353 matches
-
cei ca tine le spun buruieni. Cât vedeai cu ochii, numai buruieni și ciulini, petece de iarbă uscată și mușuroaie. Nici potecă nu mai era. Am luat-o agale, drept Înainte și am tot mers, urmând sfatul lui Moru cel uscățiv. Pe la amiază, m-am oprit și am scos din desagă peștele afumat primit În dar la plecare. Era sărat potroacă dar m-am chinuit să-l mănânc. Când s-o iau iarăși din loc, am simțit un miros pătrunzător care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pornit iarăși la drum. Pământul era din ce În ce mai uscat și, până și ciulinii se răreau din ce În ce. Am simțit o boare răcoroasă care Îmi bătea din față, semn că eram pe drumul cel bun, după cum Îmi spusese Moru cel uscățiv. Era din ce În ce mai cald, dar așa zisese și Moru al meu din munte: că dacă o s-o tot țin spre Miazăzi, am să găsesc pe undeva un tărâm fierbinte de tot, În care până și aerul lua foc așa, din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vreme credeam că pământul nostru e singurul pământ de sub cer! Hm... Ce era mai bine? Să văd cu ochii mei atâtea tărâmuri, sau să fi știut să mă dau la Siloa? Am mai mers și, Întocmai după cum spusese Moru cel uscățiv, am ajuns În fața unei ape care curge mereu. Era să cad din picioare când am dat cu ochii de ea. Era ditamai apa de lată, nu vedeam de unde vine și nu vedeam Încotro se duce. Era cafenie precum clisa după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să mă dau cu clisă ca să nu mă ciupească țânțarii. Cică țânțarii se hrănesc cu sânge. Mai demult, oamenii din jurul bălților obișnuiau să se lase mușcați de țânțari ca să lege frăție de sânge Între ei, așa Îmi spusese Moru cel uscățiv. Pe urmă, văzuseră că țânțarii aduceau cu ei friguri și numai cei mai puternici oameni, Vindecătorii și vânătorii destoinici mai legau frăție așa... Mai legau frăție așa... Am Început să râd de unul singur și am dat clisa jos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privirea lui speriată mă făcu să mă abțin. Încă nu-l cunoșteam. Mai bine să mă știe de frică. Așa cum, odată și odată, toți vor trebui să mă știe de frică. La asta mă gândisem În casa lui Moru cel uscățiv și - - Krog, făcu el, chinuindu-se să țină bulumacul În loc. Ia hai Încoa’! Am intrat În apa care curgea mereu pe cât de liniștit puteam, de parcă niciodată nu mi-ar fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eu cea care Începe să spună ce are de spus. N-aveam s-o scot la capăt nici cu Vinas, după cum nu reușisem nici cu Siloa, așa că i-am zis tot. Ce-mi spuseseră Moru al meu și Moru cel uscățiv despre cuvinte, despre Ceața Adâncă, despre Tatăl În care nu prea mai credeam, despre cei ce-mi luaseră urma, despre tot. - Aha, zise ea și mă adulmecă din nou, de parcă nu era sigură că mă putea câștiga la vreun troc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era o femeie voinică - nici nu era nevoie să fie. În apa mării ești flotabil, nu trebuie să faci eforturi ca să plutești, așa cum ar fi necesar Într‑un lac sau Într‑o piscină. Rosamund e zveltă, fără să fie Însă uscățivă sau osoasă. Își poartă părul castaniu lung până la umeri. Ca pe un bun de preț fără limite stabilite. Ochii prelungi sunt albaștri și nu căprui cum te‑ai fi așteptat văzându‑i culoarea Închisă a părului. În timp ce‑mi plimba trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spânzurat. M-am uitat la fețele celor prezenți la spânzurare. Erau majoritatea femei, niște zdrențăroase anonime informe. Și am început în mintea mea un joc, numărând în câte feluri mințise coperta revistei. Mai întâi, nu femeile îl spânzurau. Trei bărbați uscățivi se ocupau de treaba asta. În al doilea rând, femeile din poză nu erau frumoase, în schimb femeile-călăi de pe copertă erau. Femeile-călăi de pe copertă aveau mâini ca pepenii, șolduri ca niște crupe de cal, iar zdrențele de pe ele erau resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
