34,085 matches
-
eu stă acum cu haina pe braț și cu țigara aprinsă sub bradul de lângă BRD gata să treacă strada pe o alee a parcului două fete își duc frumusețea cum și-ar deschide cartea un tânăr prelat peste ceața care urcă din văi lumina ascultă respirația paginii
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
ghid, nici un paznic, Nici un alt vizitator. E mai bine așa. Pot să mă plimb în liniște. E ultima Promoție a lui Dumnezeu, înainte Ca muzeul să fie închis. Și-n locul lui Să se deschidă un supermarket, iar prețurile Să urce până la cer. Triptic de toamnă Fereastra mea e-un triptic de toamnă: Un călăreț cu fața galbenă, barba roșie Și plete verzi galopează spre blocul Gri, scorojit, de vizavi. Sub un soare Rece, pe cerul încă senin. Camera mea E
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
și ruginesc cu o viteză amețitoare, dar intru în casa străzii, unde femeia iubește numai dacă este bătută, dacă i se arată imaginea durerii în acțiune; bărbatul vrea să fie centrul orașului, centrala termică de zonă, căldura lui vrea să urce până la ultimul etaj; prea multe vrea bărbatul ăsta timid în această nouă apocalipsă; deasupra lui nu mai e nimeni, spune cartierul roșu pe role, deasupra lui e cineva, totuși, spun mormintele cartierului; el se chinuiește să deseneze metafore atât de
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
sigiliul în flăcări, ascuns în floarea inimii, eternul îndemn la tăcere, MUNTE LUPTĂTOR Vrăbii ar vrea să-și sape cuib în stâncă, să-nhațe boabele gândului, pițigând insolent inimi de orgi. Dintotdeauna-ncearcă să facă grohotiș din culme, dar iarăși urcă, după o clipă de tristețe, vulturul și, iată, muntele-i mântuit! Ferice de cei ce nu-i ntrevăd prin mantia de brazi trupul în chin alchimic, nu știu cum se înfruntă culori sub fața neclintită. Ei deslușesc numai tăpșanul smălțuit de flori
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
apărea la televizor care vorbea frumos despre orice da, el, a murit tot așa, privind la televizor o moarte fulgerătoare acum nici nu știi cum e mai bine să te chinui o vreme sau să mori așa ca și cum te-ai urca în avion și te tot duci a murit livița. da, profesoara de pian. ehei, e blestemul femeilor aici, asta a ras toți bărbații scăpați numai o secundă din privire de neveste, dumnezeu să o ierte. cum a murit? otravă. a
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
și pedalam îndrăcit până sărea lanțul. *** eram tineri și ne convenea să vorbim despre moarte. *** să desfaci o conservă de pește cu gândul la o posibilă declarație de dragoste. să cobori dintr-un autobuz în care, fără ca tu să pricepi, urcase și ea. să treci fluierând peste un câmp minat până la refuz, apoi să mori de plictiseală în fotoliul de-acasă. să te uiți la chiloții unei femei de parcă ai vedea harta statelor unite ale americii. *** sunt vesel. zâmbesc cu toți
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
zăpezi ard negrele drapele. Nu focul din priviri, nici rugul pus Să mistuie credința mea deșartă Mă vor întoarce-n zori sau în apus La dragostea ce prea ușor te iartă. Vei aștepta zadarnic să mai viu, Să vezi cum urcă sângele-n statuie, Când eu te-nchid în gânduri ca-n sicriu Și din priviri bat ultimele cuie... 1982 ȘI... Și neaua care tot mai cade Stârnind bulboane și cascade... Și munții care se îneacă De-o răzvrătită tuse seacă
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
ochi lăcrimând spre un Dumnezeu care, când există, când nu există. ACOPERIȘUL S-a întâmplat ca, trecând după ani mulți prin satul meu, să nimeresc în fața casei în care m-am născut (e-a altcuiva) tocmai la ora când cineva, urcat pe-acoperișul cu sure , vechi pătrate de-ardezie, le desfăcea încet, punând în locul lor niște țigle roșii. Habar nu avea că jupuia câteva ceruri de deasupra mea. și nici nu se auzea țipătul. Se schimbau doar niște pătrate prea vechi
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
către lumi, Căutându-și chipul Împreună cu toate întâmplările; Nimeni nu rânduise nimic; Numai poezia era întreagă, Undeva lângă stele, Privind împrejur cu ochii mari Și plini de gând nerostit Să bați sfios Cuvântul e un pisc de-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie un rost să se înșire În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
-nțeles e mult mai jos; Dar, sângerând prin liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios cuprinsurile sfinte, Străluminat de lame ca-ntr-un schit Voi toți Nu vă mirați că pot să vă-nțeleg În orice limbă ați urca la cer, Când ochiul vremii s-a deschis întreg Și se-auzeau tăcerile cum pier, Toți ne-am primit risipa ca un dar Și, neștiuți, durerilor ne-am dat, Un nor de suflet singur și stelar Călătorind pământu-n lung și
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
sfinte, Închis în poezie ca-ntr-un schit, Clădit doar din icoane de cuvinte; Oricât mă-nchin, privirile de sloi Nu-mbie lacrimi, nu dezleagă vise, Eu nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc tăriile închise Când, nenăscut, cuvântul urcă-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale; Doar umbra din cuvinte mi-a rămas, Cu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
dezleagă vise, Eu nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc tăriile închise Când, nenăscut, cuvântul urcă-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale; Doar umbra din cuvinte mi-a rămas, Cu trupul mori, înveșmântat în zale Ce-a fost a fost Iubirea e o țară de-ntâmplare Spre care n-am știut să mă îndrept
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
