776 matches
-
euforie și optimism amplificat de noile descoperiri ale geografilor sau medicilor europeni, modernitatea a gestat anumite patologii, dintre care merită numite kitsch-ul estetic și utopia politică 2. Cascadele empatiei romanticetc "Cascadele empatiei romantice" Modernitatea n-a angajat în mod univoc disprețul Iluminismului față de tradiție. Din punct de vedere tematic, se știe că, pour épater le bourgeois, romanticii literaturii au înțeles să răspundă frontal idealurilor iluministe, stabilind polemic un set de opoziții: originea nobilă față de prezentul decrepit, mitul peren față de creația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acesteia nu are memoria aditivă a temporalității: din perspectiva ei, între punctualitatea unui „ieri” și cea a unui „astăzi” se cască, după expresia lui Meister Eckhart, un abis de mii de ani. Pe de altă parte, Viața nu mai subîntinde univoc, precum în filozofia greacă, specia „animală” și pe cea „umană”. Criteriul diferențierii între viața animală și cea umană nu poate fi inteligența (ceea ce înseamnă o altă cumulare a energiei biologice), ci capacitatea de participare a omului la autorevelația patetică a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
e cauzată de nici o violență externă, la nivelul epidermei. Poate fi aici vorba despre suferința devenită cosmos spiritual în poezie 1, în „sarcina gândirii”2 și, mai ales, în experiența crucifiantă a rugăciunii 3. Prin urmare, durerea trupului nu determină univoc suferința sinelui. Durerea survine într-un lanț de cauzalități și se menține la o apreciabilă distanță față de sine, ceea ce înseamnă că ea este fructul unei heteroafectări a trupului de către ceva exterior; pe de altă parte, suferința în care cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
păcatului, un risc al eșuării. În turbionul angoasei, sufletul își decide sinele, așa cum ispitirea lui Adam a decis istoria umanității („fiecare dintre noi înțelege cum a intrat păcatul în lume doar prin el însuși” - Kierkegaard). Dincolo de toate preliminariile seducției, instinctul univoc al posedării e orchestrat de sentimentul puterii și al atracției (plăcerea stranie de a supune și de a fi supus). În acest stagiu, corpul obiectiv (organic) uită de rădăcinile sale în corpul subiectiv (transcendental): „neputința fiecăruia de a-l atinge
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aceea de a mărturisi eșecurile unității politice de tip Babel înrădăcinată într-o autoritate coercitivă, centralizată și sacrală, precum și politica idolatră a imperiului care substituie domnia divină cu cea umană și care ia în primire istoria umană impunând un regim univoc și totalitar prin cuceriri teritoriale și economice.”1 Un Stat care interzice Bisericii crearea unor comunități de valori și semnificații critice la adresa perversiunilor secularismului decade într-o simplă parodie a adevăratei autorități. Puterea politică se poate exercita numai cu demnitate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
interpretarea diferenței ontologice dintre Ființă și ființare ca raport de violență (în care ființările contingente tind să oblitereze revelația Ființei) este arbitrară 3. Noțiunile de transcendență, participație și analogie nu sunt neapărat obiectivante, atunci când „existența” nu este acceptată ca predicat univoc pentru Ființa divină și ființare 4. Tema heideggeriană a „Ființei ca diferență” reprezintă pentru Jacques Derrida și Gilles Deleuze matricea compoziției unei noi ontologii a violenței. În cazul lui Derrida, aceasta se desfășoară într-o complexă „gramatologie”, al cărei scop
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
celebrează binecuvântarea păcii și înăuntrul căreia omul contemplă frumusețea creației (harmonia mundi). Aceasta nu înseamnă deloc că pacifismul liturgic sau nonviolența interpersonală pot fi exportate tel quel la etajul practicii politice. Imperativul etic valabil pentru un singur individ nu este univoc transferabil în sfera de acțiune a statelor suverane. Umbra lui Mars sau Ares cade, așadar, asupra oricărui protest în fața agresiunii, definind limita tragică a oricărei implacabile alegeri. Prin urmare, nici arta perorației înalte, nici oftatul resemnat al vulgului nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
clasică bazată pe ipoteza comportamentului rațional. Ea pleacă de la ipoteza cunoașterii perfecte, care constituia un elemet de bază al științei în secolul al XIX-lea∗. Pentru a se ridica la înălțimea numelui, metoda științifică trebuia să ofere predicții și explicații univoce. Pentru a determina valoarea de echilibru dintre cerere și ofertă, era necesar să se presupună că oamenii își cunosc preferințele și că sunt perfect conștienți de oportunitățile pe care le au la dispoziție. Se considera firesc ca preferințele și oportunitățile
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
ignoră∗. Acest lucru nu e suprinzător dacă avem în vedere că teoria reflexivității implică faptul că prețul de echilibru, mai ales pe piața financiară, nu poate fi întotdeauna determinat. Trăsătura disctinctivă a metodei științifice era formularea unor predicții și explicații univoce, iar profesorii de economie refuză să o abandoneze. Chiar explicațiile lor pentru bulele speculative și alte perturbări sunt formulate cu ajutorul conceptului de echilibru. Când vorbesc de condiții departe de echilibru, și eu invoc noțiunea respectivă, ceea ce arată cât de greu
