1,675 matches
-
spre Dunăre. Delirul Dunării se transmisese și țărmurilor, între care mormăia nemulțumită Dihania. Macheta unui arhitect neinspirat cu blocuri în care apartamentele erau cutii de pantofi cu pereții mereu în transformare. Pentru că delirul injectase oamenii cu morbul schimbării: să facem urâtul perfect! Și ca-n jocul de domino, morbul dintr-un cartier își transmise unda de șoc celorlalte, încât blocurile, pe afară paralelipipede obraznice, înăuntru deveneau hale cu ifose de living. Picamerul și bormașina rotopercutantă deveniseră penițele cu care locatarii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bărăganice: chipul de culoarea grâului, ochii precum balta dunăreană, verde-solar, iar gândirea pigmentată cu înțelepciune, dar și cu șiretenie, amintea de carasul cu reflexele lui imprevizibile. Dar, mai ales, femeile frumusețea lor o datorau acelei Brăile rămase printre ochiurile plasei urâtului germinat de oamenii care i-au sluțit chipul. Dacă urmăreai un fotomodel american, era fie din Brăila, fie avea strămoși brăileni, cu o frumusețe unică pentru că purtau în ele un oraș unic. Duceau în sângele lor timpurile străbătute de oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
le-a împins până la scena din viitor, lângă arteziană, și a fost și șansa lor de viață până în prezent. Deocamdată. Cine știe ce va visa Regizorul? Care tinde întotdeauna spre simplitate, și nu spre fastuos. În simplitate există originalitatea, adevărul. Frumosul firesc. Urâtul spectaculos! mormăi Mioara. Se poate și aceasta, spuse cealaltă. Depinde cine privește și cine vede. Tu privești numai, Mioara! Nu vezi dincolo de aspectul static, ceea ce pare, nu și ceea ce este, apoi toate trei fetele au intrat în cofetăria particulară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
metaforă, parabolă sau alegorie își pierduse haina, înfățișându-se acum ca o ființă goală, mutilată, fără atracție nici pentru ochi, nici pentru ureche. Adică nu inspira pentru că nu avea prin ce. Au încercat pictori de deasupra și au văzut esența urâtului de deasupra. Au încercat muzicieni de deasupra și au văzut rădăcina grotescului din muzica de deasupra. Va să zică aici era rădăcina noastră! spuse Președintele Franței în fața parlamentarilor aduși în pijamale și papuci pentru a vedea în oglinzile filmate cu telefonul mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scumpe, pentru că numai Viorița reușea, cu un dat al său, să o Înfrumusețeze, adesea Întinerind-o cu zece ani. Profesoara, devenită cea mai frumoasă fată din câte erau În cele opt sate din jurul Șerbeștilor, mereu tânjind după capitală, Își omora urâtul, onorând uneori invitații la petreceri decente, făcute numai de tineri Înstăriți care cereau, În grup, acordul Ochenoaiei și numai În zile de sărbătoare. Tânărul șef de post Victor Olaru și profesorul Țintea erau singurii tineri care Îi atrăgeau atenția cât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
le face cunoscute, în cămașă de noapte și cu fes pe cap, Efimiței: „Fie bune, fie rele, toate vin și toate trec.“ (În viață) „Să nu te temi de oameni, doar de urgia lor!“ ( Spunea bunicul) „De nu ar fi urâtul, n-am ști ce e frumos.“ (În lume) „Minciuna e sămânța ce prinde și pe stânci.“ (La semănat) „Din mult ai de unde pierde, dar la puțin pierzi tot.“ (Ruleta) „De multe ori tăcerea e cel mai bun discurs.“ (Zicea bunicul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și Iosif se uită urît la președinte, se bîlbîie și îl podidește plînsul. Nu-ți fă iluzii că plînsul are vreun efect. Dar nu de asta plîng. Atunci? Mi-i ciudă că mă umilesc inutil. Iosif așteaptă verdictul cam nepăsător. Urîtul ăla nu putea decît să fie și rău. Era să leșine, bietul om, cînd a văzut că a cîștigat procesul. Nu-i vine a crede și bucuria îl sufocă. Îngerașul meu, o să plătesc la biserică să se roage preotul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mijlocie a îngropat-o lângă clopotniță, îi plăcea tare mult să asculte chemarea. Era copilă, țăranii băteau coasele, ea făcea cruce pentru fiecare mușcătură a fierului. Părinte, rogu-te, lasă-mă să o îngrop sub clopote. O să-i ție de urât și de cântec, o să-i ție de furtună, părinte. Era copilă și alunga norii, lovind cu o lingură de lemn într-un ceaun atârnat de creanga nucului, chema ploile în pletele păpușii de păpușoi ascunsă sub pragul casei. Le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
