6,525 matches
-
cu un sărut te-am colindat, scârțâi într-un cântec din tine căzut. tulpina ierbii se făcuse țurțur, O emoție de sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, la cotul nopții șuie, atârnat. oftând într-un val prelins pe obrazul cerului. Urla un lup cu promoroacă-n glezne, Mâine, mustața dealului trosnea, pe strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor, un Moș Crăciun, bolnav de insomnie, voi trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. c-un pumn de viscol ne îmbrățișa. În
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
de oameni, cum se fac stivele de lemne Aceștia aveau acces direct la celule, la dosare, la “reeducatori” în pădure, apoi ciomăgașii se urcau sus, unde dansau și și la “reeducați.” Acești indivizi au urmărit tot timpul loveau, încât victimele urlau de durere. Dar nu era voie să experimentul, au instruit torționarii, au anchetat deținuții supuși strigi. Cei ce strigau erau pedepsiți în plus și li se astupau gurile torturilor, și și-au notat reacțiile lor. Între ei era și un
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
lui scandalul. doar vreun vers din Ciceron. Când a ieșit afară și a realizat ce se întâmplă a crezut Și nu e minciună, dar abia când pusesem punct, cine că turbează. A venit ca un uragan în fața elevilor, și a urlat: intră pe ușă? Mănescu cu Gușetoiu, să-i arate și lui Cohortă, Drepți (Era pe vremea străjeriei) mârșăvia: La care toți am înlemnit care cum ne găseam, cei mai Ia te uită fraților că măi făcu una mulți cu bucățile
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
tare să fie chiar Monica Tatoiu. A, nu, ea este în showbiz, într-un fel. Într-un mare fel, de altfel. Păcat. Aștept, în continuare, să mă conving că există și un domn Tatoiu, vreau să îl pipăi și să urlu: Este!, dar pe de altă parte visez la o scenă tandră între Bote și Monica. Ar fi un SF erotic, cum numai CT Popescu ar putea scrie, dacă nu i-ar păsa de soarta lumii, în general, și de soarta
De ce a plecat Moni în China? Pentru bani. PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25299_a_26624]
-
ajutat de Securitate putea s-o facă. Acum, dacă stau să mă gândesc, campionul luptei anticorupție a traficat blugi și țigări, pe când era marinar, iar același campion al reformei instituțiilor a trișat la controlul medical. Mai țineți minte deontologii, cum urlau ei când trei candidați la Academia de Poliție și-au ajustat înălțimea? De ce la Băsescu se poate rupe fișa medicală, fiindcă iubea marea, iar la polițiști nu se pot pune talonete, dacă iubesc poliția? Oricum, articolul nu dovedește nicio legătură
Ziare, la zi: cine a fost primul, Tucă ori Cartianu? - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25367_a_26692]
-
persoana irascibilă a noului suprarealist dă amănunte Adrian Rogoz într-o revenire la cronica expoziției de la Căminul artei, din Dreptatea nouă (11 oct.1946: „domnul Trost s-a înfipt melodramatic în fața mea și, spiralat ca însăși conștiința domniei sale, mi-a urlat: Domnule Rogoz, ești de un cretinism formidabil!”) etc. „Cazul” particular al lui Trost mi se pare tot atât de important, dacă nu mai important decât literatura lui suprarealistă. Cartea colegului Michael Finkenthal are marele merit că a desțelenit terenul și a pus
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
moartea pe care dumnezeul celorlalți o pregătește/ pentru fiecare dintre ai lui în parte./ pe dumnezeul meu eu însă-l pot ierta și pentru asta,/ el n-are habar, doarme căzut într-o rână pe masă,/ când mă rog nu urlu, el oricum n-aude,/ abia lălăi un cântec deșucheat, mă clatin spre el, îi caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
exercițiu de admirație a vieții. O vioară, genial mânuită de Alexander Bălănescu, câteva versuri, semnate de Antonin Artaud, Pier Paolo Pasolini, Arthur Rimbaud sau T.S.Eliot, nu interpretate, ci jucate în chip de ritual ori de incantație, versuri dansate, cântate, urlate de Pippo Delbono - iată spectacolul, inspirat intitulat Iubire și carne. Ne invită regizorul-actor Pippo să privim cu alt ochi viața, cu un ochi compătimitor, ades înțelegător, chiar înțelept, această scurtă trecere pe pământ pe care noi o numim simplu existență
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
la Editura Junimea, apare acum în ediție definitivă la Editura Charmides, însoțit de un selectiv dosar de presă. Versurile își păstrează intacte prospețimea și expresivitatea: „Mam născut la - 24#, în cea mai friguroasă/ cea mai frumoasă iarnă după 1944./ Lupii urlau în rănile Europei./ eram chel: tata îmi spunea LENIN -/ semănam cu un cătun/ înzăpezit în Siberia...” Iar de la Polirom, în seria de autor, sosește un volum de poezii noi al Martei Petreu, intitulat Asta nu este viața mea. Cartea, care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]
-
