352 matches
-
mult / decât un fragment / de tactil și de previzibil. Poate un fel de câmp, / câmpul dumitruignat din familia / interacțiunilor universale“. N-ar fi exclus ca și pe cărțile de vizită ale autorului să scrie: „câmpul dumitruignat“. Cuvinte frumoase... În timp ce „mizerabiliștii“ urâțesc de zor realitatea, mânjind-o cu zoaie, secreții și excremente, alți autori o înfrumusețează cu același zel, spălând-o cu șampon și dând-o cu deodorante. Nici unii, nici alții nu fac literatură, pentru că acționează exterior asupra realității. În loc să o transfigureze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lumea înconjurătoare. Nimic nu scapă neîmpodobit în versurile ei, nici măcar chipul mamei: „Privește sus, pe fruntea ta / Sunt prinse mii de stele, / Ca o coroană fermecată / Te apără de gândurile rele.“ (Mamei) În mod paradoxal, această acțiune de înfrumusețare maniacală urâțește, transformă chiar și ceea ce este dinainte frumos într-un kitsch. Bucuria însăși de a exista devine o gesticulație teatrală și de prost-gust, o paradă de cuvinte mari, lipsite de capacitatea de a emoționa: „Mă nasc sub curcubeul celor șapte culori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
întreprinderile de pietrari de pe Bittweg, unde până nu demult prețurile fuseseră determinate prin troc și prin schimburi în natură. Cu puțin timp înainte de data care avea să schimbe totul, firma Moog a primit o comandă pentru reabilitarea fațadei unei bănci urâțită de bombardamentele din timpul războiului. Cu siguranță că bancherilor le era rușine de fațada lor. Evenimentul, care era de bănuit că va avea loc curând, se cerea întâmpinat cu sediul înfrumusețat pe dinafară, la termen și cu un deviz estimativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Rim nu o putea liniști deplin. - De ce nu vrei să cruți nimic, Nory! . . . Sunt oameni și locuri frumoase totuși! o dojeni Mini. - Mă rog! Părerile și gusturile sunt libere. Eu una cred că peste tot locul frumos, vine omul și urâțește. Iluzia ta nu mă convinge. E naivă pe lângă a Lidiei... A ei era mare, puternică, bizuită, și s-a prăbușit totuși. . . Numele Lidiei, a acelei surori-idol a lui Nory, lăsa totdeanua în urma lui un spațiu tăcut și trist. - Așez
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
preocupărilor și bălăceala opiniilor. Unii te fixau, luîndu-te ca punct de refugiu al secretelor pe care și le comunicau despre altcineva. Cei care erau singuri căutau să ascundă cugetările de invidie sau defăimare pe care le aveau, și asta îi urâțea. . . Acolo unde grupul era mai numeros, anecdota și ponosul, din curajul complicităței, aveau un diapazon mai liber. . . Jocul ăsta furios al fizionomiilor, scenele interioare pe care le surprindeai după dosuri sufletești, tot acest fond de decor, combinat cu lumina proaspătă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
din nou pe V. tînăr. Spaima de libertate duce la renunțare. Din înaltul nemărginirii, din locul Dumnezeului alungat, Robinson se întoarce în cușcă. Și iar visează să se elibereze. Căci, iată-l, suferă de propria lipsă de sens pînă se urîțește și seamănă a diavol. Ar vrea să reitereze Golgota, dar asta nu se poate fără o definitivă renunțare la eul eului. E disperat și așteaptă îngerul. Dar chiar dacă acesta va veni, fără-ndoială, s-ar ciupi să se convingă de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
direct la Noi și prin faptul că Noi vorbim prin ea, are vibrația mai mare, 8. În mod normal, ea are vibrația 5. Aceste vibrații să stiți că nu sunt definitive, ci se schimbă În funcție de starea voastră de spirit. Daca urâți profund, ajungeți și la -3, dacă tineți post vă crește cu un grad, dacă iubiți crește cu 2 grade și așa mai departe. Persoanele care ajung să aibă contact cu această carte au cel putin vibrația 3 În momentul În
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
o fi norocul. - Norocul ca norocul, dar femeia trebuie educată! - Ei, lasă, că nu mă știu de ieri cu Mariana. - Femeia se schimbă, Mișule. O undă de tristețe străbătu chipul rotofei. Femeia se schimbă pe nesimțite, se acrește și se urâțește și vorbește din ce în ce mai mult. Bate fierul cât e cald! - Bine. - Ia adă niște whisky d-ăla, să sărbătorim și noi, o dată te-nsori! - Io zic mai bine să bem un vin. - Auzi, Mișule, totdeauna am fost curios cum faci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
