484 matches
-
buchet de tendințe centrifuge” ( Începuturile și cadrul unei prietenii, „Gândirea”, 4/1940). Articolele de atitudine ale primului director, Cezar Petrescu, au o tentă poporanistă. Pamfil Șeicaru introduce în „Gândirea” un spirit neosămănătorist. În opoziție declarată cu el, Tudor Vianu cultivă universalismul. Blaga exaltă „fondul nostru nelatin”, iar G. M. Ivanov vântură idei slavofile. De la primele articole, Nichifor Crainic caută să traseze culturii române, prin „Gândirea”, o orientare etnico-religioasă, arborând praporii ortodoxiei. Cu timpul - scrie Blaga - în paginile revistei s-au precizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Iluminism și apoi la era contemporană, pe lângă dezvoltarea relațiilor comerciale, tradiția politică europeană s-a înscris pe două abordări cu privire la relațiile între Europa și țările lumii: colonialismul și imperialismul. De asemenea, din punct de vedere ideologic s-a afirmat cosmopolitismul, universalismul și catolicismul. Moștenirea istorică a politicilor coloniale ale țărilor europene în alte regiuni și continente are o mare contribuție la cuantificarea puterii globale a Uniunii Europene. De peste cincisute de ani, statele europene au influențat lumea, fie prin colonizare, atitudini imperiale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
164 Date și metodă 168 Rezultate 172 Profilul grupurilor AAP 173 Inconsistența la nivel de gospodărie: predictori structurali și cognitivi ai grupurilor de acțiune 177 IS ca variabilă dependentă 179 Concluzii 180 Ideologii difuze în domeniul identitar-etnic 187 Naționalismul între universalism și particularism 187 Caracterul contradictoriu al ideologiilor difuze 195 Radicalismul în ideologiile sociale 197 Regionalizări identitare 202 Fenomene și spații identitare 202 Tradiționalism identitar 203 Regionalizarea problemelor sociale 206 Concluzii 210 Dicționar de termeni folosiți în analiza dezvoltării comunitare/DEVCOM
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
în construirea și menținerea unui edificiu social. De aici nu decurge însă că o simplă inventariere a opiniilor prin sondaj poate fi sursă de etichetare a unui grup sau a unui segment social ca intolerant, discriminator sau extremist. Naționalismul între universalism și particularismtc "Naționalismul între universalism și particularism" Există un singur tip de naționalism și acela se traduce prin respingerea celorlalte grupuri etnice sau naționale? Voi încerca să dau un răspuns la această întrebare din perspectiva unui set de date de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
edificiu social. De aici nu decurge însă că o simplă inventariere a opiniilor prin sondaj poate fi sursă de etichetare a unui grup sau a unui segment social ca intolerant, discriminator sau extremist. Naționalismul între universalism și particularismtc "Naționalismul între universalism și particularism" Există un singur tip de naționalism și acela se traduce prin respingerea celorlalte grupuri etnice sau naționale? Voi încerca să dau un răspuns la această întrebare din perspectiva unui set de date de sondaj 1. Datele respective vorbesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
aleagă alții pentru ea fără consimțământul ei. Aceste „bunuri publice”, valori ale modernității democratice, sunt, În lumea căreia dorim să i ne alăturăm, forme de raționare și comportamente normale, aproape banale. Aceasta a și permis Vestului să chestioneze postmodern dacă universalismul e chiar universal aplicat, dacă diversitatea este sau nu deplin asigurată, dacă nu cumva raționalul ar mai trebui să lase un pic de loc și emoționalului, dacă „metanerativele” sunt despre toți sau doar despre un establishment cu proeminență, putere și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
menită să stea la baza eliberării lor. Această ipoteză pornește de la convingerea că metodele de producție moderne vor genera sisteme de orientare modernistă, inclusiv promisiuni de guvernare reprezentativă. Mai exact, se așteaptă de la adoptarea tehnologiilor automatizate să promoveze normele raționalității, universalismului și egalitarismului, care, la rândul lor, să ducă la mobilitate și împlinire. În principiu, aceste reguli ale societății „moderne” neagă faptul că standardele atribuite - inclusiv pe motive de gen - ar fi determinante pentru statutul politic și socioeconomic al individului. Astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
printr-o rezistent) eroic), s)-si p)streze mintea și judecată intacte - atunci când au În vedere comportamentul nostru. Că s) termin Ins) cu Agurski: el vorbește despre o mai veche generație de revoluționari, care nu a fost uitat), si despre universalismul mesianic al acelei generații și aspirația ei c)tre dreptate social). El crede c) traducerile În limba rus) ale profeților evrei ar trebui puse la dispoziția noilor imigranți din Uniunea Sovietic) „pentru a-și Îmbog)ți conștiința național)”, potrivit formul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
folosit mai curând sub forma unui gen de literatură și de politică culturală identitară care ar "răspunde în scris" (write back) culturilor dominante coloniale, postcolonialismul a devenit un discurs critic folosit cu succes în comentarea anumitor practici artistice contemporane. Critica universalismului eurocentric se bazează pe identificarea unor caracteristici specifice experienței diversității culturale, de la conștientizarea reprezentării noneuropenilor ca "alterități" exotice, mistice, emoționale, seducătoare și chiar imorale la înțelegerea achiziționării și întrebuințării limbajului de către cei colonizați ca instrument structural de dominare și de la
