351 matches
-
urîm nu suferim... Și tocmai asta e suferința. Dacă măcar ne-am urî, ar fi altceva... Vera: Hai că te ajut eu! Și zău că nu trebuie să m străduiesc prea mult. Hai că te ajut eu de-o să vă urîți pînă o să crăpați de fericire... Dacă asta marea dramă! Mina: Vorbești prostii! Vera: Atunci, iubește-l! Mina: Hm! Vera: Greu, hai! Atunci înșeală-l! Mina: Ilie mi-a spus că nu s-a îndoit de mine decît atunci cînd l-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui, e treaba ta, dar nu ne obliga pe toți să împărțim crucea cu tine. Octav:...Asta ne-a urîțit..., ne-a deformat... dexteritatea asta de a pasa crucea altuia... mereu altuia... Și dacă n-ai loc sub o cruce... înseamnă că degeaba trăiești... Mona: Dar, omule!, nici o morală, nici o religie de pe lume nu-mi cere să stau sub cruce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spectator legat de o cât se poate de pământeană întâlnire, cu celălalt să-l împingă de la spate, să-l arunce în vârtejul a ceea ce s-ar numi marile întrebări. În sfârșit..., versurile baladei devin instrumentul comuniunii. Epava plutitoare nu mai urâțește peisajul ocrotitor, întinderea de apă a nimănui, splendid filmată, ca de altfel întreaga peliculă, de un tânăr director de imagine, Pătru Păunescu. Cuvintele trec de la unul la altul, ba chiar și foile unui scenariu care, de acum încolo, le va
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oră, a urcat pe scenă. Era actriță amatoare, deci. Și-ncă una slabă. Nu vă pot descrie dezamăgirea noastră! Eram un puști față de domnul Cojar: și am luat o lecție de teatru, de viață, neplăcută: Vezi, Bogdane, lipsa de talent urîțește! În cît timp se scoate o premieră? Marele om de teatru rus Anatoli Efros a scos o carte cu titlu seducător: Repetiția, dragostea mea! George Banu a scos și el o antologie asemănătoare (dedicată repetițiilor marilor regizori). Una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Va sfătuiesc să faceți următorul exercițiu: când urâți pe cineva și simțiți dorința de a-l lichidă, luați un petec de hârtie și scrieți că X este un porc, un bandit, o lepădătura, un monstru. O sa remarcați numaidecât că-l urâți mai puțin"95. Așa a făcut și Cioran: a scris că să se insulte și ca să insulte viața, iar rezultatul a fost că "m-am suportat mai ușor și am suportat mai usor viață", adăugând că este vorba, aici, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
popor a avut pe lume o soartă mai zbuciumată? Ce neam de oameni a stat mai viteaz și mai Întreg În fața atâtor dureri? Unde-ar fi ajuns el astăzi, dac-ar fi fost lăsat În pace!..." suferințele nu 1-au urâțit pe român, ci au pus o blândețe divină pe figura lui, inima lui nu a cerut răzbunarea, ci a simulat milă și bunătate. Vitejia și eroismul nu 1-a făcut să râvnească alte pământuri, ci 1-au făcut sa-și
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
că de și chipu-mi arat-a fi de gheață Un vis al meu căldura-i, lumina și viața? V-am înșelat, nemernici, v-am închegat în vreme, {EminescuOpIV 502} V-am aruncat în viață plecați sub anateme Să vă urâți din leagăn, să v-omorîți în vain, V-am semănat în spațiu pe voi sămânța Cain, Să curăț am vrut sînu-mi de tot ce-i crud, spurcat Și pentru voi anume creaiu al vieții iad. Și să vă-nșele vecinic l-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de imagine, suntem extremiști. Ne considerăm ori ultimii oameni, ori buricul pământului. Sufletul scrutează trupul cu aroganța eternității lui. Indignarea este întotdeauna mai colorată decât satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații ridicole decât de nebuni. Deflorarea misterelor ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate.. Pe săraci, nu ghioceii îi anunță că a sosit primăvara, ci urzicile. Inima este la cheremul sentimentelor. Sufletul escaladează metafizica. Nașterea nu înseamnă, de fapt, decât poarta spre iremediabil. Postmodernisme : Bate vântul ramura / Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se simte nevoia. Prosperitatea generează griji, și uneori scârbă. Fiecare individ este responsabil de soarta binelui . Pe nemernici îi iertăm, dar nu-i uităm. S-au banalizat toate, numai o revrăjire ar mai putea să salveze lumea. Deflorarea misterelor ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate. Mama acesta poartă mirifică pe care ne smulgem din neant. Inima este la cheremul sentimentelor, sufletul escaladează metafizica. Nașterea nu înseamnă de fapt decât poarta spre iremediabil. Într-un mare învins se zbuciumă atât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
