2,433 matches
-
sunt obligat să vă ascult minciunile și invectivele. Am nenorocul să fiu proprietar într-un bloc și să am vecini răi. Nu există pădure fără uscaturi și următoarea ședință de asociație va fi conform legii, nu în tufiș. Pleacă în urletele indignate, gesturi de amenințare și cade cortina. ACTUL ÎI SCENĂ 1 Sala de festivități a unui liceu vocațional de cartier. La masa prezidiului sunt preș, adm, vicepres. În rândul întâi așezați cenzorul, eu, Angela. Pe câteva rânduri corul - femei trecute
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
mestecând fâșii de carne cu dinții neaco periți de buze. Străfulgerarea de-o clipă îi arătă lui Celebi ceea ce înțelegea acum că fusese pregătit o viață întreagă să vadă. Atunci căscă gura și, îngrozit și mai tare de propriu-i urlet, se întoarse și o rupse la fugă spre capelă, căzând la tot pasul în noroi. „Lumânările din capelă!“ Se agăța deznădăjduit de gândul ăsta. Ajunse la căsuța de lemn cu sângele bubuindu-i înverșunat în tâmple. Intră, căută bâjbâind, cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ură feroce, spectatorii de pe margine fuseseră loviți primii, apoi urmase un car alegoric (zăcea și el răsturnat, iar mai multe mâini și picioare se iveau de dedesubt), apoi... Dacă pictorul ar fi reușit, prin absurd, să pună pe pânză și urletele celor mutilați, atunci acel tablou ar fi fost... perfect. O perfecțiune a unui adevărat iad declanșat intempestiv, în mijlocul unei intersecții dintr-un orășel unde, cu siguranță, singurele zile în care putea fi tulburată plictiseala citadină erau tocmai acelea în care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mincinoase. Nu s-a mai dus la munte să se refacă. În schimb, se pare că a sporit cantitatea de droguri și starea lui a devenit de-a dreptul îngrijorătoare. Scrisorile în care îmi cerea bani erau chinuitoare. Toate un urlet și-un țipăt. De fiecare dată, citeam același lucru: „De data asta, promit să mă las.“ Promisiunea scrisă era urmată de un jurământ atât de impresionant, încât îmi venea să nu-l mai citesc. Îmi dădeam seama de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
umbra iubirii chemând sub portal, Ci lângă-nchisoare, aici, unde-am plâns Trei sute de ore cu dorul nestins, Aici, ca și-n moarte să-mi bată ursuz Al dubelor negre vacarm în auz, Și vaietul porții cu gratii, scrâșnind, Și urletul greu al bătrânei căzând.. Și fie ca neaua topindu-se-ncet, Din geana de bronz să coboare-n nămet. Și-ai ocnei porumbi gângurească duios, Și nave plutească pe Neva, în jos... 1940. Martie
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
dar nu difuza niciodată decât paraziți. Tocmai în această perioadă au apărut tranzistoarele. Erau foarte bune și au cunoscut un succes imens. Ele au permis iubitorilor de fotbal mai puțin privilegiați să urmărească retransmiterea meciurilor strânși în jurul stadioanelor, ca să audă urletele și ovațiile spectatorilor. }ipau și ei, cred. Participau la meciuri fără să le vadă. Nu sunt sigur dacă televiziunea, care a apărut în Grecia cincisprezece ani mai târziu, te-a fascinat la fel ca acest aparat minuscul așezat într-o
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
smulge complet din memorie atrocități uriașe se pare că reprezintă, de multă vreme, o constantă a comportamentului comuniștilor români - și nu numai. Nu putem să nu vedem o legătură directă între obsesia ascunderii asasinatelor, observabilă încă din anii '50, și urletele isterice scoase astăzi de comuniști în Parlamentul României, imediat ce vine vorba de același subiect. între acțiunea securiștilor din anii '50 și cea a urmașilor lor de astăzi, deputații PRM și PSD prezenți, în ziua de 18 decembrie 2006, la discursul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
Urmuz cobora tacticos din maimuță, și înfruptîndu-se visător din deliciile dumnezeiești ale Substanței, Poetul suportă revelația magmei, a lumii casante și onctuoase în același timp, a luminii întrupate în corpuscul și undă (tertium datur est!), a orgasmului retinian și a urletului contiguu, adică revelația Culorii, a tonului, a pigmentului. Și atunci, ca într-un profund ceremonial mistico-alchimic, esența se mișcă, se petrece o tainică transmutație de cod și de limbaj și Poezia devine Pictură: ut pictura poesis! Pe drumul Damascului său