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
acest sector al producției poetice, teoria lumilor (im)posibile, aplicată cu precădere în cazul prozei, se poate dovedi de un real folos. Ideea străveche (și în anumite privințe, naivă) că există, pe de o parte un discurs capabil să numească univoc ființările și, pe de altă parte, unul care ne permite să vorbim despre imposibil/incognoscibil, se strecoară pe această cale îngustă în tentativele de reconsiderare a discursului poetic - și artistic, în genere. Nu este neapărat vorba despre întoarcerea venerabilei convingeri
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
linia de demarcație dintre cele două teritorii, neutralizează opozițiile și opțiunile rigide - prin simpla situare într-un no man’s land ce nu mai este guvernat, unilateral, nici de principiul deformării sensurilor, nici (cu atât mai puțin!) de acela referențialității univoce - instaurând, până la urmă, un fel de continuum al valorilor a contrario, în care aproape orice element se convertește în opusul său. Pretutindeni ne întâmpină un fel de frenezie a formării/deformării sensurilor, ce nu poate fi separată totuși de „credința
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de continuum al valorilor a contrario, în care aproape orice element se convertește în opusul său. Oricum ar fi, se poate constata cu ușurință că nu principiul deformării sensurilor este responsabil pentru aceste subtile infiltrări. Cele mai multe texte mimează aparențele referențialității univoce. Un text ca Frățila ne trimite cu gândul nu numai la retorica buletinelor de știri, dar și la evenimente surprinzător de „actuale”: Puhoiul rupsese șoseaua pe-o lățime de-o jumătate de kilometru, Și stătea șirul de care de-o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un spațiu mai puțin exaltat de propriile diferențe față de realitate și mai receptiv față de posibilitatea testării diferitelor constructe prin evidențierea implicațiilor lor asupra practicilor extratextuale. Realul însuși fiind un construct ca oricare altul, discursul literar nu mai poate primi determinări univoce, ca acelea de „transparent” sau „opac”, bunăoară, devenind într-un anumit sens parte constitutivă a realității 415. În fond, nu altceva sugerau teoreticieni ca Mihai Șora sau Solomon Marcus atunci când preferau termenul traslucid, care - prin posibilitatea de a fi interpretat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
importanței sale în structurarea și destructurarea mentalităților și opiniei publice. În același timp însă, datorită faptului că proliferarea este concomitent și o diversificare și pluralizare a mesajelor și punctelor de vedere propuse, mass-media are actualmente o influență mult mai puțin univocă decât în trecut. Multe influențe mass-media se anulează reciproc - altfel spus, influența netă nu este egală cu cea brută și este mai mică. Cu toate că, prin natura sa, comunicarea de masă vizează o audiență publică, variată și anonimă (impersonală), determinațiile ei
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
spălat rufe este clar un sondaj de opinie, în sensul strict al termenului, dar nu în sensul pe care-l avem aici în vedere. Discuția aceasta ar putea continua, desigur, dar nu suntem convinși că se poateajunge la o soluție univocă, acceptată de toată lumea, în conturarea exactă a conținutului noțiunii de „sondaj de opinie (publică)”. Credem totuși că opțiunea noastră este una rezonabilă, întemeiată pe câteva argumente solide și capabilă să înlăture unele confuzii. De asemenea, ea are și consecințe practice
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
complet, în sensul că orice răspuns posibil trebuie să-și găsească locul în gama variantelor prevăzute; b. trebuie să fie discriminatoriu, înțelegând prin aceasta că două situații semnificativ diferite trebuie surprinse în variante de răspuns diferite; c. trebuie să fie univoc, adică unui răspuns să-i corespundă o singură variantă dintre cele oferite. Această din urmă condiție pare a fi exagerată, de vreme ce se cunoaște faptul că este frecventă folosirea așa-ziselor întrebări cu posibilități multiple de răspuns, deci care permit alegerea
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Uniformitatea înțelegerii întrebării și a înregistrării răspunsurilor este avantajul de cunoaștere cel mai important al întrebărilor închise. Problema uniformității înțelegerii se pune chiar și atunci când întrebarea este completă, deci, în principiu, ea ar trebui să aibă un sens clar și univoc, fără a mai apela la variantele de răspuns. Cine a lucrat însă cu chestionare știe că niciodată o precizare suplimentară, care, firește, nu are alte efecte perturbatoare, nu este superfluă, ba, dimpotrivă, pentru multă lume poate deveni esențială în înțelegerea
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