or un blazon li sfătuim ca să și-i închipuiască pe acești în goliciunea lor trupească și sufletească. Corpul fără stele, spiritul fără a adaoga lângă el epitetul prejudițios a unui post mare - și atuncea va vedea fiecare ce idioți, ce urâți, ce corupți pot să fie și aceste ființe, vor vedea cumcă acele corpuri putrede de desfrânări ce conțin suflete și mai putrede sunt tot așa cuiburi, cuiburi ale morții, ca și corpul cerșitorului din pragul unei biserici. [EGOISMUL DE CLASĂ
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fîntînă. 26. Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său Ahuzat, și cu Picol, căpetenia oștirii lui. 27. Isaac le-a zis: "Pentru ce veniți la mine, voi care mă urîți și m-ați izgonit de la voi?" 28. Ei au răspuns: Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: "Să fie un jurămînt între noi, între noi și tine, și să facem un legămînt cu tine! 29. Anume, jură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
se gândi că pânza se poate țese la urma urmei și din păr de om. Cu un cuțit pe care unul din păstori îl făurise dintr-o așchie de cremene tăiară părul femeilor și bărbile și părul bărbaților. Se făcură urâți acum; dar nu se mai gândea nimeni la frumusețe. Război de țesut firește nu aveau, însă aveau răbdare. Zile și nopți șezură femeile și țesură un soi ciudat de pânză aspră și rară. Valurile aduseseră pe țărm tulpina unui arbore
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numai dumneavoastră vă poate inspira stima pe care, când lipsesc autorii, vă sprijiniți economia politică naționalistă. [...] Eu și când voi nega pe Dumnezeu, voi avea sentimentul că-l voi iubi mai mult decât dumneavoastră care nu știți nici să-l urâți ca un bărbat, nici să-l adorați ca un creștin"120. O tactică polemică argheziană, prezentă și în acest din urmă enunț, constă în paralelismul retoric întemeiat pe imagini contrastante: autorul autoînvestit cu sentimente alese, deculpabilizându-se șiret de orice gest
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
iar liberul arbitru fiind emisia deciziei conștientului prin ceea ce hotărâm. Dacă vom lăsa să intre mai multă lumină în noi, cu atât vom fi mai frumoși și mai benefici. Cu cât nu ne interesează acest aspect, cu atât ne vom urâți prin opacizare și vom emite în jur întuneric, întunecându-i și pe alții. Astfel și pământul a fost dat de Dumnezeu oamenilor pentru a-și face ce vor, iadul sau raiul. Cu conștient sau inconștient, noi îl putem transforma în
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
din ‟77, când satele aproape că se goliseră de bărbați, rămăseseră la vatră numai bătrânii și unii despre care nu se putea spune dacă sunt tineri ori vârstnici, căci erau betegi ori sufereau de ceva, aveau fețe chinuite... Satele se urâțiseră... Amuțiseră. Rar mai cânta câte cineva... și atunci, ori era beat ori nebun. Încleștările morții s-au dezlănțuit. Atunci, răsări peste câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
putut s-o împiedice. — Deci nu e adevărat că voi două v-ați certat? întrebă Rosa. Doar că, din câte spuneau oamenii în restaurant și din ce-am prins din ciondăneala de afară după aceea, s-ar zice că vă urâți. Darcey șovăi. Preț de câteva clipe - poate că prima oară în ultimii zece ani - se gândise la calitățile, și nu la defectele lui Nieve. Nieve o susținuse întotdeauna. Își petrecuseră ore întregi fiecare acasă la cealaltă, vărsându-și năduful pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cap alături de muștele mai mici și de eviermi, preferase să cineze singură, pe o bucată mai mare de stârv. Nu am Înțeles niciodată de ce se tatuează bărbații. Ai fi zis că sunt lucruri mai bune de făcut decât să-ți urâțești propriul corp. Totuși, așa ceva face ca un om să fie identificat aproape fără greș, și mi-a trecut prin cap că nu va mai trece mult până când fiecărui cetățean german avea să i se facă În mod obligatoriu un tatuaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
