17,506 matches
-
o sugestivă paralelă între globalizare și carnaval pornind de la situația din regiunea renană unde trăiesc simbiotic mai multe naționalități. Carnavalul aduce o multitudine de culori, în schimb demonstrațiile antiglobalizare (deloc pașnice) sunt totdeauna cenușii, ca aspect, instigă la violență, la ură oarbă, niște cohorte marțiale. Ceea ce trebuie combătut este terorismul globalizant, un nou fel de război. Judith Kazantzis (Marea Britanie) nu vede lumea viitorului ca pe un sat global ci ca pe un lanț de centre interconectate. Despre violență și despre faptul
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
scriitorul, chiar dacă nu este pornograf, sacrifică măcar două, trei pagini pentru plăcerea de-a se hrăni cu murdărie a zeului său. Vrea să doarmă cu apă de roze - și scriitorul îi face și acest hatîr. Vrea să fie incitat la ură - și scriitorul a prins într-atît gustul de-a sluji, încît ar da ascultare și altor nevoi ale minunatului său stăpîn. Să-l gîdilăm la tălpi! Să-l adormim cu povești! Să-i întreținem buna părere despre sine însuși!" l E
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
-i negare. Sacralizant să fie oare tocmai gestul profanator al negării? 15.08.1986: "Sîntem, cu toții, unul. Micile deosebiri, micile accidente care ne despart sînt neglijabile. Sîntem de o esență identică. Deosebirile par numai să ne despartă. În dragoste, în ură, ne reunim. În amorul sexual, ne contopim în celălalt. În contemplație ne contopim în celălalt. Toți e unul singur, care se urăște, care se iubește; care se înverșunează împotriva lui însuși, care, respingîndu-i pe ceilalți, se respinge pe sine, care
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
în poezia lui Sergiu Filerot un adevărat fenomen, "demn de a fi reținut drept document pentru Istoria literară", "niște poeme incendiare cu Ťscamatori botoșiť, Ťoameni de fierť, Ťsoldați de plumbť, Ťcântece de fierť, "cu pâine și sânge și cu multă ură și sete de acestea", "o poezie mare, cu respirație de epocă și frământări specifice unei schimbări de veac "". Impresionat total și surprins de curajul și entuziasmul literar al confratelui său, devenit un personaj aproape ireal, Marin Preda asistă la proces
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
cultura timpului meu. Calitatea de român, oricât de scumpă mi-ar fi ea, nu-mi întunecă deloc conștiința acestei datorii. Prin naționalism eu înțeleg un mijloc de întărire a iubirii dintre oameni și nicidecum un mijloc de vrajbă și de ură." A denunțat naționalismul care dădea numai drepturi, naționalismul care dădea unora ,dreptul să te dispensezi de orice muncă serioasă, fiindcă ai talismanul făcător de minuni". E ușor de înțeles ce șocantă a fost pentru cei amintiți mai sus o declarație
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
în lumină relațiile scriitorului ,evreu de la Dunăre" cu intelighenția vremii sale, ca și cadrul politic al acelei perioade. Căci tâlharii și jidanii/ Ne tot sug, ne sug mereu", cântau în gura mare legionarii ,simpli", dar ,antisemitismul nu era întotdeauna o ură generală și indistinctă față de evrei, ci împăca acest sentiment cu amabilitatea și prietenia față de exemplarele evreiești în parte", explică Al. George, ceea ce ne face să înțelegem că există o deosebire între ceea ce a simțit Sebastian și ceea ce a avut de
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
și-a păstrat fără temere o patrie - cultura română, cultură care nu putea să-l trădeze pentru că ea face parte din cultura universală ca și tot ce a creat frumos și rațional omul pe acest pământ prea des semănat cu ură și nedreptate. Despre Sebastian s-a scris și se va mai scrie, el este o figură emblematică.