El are pistele lui. * Mariana murea încet de rușine. * Contesa își privi chipul în oglindă. Un firicel de păr moale și blond îi crescuse deasupra buzei de sus. Contesa zâmbi. De când intrase intrase omul ăsta în viața ei, parcă se urâțise puțin. Parcă-și pierduse din intangibilitate. Până și efortul să comunice cu el îi urâțea parcă spiritul. Contesa devenise mai delăsătoare și asta nu o deranja. De ce să strici mărgăritarele pe porci? Și oricum, genul de mentor care era Contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Un firicel de păr moale și blond îi crescuse deasupra buzei de sus. Contesa zâmbi. De când intrase intrase omul ăsta în viața ei, parcă se urâțise puțin. Parcă-și pierduse din intangibilitate. Până și efortul să comunice cu el îi urâțea parcă spiritul. Contesa devenise mai delăsătoare și asta nu o deranja. De ce să strici mărgăritarele pe porci? Și oricum, genul de mentor care era Contesa pentru Popa cerea mai degrabă un spirit masculin. O frumusețe perfectă ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
liftul începu din nou să urce. Fetița se plictisi și o rugă pe doamna ce o ținea de mână să o ia în brațe, însă nu primi nici un răspuns. Mai așteptă câteva secunde, apoi începu să plângă schimonosindu-și fața, urâțindu-se ca de o boală a sistemului nervos. Doamna o dojeni și o lămuri că nu o poate ține în brațe pentru că nu e loc. Fetița păru să-nțeleagă, căci se opri din plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lua ochii de la ligheanul alb și de la blonda care spăla. „Fetelor !“, a strigat Poenaru, „e prietenul meu din București...“. Blonda de la patefon s-a făcut că nu-l aude. Cealaltă a întors doar o clipă capul și a spus : „Da’ urâți prieteni mai ai !...“. „Nu te uita la gura ei“, a încercat Poenaru să o scuze. Pe urmă a găsit că ar fi momentul să facă prezentările : „Aia de la patefon e Mia, prietena mea, e artistă. O duc seara la local
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
urau pe algerieni, algerienii pe francezi. Și asta nu era tot. Chiar aici, sub ochii lui, sub soarele orbitor al Ginzei, un om se pregătea să ucidă alt om. Își aștepta prada cu ochii scăpărându-i de ură. — Și dumneavoastră urâți... spuse Gaston încet. Endō nu mai era atent la el... Privea strada. Zece cincizeci și cinci. Șoferul a deschis radioul. O voce tânără făcea reclamă la cuie: „Cuie bune, construcții durabile. Cumpărați cuie de Yamato“. Dulcea voce feminină a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
despre sfiala celor tineri, sau despre sfiala tinerească a celor care, chiar după trecerea anilor, spun una când, de fapt, ar fi vrut să spună cu totul altceva. Dar, vă rog, să nu confundăm sfiala, care înnobilează, cu minciuna, care urâțește. Gata, lăsați-i lângă Așezământ doar pe cei doi. Prea multă lume strică! (Ies toți. Doamna Lume și Domnul Destin își reiau locul lângă Așezământ.) Următoarea fișă! DOAMNA LUME: Un băiat și o fată... BUFONUL: ... Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana... DOAMNA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adevăr. Nu știi cât am suferit la naștere! — Dar ea și mai mult. — Cine știe!... Și acum, întrucât ea e deja ceva ce-mi aparține, ca parte din ființa mea, sunt conștient că, după cum se spune, s-a desfigurat și urâțit la fel de puțin cum îți dai seama despre tine însuți că te desfigurezi, îmbătrânești și te urâțești. — Crezi însă cu adevărat că omul nu-și dă seama cum îmbătrânește și se urâțește? — Nu, chiar dacă o declară. Dacă fenomenul e continuu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acum, întrucât ea e deja ceva ce-mi aparține, ca parte din ființa mea, sunt conștient că, după cum se spune, s-a desfigurat și urâțit la fel de puțin cum îți dai seama despre tine însuți că te desfigurezi, îmbătrânești și te urâțești. — Crezi însă cu adevărat că omul nu-și dă seama cum îmbătrânește și se urâțește? — Nu, chiar dacă o declară. Dacă fenomenul e continuu și lent. Dar dacă ți se întâmplă brusc ceva... Cât despre faptul că omul se simte îmbătrânind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