peste un prund zgrunțuros de gresie și se pierdeau 30 după vreun bolovan înverzit. Clopoței violeți se aplecau peste apa-nghețată. Fabrici de ciment, șantiere cu barăci pe roate, vopsite-n portocaliu, stive de bușteni se-nșirau din loc în loc, urâțind peisajul. Stațiuni montane își risipeau cabanele îmbrăcate-n trandafiri pe pante-nsorite, pe când pe munții din jur brazii verzi-întunecați se-ndesau unul în altul ca mușchiul pe o piatră umedă și umbrită. Un schit de maici... un luminiș pe marginea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care s-au și ivit, în costume de baie, în fluierăturile și aplauzele celor de pe margine. Purtau pantofi cu toc înalt și în ținuta lor era ceva... ciudat, artificios, o grație jucată, și care le prindea totuși minunat. Sânii erau urâțiți de cupele sutienelor, în schimb era greu să-ți desprinzi ochii de pe pubisurile lor deja boltite, provocatoare, de pe ușoara încrețire a slipurilor între pulpe, de pe fesele cumva candide, de puștoaice. Concursul a durat mult, vreo două ore, căci fiecare probă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din cap, cu ochii în pământ. —Te-ai dus la Edinburgh cu el? Din nou, Clodagh dădu din cap umilă. Nu aș fi spus că este genul tău, o acuză Ashling, conștientă de faptul că fața ei era contorsionată și urâțită de durere. Cât și-ar fi dorit să aibă o mină calmă și plină de demnitate. —Nici eu nu aș fi spus că este genul meu, recunoscu Clodagh. Dar mi-a plăcut de prima dată când l-am văzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
adevăr. Nu știi cât am suferit la naștere! — Dar ea și mai mult. — Cine știe!... Și acum, întrucât ea e deja ceva ce-mi aparține, ca parte din ființa mea, sunt conștient că, după cum se spune, s-a desfigurat și urâțit la fel de puțin cum îți dai seama despre tine însuți că te desfigurezi, îmbătrânești și te urâțești. — Crezi însă cu adevărat că omul nu-și dă seama cum îmbătrânește și se urâțește? — Nu, chiar dacă o declară. Dacă fenomenul e continuu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acum, întrucât ea e deja ceva ce-mi aparține, ca parte din ființa mea, sunt conștient că, după cum se spune, s-a desfigurat și urâțit la fel de puțin cum îți dai seama despre tine însuți că te desfigurezi, îmbătrânești și te urâțești. — Crezi însă cu adevărat că omul nu-și dă seama cum îmbătrânește și se urâțește? — Nu, chiar dacă o declară. Dacă fenomenul e continuu și lent. Dar dacă ți se întâmplă brusc ceva... Cât despre faptul că omul se simte îmbătrânind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
conștient că, după cum se spune, s-a desfigurat și urâțit la fel de puțin cum îți dai seama despre tine însuți că te desfigurezi, îmbătrânești și te urâțești. — Crezi însă cu adevărat că omul nu-și dă seama cum îmbătrânește și se urâțește? — Nu, chiar dacă o declară. Dacă fenomenul e continuu și lent. Dar dacă ți se întâmplă brusc ceva... Cât despre faptul că omul se simte îmbătrânind, haida de! Omul simte că lucrurile din jurul lui îmbătrânesc sau întineresc. Și ăsta e singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru asta, sărutându-i fruntea, sprâncenele, bărbia, neîndrăznind să se apropie de buze, Îi mângâie părul lung. În timp ce o dezmierda Îi șoptea: Plângi, nu-i nimic, plângi, e-n regulă. Când deja plânsese atât de mult, Încât fața i se urâțise și i se umflase ca o sfeclă, Fima stinse lumina. Îi atinse cu multă delicatețe umerii, gâtul, așteptând aproape un sfert de oră până să se hotărască să coboare spre sâni, neîndrăznind să-i atingă. În tot acest timp nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
deodată să vândă toată moștenirea iudaismului pe blidul de linte al falsului pacifism european. Vor să devină Iisus Hristos. Vor să le dea creștinilor o lecție despre cum se Întinde al doilea obraz. Îi iubiți pe dușmanii noștri și Îl urâți pe Uri Țvi, până și pe sfântul serafim. Dar noi ne-am săturat deja până peste cap de faimosul umanism european. Am simțit deja din plin pe pielea noastră gustul civilizației tale occidentale. Am gustat-o din plin, de la Chișinău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]