vorba) țările care s-au bazat mai puțin pe oameni providențiali de țeapă Iliescu, Român, Constantinescu, Diaconescu și mai mult pe atingerea unor scopuri pragmatice. Straniu e doar că politicienii care în 1990 au câștigat o imensă glorie de patrioți urlând din răsputeri " Nu ne vindem țară!" țipă astăzi disperați că nu vin investitorii străini! La așa nesimțire, așa destin național! Intrăm în al zecelea an postcomunist, însă nu ne-am dat seama că alunecam pe un tobogan circular, la capătul
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
III Peste Caucaz, cu norii-alături, Cel izgonit din rai plutea ; Sub el Kazbekul în omături Că diamantul scânteia; Și-adânc, cu povârnișuri sterpe, Ca unduirile de șerpe, Cotea Darialul luminos, Iar Tereku, ca leu-n salturi, Zburlindu-și coama viforos, Urlă, și păsări din înalturi, Si fiara-n munți cu răget crud, Al apei vuiet îl aud ; Și nouri auriți, în zare, Plutind alene dinspre sud, Îl însoțesc spre nord, spre mare ; Iar stăncile, ce-n grea grămadă În mreji de
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
apere. Modul în care a murit va fi stabilit de anchetatori în cel mai scurt timp. Polițiștii și procurorii au ajuns la fața locului anunțați de vecinii victimei. Aceștia au povestit că miercuri dimineața, în jurul orei 8.30, fosta nora urla în curtea casei, așa că au anunțat autoritățile. În casa victimei din Zăbrani, anchetatorii au găsit-o pe bătrâna de 80 de ani decedată. Un miel, care era animalul de companie al bătrânei, fusese înjunghiat și aruncat în foc de către fosta
Arad: O femeie și-a ucis soacra într-un mod șocant by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22161_a_23486]
-
-și apere poziția. Se clatină șandramaua" dar nu se dărîmă, căci mereu e proptită de cineva din afară. Sîntem niște "șmecheri" de soi, dar într-o zi tot o să ni se înfunde. Modelul în care se face politica noastră națională urlă a prostie și minciună". Ori acest peisaj tenebros al crizei pe care o vedea oarecum premonitoriu, ajungînd la proporții intolerabile, încă într-un an relativ favorabil, 1969: "Decrete peste decrete. Cîrpim cu ele viața politică, speriați de eșecul generalizat. Ideologii
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
Mircea Mihăieș Lăsând deoparte viața politică - murdară, prostească, încăpută pe mâna unor analfabeți moral -, e destul să deschizi ochii în jur pentru a te apuca îndoielile în legătură cu pretențiile de europenitate ale României. Prin toți porii societății noastre urlă asiatismul. De la decizia clasei politice de a începe construcția primei autostrăzi... europene spre Dobrogea (un rol vor fi jucând, probabil, nevestele și odraslele parlamentarilor: petrecându-și, obligatoriu, week-end-urile la mare, s-or fi săturat, bieții, de drumurile prăfoase de la Fetești
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
de injurii și de mizerii asupra acuzatului, îi pronunța condamnarea la moarte, iar sentința era executată imediat în curtea Palatului. Ei bine, în ziua de 3 februarie 1945, la așa-zisul proces al lui Schrablendorf, când tocmai se apucase să urle, se declanșează alarma aeriană. Regulamentul cerea ca în asemenea împrejurări dezbaterile să se întrerupă și toată lumea să coboare în adăposturi, acuzatori și acuzați laolaltă. O bombă cade asupra Palatului de Justiție, Freisler este ucis, toate documentele procesului ard, dar Schrablendorff
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
sînt de fapt contextele în care cuvîntul circulă și azi (în afara vorbirii regionale) în registrul colocvial și în presă; o sumară verificare în Internet oferă exemple precum "strigînd din rărunchi" (textele unui cenaclu), "ideea salvatoare a lui Ninel este să urle din rărunchi" (România literară, 1998); "o țară care se pretinde tolerantă și creștin-ortodoxă pînă în rărunchi" (Viața liberă, arhivă); "sindicaliști sau peremiști care cer din rărunchi demisia guvernului" (Academia Cațavencu = AC, 1997) ș.a.. Apare însă și o modificare a construcției
"Din toți rărunchii"; "din toți bojocii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16931_a_18256]
-
unui autocomentariu grandilocvent: "Ești vie, pentru că vreau eu, killer-ul plăcerilor amînate. Eu, care nu amîn nimic, lovind cetate după cetate. Luîndu-te în primire cu tot arsenalul din dotare și cabrîndu-te pînă ce doare. Pînă ce explodezi de viață. Pînă ce urli.(...) Curajul de a inventa este la fel de viril ca și curajul de a trăi. Nu am nici o afinitate pentru respirație, masticație etc. Frecventez imaginația, îmi exercit dreptul de a plăsmui (uneori din nimic) lumea" (seară de seară, cu cîtă criminală plăcere
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
în vulgar: arbitrul "își scuipă bojocii în fluier". Gama stilistică a genului mai cuprinde aluzii ("seamănă panică în tranșeele germane"), comparații elaborate ("întors pe toate părțile ca un șalău în tigaie") și în special un ton hiperbolic - peluza "duduie", difuzoarele "urlă", "larmă infernală", nemții sînt "prezenți la stadion cîtă frunză și iarbă" - împins pînă la parodie (o echipă învinsă, "cu visurile năruite", suferă "trecerea bruscă de la extaz la agonie").