regat: frivolitatea și inconstanța au definit caracterul acestui popor; francezii sînt neliniștiți, libertini și foarte înclinați să se plictisească de orice. Plăcerea lor pentru schimbare s-a manifestat pînă în lucrurile cele mai grave. S-ar părea că acei cardinali, urîți și apreciați de către francezi, care au guvernat succesiv acest imperiu, au profitat de maximele lui Machiavelli pentru a-i da jos pe cei mari și de cunoașterea specificului nației pentru a deturna pericolele frecvente cu care ușurătatea francezilor amenința pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
transpirat abundent și abia trăgându-și sufletul, școlarul era nevoit să treacă mai întâi pe la dușuri chiar cu riscul de a se îmbolnăvi de vreo boală neiertătoare. Că John nu-și permitea să vicieze aerul din clasă cu sudoarea lui urât mirositoare și, în plus, își zicea că și sportivii procedează tot așa după efortul depus la antrenamente și la întrecerile lor. Or el, de când face crosul ista către școală, desigur că și-a dobândit niște calități de atlet adevărat, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Norii curgeau din cer într-un potop de lacrimi. O vântoasă era pornită pe măturat copacii. Luz Maria, Lucecita. Când cade ploaia mocănit, picăturile una câte una se adună în ochiuri de apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine gheața bătută de ape, țipă piatra de frig. Nuielușele țipă și ele, însă de umed și ud. Covorul pe ducă va începe curând să se destrame, el e uzat, fața e dusă. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în română, I.S. Turgheniev, A.P.Cehov, chiar și "Mistere" de K. Hamsure. "Strada Ancorei", Ion Aramă. Siluete fantomatice traversau prin ceață străzile, iar clădirile se ridicau înalte și livide, sărăcite înainte de vreme. Copacii subțiri plângeau cu crengile goale. Peste tot urâtul te făcea să te cutremuri. Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În singurătate pare atât de liniștit, un pustiu ce nu te atinge, un colț de libertate tristă. Soarele ardea, dar afară nu era cald. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să mă opresc la timp .Vroiam să văd ce face. De atunci nu mai puteam să dorm și luând capotul pe mine mergeam sub cerul liber. Cumva, el știa că sunt acolo și venea și el. Să-mi țină de urât. Schimbam câteva vorbe în șoaptă, să nu ne audă nimeni, iar spusele noastre căpătau dintr-un foc un caracter sacru. Sau, dacă era întuneric, fără lună, Angi îmi spunea: Ți-e frică? Nu. Ești aici? întindeam mâna spre el. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din acea șampanie. Și în pântecele meu se naște o dorință. Atunci o stea cade, pe care eu îmi agăț dorința. Și acea stea va avea grijă să mi-o îndeplinească. Noaptea vorbesc cu Luna, ziua Soarele-mi ține de urât. Ascult povești. Le spun. Și poveștile spuse sunt duse de vânt în toate colțurile lumii. Nu, nu vreau să cobor. E bine sus. De ce să plec din lumea mea? Din mintea mea. În final trebuie să fii singur. · Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cehovian, cuprins de tristețea difuză a efemerului, marginalizat față de "prietenii" ocupați cu "tot felul de chestii frivole", n-ar putea fi plauzibilă fără un resort al onestității, care să indice "unde se află binele și răul, cum arată frumosul și urîtul, unde se sfîrșește adevărul și unde începe minciuna". Există moraliști cinici, dar acum avem a face cu unul prin care se rostește bunul simț elementar pus la încercare, candoarea contrariată. În felul d-sale prevenitor, politicos, preferînd a-și filigrana
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
de o parte, tanti educatoarea sau doamna învățătoare, pe de alta, m-au învățat corect că trebuie să învăț ca să mă fac mare. Am crezut inițial că se referă la sensul denotativ al limbajului, că "mare" înseamnă să fiu ca "urâtul" din tren, care putea să scoată capul pe fereastră fără să se urce pe vreo valiză străină de pe coridor, cum am făcut eu. Apoi am înțeles că ei se refereau de fapt la înțelepciunea paremiologică: "cine are carte, are parte
Partidul e-n toate by Nicolae MUNTEANU () [Corola-journal/Journalistic/7032_a_8357]
-
socială, voluntară și diametral opusă față de profilul psihologic cerut de îmbrățișarea convingerilor lui Schopenhauer - a tradus Aforismele, înseamnă că a văzut în ele altceva decît un mănunchi de reflecții morbide. Una din temele atinse cu predilecție în carte este problema urîtului. De ce i se face omului urît și cum poate scăpa de această stare? Potrivit filozofului, urîtul nu-i apucă decît pe acei oameni care nu și-au cultivat facultățile intelectului. Distincția pe care o face Schopenhauer este cea dintre omul