Ce-a fost a fost Iubirea e o țară de-ntâmplare Spre care n-am știut să mă îndrept; Când te-am găsit n-a fost un ceas oricare, Un semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce trebuia să
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
rubicond cu degete de porțelan în pereții lui soarele să apună în trepte cum ai aprinde paie pe apă deodată în mijlocul unei păduri începe să miroasă-a mâncare aerul e găurit de păsări aprinse soarele un cuib de viespi care urcă spre noi când se face noapte eu mă retrag să le povestesc și copiilor cum în desenul meu acum părăsit pe asfalt un mic suflet stă în picioare lângă un cadavru în zori soarele va coborî din nou prin fereastra
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
Invitație în gol ei ieșeau pe rând să asculte un strigăt deasupra câmpului și rămâneau între geamuri ca jumătățile de păstaie noi îi îndemnam să mai topească biserici de gheață în ochii unui miel pe întuneric cineva se pregătea să urce un deal i se auzea numai vocea pe sus și am dus acolo un scaun să se așeze și să stea să usuce pe îndelete norii de ploi nesfârșite cum ar șterge o bătrână stând pe pragul casei sticla de
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
mai puternic în acest cub negru unde nu știu cine m-a adus. apoi se întredeschide o ușă care sunt sigură că nu există. pași. tăcere. pași. lumina albă și rece decupează alene prima treaptă. două botine albastre bogat garnisite încep să urce scara. amândouă deodată. picioarele nu se văd. pot fi ale unei copile care încearcă să facă pe placul cuiva și să-și domolească avântul. ori ale unei tinere care vrea să amâne întoarcerea acasă de la un bal mascat. pot fi
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
bal mascat. pot fi ale unei bătrâne - simt fiori de oroare - cum sunt acelea ale căror tălpi refuz de atâția ani să le spăl în joia verde. chiar și f. ia parte cu însuflețire la o asemenea penitență. după ce botinele urcă o treaptă în spatele lor întunericul cade greu ca o draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
draperie. la atingere pare schmarren. așa mi-l închipui încercând să-mi alung spaima. desert la tigaie din aluat de clătite la o masă pentru nebuni uriași. umeri degete brațe chircite șolduri sâni capete alungite colcăie în magma cubului negru. urc tot mai greu poticnindu- mă pe urmele botinelor printre trupuri sfârtecate cu membre încă vii care agită întunericul. hotărâte să-și prindă prada. ajung la capătul scării. doi ochi din lumină albă și rece mă privesc țintă. nu au pleoape
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
țiteră. acum se uită insistent la ceasul cu figurine din porțelan. o lumină crudă. mă ustură pleoapele și închid ochii. când îi deschid au toți chipuri gălbui cenușii decupate parcă din ceața care se ridică la marginea unei mlaștini. tatăl urcă acum cele câteva trepte până la sufrageria mare. la mijlocul drumului privește peste umăr apoi face un salt înainte și ușile se închid cu trosnet sec. abia mai pot să respir. simt arsurile ghimpate pe gât în vreme ce mi-l închipui pe tata
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că a existat cândva un trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau deopotrivă cu pieptul urcând în locurile de unde se zăreau niște inimi piciorul meu fuge viclean el se retrage ca să îl dorești cât mai aproape de tine ca pe o carne de bărbat ori de femeie care s-a înstrăinat și nu-și mai găsește perechea
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
cea mai evidentă predestinare... M-am născut vinerea. În cel mai cumplit ceas de doliu dumnezeiesc... Din cauza acestor indescifrabile semne ochii mamei nu au secat niciodată. Eu în copilărie am avut mamă. Mama mea era de meserie mamă. Tata a urcat lângă bunici, sub icoane. Cu pământ sub unghii, îmbrăcați de muncă. Sărbătorile lor nu se țin pe pământ. Din Bărăgan s-au întors să mă nasc eu. Alte motive să rămână în viață, când toți i-au rugat să moară
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
mai face pivnița din quintelnic?” „bine”, am zis și eu și vasiliu, și ne-am văzut mai departe de drum la intrare în solești am oprit pentru a doua oară am tras pe dreapta peugeot-ul roșu aprins 307 și am urcat pe jos sus pe deal la movila lui burcel la mănăstire în sfârșit am ajuns era vânt și ceață la un moment dat a început să ningă privește! mi-a zis vasiliu în fața noastră stă Necunoscutul! avea dreptate rezemat de
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
sub nuc! Și nucile pe cer - ofrande. 5 Nucul rămas în pielea goală, atletic. L-a bătut, cine? 6 Ultima frunză, din vârful nucului; ce-mi cade pe umăr. 7 Iau în mână frunza de nuc și-i privesc nervurile urcând 8 mi-am luat liber o zi întreagă pentru nucul ce-mi dă liber 9 Și - pe cer - nuci și stele! Încă-n acest echilibru precar... 10 (a doua zi) Dar corbii, în rotocol, de capul lor. Cioclii nucilor. 11
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
o nouă poezie. Ea Te face să zîmbești? Sau liniștea care coboară În tinerele membre, în mintea care ar vrea Să-adoarmă cu ochii deschiși, să vadă ceva Ce nimeni n-a mai văzut. În tine e o scară, Pe care, urcînd, vei ajunge mai sus de nori. Știi asta sigur. Cum știi și că o să mori: O poveste ciudată, pe care o visează În fiecare zi mii de oameni. Fiindcă trează Cu-adevărat nu-i decît Mintea care ne-a născut
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
Până la Academie între T și Muzeul de Artă Se încăpățânează să-și bea Suta de vodcă În fiecare zi strict la aceeași oră. Uneori îl vezi prăbușit Pe bancă la Livadă Ajutat de alții se Ridică prinde strâns bețele și Urcă În viraje largi Dealul
Omul fără stare by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/5411_a_6736]