filozofică a relației dintre clasă și indivizii care o compun, dintre unitate și mulțime, problema naturii universaliilor. 315 <Titlu> 18. Evaluarea operei literare Este nimerit ca în primul rând să facem o distincție intre "a prețui" si "a evalua". De-a lungul istoriei, omenirea a "prețuit" literatura, orală și tipărită, adică a privit-o cu interes, i-
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de exemplu "limbaj în general", "limba individuală", "cuvânt", "propoziție" etc., si pornind de la acestea sunt apoi urmărite teoretic și deduse anumite trăsături. Trăsăturile deduse pe această cale au caracterul unor criterii definitorii; ele constituie de fapt în terminologia utilizată aici "universaliile lingvistice" propriu-zise" (ibid., p. 40). (3) Filozofia limbajului: Spre deosebire de lingvistică generală și de teoria limbajului, filozofia limbajului se ocupă de esență limbajului în sine, și din această cauză problemele specifice filozofiei limbajului nu mai pot fi formulate (sau nu mai
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
mică, pesemne, si cu "semnificatul categorial" din teoria lui Coșeriu 36. 3.3.4.2. Originalitatea gândirii lui Hașdeu rezidă și în modul dinamic în care vede el funcționarea și devenirea limbii prin relația de tip dialectic dintre cele două "universalii" identificate: aspectul fluid vs aspectul condensat. Găsim aici germenii unei concepții care ar fi putut fi aplicată (sau invocată măcar), printre altele, la explicarea schimbărilor lingvistice, si nu putem decât să regretam că Eugeniu Coșeriu nu a cunoscut acest studiu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
altele, la explicarea schimbărilor lingvistice, si nu putem decât să regretam că Eugeniu Coșeriu nu a cunoscut acest studiu atunci când a elaborat lucrarea să capitala, Sincronía, diacronía e historia (Montevideo, 1958). Cum grano salis, dacă avem în vedere cele cinci universalii ale limbajului determinate de Coșeriu (creativitatea, alteritatea, istoricitatea, semanticitatea și materialitatea), am putea zice că aspectul fluid ar corespunde creativității (care conduce la dinamism și varietate în limbaj), iar aspectul condensat/solid ar corespunde alterității (care asigură omogenitatea limbii); ideea
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
iar istoricitatea este implicită, deoarece rezultă din creativitate și alteritate). În plus, dacă ținem seama de faptul că B.P. Hașdeu acorda atenția cuvenită "factorilor primari ai limbei", forma și sensul (adică expresia și conținutul), atunci observăm că și celelalte două universalii, materialitatea și semanticitatea pot fi atrase în discuție. Dar, desigur, nu trebuie să exageram căutând cu orice preț astfel de lucruri la Hașdeu, întrucât, de multe ori, ceea ce se prezintă la Coșeriu ca fiind deja justificat din punct de vedere
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
urmă, ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a propus un model mai subtil care, păstrînd o relație intimă între transcendent și explicitările sale, nu permitea sedentarizarea celor din urmă, transformarea lor în obiectivări autosuficiente. Dimpotrivă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de alt ordin". Numele propriu "nu denumește în același plan cu cel al numelor comune, care clasifică realitatea, ci reprezintă, în raport cu numele comune, o nominalizare secundă, individualizatoare și unificatoare: o nominalizare care nu este anterioară, ci posterioară nominalizării prin mijlocirea "universaliilor""39. Dreapta potrivire a numelor la natura lucrurilor despre care vorbește dialogul platonician nu înseamnă neapărat o potrivire fonică a cuvântului, adică o relație "corectă", cum spune Ioan S. Cârâc 40 dintre aspectul său fonetic, identificat cu semnificantul lui Saussure
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 552. 27 Constantin Noica, op. cit., p. 160. 28 Pentru Eugeniu Coșeriu, cele două soluții physei și thesei, departe de a fi antitetice, sunt din punct de vedere filosofic, formulări ale semanticității înseși și ale alterității, care sunt trăsăturile universale/universaliile ale limbajului: "în realitate, e același lucru, numai că văzut din punctul de vedere al semanticității, physei (limbajul spune esența lucrurilor) sau din punctul de vedere al alterității, limbajul e comun, semnificațiile sunt comune, limbajul e caracterizat prin alteritate" (Eugeniu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
metafora manus la nivel macrosistemic, în corpusul unor compuse savante, având ca domeniu-țintă managementul marketingului: ro. manufactura (fr. manufacture; es. manufactura; en. manufactory); ro. manuscris (fr. manuscrit; es. manuscrito; en. manuscript) etc. Categoria isomorfelor de acest tip se dezvoltă pe universaliile oferite de modelele metaforice greco-latine și la nivelul altor câmpuri conceptuale, în lexicul panlatin: ro. manipulare; fr. manipulation; es. manipulacion; en. handling; ro. manufacturier, fr. manufacturier, es. manufacturer (en. processor) etc. Metafora conceptuală management (cf. en. management; fr. management; es
