2,115 matches
-
mai mult, ceva și mai rău trebuie să se întâmple. Domnul Whittier a murit de câteva zile sau ore. E greu de spus, de când se ocupă Sora Justițiară cu stinsul și aprinsul luminilor. Noaptea auzim pașii cuiva bocănind grei, un uriaș care coboară scările dinspre hol în întuneric. Totuși, ceva și mai cumplit trebuie să se întâmple. Pentru un procent cât mai mare din piață. Pentru domnișoaramatism. Ceva și mai îngrozitor trebuie să se întâmple. Din cabina lui din culise, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
enorme broaște țestoase. Karl a râs din nou, dar de data aceasta râsul lui n-a mai făcut-o să se simtă bine. Polițistul s-a scuturat, a continuat el să spună, iar eu n-am mai văzut decât că uriașul ăla era deasupra mea, iar când dădea cu bocancul În piciorul meu, parcă nici măcar nu se obosea să-mi facă vreun rău. Era doar un gest care Însemna pentru mine tu nici nu exiști. La Început n-am crezut c-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în mii de luminițe. Cel mai harnic locuitor al bălții s-a trezit. El este cocostârcul și e încă somnoros. Profită de răcoarea dimineții și foamea nu-l doboară. Observă o broscuță care tremură de frică, pentru că cocostârcul e un uriaș care abia așteaptă să o înghită. Dar ele e mărinimos și nu o mănâncă. Așteaptă să se trezească și celelalte viețuitoare, să aibă de unde alege. Viața începe din nou! Răsărit de soare Auzisem de prin bătrâni că atunci când soarele apare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
începea a se ivi geana de lumină. Ultima stea de pe cer numită ,,Steaua Ciobanului” dispăruse în trandafirul zorilor. Lumina se mărea în locul unde soarele trebuia să apară. Puțin câte puțin, lucrurile prindeau contur. Nu mai semănau cu capete stranii de uriaș sau cu paseri fantastice. Iată-l! Ca o minge de aur ce se rostogolește pe policandrul uriaș. Viața a început în jurul meu. Munții au căpătat străluciri de diamant. Așa priveliști nu am mai văzut! M-am despărțit cu multă greutate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toboganul vântului; ninge cu fulgi mari ca de vată; fulgi mari se joacă de-a prinsele; îmbracă pământul într-o mantie sclipitoare; totul e îmbrăcat în alb; steluțe albe se cerneau; străluciri de diamant; trec sănii zburând; pomii par niște uriași cu halate albe; cade zăpada cu nemiluita; un covor de diamante îți ia ochii; păduri îmbrăcate cu o mantie albă; zăpada jucăușă; ploaie de stele albe; albele și blândele ninsori; jocul steluțelor sclipitoare; podoabe argintii; copaci de zahăr; câmp de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
C 2. COMPOZIȚII DESCRIPTIVE În munții Buzăului ,,Ceața se risipește, pale fumuri plutesc pe crestele codrilor, încep apele să se lămurească pe spintecătura văilor. De-aici pornesc și se desfac în zare spinările rășchirate ale munților, ca printre degetele unui uriaș țâșnesc din toate părțile, râuri furioase ce trag în matca lor șuvițele despletite ale pâraielor ș-arunc-o plasă de argint peste podoabele Buzăului. În depărtare, cât gonesc ochii se desfac podișuri verzi, plaiuri luminoase se lasă în cascade prin văile munților
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în locurile minunate pe care ochii mei și sufletul meu doreau sa le vadă. Ne apropiem, iată, de muntele venerat. Drumul întortocheat iată că duce spre acea lume de legende. În depărtare, Ceahlăul se ridică peste împrejurimi, fiind parcă un uriaș al acelor locuri, un bătrân împărat ce privește solemn spre supușii săi. La poalele lui, casele parcă se întrec în a-i aduce venerații. Turla unei biserici, cel mai înalt loc din sat, nu e decât o pitică pe lângă faimosul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri, când păstorii coboară cu mioarele lor jos, la poalele uriașului de calcar, brazii rămân veșnic verzi pe Ceahlău, ținându-i de urât bătrânului rege, părăsit de supuși, părăsit de clinchetul tălăngilor de peste vară. Și prin acest ocean de conifere, razele de lumină ale soarelui cu greu își fac loc, străbătând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