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
Aforismele, înseamnă că a văzut în ele altceva decît un mănunchi de reflecții morbide. Una din temele atinse cu predilecție în carte este problema urîtului. De ce i se face omului urît și cum poate scăpa de această stare? Potrivit filozofului, urîtul nu-i apucă decît pe acei oameni care nu și-au cultivat facultățile intelectului. Distincția pe care o face Schopenhauer este cea dintre omul "omul simțurilor" și "omul intelectului". Primul este o ființă care depinde mereu de stimuli veniți din afara
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
plictisește atunci cînd stă singur. Spre deosebire de oamenii exteriori, cărora li se face urît de îndată ce ambianța nu le mai oferă pretexte asupra cărora să-și îndrepte atenția, fiind în consecință siliți să-și inventeze distracții prin care să scape de cercul urîtului - spre deosebire așadar de cei care nu pot trăi decît dacă sunt cuplați la stimulii veniți din afară, omul interior are mereu ceva de făcut cu sine. El nu știe ce este urîtul și nu poate înțelege cum de sunt
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
distracții prin care să scape de cercul urîtului - spre deosebire așadar de cei care nu pot trăi decît dacă sunt cuplați la stimulii veniți din afară, omul interior are mereu ceva de făcut cu sine. El nu știe ce este urîtul și nu poate înțelege cum de sunt oameni care se plictisesc singuri. Se vede ușor că Schopenhauer face aici apologia firilor introvertite în dauna celor extrovertite. Pe omul extrovertit Schopenhauer îl numește cu un cuvînt la modă pe vremea lui
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
Schopenhauer îl numește cu un cuvînt la modă pe vremea lui: Philister. Noi astăzi l-am traduce prin "filistin", dar Maiorescu îl traduce savuros prin "filistru" și păstrează termenul de-a lungul întregii cărți. Ce sunt atunci "filiștrii" din perspectiva urîtului vieții? Schopenhauer spune: filistru e tocmai cel lipsit de aptitudini intelectuale, omul care, neștiind să se bucure de propriul spirit, aleargă toată viața după prilejuri externe. Pentru un filistru viața e o cursă în căuture de motive care să-l
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
un medium al motivelor de voință. Dacă deocamdată nu sunt motive la mijloc, voința stă nemișcată și intelectul e amorțit, fiindcă nu se pot pune în lucrare de la sine: rezultatul este o stagnație grozavă a tuturor puterilor în întregul om - urîtul. Pentru a-l combate, se pun înaintea voinței niște motive mici, provizorii și închipuite după plac, pentru a o deștepta și a deștepta și intelectul, care trebuie să le perceapă; acestea se raportă la motivele cele adevărate și firești ca
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
cu Maria Sharapova, care este o lady. "Radu Banciu... cap de porc, suflet de vierme... A iesit o combinație... asta e, se mai întâmplă. Genetică mai produce și accidente. De exemplu, din două flori normale, mai poate ieși și ceva urât care nu înflorește. Și prostia este mare. Omul ăsta spune foarte multe prostii. Radu Banciu spunea că Maria Sharapova vorbește engleză foarte bine. Nu e normal? Ea de mică stă în America. Dacă stătea în Chină, vorbea chineză bine. Normal
Ciuvică: Ăsta e dus cu capul. Sunt niște atacuri MIZERABILE! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/74005_a_75330]
-
de pe iPhone 4S, punându-i o întrebare, iar răspunsul primit a fost destul de necuviincios. "Câți oameni sunt în întreaga lume?", a întrebat Charlie Le Quesne aplicația Siri. "Nu sunt sigur că am înțeles ce ai spus. Taci, dracului, din gură, urâtule...", a fost răspunsul primit. Uimită de ceea ce a auzit, mama băiatului, Kim a considerat că poate fi o greșeală și a mai făcut o încercare. "M-am gândit că poate am halucinații. Așa că am pus din nou întrebarea și am
Ce răspuns a primit un băiat de la Siri, secretara virtuală de pe iPhone 4S () [Corola-journal/Journalistic/67608_a_68933]
-
sleitoare de puteri, în lumea calpă a faptei: "Au căzut toate în robia turmei!/ Un monstru al urii le-a batjocorit/ Vărsând peste ele, hipnotic, o lavă/ De bale-asasine, de vrajă, de-otravă". Dura învățare, în care se simte forța urîtului cotropitor de la Arghezi, a himerei cu jugul. Pe apele negre ale uitării, care șterge tot, mai puțin o ură fără persoană, zavistie fără leac și fără consistență, dar cu o crîncenă intensitate, ca zborul hîdelor arătări scăpate din cutia Pandorei
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]