simple, pe care oamenii cel mai puțin instruiți să le înțeleagă fără probleme; se cere folosit un asemenea discurs care să nu dea naștere la variante diferite de interpretare, deci care să fie limpede, cu termeni și expresii cu înțeles univoc, fără posibilitatea introducerii unor sensuri și semnificații neprevăzute de cel care a redactat chestionarul. Se vor evita, prin urmare, neologismele, cuvintele cu circulație mai restrânsă, îndeosebi cele care fac parte din jargonul meseriei de sociolog sau politolog. Se va căuta
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
regruparea mai multor combinații într-o singură clasă. Cum se realizează această regrupare? Care sunt criteriile pe baza cărora putem decide că două sau mai multe combinații se vor reuni într-o aceeași clasă? Răspunsul la aceste întrebări nu este univoc. În analiza rezultatelor unei cercetări intrevine - am amintit deja - un amestec de considerații teoretice, logice și constatări empirice care, în funcție și de obiectivele cercetării (în primul rând, în funcție de necesitățile de detaliere a situațiilor sau de precizie a predicțiilor), conduc
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
genetică în scopul monitorizării, profilaxiei sau tratamentului unui copil sănătos (asimptomatic), dar cu risc de a dezvolta o boală genetică, poate fi, de asemenea, în beneficiul copilului (de exemplu, testarea pentru hiperlipidemia familială sau neoplazia endocrină multiplă). De asemenea, aproape univoc este susținută și non-necesitatea testării genetice în situații în care, deocamdată, nu se cunosc beneficiile medicale ale unui diagnostic sau în situațiile care se au în vedere doar viitoarele decizii reproductive ale părinților. Pe de altă parte însă, linia de
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
originalității sale specifice, În cadrul principiului social, principiul prin care Înțelegem armonia productivă cu mediul.” Personalitatea se afirma printr-un comportament unic determinat și motivat interior prin organizarea dinamică a sistemelor psiho-fizice ale individului. Orice tendința de uniformizare sau de aliniere univoca a comportamentului la acela al educatorului, orice inhibare a inițiativei și diversității manifestărilor, pun educația În situația de conflict cu personalitatea, făcând din ea un factor negativ pentru dezvoltarea specifică acestuia. Școală trebuie să poziționeze pe educat În poziția de
APLICAȚII PEDAGOGICE ALE TEORIILOR ÎNVĂȚĂRII ÎN EDUCAȚIA COPIILOR CU CES. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ofelia IONESCU, Adriana BĂICEANU, Bogdan IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2134]
-
actualizării lor. Dacă emitem ipoteza conform căreia actorii participă la ridicarea propriului lor statut prin inserția activă în diferitele sfere ale vieții lor personale, familie, reședință, asociații, sindicat, adunări religioase și politice și dacă ne îndepărtăm de ideea unei cauzalități univoce și predeterminate, etnologului îi revine sarcina de a recompune coerența acestui amestec de locuri ocupate succesiv. Grupul social al salariaților întreprinderii trebuie așadar, în măsura posibilului, să fie metodologic urmărit și studiat în diferitele spații în care se diseminează, odată
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
suprasolicitată, epuizantă, ostilă, care îl condamnă în mod inexorabil la înfrângere; simțindu-se respins pacientul poate dezvolta uneori o stare paranoidă congruentă cu dispoziția și autoevaluarea sa; cognițiile, conceptele, negative față de viitor, respectiv evaluarea negativă a viitorului (hopelessness) vizează expectații univoc negative, anxiogene, umilitoare și punitive; în consecință pacientul dezvoltă uneori o atitudine pesimistă, defetistă și ideație suicidară. În ansamblu, triada cognitivă se manifestă prin "percepții și interpretări eronate, pe baza cărora interacțiunile cu mediul sunt prost construite, destinate eșecului, înfrângerii
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
exceptare culturală (Uruguay Round în 1993, AMI în 1998), unde se decide, în parte, independența culturală și artistică a națiunilor europene (Regourd, 2002). Interesele Plasticitatea scopurilor politice și relativitatea lor contingentă arată că este imposibil să se dea o definiție univocă a grupării politice: Nu există scop, de la preocuparea pentru provizii până la protejarea artelor, pe care gruparea politică să nu-l fi urmărit, de câte ori s-a ivit ocazia [...]. De aceea nu putem (decât) să definim caracterul "politic" al unei grupări doar
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ale obiectelor mobiliare în diversitatea stilurilor regionale. De o cu totul altă natură decât sectoarele protejate și la antipodul politicii locuințelor și a parcelării, operațiunea urmărea să constituie o metodă și un corpus de cunoștințe, codate într-un limbaj categorial univoc, fixat dinainte. Dorită de André Malraux și pusă în practică de istoricul de artă André Chastel, dotată din 1967 cu primele Comisii Regionale de Inventariere (astăzi Conservații regionale în cadrul Direcției Regionale pentru Acțiune Culturală DRAC), întreprinderea a apărut de-a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]