jos, de sub rădăcinile ramificate ale unor arbori, răsar cu o strălucire de diamant, ghiocei. Apoi, gingașe lăcrămioare, păpădii și alte flori. Vara, la poalele copacilor, câteva ciuperci își țin mândre pălăriile. Fiecare copac din pădure e întortocheat, răsucit. Parcă un uriaș i-ar fi întortocheat în joacă. Privind un copac până sus, privirile-ți se încrucișează cu atâtea răsuciri. Pădurea are două poiene. Într-una din ele, scăldată în aur, sunt câțiva plopi. Cred că ei sunt singurii copaci drepți din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alături de ele la diferite întâmplări. Mi-am imaginat odată că din cartea plină de aventuri Călătoriile lui Gulliver, a ieșit chiar Gulliver, speriat de locatarii Brobdingnag-ului, care tocmai îl găsiseră. Îl văzui jos, căzut. Uf! Bine c-am scăpat de uriașii aceia! Te rog, Gulliver, du-te înapoi în carte! Vreau să citesc! Nu! Nu! Mi-e frică! Mai bine du-te tu în locul meu. Și Gulliver rosti câteva cuvinte magice. M-am trezit imediat într-un lan de grâu înconjurat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rog, Gulliver, du-te înapoi în carte! Vreau să citesc! Nu! Nu! Mi-e frică! Mai bine du-te tu în locul meu. Și Gulliver rosti câteva cuvinte magice. M-am trezit imediat într-un lan de grâu înconjurat de niște uriași. Ajutor! Ajutor! Guliver râdea: Ha! Ha! Ha! Du-mă mai bine să văd Lilliput-ul. Acolo e totul foarte mic! Sau mai bine nu-mi mai petrec aventurile în compania ta. Mai bine mă duc într-o călătorie cu Nils Holgersson
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
freamătul de copii cu teamă, dar și cu bucurie, lipit de mâna tatălui meu, am văzut în curtea școlii părul din care ne dădeați câte două la începutul fiecărei vacanțe. Tot asta era curtea în care, iarna, înălțam împreună adevărați uriași de zăpadă, la capul cărora ne urcam cu scara pentru a le pune pipa în gură și cărbunii în locul ochilor. De aici, pornesc amintirile școlare care mă înduioșează și pe care le iubesc atât de mult, amintiri ce umplu sufletul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
text, imagini, cuvinte rostite și comentarii televizate, prin amintiri împărtășite, relații întâmplătoare, evenimente trăite, trecuturi și viitoruri comune, cauză și efect. Încearcă să vizualizezi această imensă rețea de lacuri și râuri curgătoare, să observi vastitatea și incredibila ei complexitate. Acest uriaș și bogat mediu. Acest paradis acvatic cuprinzând toate informațiile, identitățile, societățile și e-urile. Acum întoarce-te la lacul tău, la barca ta care se leagănă domol. Dar de data asta cunoaște lacul; recunoaște locul drept ceea ce este și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am ridicat privirea spre Steaua Polară, m-am folosit de ea pentru a naviga pe ghicite spre locul unde ar fi trebuit să se afle ușa livingului și-am început să înot cu zel într-acolo. N-am ajuns departe. Ceva uriaș trecu în viteză prin apă, pe sub corpul meu, trăgându-mă într-un mic vârtej de gânduri dezlânate. Arătarea din ecranul electrostatic al televizorului. Iisuse. Am lovit mai repede din picioare, luptându-mă cu lichidul, încercând să-mi aduc în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout își trecu degetele prin părul dat pe spate, scuturându-l. — Bine, zise, o parte din mine a fost răpită. Mă refer la o parte din mine, de-aici (își atinse tâmpla). Și a fost încorporată în altceva; un ceva uriaș, anormal, necontrolat. În locul părții pierdute, am primit ceva din el. Se opri să-mi urmărească reacția. Habar nu aveam ce mi se citea pe față. — El e dezactivat, o masă de grupuri informaționale, ca un cod de virus, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-o pe iubita ta. — Cum? I-am văzut umerii ridicându-se și lăsându-se în jos: o înlănțuire de respirații profunde. Într-un târziu, se întoarse. — Bine, atunci. Dacă chiar vrei să știi, uite: închipuie-ți că fugi de ceva uriaș. Închipuie-ți că fugi de o creatură cu o singură minte enormă care locuiește sute de corpuri. — Ce? E vorba... de Mycroft Ward? — Da, de Mycroft Ward. Închipuie-ți că fugi de Mycroft Ward, temându-de pentru viața ta. