357 matches
-
creștine și modul În care putea fi stăpânită Întreaga lume“. În privința prințului Jevahov, mă Întreb dacă nu l‑am Întâlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într‑un lacto‑bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince‑nez, puțin adus de spate, Într‑un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Ăsta-i boborul zugrăvit de Caragiale, domnule! Ce credem noi, că s-a schimbat ceva în calitatea turmei, în natura gregarei categorii? Nimic, domnule, nimic... Evoluție, cum zice Darwin? Vax, evoluție, la bobor! Privi cu indiferență la bărbatul brun și uscățiv, în veston de piele naturală, cu înfățișare de boschetar, desprins din categoria disprețuită, contra căreia pledase, adineauri, întorcându-și privirea întrebătoare către conviv. Vladimir părea să fie la fel de neinteresat de exemplarul din bobor, ce apăruse pe intervalul median al vagonului-restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pături pe raftul acela. Ia câte vrei. Nici n-a apucat bine să-i explice totul, că a și început să sforăie. Gaston a stins lumina și s-a învelit cu o pătură. Era cam murdară și mirosea urât. Bătrânul uscățiv de lângă el nu s-a mișcat deloc în somn. Gaston a simțit ceva pe picioare și apoi o mâncărime. Erau păduchi, probabil. Cine naiba era omul acesta? se întrebă Gaston. O fi vreunul dintre pustnicii văzuți prin picturile orientale? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
albaștrii zâmbetul umplea fântânile, mâinile albastre stelele, după o hartă necunoscută, întregeau îmbrățișările, picioarele albastre pe aleile parcului, sfinții și-au scuturat așternutul. Era îngerul primei zile, abia pe seară Dumnezeu s-a gândit să facă pământul. El, un copil uscățiv, mărunt, ochi căprui, păr negru, creț, sprâncene stufoase, împreunate, obraji ciupiți de vărsatul vântului, buze uscate a secetă, a nisip, a lespede smulsă din trupul fântânilor. Două semne de exclamare, mâinile căzute pe lângă corp. Semnele nu pot ascunde emoția, oricâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o face, se întâmplă să fie sumară, trunchiată, să rupă firul între receptori. Notează, domnule rezident! Ce belești ochii în tavan? De la mine înveți carte într-o zi cât într-o lună de facultate! se adresa terapeutul spre un copilandru uscățiv și plin de pistrui. Petru cel biologic era precum un labirint deschis: observare, percepție, interpretare, prelucrarea imaginilor toate funcționau într-un tonus al conștientului asumat; mai adânc însă, acolo unde nu se înțeleg ochii între ei, acolo unde inima se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina opaițului, intermediau iluzii. Pe malul lacului, în livadă, Iuda împărțea lepădările. La ora două, înainte de duminica Tomii, dormea și crucea de pe catedrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Aveți un anumit număr de copii, remarcă Secoh. Enro ignoră remarca. - Preotule, zise, se împlinesc patru ani siderali de când sora mea, hărăzită după vechea tradiție de pe Gorgzid să fie singura mea soție legitimă, a plecat... unde? - Nici urmă. Glasul omului uscățiv venea de departe. Enro, întunecat, îl privi și spuse cu blândețe: - Prietene, erai mereu cu ea. Dacă m-aș gândi că ai păstra anumite informații... Se întrerupse, iar în ochii celuilalt apăru ceva, fiindcă spuse foarte repede cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Mergea cu un grup de amirali ai flotei. Îi văzu dinainte-i. Doi dintre ei se opriseră și-l priveau. Unul dintre ei spuse: - Excelența voastră, nu vă simțiți bine? Până să răspundă Gosseyn-Ashargin, celălalt bărbat un bătrân amiral suplu, uscățiv, pe a cărui uniformă scânteiau medaliile prețioase și insignele, spuse pe un ton sarcastic: - Prințul nu se simțea bine când a sosit. Să-l felicităm pentru simțul datoriei de care dă dovadă în asemenea împrejurări. Când termină ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Cum se apropia de vârf, un panou lunecă și dezveli partea superioară. - În genunchi, zise Secoh cu glas energic, și VEZI! Stând în genunchi, Gosseyn văzu umerii, o parte din brațe și a toracelui și capul celui culcat înăuntru. Figura uscățivă era destinsă, buzele ușor întredeschise. Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
hotărâre - își spunea Augusto, plimbându-se prin fața casei cu numărul 58 de pe bulevardul Alameda -; lucrurile nu mai pot continua așa.“ În clipa aceea se deschise unul din balcoanele de la etajul al doilea, unde locuia Eugenia, și se ivi o doamnă uscățivă și căruntă cu o colivie în mână. Se pregătea să scoată canarul la soare. Dar când s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