conștient că, după cum se spune, s-a desfigurat și urâțit la fel de puțin cum îți dai seama despre tine însuți că te desfigurezi, îmbătrânești și te urâțești. — Crezi însă cu adevărat că omul nu-și dă seama cum îmbătrânește și se urâțește? — Nu, chiar dacă o declară. Dacă fenomenul e continuu și lent. Dar dacă ți se întâmplă brusc ceva... Cât despre faptul că omul se simte îmbătrânind, haida de! Omul simte că lucrurile din jurul lui îmbătrânesc sau întineresc. Și ăsta e singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mirosea a clor și a praf de ghips. Acoperișurile caselor sunt cenușii, cimentate, iar hainele se uscau întotdeauna în case, dacă nu voiai să le ai în variate nuanțe de gri-ciment, după o spălare bună. Parcă și fețele oamenilor se urâțiseră. „Cine vine, bă, aici să lucreze la ciment?”, întreba retoric Tămaș, luându-mă de braț pe strada „Occident 200”, singura luminată din Turda, care avea 200 de metri. „Uită-te la fețele oamenilor. Uită-te, bă, la fețe, nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
micuțeniilor e complet. Limitele principale ale modelului rawlsian... Ar trebuis să discutăm cu dumneavoastră mai degrabă ca româncă, nu ca filosoafă. Dar sunt una! Ei, haide! Avem nevoie de un subiect mai interesant! Vrem să înțelegem de ce voi, românii, vă urâți copiii. Întreprinderea de Mașini Unelte și Agregate, București. Haide, Mihaela! Ce naiba-i toată treaba asta cu emoționalul, empaticul, naturalul? Unde ne este mâncarea vegetariană? Vin roșu. Paharul cu vin roșu. Crezi că el mai arată încă bine? Șanse egale. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Hasanîmpărtășiți atâtea lucruri! Dacă vă Înflăcărează o cauză, să clădești un imperiu sau să pregătești domnia imamului, nu șovăiți să ucideți ca s-o faceți să triumfe. Pentru mine, orice cauză care ucide Încetează să mă mai Înflăcăreze. Ea se urâțește În ochii mei, Își pierde măreția și se Înjosește, oricât de frumoasă ar fi putut să fie. Nici o cauză nu e dreaptă atunci când se Însoțește cu moartea”. Voise să strige aceste fraze, dar se stăpânise, tăcuse, hotărâse să-și lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cetății dreptul săracilor. 13. De aceea, în vremuri ca acestea înțeleptul trebuie să tacă, căci sunt vremuri rele. 14. Căutați binele și nu răul, ca să trăiți, și ca astfel, Domnul, Dumnezeul oștirilor, să fie cu voi, cum spuneți voi! 15. Urîți răul și iubiți binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății; și poate că Domnul, Dumnezeul oștirilor, va avea milă de rămășițele lui Iosif. 16. De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: În toate piețele se vor boci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
cele din urmă clătină din cap, nemulțumit. - Uite de-asta nu-mi place să mai viu pe la voi pe la țară, părinte. Ați rămas tot cu frica aia veche și cu ura aia pe care nici voi nu știți pe cine urâți. Să zicem că eu te-am turnat, deși nu am făcut-o. Ce-ai pățit? Ai stat la pușcărie, zici. Cât, o lună, două, trei, un an? Poate acu’ iei pă chestia asta și pensie de-aia de persecutat politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ridicat la cer pentru că era alcătuit dintr-un aliaj neferos. Cei ce dirijau cu brațele pe macaragiu aveau căști de protecție de sub care pletele slinoase pluteau pe umeri. Salopetele mânjite le trădau proveniența: Combinatul de Prelucrare a Sufletelor. Câțiva îngeri urâțiți de neputința misiunii lor încercau să se spele cu zeama cântecelor din greierii adormiți ai copilăriei sau cu portativul tristeții părinților neînțeleși de copiii făcuți în clipa în care fulgerele le-au scurtcircuitat cu volții divini procreația. Se bea vodcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Da, scumpule. Da, băiat mare ce ești! Oh, ce-mi place! Atât de mare, atât de mare, aaaah! Barton Williams privea fix pasărea. — Cred că nu vei fi binevenit în casa mea. — Tu ești motivul pentru care copiii noștri sunt urâți, drăguțule, zise Gerard. Ajunge, spuse Barton și se întoarse să plece. — Oh, Barton! Oh, dă-mi-o! Oh, ești atât de mare! Oh ... Barton Williams aruncă pânza peste colivia păsării. — Jenny, scumpo, tu ai familia în Dayton, nu? — Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ridicată, adică un fel de „Așteaptă!”. Fără a privi direct, Rică văzu cum ia cartea, desface și citește biletul, cum fruntea i se Înnourează și cum scoase un fel de icnet de supărare. Se Întoarse către el, avea o figură urâțită de furie, apoi Încercând să se calmeze, spuse distant: Dacă vrei, poți să pleci. Ce ți-a mai spus „dumnealui”? Că pleacă În Ardeal și că dacă mai aveți nevoie de ceva să-mi spuneți să cumpăr mâine și că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]