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
există delimitări laxe ale grupului, relațiile dintre indivizi se bazează pe competiție și angajare directă și deschisă în conflict, pe negociere pe baze interpersonale; este promovată echitatea în relațiile dintre indivizi și legitimitatea (legea, drepturile individuale, libertatea de alegere, imparțialitatea, universalismul, criteriul priorității). Alocentrismul caracterizează în special culturile colectiviste: individul acordă atenție identității sociale, relațiilor de rol, se percepe în strânsă dependență de grup, este preocupat de armonizarea relațiilor sociale, are grad scăzut de monitorizare și acordă atenție scăzută respectului de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Valorile personale ale locuitorilor din societățile individualiste tind să fie stimularea, hedonismul, puterea, realizările și autodeterminarea, în timp ce valorile personale ale locuitorilor din societățile colectiviste tind să fie tradiția, conformismul, bunăvoința; valori comune persoanelor din ambele tipuri de culturi sunt securitatea, universalismul și spiritualitatea. În societățile individualiste oamenii se percep, se autosituează mai degrabă ca independenți, unici, conduși de propria voință și de scopuri personale, în timp ce în societățile colectiviste aceștia se percep ca entități interconectate la grup, cu un comportament influențat de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
istoric, geografic, al valorilor, credințelor, obiceiurilor etc., limbile sunt diferite. Teoria postulează o relație sistematică între nevoile de comunicare în cadrul societății și limbă, influențând gândirea ca urmare a cristalizării acestor relații sistematice în forme de comunicare constante, recurente. 1.3. Universalismul O modalitate opusă de interpretare a relației dintre limbă și cultură este universalismul, care stipulează existența unor primitive semantice universale, combinate cu dotarea genetică a individului, care se naște cu „facultatea limbii”. În felul acesta se accentuează asemănările dintre limbi
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
relație sistematică între nevoile de comunicare în cadrul societății și limbă, influențând gândirea ca urmare a cristalizării acestor relații sistematice în forme de comunicare constante, recurente. 1.3. Universalismul O modalitate opusă de interpretare a relației dintre limbă și cultură este universalismul, care stipulează existența unor primitive semantice universale, combinate cu dotarea genetică a individului, care se naște cu „facultatea limbii”. În felul acesta se accentuează asemănările dintre limbi, nu diferențele dintre ele (printre alții, Chomsky, 1985; Pinker, 1993). Și totuși, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se poate vorbi de reprezentări semantice în termenii unor primitive semantice, în timp ce la nivel molecular (la nivelul combinării „atomilor”) rezultă combinații specifice unei limbi date, având efecte conceptuale specifice asupra utilizatorilor (Gudykunst, 2003, p. 56). Concluzii. Înglobând la nivel atomic universalismul, relativismul (cel lingvistic și cel funcțional) stipulează: (i) existența unor diferențe între limbi, rezultate din corelații sistematice între limbă, gândire, uz social și (ii) egalitarismul, adică egalitatea tuturor limbilor, în condițiile în care toate limbile servesc scopurile unei culturi determinate
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
recepție; relațiile interpersonale; relația; conversația fatică; grad de deschidere comunicativă și intimitate; politețe și impolitețe comunicativă; empatizarea cu interlocutorul; emoția; consens vs conflict; atitudini comunicative; elementele paraverbale; elementele nonverbale; Rolul limbii în comunicare Stil(uri) comunicativ(e); Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Universalismul CAPITOLUL 4 CULTURI ÎN CONTACT Aculturarea; tipuri de aculturare; Asimilarea culturală Adaptarea culturală; Alienarea culturală Ciocnirea culturală; Contactul dintre culturi; Competența de comunicare interculturală; strategii de formare a competenței de comunicare interculturală; Comunicarea interculturală; caracteristicile comunicării interculturale; configurația schimburilor verbale
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
este structurat pe orizontală, valorizând creativitatea și ieșirea din șablon, în timp ce individualismul din Suedia și Norvegia e structurat pe verticală, valorizând egalitatea membrilor societății. O modalitate diferită de conceptualizare a acestei dimensiuni a fost propusă de Gudykunst și Ting-Toomey (1988): universalism/particularism; membrii culturilor universaliste tind să aplice aceleași standarde de evaluare și interpretare în relație cu toți membrii societății, în timp ce membrii culturilor particulariste tind să-și adapteze standardele de evaluare și interpretare în funcție de situațiile concrete de interacțiune. O dimensiune identificată