frecventeze grupa de actorie a lui Ioan Coman, iar Elena pe cea a lui Marcu Lokusz. - Știi, spuse ea, Coman și Lokusz sunt împreună. - Adică... - Adică sunt amanți. Ioana sorbi din pahar și râse. - Îmi și închipui. Unul înalt și uscățiv, altul bondoc și gras, care pute a transpirație. - Lokusz nu e gras, spuse Elena zâmbind oarecum forțat și aruncând în pahar paiul cu care se juca. Atâta doar că nu e o frumusețe. - Amândoi sunt urâți, adăugă Ioana. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Camus a primit premiul Nobel la doar 44 de ani... îmi amintesc și acum această scenă, eram cu el la primul etaj al unui restaurant în Montparnasse cînd brusc a dat buzna înăuntru un tînăr librar, un ins osos și uscățiv, îmbrăcat în mod bizar, parcă era un vînător. Omul s-a îndreptat spre noi și nu știu de ce mi s-a adresat mie în loc să i se adreseze lui Camus, probabil m-a confundat cu el. „Domnule Camus, ați luat premiul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la nimica, va păși pe Calea Victoriei, dar numai pe firul dinspre strada Academiei. Casa fraților lui e Vărsătorul de Apă. La inundație născut, la inundație ridicat fi-va în plasă... Vesel, blând, cuvios la toți oamenii pe care-i întîlnește... Uscățiv, drăgăstos, isteț la scrisoare, cu semne de răni sângeroase rămase pe trup, va trece, la 12 și un sfert, prin fața magazinului Delta Dunării și-a restaurantului Havana. La toate noroc va avea, dar să se păzească de ciob, candelă și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îndema să-l înjghebe pe Accelerat. 280 DANIEL BĂNULESCU Intra cordaciul în gheretă, în cizme cu carâmbul înalt, haină trei-sferturi de piele, chipiu comandă specială (doar c-un dreptunghi de stofă albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coborât pe Rege la biata mea condiție. Dumnezeu vă va judeca pe voi. Dumnezeu o să trimită un înger exterminator ca să vă reteze capul. Știa că amenințările născute dintr-un crescendo retoric generau un afect înspăimântător chiar și în acei domni uscățivi și anemici, cu privirea rătăcită și neobrăzați, mai ales când se apropia ora prânzului. Dacă, vorbind, îi atingea cu floreta ei surâdeau, dar dacă îi lovea cu vârful sabiei în plin, pentru o clipă, ei se înfiorau. Cutezi în continuare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dibuise mânerul pe în tu neric. Noaptea căzuse repede, felinarele încă nu apucaseră să se aprindă. Ea se întoarse, surprinsă. Vocea venea de foarte aproape, îi șoptise la ureche. Dar lângă ea nu era nimeni, doar pe trotuarul celălalt, silueta uscățivă, cu ochii luminați. O privi nemișcat, până ce fata se liniști. Se întâmpla des, se simțea privită mereu când se întorcea după căderea nopții. La început fusese stingherită, apoi se obișnuise. Ceea ce nu putea înțelege era cum de știa când se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șiroind. Un geamăt surd se auzi ca o înfiorare de sub învelitoa rea cauciucată, un geamăt care-i făcu pe toți să tresară. Cel care dormita la capătul băncii de lemn se ridică brusc printr-o zvâcnire nefirească, își avântă capul uscățiv acoperit cu o căciulă tărcată de ied și zise cu o voce stridentă: - Cazul cu urechea trebuie luat numai în sensul său simbolic, apoi se așeză și își răsturnă din nou fruntea pe bățul său noduros. Femeile se întoarseră spre
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în-singurare și așteptare: Și m-au cuprins mâini ușoare, De colonelese și domnișoare Și unde-am fost spălat și uns Cu alifii conținând leac ascuns. Și înveșmântat fost-am în pânză scrobită Când m-a-ntrebat cu o voce vâslită Bătrânul cel uscățiv și iabraș: Ce să-ți aduc din oraș? O răgace, i-am spus, o răgace mecanică De-acolo, din secțiunea germanică A magazinului cu jucării (...) Iar eu întrebai fetele ce-și loveau coatele: Nu-i așa că-i Atoatele? Nu, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mecanică De-acolo, din secțiunea germanică A magazinului cu jucării (...) Iar eu întrebai fetele ce-și loveau coatele: Nu-i așa că-i Atoatele? Nu, mi-au răspuns ele râzând, E pur și simplu un ins de rând, Dar bătrân și uscățiv (...) Când acele fete sulugeace Au început să mă dezbrace, Iar una s-a lipit de mine, Apoi m-a purtat prin indigouri și aniline, Până ce-a ajuns cu mine jos Și mi-a șoptit mângâios: Vezi clădirea cea mare? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