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
apă; cu mașina/ Roentgen l-au găsit. S-a ridicat la cer/ Și noi îl căutăm nebuni./ Chipurile altora le cumpărăm să ne lipim/ La pieptul bărbatului politic/ Pe care să nu-l strice timpul, tagmele/ Și-amenințările; manevrele și ura." (Iconografie, dedicată lui Ernesto Che Guevara). Exemple de asemenea elegii atipice, mai puțin jeluitoare și mai mult acuzatoare, sunt din abundență în paginile cărții. Spirit polemic și incomod, ajungând cu ușurință la vehemența de ton și de limbaj, Ion Gheorghe
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
tîrgoveți, adunate pentru poză: ,Bunicul cu bunica/ bîrfeau pereții, / și făceau garagață/ cîntînd/ ,viață, viață ca o ață"./ Ea, vrăjitoare mînătarcă/ hulea pe toată lumea parcă/ el prin doi ochelari/ se uita ceacîr,/ aruncînd în lemne un satîr, / și copiii ziceau: ura/ și-i astupau cu laude deschisă gura. / Mama și tata, / ținîndu-se de mînă veșnic, / cu gurile în formă de o, / primitivi și naivi/ în tabloul lui Douanier Rousseau." Sînt, în fond, niște balade descusute și lăsate să pice, pe care
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
nu pot anula complet kitsch-ul sentimental cu care mă identific pe alocuri, mă pot juca de-a vânătorul de clișee, sunt conștient de mecanismul propagandei, de strategiile ei, dar ceva a rămas, ceva din ce am trăit atunci, fără ură, fără alternativă sau cu o minimă alternativă că aproape nici nu conta. Aș vrea să scriu despre lucrurile care m-au emoționat și nu știu să fac corect tăietura între bine și rău. Organismul vieții mele nu poate fi salvat
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
va cânta/ și din nou mă va iubi, mă va săruta./ Voi fi mortul-copil,/ mortul-prunc, gungurind cu degetele în gură./ Mortul-alăptat, surâzând./ Mortul nou-născut, făr' de dinți și păr/ născut din morții mei părinți./ Din spută. Din iubire. Și din ură." (Voi fi mortul-copil); Eu sunt doar o lacrimă a ei care s-a întărit,/ s-a condensat,/ a crescut/ și s-a făcut bărbat/ s-a solidificat într-atât încât a devenit o statuie de sare,/ umblând și plângând pe la
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
am depășit și pe senegalezi la fioruri artistico-financiare. Senghor? Păi, la noi, ,nu avem de cât cu mâna ori cu ochiul semn a face" și ies barzii din găoace ca... ca... Uite, domnule, că-mi pierdui comparația... În sfârșit, strigăm ,ura de vreo trei ori", după care ne dăm seama de unde ne-a izvorât efuziunea: tot de la domnul Prim-ministru care a spus: -Încheiem tranziția în domeniul economic... -Adică, cum? a țipat Haralampy disperat. Rămânem fără tranziție? Nu se poaaate! Mamăăăă
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
să diminueze simpatia de care Alianța se bucură și în clipa de față. Aș face, însă, un apel la luciditate și le-aș reaminti învingătorilor din iarna lui 2004 că atunci au câștigat pe baza unui vot negativ. Adică pe ura contra nesimțirii și hoției pesedeilor. Nu știu câți români chiar erau entuziasmați de programele prezentate la televizor de liberali sau pediști, nu știu în ce măsură fruntașii celor două partide le dădeau frisoane erotice în stilul în care fetele de la Apaca îl visau pe
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
și revolta maselor."; , Dar dacă în opera sa găsim revolta împotriva asupritorilor, solidaritatea cu cei asupriți ș...ț în ea se întâlnesc și idei confuze, teze greșite, semănând resemnarea, neîncrederea și resemnarea în fața răului."; ,Poezia lui Eminescu este puternică în ura și disprețul față de asupritori. Dar ea este slabă în găsirea soluțiilor." În același stil se ,sărbătorește", în 1952, împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui I. L. Caragiale. Dar ce anume s-ar putea valorifica din Caragiale, din punctul de
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
o iubire unde fiecare îl iubește pe celălalt pornind de la sine. Iubirea ca experiență imaginară, așadar. Opunîndu-se comunității și fiind o opțiune individuală, iubirea-pasiune are ca rațiune dorința (,Solitudinea în dorință este prealabilă în mentalitățile occidentale solitudinii în frică sau ură a individualismului modern"), în timp ce sexualitatea nu mai este un gaj al alianței bazate pe înrudire, ci devine strict un domeniu al subiectivității. Ca filozofie a dorinței, iubirea-pasiune este o formă deviată prin creștinism a doctrinei platoniciene, arată Aurel Codoban. Dacă
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
acuzat, printre altele, că la un seminar, când i s-a cerut să caracterizeze piesa de teatru Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu, a răspuns: ,E sfărâmată, domnule asistent!" Instanța, lipsită de umor, consideră replica lui o expresie a ,disprețului și urii față de literatura nouă, socialistă". (Fapt consemnat în Memoria nr. 1/ 2002.) În legătură cu valoarea unor scrieri de dată recentă pot formula observații critice, în afară de ideologii partidului, numai ,oamenii muncii", într-un ,cadru organizat", și numai atunci când partidul vrea să se folosească
