478 matches
-
ale florilor de piatră. Flori mov roz, galbene - frunze înspicate. Florile colorate se întind ca o ciudată iederă pe treptele plesnite de la ușa Vicăi. Ce mândră e Vica de ele și de zmeura pe care a pus-o lângă gardul unsuros și maro ! Și de copacul din fundul curții - un plop uriaș care, la sfârșitul primăverii, cum e acum, umple cu puful lui curtea. — Du-te și sărută mâna lu Neguleasca... Vica mă-nghiontește la fel ca atunci când eram mic. Când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lor, care trebuiau să se unească, s-au despărțit prin gardul de lemn foarte înalt, fiecare bârnă bine lipită de cealaltă, să nu rămână nicio crăpătură prin care să vezi ce se petrece dincolo. Și dat, în plus, cu motorină unsuroasă... — Mai dă-o dracu și p-asta ! Dă-o dracu de curvă ! șoptește Vica. E și asta o curvă și o prefăcută ! Trăiește cu văr-su, care toată viața lui nu s-a însurat. Merge-n garsoniera lui, că zice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uiți la ea. Așa miroseau toate diminețile noastre atunci. Lapte ars și salam, pe pîine proaspătă cu unt. Ăsta a fost mirosul primilor patru ani de școală, pachețelul din ghiozdan, untul se topea și trecea prin șervețel, iar mărul ajungea unsuros... și merele erau roșii și zemoase, miroseau puternic... și mirosul de vanilie al ruladelor de la chioșcul școlar și de esență de rom al ciocolatei cu rom tot de-acolo... Toate acele mirosuri pe care le scoate un oraș cînd se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
SÎnt făcut din detergentul neconvingător cu care, În ziua În care sîntem trimiși să facem de serviciu la bucătărie, Încercăm să spălăm pe jos cantina ostășească, gonind șobolanii de sub cazanele enorme În care băgăm apoi aceleași cîrpe, ca să frecăm stratul unsuros de pe pereții de inox, Înainte să fierbem În ele ceaiul pentru cină - primim asigurări că e o practică uzuală, așa că să lăsăm mutrele. SÎnt făcut din dimineți chioare de instrucție, din igienă precară, din ture de planton În care lustruiesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cum știa el o doină de pe valea Oltului, încît se făcu în local o liniște ca de cimitir. Când isprăvi, toată lumea aceea pestriță de mici slujbași, muncitori și oameni fără căpătâi, izbucni în aplauze. Un vlăjgan de la o masă vecină, unsuros și negru, se ridică în picioare: ― Domnule Frunzănescu, să mă ierți dacă am o slăbiciune ca tot omul... ― Să fii dumneata sănătos, replică Iliuță. ― Îmi dai voie să mă prezint, sânt șofer, proprietar, am mașina mea, nu sânt va să zică fitecine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
suferea alături de el, pe de altă parte nu știa cum să facă să nu izbucnească În hohote, Juan Lucas refuză apa minerală. În sfîrșit, erau acum cu toții În fața porții de la intrare și el strîmba din nas fiindcă părul negru și unsuros al Sălbaticei era prea aproape. Lui Susan nu-i mai ardea de rîs și simți un gol În stomac, stînd Între Carlos și Daniel, țanțoși și mîndri că se pozau alături de ea. N-au mai spus: uite, uite păsărică, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta, Lastarria Întinse brațul la capătul căruia se iveau manșeta perfectă a cămășii de mătase naturală, butonul de aur cu Însemne heraldice la care n-avea nici un drept și, În sfîrșit, flacăra fitilului care arunca o lumină galbenă pe gușa unsuroasă și nebărbierită a lui Lalo Bello, care, pe lîngă asta, avea un umăr mai jos și spatele complet plat. Dar Lastarria era dispus să-l ierte pentru toate pe uriașul care se uita la el de sus și-i Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dea cu un par În cap decît să simtă această lovitură piezișă și ușoară În care mîna Roșcovei Îi alunecase pe creștet și Îndată după aceea măicuța strîmbă din nas descoperind grăsime pe mînă, grăsime de la Cano, din părul lui unsuros și cu toții văzură apoi cum o grămadă de fire de mătreață căzuseră pe pupitru. Cano vru s-o acopere cu mîinile și-și dădu seama că avea manșetele murdare și roase, din fericire Roșcova se Îndepărta, plecase de lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu vine!