scaun; sculptata; scund; seducție; senin; sentiment; senzualitate; sexy; sicriu; sobă; spațiu; special; spirit; sport; stabilizare; statornicie; structură; suav; subțire; sublim; suferință; suflet mort; fără suflet; sufletesc; superficialitate; suport fizic; taină; talie; tatuaje; timp; tînăr; țărînă; uhuu!; uman; umanitate; unealtă; unic; uscățiv; vas; venă; viermi; vlăguit; vulgar; zebră; zeiță (1); 797/218/66/152/0 tunet: fulger (177); ploaie (104); zgomot (74); frică (72); furtună (54); sunet (41); trăsnet (19); teamă (16); puternic (15); spaimă (13); lumină (11); fenomen (9); gălăgie (9
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
al său păr", sau cea a negustorului care "-mparte lumea de pe scândura tarăbii", iar, prin contrast cu acestea, se conturează imaginea "bătrânului dascăl", savantul, omul de geniu, care încearcă să descopere tainele universului. E un portret fizic și moral memorabil: "Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic/ Universul fără margini e în degetul lui mic", "c-o haină roasă-n coate" (condiția nefericită a geniului), deși el deține cheia secretă a universului, el știe că omul este supus destinului, fiind o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ioan Slavici își sancționează personajele care se abat de la principiile fundamentale ale moralei. În final, focul mistuie hanul pentru a purifica locul de rele. Lică Sămădăul este o întruchipare a răului: "un om de treizeci și șase de ani, înalt, uscățiv și supt la față, cu mustață lungă, cu ochii mici și verzi și cu sprâncenele dese și împreunate la mijloc". Acesta îl avertizează pe Ghiță că e om de temut și că trebuie să știe tot ce se întâmplă la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ne-au invadat satele și care nu ezită, când sunt sleiți de puteri, să își curme goana, așteptând neclintiți asaltul câinilor pentru a-și planta colții în pântecul lor, ci un mistreț de Corbières, cu picioare lungi și greabăn înalt, uscățiv, un alergător neobosit. Urmărit de câini, poate parcurge distanțe foarte lungi fără să se oprească măcar o dată. Dar mistrețul ciobanului meu nu alerga atât. Cucerit de dulceața vieții domestice, preferă să se întindă, seara, cât e de lung pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
femininului. Bram Djikstra, în Idols of Perversity, optează pentru o dublă interpretare a unei compoziții similare aparținând lui Louis Raemaekers, intitulată Sifilisul. În afișul lui Raemaekers situat ca sensibilitate undeva între Rops și Kupka, în locul nimfetei loghiene se află o uscățivă femme fatale a cărei coafură ia forma unei arahnide și care ține în dreptul sexului un craniu pe un fundal presărat cu numeroase cruci. Acest desen relevă o altă posibilă interpretare a tabloului lui Loghi: pe de o parte, imaginea laureatului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de la gară! Țanțoș ca un gentleman, acest asiatic împopoțonat în haine de alb, cu costumul său de reiat albastru, papion și pantofi din imitație de piele, ai fi spus că-i un personaj de carnaval. Și totuși, așa înalt și uscățiv, cu fața parcă sculptată în lemn de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de tigru și pomeți alungiți, părea un adevărat Cavaler de război. Lucien Bodard, La chasse à l'ours, Grasset, 1985: 39. Reformularea poate fi integrată
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
P3]Țanțoș ca un gentleman, acest asiatic îmbrăcat în haine de alb, cu costumul său de reiat albastru, papion și pantofi din imitație de piele, ai fi spus că-i un personaj de carnaval. [P4]Și totuși, așa înalt și uscățiv, cu fața parcă sculptată în lemn de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de tigru și pomeți alungiți, părea un adevărat Cavaler de război. [P5] La vederea lui, am fost foarte emoționat, inima îmi bătea tare: să ai
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
29) Giton are tenul proaspăt, e plinuț la față și cu obraji rotunzi, privire fixă și sigură, umeri lați, burta înainte, pasul ferm și hotărît (...). (30) Phédon are ochii trași în orbite, este vinețiu la ten, slab la trup și uscățiv la față (...). Asistăm, în manieră clasică, la o enumerare de proprietăți și de părți ale corpului, plecînd de la o temă-titlu, un simplu nume propriu la început lipsit de semnificație. Cele două personaje au în comun tenul (proprietate) și fața (parte
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]