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
și trâmbițelor din univers. Mama susținea că de trei ori s-a cutremurat pământul. Iar înțeleptul meu tată, cu slăbiciunea lui pentru filosofare, opina că în acele momente Muntele era pântecul unei gravide străbătut de convulsiile care preced nașterea. Niște urlete surde, scurte, urmate de altul mai prelung, au înnebunit animalele din vecini, au semănat panica printre oameni care au văzut olane și acoperișuri despicându-se, pereți plesnind, podele crăpându-se sau luând foc când jăraticul din vetre s-a răspândit
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
pentru că nu mai avem suflet Mințim... emanând același haotic vuiet Mințim... și nu mai avem timp de cuget Mințim... că ne pasă de al vostru plânset Mințim... că mai citim din nou un verset Mințim... spunând mizerii cu un sălbatic urlet Mințim...că ajutăm dar nu mai mișcăm un deget Mințim... că simțim al copiilor clinchet Mințim... și totuși ne stingem încet. Suspin tomnatic Lacrimi de foc mocnind pe obrazul meu Mă eliberează de obișnuita tristețe sufocantă Dar în interior flăcările
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
totul în zadar... Deși am crezut necontenit Că ea-i cea care iubește sincer, Am plecat capul dezamăgit, Și mă reîntorc acasă stingher... Frumos și efemer Iată și un stop de zâmbet În sufletu-mi resurscitat... Nu se mai aude urlet, Și cred că totul s-a cam vindecat. O adiere caldă, poate o mireasmă dulce, Mă învăluie oarecum neașteptat... Mă întreb: "când se va mai duce Această stare resimțită sublim...atât de minunat?" Zile mi-au lăcrimat în universul minuscul
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
e necaz pe mine că scriu atît de prost (ar trebui poate să nu mai scriu deloc, într-un moment în care nu mă pot controla), dar e nevoie de a spune, de a striga, de a elibera - măcar prin urlet - ceva din oribilul meu coșmar". Ciudat, autorul Stelei fără nume pe care-l recitim cu satisfacție pentru percutanța, flexibilitatea, culoarea scriiturii se plînge că vocabularul i-ar fi "sărac", că-l urmărește "cîte un cuvînt de care nu mai pot
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
Buzăul, cu Ploieștiul... până ce la orizont apăru, în cele din urmă, ce părea finalul călătoriei, - B|NEASA!... La aterizare, care fusese, - ca totul în ziua aceea, - perfect, rulau destinși spre un hangar. Aici opriră, nu fără ca motorul să scoată un urlet lung de animal ajuns la bârlogul lui. Staționau lângă un grup de trupeți, care căscau gura la ei, văzându-i coborând. Mai ales că Marșeuzei, dându-se jos, i se umflase fusta bleu din cauza curentului emis de motor, care încă
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
lumea din jur, Arta ne salvează. Stilizarea este modalitatea curentă, pentru Vasile Gârneț, de a-și construi versurile. Dar ea echivalează, totodată, cu o deturnare a pericolului conștientizat, cu întoarcerea fluxului rezidual al lumii. Prin "declanșarea" ficțiunii, caligrafia acoperă leprozeria. Urletele leproșilor "decorează cerul", pe când micul cerc de prieteni peripatetizează prin grădini cultivate, abordând subiecte ca "ecologia sufletului". Stampele abundă în prima secțiune a volumului. Iar a doua se încheie printr-o strofă extrem de sugestivă: "și încă: râsul bătrânilor așa se
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
pânza păianjenului. oglinda mă înghite cu un plescăit satisfăcut, cad, cad, cad, și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un mire îl așteaptă, înghițindu-și nerăbdarea. iarna, țepoasă ca o blană de lup, hălăduiește în noi cu ochii mijiți. vântul subțire se strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-l împărțim pe cel ce ne ajuta inima să nu se oprească. îl culegeam din sărut, din oftat, dintr-un icnet de râs sau de plâns și-l drămuiam iscusit având grijă de celălalt. din când în când, ne speria urletul de lup ce se auzea dinspre pădurea din noi, pe care o tot ocoleam, încredințați că acolo nu-i nimeni, doar ecouri întemnițate, întuneric ce n-are drept la lumină, sunete despre care nu doream să auzim. ne concentram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sută de ani.“ În holul hotelului, o anume doamnă Hervey, autoare de romane, leșină la vederea zeului-poet. (Isabel Clarke, Byron and Shelley, 1933.) * Moartea nu are vină, moartea este impresarul de geniu al durerii. * Deși te învață muțenia, ratarea provoacă urletul tuturor celulelor din tine, urletul de groază că li se vor interzice alergarea și reproducerea, că vor fi strivite de cerul flasc al unui trup libidinos de neputință și că vor pieri din cauza unei lașități pe care nu o cunosc