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
doua secvență de capodoperă: "Toți morții din mormânturi,/ Cu ghearele-ncleștate,/ Că frunzele uscate/ Ce zbor când sufla vânturi,/ Spre Mihnea alerga;// Iar vârcolacii serii,/ Ce chiar din luna pișca,/ Când frunzele se mișcă/ În timpul primăverii/ Țipând, acum zbura// Șoimanele ce urlă/ Că vijelii turbate,/ Coloase deșirate/ Cu forma că o turla,/ Din munți în vai calcă." Poetul recurge, după morții în mișcare din tradiția universală, la chipuri de teroare din imaginarul satelor românești: vârcolacii și șoimanele gigantice. Ajungem la blestemul babei
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
o viteză din ce în ce mai mare, strivind totul în jur. Apoi de parc-ar fi așteptat o poruncă, se oprea privind către înalt. O ultimă zvâcnire și se prăbuși pe spate cu picioarele și abdomenul zdrobit, încremenind. Lui Adrian îi venea să urle. Din când în când alte zgomote s-auzeau, ca niște aeroplane, și dispăreau fie zburând mai departe, fie zdrobindu-se. Adrian o luă la goană. Cu cât s-apropia de oraș, cu-atât monștrii erau mai numeroși. Cerul de deasupra
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
calitățile așteptate de la un polițist. Forța lui Ichabod stă în gândire și în imaginație, căci reacțiile fizice îi contrazic statutul. Unde s-a mai văzut oare un om al legii care se cațără în viteză pe cel mai apropiat scaun, urlând, la simpla vedere a unui paianjen? Și totuși, Tim Burton nu face decât să-și înscrie personajul în lungul șir de eroi a căror existență ambiguă definește atmosfera și tonul filmelor sale. Paradoxal, eroul obsedat de concretețea imaginilor reale concentrează
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
altă epocă, ci de un cu totul alt regn. Aproape că nu înțelegeam nimic din ce-și spuneau. Se răsteau unul la celălalt, într-un fel de dialog animalic, mono sau plurisilabic. Cum nu despărțeau clar cuvintele și în plus urlau mestecându-și limba în chip ciudat, mă simțeam în fața unei familii de cimpanzei din partea căreia mă puteam aștepta la cele mai năstrușnice reacții." Cristian Bădiliță are șanse să ajungă un mare scriitor și să facă epocă în istoria culturii române
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
micul ecran înfățișa anume această cea mai fioroasă variantă, scenele de teroare, e mare întindere și cu mii de figuranți, zbucnind prin fum și printre grămezi de moloz, țineau de realitate, monstrul care pusese totul la cale nu se prăbușea, urlând de pe schele și nici nu aluneca în recipientul bolborositor cu substanțe dizolvante, ci, în fatala dimineață de 11 septembrie 2001, aștepta liniștit, la adăpost de orice pericol, raportul ce nu întârzia să-i sosească. Cei ce aleseseră să se jertfească
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
dusă însă și mai departe, adică spre o robotizare 'multilaterală'." (aprilie 1980, p. 549); " Tot mai rară până și puterea de a face haz de necaz; necazul e atât de incredibil încât îți vine cel mult să... rânjești sau să urli. Cumințenia românească a ajuns în momentul de față una din slăbiciunile cele mai rușinoase." (decembrie 1982, p. 586)... I se pot aplica celui ce a pus în scris sensuri atât de precise ale chinului unui popor întreg remarca lui Gh.
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
Care înseamnă altceva. Adică nu: uite, dom'le, mă duceam la gară și era un tren, luam un bilet și mă urcam și călătorea sîngele. Nu se judecă așa. Există un sînge care însemna ceva, care erai dumneata, și care urla sau plîngea, sau cînta sau tăcea. Și mergea cu trenul. Adică e o întreagă chestie. Doamne, Dumnezeule, să nu te-apuci să te estetizezi surrealist! Dar este singura poetică în care cred și care mă satisface. Și, după acest dicteu
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]