“ strigă Iosub de lângă ea și-i smulse și caietul, așa că Petruța tre bui să-mi facă și mie oracolul. Nu știu de ce, m-am gândit chiar la ea. Săraca, avea pielea atât de măslinie... Și părul, nu știu cum, puțin unsuros... Și acasă nu stătea o clipă, făcea treabă, gătea, îngrijea de doi frați mai mici, știam de la mama, care aflase de la ședința cu părinții. Cu toate astea, își făcea mereu temele, chiar desena bujori și flu turași la colțurile paginii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tate închiși de plăcere, cântecul fatal. A doua zi după Sf. Dumitru, Zaraza ieși, după obicei, pe-nse rate, să-i ia tutun iubitului ei de la chioșcul din colț. Peste Calea Victoriei, în dreptul clădirii Casei de economii, se lăsase un amurg greu, unsuros, prin aurul stins al căruia femeia nu-și dădu seama că din invalidul care vindea acolo nu mai rămăsese decât cârja, ținută acum sub braț de un om al lui Borilă deghizat. Cum apăru Zaraza, cu un șal de Indii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
n-ar fi ascultat-o. Dar supraviețuise iernii și chiar se pusese puțin pe picioare. Ca acum să i se întâmple asta. Kearney se înălță în fața ei: casele împrăștiate de la periferie, centura de mari magazine proaspăt mutată în afara orașului, șirul unsuros de fast-food-uri de pe Second, vechea stradă principală. Brusc, avu revelația că întregul oraș nu era decât o mare rampă de ieșire de pe I-80. Familiaritatea o umplea de o liniște ciudată, nepotrivită. Acasă. Găsi Bunul Samaritean așa cum păsările găseau Platte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de linia de sosire. Una dintre mașini se desprinse de grup și lovi tribuna plină. Ecranul se transformă într-o pată luminoasă. Oamenii fugeau în toate direcțiile, ca niște termite dintr-un cuib în flăcări. Mașina explodă într-o flacără unsuroasă. Arcul unui țipăt se întinse și se prăbuși pe pământ sub formă de râs. Din flăcări ieși o siluetă îmbrăcată în costum de protecție, carbonizată de la cască până la bocanci, care dansa nebunește. —Băga-mi-aș, spuse tipul cu mutră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o ajută. Reconstitui haosul lui Mark, așa cum și-l amintea. Împrăștie CD-urile. Cumpără alt poster cu o femeiușcă, să-l înlocuiască pe cel pe care-l distrusese: o blondă într-o rochie vărgată puțin sfâșiată, care ținea în mâinile unsuroase o cheie franceză și se sprijinea de o camionetă roșie ca sângele. Habar n-avea cum să procedeze cu Blackie. Se gândi să ia și câinele cu ea la Daniel, cel puțin până aveau să-și dea seama cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s că-și ratase adevărata vocație, că Gerald Weber era, în adâncul sufletului său, un fabulist. Supraviețui recepției fără alte umilințe. Calvarul îi făcuse o foame nebună, la doar câteva ore după cină, dar recepția oferea doar Shiraz și bucăți unsuroase de hering pe biscuiți. Întreaga sală se molipsi de Klüver-Bucy: își vârau în gură tot felul de lucruri ca niște copii mici, văzându-și de-ale lor puțin cam prea maniacal, mieunându-și unii altora silabe fără sens, făcând avansuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Eram acolo doar! exclamă el. Între timp doi bărbați și două femei se apropiară și se opriră În apropiere. Aveau trupuri groase și Îndesate, tenul de un roșu Întunecat, părul des, de culoarea caramelelor, ochii tulburi, figurile lătărețe, turtite și unsuroase ale neamurilor slave - de lituanieni sau cehi - și priviră, cu un aer tîmp și animalic chipul mortului, după care se apucară să discute Între ei cu glas aspru și răgușit Într-o limbă ciudată. Iar acum unii dintre cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de un arămiu deschis, era mînjită de fard și pudră, așa Încît acum arăta oribil, căpătase o nuanță Întunecată de un galben roșiatic; Își vopsise genele negre cu o substanță grasă, care le făcea să stea țepene ca niște spițe unsuroase În jurul ochilor mari și negri, iar părul ondulat era dat cu aceeași pomadă. Purta o rochie roșie, pantofi cu tocuri foarte Înalte, de culoare roșie, avea șoldurile late și picioarele urîte, lungi și subțiri, specifice negreselor. Înfățișarea ei era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu tata: părintele Dolan și părintele Chris O’Rourke. Părintele Dolan era un bărbat voinic, care avea cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată, iar părintele Chris O’Rourke era un bărbat mărunțel, cu