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
hotelului, o anume doamnă Hervey, autoare de romane, leșină la vederea zeului-poet. (Isabel Clarke, Byron and Shelley, 1933.) * Moartea nu are vină, moartea este impresarul de geniu al durerii. * Deși te învață muțenia, ratarea provoacă urletul tuturor celulelor din tine, urletul de groază că li se vor interzice alergarea și reproducerea, că vor fi strivite de cerul flasc al unui trup libidinos de neputință și că vor pieri din cauza unei lașități pe care nu o cunosc și care le-a îmbolnăvit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
romantism inițial se înverșunează într-un anti-romantism ce nu-și admite, în furoarea sa, nici o limită. în ochiul său veninos, întreaga fenomenologie a lumii noastre se compromite, materiile se atrofiază, se dereglează, se descompun fără scăpare. Bineînțeles, bardul recurge la urletul groazei: "am urlat ca femeia fără limbă care voia să-l întrebe pe/ Dumnezeu ce gust au cuvintele/ și în cer ajungeau doar imnul și lauda" (Nici adevărurile nu ne fac mai liberi). Fraza se fărîmițează așa încît autorul are
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
planau încet deasupra capetelor noastre, proiectând umbre cât un vițel pe care preferam să nu le scăpăm din vedere. Le înțelegeam nerăbdarea; având în vedere ce răscoleam cu lopețile, nu erau niște răsfățați. Pe la jumătatea după-amiezii, Thierry a scos un urlet și toți hoitarii și-au luat zborul. Thierry agita plicul, murdar, înmuiat - dar gol. După un ceas de muncă febrilă, am mai găsit patru fragmente rupte din prima pagină, apoi lopețile au ajuns la un amestec negru și mizerabil. Ne
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Claudia, Luminița... Atunci, abia, am plîns. Lacrimile duceau la vale umilințe dezamăgiri, se spălau rănile uscate, sufletele noastre, amintirile, coșmarul. N-am uitat. Nimic. Nici o secundă. Nici inocența, nici visul, nici speranța că drumul va fi altul. Complet altul. Nici urletul visceral al muncitorilor care anunța triumfător "IMGB face ordine! Noi muncim, noi nu gîndim". Nici bătăile, nici loviturile aplicate cu bestialitate de regulă în cap, ca să ne iasă gărgăunii, nici ecoul înfricoșător de pe Edgar Quinet al lozincilor devastatoare " Moarte studenților
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
reporterii speciali", nimeni nu se revoltă că o banală coadă la o intersecție de șosele e ridicată la rang de catastrofă națională. E un reflex al neputinței noastre de a comunica normal, fără să ridicăm tonul: în frumoasă noastră țărișoară urletul e forma predilectă de exprimare și ciomăgeala formula rapidă de a-ți impune punctul de vedere. Dialogul cu glas potolit, vorbitul pe rând și minima atenție acordată celuilalt sunt considerate handicapuri demne de dispreț, de care trebuie să ne lecuim
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
un anume ceas. pînă atunci punctele desenului sînt prea înghesuite unele în altele trei-patru linii intrate una în alta suite una peste alta. apoi ele sînt prea depărtate" (Oglinda). Pe cînd șaizeciștii erau dezlănțuiți, clamoroși, cultivînd cu fervoare țipătul, strigătul, urletul declarate ca atare de către un Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, Angela Marinescu etc., poetul în discuție e, dimpotrivă, un pudic, un sentimental capabil a-și reduce, a-și disciplina, a-și nuanța volumul sonor al discursului. Numărul mare de
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
e explicită. Plată, fără adâncime, compoziția aruncă haotic toate personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]