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
și monștri, splendori și orori. Mergînd pe urmele lui Odysseus, nu este de mirare că Apolodor trece și el prin cîteva încercări homerice. Dușmanul cel mai aprig al lui Odysseus este Poseidon, zeul mărilor. Acesta îl hăituiește pretutindeni cu o ură neîmpăcată pentru a-și răzbuna fiul, pe Kyklopul Polyphemos. Căci Odysseus, ajuns împreună cu tovarășii săi pe insula antropofagilor Kyklopi și ținut captiv de fiorosul Polyphemos în peștera sa, îl orbise pe fiul lui Poseidon după ce îl îmbătase în prealabil cu
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
un armăsar,/ Și jefuia și ucidea" (§ 29). Cum nelegiuitul ce terorizase împrejurimile adoarme într-un final răpus de băutură într-un butoi, Apolodor își ia inima-n dinți și îl dă pe mîna oamenilor legii. De aici i se trage ura tîlharului din Connecticut, cea mai cruntă aversiune de care are parte în întreg periplul său prin lume. Motivul i-l dezvăluie chiar teribilul său dușman la prima întîlnire față în față: ,- Sînt tatăl lui Salliver Tom./ Tu l-ai închis
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
o nouă premieră în viața publică românească. Credeam că le-am văzut până acum pe toate: confruntări între ideologii, între interese economice, între clanuri și găști, spurcarea adversarilor, discreditarea nemulțumiților, folosirea măciucii contra opozanților. Dar o astfel de concertare de ură, dispreț, contestare a minimei valori profesionale rareori mi-a fost dat să văd. Împrejurările sunt cunoscute: în ziua eliberării celor trei plus (de fapt, minus!) unu ostatici, duo-ul Popescu-Cristoiu a făcut un tur al televiziunilor din București, comentând live
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
că soluția la criza reală din mass-media românești e diabolizarea lui Cristian Tudor Popescu și a lui Ion Cristoiu. Ei pot (și merită adesea, cu asupră de măsură) să fie combătuți, dar nu loviți cu pietre, într-o descătușare de ură, invidie, resentiment și gelozie joasă. Nu se ajunge, în felul acesta, la nici un rezultat. Înțeleg graba tinerei generații de a ocupa locurile de orchestră. Îi înțeleg frustrările - de care, mai norocoasă, generația noastră n-a avut parte: am fost suficient
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
ideal. La timpuri noi, oameni noi. În fine, Internet și Sfârșitul călătoriei lărgesc cadrul, personajele, apăsate de propriul trecut, fiind urmărite și într-un alt decor decât cel autohton. Plecând din România, ele mențin totuși o complicată relație de dragoste/ ură cu țara natală. De regulă, prozatorul acordă mai multă atenție conturului individual decât celui național. Dacă identitatea profundă a unui ins reprezintă o ecuație cu mai multe necunoscute, nici apartenența sa la un anumit spațiu nu constituie un reper caracterologic
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
ar găsi în propriile volume: Rumegușul unui vechi cântec de lume/ pierdusem,/prin vremile solare./ Ca pe o pasăre-albastră-l căutam/ și-l căutam/ și-l căutam... Nici ONU nu-i mai dă speranțe: Pe la cusături, a crăpat cerul de-atâta ură. Iar Organizația Națiunilor Unite vrea să-l cârpească, dar nu poate./ Cârpește aici, plesnește dincolo și pe măsură/ ce trec anii, s-ar putea să se răzgândească/ sau să se lase păgubașă. Omul nostru știe și meșteșugul rimei: Sânziene aurii
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
s-a terminat la noi filonul poeziei militante! Ciudat, / Avem politică /silfidă și politicieni viguroși./ Sau ciudățenia e inversă?/ Inversiunile politice/ fac deliciul mileniului trei. Curat deliciu! Și cît lirism! Tot dumneaei: Locuiește/ într-o casă/ cu numeroase/ W.C-uri./ Multă lume/e deranjată/ la stomac./ Era intrigat/ de faptul/ că eu am /doar două/ W.C.- uri. Un autor cu ilustrul nume Popescu ne atrage atenția. Dar sînt Popești și Popești. Acesta creează în stare de ebrietate, dar măcar recunoaște
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
e inversă?/ Inversiunile politice/ fac deliciul mileniului trei. Curat deliciu! Și cît lirism! Tot dumneaei: Locuiește/ într-o casă/ cu numeroase/ W.C-uri./ Multă lume/e deranjată/ la stomac./ Era intrigat/ de faptul/ că eu am /doar două/ W.C.- uri. Un autor cu ilustrul nume Popescu ne atrage atenția. Dar sînt Popești și Popești. Acesta creează în stare de ebrietate, dar măcar recunoaște bărbătește! / iar m-am îmbătat prieteni,/ chipul zilei l-am făcut zbanghiu,/ supărat că m-am născut
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
Bucureștiul sordid al anilor ^80, cadavrul pruncului său nou-născut într-o cutie de ghete, unicul sicriu la care avusese acces, devine simbol al existenței românilor în cea mai întunecată perioadă a istoriei lor contemporane. O imensă frustrare și o imensă ură răzbat din rândurile scrise pe ascuns de acest membru al Comitetului Central, pe care spectacolul existenței cotidiene a celorlalți trebuie să-l fi sufocat. Mai mult decît o nuvelă strălucită din punct de vedere literar, Cutia de ghete ne apare
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]