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sentapiscis și pot fi observați numai după îndelungi pregătiri și cu mare precauție. Cu o lungime măsurată de peste treizeci de lumeni de la bot până la vârful cozii, ludovicianul este cel mai mare membru în viață al familiei Cognicharius, depășit doar de uriașul meglovician, care pare să fi dispărut în urmă cu patru, cinci sute de ani, probabil datorită diversificării în Occident a limbii tipăriturilor de la înainte predominanta limbă latină. Ludovicianul pare să fie mai ușor adaptabil și, prin urmare, este mai larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că am uitat ceva, am spus, scotocindu-mi din nou mintea. Doar că nu e nimic acolo. Adică, nu cred că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire Suflul subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plecasem vreodată din țară. Nu văzusem niciodată nici o insulă decât, poate, la televizor, și de ce să-mi amintesc așa ceva? Apoi, de undeva, expresia aceea din nou - imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. Moneda întoarsă, fața ascunsă. Aveam impresia că ceva uriaș se petrecea în jurul meu, dar nu reușeam să ordonez minții pentru să vadă ce era. Scout, acum cu ochelari de soare la ochi, își sorbi berea și se uită peste ape. Am făcut și eu la fel, sprijinindu-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și nimeni nu poate face nimic să le îndrepte. Nimic din ce s-a întâmplat n-a fost vina ta, Eric. Nu te învinuiesc, pricepi? Nu te învinuiesc. A fost un accident. Atunci totul căpătă sens. Absurditățile șoptite și acel uriaș ceva pe care nu reușisem să-l găsesc, totul concentrându-se într-o singură luminoasă, sclipitoare revelație. În acel moment am înțeles totul. — O, Doamne. Scout zâmbi. — Mulțumesc, am spus, cu ochii scăldați în lacrimi și furnicându-mă. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sandalele géuri ciorapii erau uzi și pétați. Au Început sé Înfloreascé copacii. Deasupra casei erau cîțiva vișini și un mér. Aveau flori albe și roz, iar de departe péreau cé sînt niște flori mari crescute peste noapte. De parcé un uriaș le-ar fi Înfipt cu degetele lui mari În iarbé și a plecat. Dar nu se putea crede prea mult În uriaș. Acesta era doar un gînd frumos. Pentru cé atunci cînd te apropiai de florile acelea mari care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
albe și roz, iar de departe péreau cé sînt niște flori mari crescute peste noapte. De parcé un uriaș le-ar fi Înfipt cu degetele lui mari În iarbé și a plecat. Dar nu se putea crede prea mult În uriaș. Acesta era doar un gînd frumos. Pentru cé atunci cînd te apropiai de florile acelea mari care au crescut În iarbé, Iti dédeai seama cé erau doar niște copaci. Niște simpli copaci care Înfloriseré. Féré-ndoialé cé erau frumoși. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
dédeai seama cé erau doar niște copaci. Niște simpli copaci care Înfloriseré. Féré-ndoialé cé erau frumoși. Dar nu erau atît de frumoși cum ar fi fost dacé erau flori. Niște flori mari pe care le-a sédit cu degetele sale uriașul și a plecat. 28 Séri din pat. De acum Încolo trebuia sé se trezeascé repede, sé nu mai stea sub plapumé. Séri și-și trase repede pantalonii. Își céuté sub pat ciorapii, dar nu-i gési. Îi céuté În bocanci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Nu! - Niciodaté! Își vézu țară din autobuz. Era frumoasé, dar tristé. Era frumoasé pentru cé avea copaci frumoși care Înfloriseré În séptémîna aceea peste tot și de departe seménau cu niste flori mari, pe care peste noapte le seména un uriaș și pentru cé avea iarbé verde și iazul pîné la care ajungea scară lui Dumnezeu. Și era tristé pentru cé În aceasté zi lui Șasa i se péru cé a crescut dintr-o daté foarte mare și cé poate Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
emblematică necontenitul mers al lui Charlot, din scurt metrajele sale, eroina poveștilor pornește și ea la drum... La un drum fantastic. Ea întreprinde o călătorie de speța celei dantești sau asemănătoare cu cea a lui Gulliver în țara piticilor, a uriașilor și a cailor. Coboară în propriul inconștient, inclus la rându-i în inconștientul colectiv, al umanității, sursa miturilor și a basmelor. Prin călătoria aventuroasă în propriile zone sufletești abisale, eroina povestitoare își recuperează o dată cu fantasmele vârstei paradiziace, eu-rile virtuale. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]