ten măsliniu și unsuros: avea fața plină de puncte negre, una din cele mai ciudate fețe pe care le-am văzut vreodată, dar avea o expresie plăcută, plină de forță. Părintele Dolan era un om fin și rafinat: era amabil și vesel, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Maria-Radna, așa culori se arată ochilor mei în vremea aceea pe când tocmai ne pregăteam să urcăm în remorcă, mergem la dormitorul cel parfumat cu detete, e seară, se arată noaptea pe la niscaiva focuri din apropierea remizei cu combine șchioape, cu tractoare unsuroase, nostalgic împodobind ele seara târzie în care tocmai ne cheltuim studențește tinerețea cântând cântarea cu omul pădurii pe care nu l-au mâncat lupii. "Asta așa este", îi dau dreptate omului meu, "țăranii nu pot, nu sunt în stare să
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tren. O siluetă măruntă alergă spre noi și trecu de muncitorul feroviar fără să-i arunce o privire. Se opri lîngă mine și-și ridică ochii, aruncîndu-mi un zîmbet onctuos, șovăitor. Avea o față frumosă, cu bărbie îngustă și părul unsuros și ușor ondulat îi era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în spatele uzinei, iar trenul regal urma să treacă pe-acolo la trei după-amiază, și toți muncitorii au primit liber să-l vadă. Așa că atunci cînd a trecut, trenul eram cam patru sau cinci sute la margineacăii ferate, în salopetele noastre unsuroase. Regina era în primul vagon și se uita rece și grațioasă și ne făcea cu mîna; iar în vagoanele din mijloc erau o sumedenie de bătrînei, primari, cum ar veni, cu lanțuri la gît, toți făcîndu-ne cu mîna ca apucații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trezi pe burniță, cu o crustă pe buze și ceva lîngă el, ceva ce nu dorea să vadă. încercă să zboare spre casă, dar nu mai avea suflu să parcurgă decît distanțe scurte; neavînd de ales, se tîrî pe edecul unsuros. Urcînd la etaj, tot cădea dintr-o parte în alta, iar cînd ajunse în casă, se întinse pe podeaua din hol și începu să grohăie căutînd să respire, dar și să atragă atenția. Grohăi din ce în ce mai tare, pînă cînd un polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne facem? Dacă aș conduce eu, aș băga în marșarier și aș șterge-o frumușel de la locul faptei. Cu siguranță că cineva va cere despăgubiri. Proprietarii acestei case dărăpănate așteaptă de ani de zile o asemenea ocazie. Probabil varsă ceva unsuros pe stradă, după căderea nopții, în speranța că vreun șofer ca tine va aluneca spre cocioaba lor. Dădu drumul unui râgâit. Mi s-a dat peste cap digestia. Simt cum încep să mă umflu. Doamna Reilly schimbă viteza și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cărămidă. Hai înăuntru să bem o ceașcă bună de cafea. Bucătăria era mare, cu plafon înalt, fiind încăperea cea mai spațioasă din casă și mirosea a cafea și a ziare vechi. Ca toate celelalte camere din locuință, era întunecoasă. Tapetul unsuros de pe pereți și ciubucurile cafenii din lemn ar fi transformat orice lumină în umbră, iar de pe alee se strecura, în orice caz, foarte puțină lumină. Deși pe Mancuso nu-l interesa interiorul caselor, observă totuși, căci nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius mi-a spus azi-dimineață: „Mamă, mi-e poftă de gogoși cu dulceață“. Așa că m-am dus la prăvălia neamțului și i-am luat două duzini. Au mai rămas câteva. Îi oferi agentului Mancuso o cutie de prăjituri, ruptă și unsuroasă de parcă ar fi fost supusă unui tratament violent de cineva care încercase să ia toate gogoșile dintr-o dată. În fundul cutiei, agentul Mancuso găsi două gogoși dezumflate din care, dacă judecai după marginile lor mânjite, cineva supsese dulceața. — Mulțumesc, doamnă Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era suficient de largă pentru gabaritul său, se duse în spatele casei. Bucătăria era viu luminată și prin fereastra închisă se putea auzi aparatul de radio ieftin al mamei sale. Ignatius urcă fără zgomot scările din spatele casei și privi prin ferestrele unsuroase ale ușii din dos. Mama lui și agentul de stradă Mancuso stăteau la masă, în jurul sticlei de Early Times din care rămăsese mai puțin de un sfert. Mancuso părea mai abătut ca niciodată, dar doamna Reilly bătea tactul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]