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
numeroși termeni sunt utilizați cu forma de plural: contrarii este unul dintre substantivele abstracte folosit la plural, din rațiunea că în cadrul unității "existența unei laturi este condiția existenței laturii contrare și invers" (Dicționar de filozofie, 1978: 152). La fel, termenul universalii (cf. lat. universalia, genuri, noțiuni generale) desemnează noțiuni generale în filozofia scolastică, noțiuni considerate ca fiind atribute comune tuturor ființelor (genul, specia, diferența, propriul și accidentalul). Termenul este utilizat cu forma de plural atât intensional, cât și extensional - în sintagme
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
desemnează noțiuni generale în filozofia scolastică, noțiuni considerate ca fiind atribute comune tuturor ființelor (genul, specia, diferența, propriul și accidentalul). Termenul este utilizat cu forma de plural atât intensional, cât și extensional - în sintagme ce revendică lămurirea sensurilor specializate: cearta universaliilor. În terminologia actuală, pluralul are rolul de marcă specializată de opoziție a diferitelor limbaje aparținând științelor umaniste și/ sau de diferențiere a sensurilor, în raport cu limba comună: A se compara: filoz. universalii/ cearta universaliilor etc. cu jur. legator universal, med. remediu
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
extensional - în sintagme ce revendică lămurirea sensurilor specializate: cearta universaliilor. În terminologia actuală, pluralul are rolul de marcă specializată de opoziție a diferitelor limbaje aparținând științelor umaniste și/ sau de diferențiere a sensurilor, în raport cu limba comună: A se compara: filoz. universalii/ cearta universaliilor etc. cu jur. legator universal, med. remediu universal etc. Abstractele se utilizează obligatoriu cu forma de plural și atunci când sintagma cuprinde noțiuni desemnate prin utilizarea cazurilor oblice: teoria elitelor, teoria factorilor, teoria hieroglifelor, teoria jocurilor, teoria mulțimilor, teoria
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sintagme ce revendică lămurirea sensurilor specializate: cearta universaliilor. În terminologia actuală, pluralul are rolul de marcă specializată de opoziție a diferitelor limbaje aparținând științelor umaniste și/ sau de diferențiere a sensurilor, în raport cu limba comună: A se compara: filoz. universalii/ cearta universaliilor etc. cu jur. legator universal, med. remediu universal etc. Abstractele se utilizează obligatoriu cu forma de plural și atunci când sintagma cuprinde noțiuni desemnate prin utilizarea cazurilor oblice: teoria elitelor, teoria factorilor, teoria hieroglifelor, teoria jocurilor, teoria mulțimilor, teoria simbolurilor, teoria
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sociologiilor Concretul vie?îi socioumane cotidiene are importan??. Noi distingem universalul ?i particularul, cuvintele pe care le folosim pentru a denumi elementele vie?îi socioumane pot avea sens universal (cu excep?ia numelor), dar �n societatea oamenilor nu �nt�lnim �universalii�, ci componente particulare pe care le putem cerceta pentru a �ncerca s? desprindem unele regularit??i, generalit??i. �n societate nu vedem �stratificarea social?�, �muncă�, �status-ul social� etc.; acestea s�nt cuvinte (concepte, �categorii�) care surprind ?i denumesc eterogenitatea
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ale catolicismului, căci, în general, scolastica a urmărit folosirea filozofiei pentru a motiva și sistematiza dogmele religioase. S-a manifestat sub forma a două curente opuse, realismul și nominalismul, pornind de la disputa în legătură cu realitatea sau cu nominalitatea (convenționalitatea) ideilor generale ("universaliilor") și a generat discuții îndelungate care au condus la dezvoltarea tehnicilor de argumentare și la diversificarea posibilităților de explicare a fenomenelor. În Est, unde evoluția socială a fost în mare parte diferită, s-au creat orientări spirituale cu alte viziuni
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la limita sarcasmului, ambele circum- scrise complexului unei „identități rănite” (Michael Pollak), al unei „identități în ruptură” (Sorin Alexandrescu), al uneia „slabe” (Horia-Roman Patapievici) sau al uneia „altfel” (Lucian Boia), în orice caz insuficiente, incapabile de trans- figurări la scara universaliilor. Aceste insuficiențe sunt amplu analizate de către Emil Cioran în Schimbarea la față a României (1936). Am parcurs astfel o bună parte din itinerariul nu doar al poncifelor, dar și cel al teoriilor rafinate. Ce înseamnă însă a fi „contemporan” ? Termenul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pluralitate a modalităților de abordare. În fapt, educația este cercetată de o diversitate de discipline teoretice sau aplicative, fiecare procedînd din punctul său de vedere, utilizînd propriile teorii, propriul aparat conceptual, urmărind propriile obiective și punînd în operă, pe lîngă universaliile logico-metodologice, propriile metodologii. De exemplu, disciplinele psihologice abordează premisele și condițiile individuale ale educației, dar și regulile generale după care funcționează mecanismele mentale în procesele educative. Ne referim, de pildă, la variatele studii de psihologia învățării - în general, pe grupe