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și În prima jumătate a secolului XX, Universitatea europeană va deveni una dintre principalele instituții chemate să făurească, să apere și să consolideze națiunea. Ea trebuia să pună În evidență, cu putere, caracterul specific, particular, diferit, al fiecărei culturi naționale. Universalismul simbolizat de cultura latină va fi abandonat acum În favoarea particularismelor naționale. Desigur, și În această perioadă, generațiile succesive de studenți și profesori vor căuta În continuare adevărul, dedicându-se slujirii artelor și științelor și sporind cunoașterea umană, la cote nebănuite
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Kant, empiriști), fie inconștientă (romantici, Jung), organizând viața mentală așa cum instinctele o organizează pe cea somatică, și în fine, cel cultural, considerându-se că fiecare cultură are o coerență internă ignorată când se face saltul la general-uman, fie într-un universalism radical, total, sincron și tipologic (Eliade), fie într-un universalism moderat, diacronic și istoric (emanațiile culturale fiind proprii unui context, trebuie să ne ferim de generalizări facile).432 Lucian Boia identifică opt structuri arhetipale majore: conștiința realității transcendente (supranaturalul, miraculosul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
instinctele o organizează pe cea somatică, și în fine, cel cultural, considerându-se că fiecare cultură are o coerență internă ignorată când se face saltul la general-uman, fie într-un universalism radical, total, sincron și tipologic (Eliade), fie într-un universalism moderat, diacronic și istoric (emanațiile culturale fiind proprii unui context, trebuie să ne ferim de generalizări facile).432 Lucian Boia identifică opt structuri arhetipale majore: conștiința realității transcendente (supranaturalul, miraculosul, sacrul, generatoare de sisteme mitice), dublul, moartea și viața de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ceea ce înseamnă Internaționala a II-a este chiar faptul că la înființare, în 1889, la Paris, s-au desfășurat în paralel două congrese ale mișcării muncitorești care nu se recunoșteau reciproc. Reorganizarea Internaționalei pare mai degrabă un compromis legat de universalismul și credibilitatea mișcării socialiste, decît de stabilirea unor punți de legătură doctrinare. Alegerea noțiunii de partid a impus recunoașterea faptului că mișcările socialiste evoluează pe o scenă politică națională. Aceasta a permis în același timp studierea impactului social al acestei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
am luat hotărârea de a rezolva problemele concrete ale cercetării, putem fi tentați să alegem o caracteristică sau alta a grupului avut în vedere, mai pertinentă poate în privința problemei puse în discuție. Dacă, de exemplu, efectuăm o cercetare asupra importanței universalismului sau a particularismului în orientarea valorilor unei societăți date, ne putem concentra atenția asupra unei elite în calitatea ei de categorie purtătoare de valori. De asemenea, putem fi aduși în situația de a privilegia un criteriu particular de identificare, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
obsedate de „integrare” și „universalitate”. Cu rădăcini în lumea „de la țară”, proveniți dintr-un popor care n-a cunoscut niciodată o ancestrală aristocrație, cărturarii români - religioși sau nu - moșteniseră sănătoase intuiții „organiciste”. Că liturghia din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc), iată câteva intuiții care au fecundat tacit mitologia seculară a cărturarilor noștri. Să ne aducem aminte apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
renascentiste a introdus modelul adevărului-corectitudine. Redescoperirea grecilor păgâni, lipsiți multă vreme de avocați cu aplomb, era un demers mult mai fascinant decât ucenicia în marginea patrologiilor orientale. Reforma a acuzat distorsiunile speculative suferite de tradiția apostolică a Bisericii, validate de universalismul politic al centrului ecleziastic roman. Teologii au devenit istorici ai dogmei și, mult mai puțin, pneumatofori. Încercând să se întoarcă la Biserica primilor creștini, Reforma a rămas fixată pe imaginea unui schelet (Scripturile), pe care, în absența cărnii (tradiția Duhului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
soluție, în genul celei schițate de Alisdair MacIntyre? Trebuie, dimpotrivă, forjat un concept de raționalitate universală, așa cum propune mai degrabă papa Benedict al XVI-lea în alocuțiunea recentă de la Regensburg (2007)? Cum poate oare gândirea politică să scape de ispita universalismului inchizitorial, fără a cădea în păcatul relativismului oportunist? Cum evită religiile Cărții să devină o ideologie a săbiilor? În ce fel poate fi evitat sincretismul sau facila rezoluție de tip ecumenist care proclamă, în gamă socialistă, reconcilierea contrariilor într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ci frontierele sale rigide, cu limba sa fixă și impusă minoritățiloi supuse, cu specificitatea sa instituțională și identitară, nu exiști încă, individul se află dependent de mediul său înconjurător imediat -clan, familie, seniorie, parohie, cetate etc. și plutește într-un universalism care, deși manifest mai ales la elite, se hrănește din dubla referință imperială și creștină. În acest sens, există conștient sau inconștient un fenomen care ar pută fi calificat astăzi drept "transnațional" și care face ca închideri aparente a lumii
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]