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
culorile din vreme de inflație n-au timp să se fixeze în imaginarul popular și nici în limbajul argotic. Unele denumiri mai generale trec însă de la o monedă la alta (așa s-a întîmplat, o vreme, cu băncuță). Există și universalii metaforice: de pildă, banii sînt văzuți în mai multe limbi ca materie consumabilă și mai ales comestibilă (în română se folosesc cuvintele mălai și material). Monede ieșite din circulație rămân în locuțiuni și expresii și pot căpăta sens generic: parale
Euro: noutăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12539_a_13864]
-
de trecerea în revistă a teoriilor și a descrierilor anterioare, românești și străine, de bibliografia bogată și modernă, de demonstrarea statutului de act de vorbire distinct al întrebării - și mai ales de permanenta distincție și comparație între ceea ce ține de universalii cognitive și lingvistice și ceea ce este caracteristic limbii române. Pentru nespecialiști, punctul central de interes ar putea sta în analiza presupozițiilor și a funcțiilor argumentative ale întrebărilor, în finețea interpretării "amalgamului pragmatic", ilustrat de exemple construite, absolut credibile, de limbă
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]
-
și ilustrează teza potrivit căreia alexandrinismul literaturii anilor ’80-’90 a fost o orientare care a întârziat evoluția prozei românești. Volumul de eseuri „Modernități“, situat în descendența lui Montaigne, acreditează ideea că umanismul de azi trebuie să se sprijine pe universaliile ființei omenești, prezente la toate rasele și în toate culturile. Oscilând între observația obiectivă și un militantism reținut, gândirea sa identifică argumente în detrimentul celor care tind să ia în considerare mai degrabă diferențele dintre grupuri umane mai mici sau mai
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
Leon al XIII-lea. aparține, cronologic, patristicii târzii. Totuși, este primul gânditor preocupat de o problematică specific scolastică, utilizând, în plus, o metodă scolastică de organizare a discursului. Astfel, la Boethius apare pentru prima dată o discuție detaliată a problemei universaliilor, o încercare consecventă de a echilibra raportul dintre filozofia antică și doctrina creștină și, cu atât mai semnificativ, încercări de a argumenta rațional (spre deosebire Augustin, la care predomină alegoriile și analogiile) opțiunea pentru anumite adevăruri. Din punctul de vedere
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
special în problema percepției. Duns Scot admite că atât intelectul, cât și simțurile pot percepe și înțelege realitatea lucrurilor în mod direct și intuitiv. Toma de Aquino susținea că intelectul nu poate percepe direct singularitatea lucrurilor materiale, ci doar natura universaliilor dedusă din percepțiile sensoriale. Duns Scot se opune în egală măsură vederilor lui Averroes privind problema percepției, afirmând că realitatea materială conține în ea însăși elementele care permit să fie înțeleasă ca atare. După Duns Scot, categoriile universale (""universalia"") nu
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
ca Occam) (cca. 1285 - 1349, München) a fost un filozof, moralist și scriitor politic de formație franciscană, considerat printre cei mai influenți gânditori din întreg secolul XIV. El a promovat prin teoriile sale o concepție nominalistă, care respingea ideea existenței universaliilor (esențelor supraindividuale). Argumentarea sa era bazată pe concepția conform căreia universaliile sunt produsele gândirii umane abstracte și deci nu au o existență extra-mentală, realizând astfel o imagine a unei lumi a ființelor contingente. Este autorul "briciului lui Ockam", astfel fiind
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
și scriitor politic de formație franciscană, considerat printre cei mai influenți gânditori din întreg secolul XIV. El a promovat prin teoriile sale o concepție nominalistă, care respingea ideea existenței universaliilor (esențelor supraindividuale). Argumentarea sa era bazată pe concepția conform căreia universaliile sunt produsele gândirii umane abstracte și deci nu au o existență extra-mentală, realizând astfel o imagine a unei lumi a ființelor contingente. Este autorul "briciului lui Ockam", astfel fiind unul dintre marii filozofi ai științei. Briciul lui Occam, (numit și
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]