despre scopul călătoriei. Nu-i vede rostul și pune la Îndoială procedeul. Păstrează, deci, tăcerea, Își ia răgazul să se așeze și să se rezeme de perete, să-l privească atent pe acest omuleț oacheș, așa de plăpând și de uscățiv, cu trăsături atât de colțuroase. Barba sa de șapte zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu e să-ți croești drum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la poartă atunci când am ieșit, ca să-și culeagă fiecare stăpânul. A doua zi În zori, Fazel mă Însoți Într-o trăsură până la poarta sanctuarului de la Șah-Abdul-Azim. Intră acolo singur, ca să se Întoarcă Împreună cu un bărbat cu o Înfățișare neliniștitoare: Înalt, uscățiv la modul bolnăvicios, cu barba hirsută; mâinile Îi tremurau fără Încetare. Înveșmântat Într-o lungă robă albă, strâmtă și peticită, purta un sac fără culoare și fără formă, care conținea tot ce mai poseda pe acest pământ. În ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ud, să i‑l usuc cu foehnul și să i‑l dau pe spate cu puțin gel. Și... nu‑mi vine nici mie să cred. E alt om. — Tarquin, arăți trăsnet! zic, și nu mint deloc. E la fel de slab și uscățiv, dar parcă nu mai are aerul ăla ușor tembel, arată chiar... interesant. — Pe bune? spune Tarquin, uitându‑se în oglindă. Pare sincer șocat - și poate că am fost puțin prea brutală cu transformarea asta. Dar sunt sigură că peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mari. De fapt, arată de parcă i‑ar fi destul de greu să‑i închidă. — Bună ziua! spun, ridicându‑mă jenată în picioare și întinzându‑i mâna. — Elinor Sherman, zice cu un accent straniu, jumătate britanic, jumătate american. Mâna îi e rece și uscățivă și are două inele cu diamante uriașe, care îmi intră în carne. Încântată de cunoștință. — Luke regretă foarte tare că n‑a putut veni, zic și îi dau cadoul pe care mi l‑a dat pentru ea. În timp ce desface pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de orice. Ei bine, în trenul acela nenorocit, puțind a latrină, stăteam ghemuit, ca o jivină congelată, când, dintr-odată, văd cum se apropie, cine credeți... Sau acum un an, în Marakesh, la hotelul extraformidabil, în confortul extracostisitor, același străin uscățiv, ducând în lesă, ce credeți, un guzgan dresat. Un guzgan îmbrăcat la cel mai scump croitor din Londra, perfect stilat, dresat, gata să atace. Acolo, în amurgul acela miraculos... Sau acum o săptămână, la Copenhaga, la hotelul Copenhaga, la coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că a fost o tânără arătoasă pentru că urmele frumuseții adolescentine s‐ au păstrat până la împlinita maturitate și chiar după aceea. Chipului îndrăgit al mamei i se alătură cel, la fel de îndrăgit, al tatei, care era un bărbat înalt, cu trup atletic, uscățiv, muncitor până la epuizare, cinstit, îngăduitor și blând. În preajma lui te simțeai liniștit și ocrotit. Calmul, răbdarea, înțelepciunea și căldura lui sufletească imprimau vieții noastre de familie tonusul necesar muncii unite și creau atmosfera prielnică educației și creșterii puzderiei de 170
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și flori. Ascunsă între pomi, o casă albă, bătrânească, cu cerdac de lemn, plăcută și încăpătoare, adăpostește somnul cel dulce de dimineață, al nepoților. Bunicul se trezise din zori și tocmai isprăvise treburile casei. Era un bărbat nu prea înalt, uscățiv, cu părul cărunt, frunte înaltă brăzdată de cute adânci, cu ochi blânzi care trădau înțelepciunea strânsă de-a lungul vieții. Pregătea calul și căruța pentru a pleca în pădure, când cel mai mare dintre nepoți și-a făcut apariția în
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
EminescuOpI 132} Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechiu, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic, Căci sub frunte-i viitorul și trecutul se închiagă, Noaptea-adînc-a veciniciei el în șiruri o desleagă; Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr Așa el
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
doar frigul o deranjează pe învățătoare, frigul de iarnă și răcoarea de vară din bucătărie. E acasă coana învățătoare, preotul e plecat la Brezoi, după una-alta. Femeia discută cu Marinică, bunul ei cumnat, bărbatul se uită la ea, e uscățivă, înaltă, o femeie extrem de subțire, fața prelungă, obișnuită, doar nasul cam mare, un nas absolut masculin, puternic, băiatul moștenise de la mamă nasul ăsta, e nas de actor, măăă, glumea Marinică, de când băietul avea patru-cinci ani și recita prin casă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din greu ceea ce ei, acolo, numesc, cu un termen teologic, „păcatele politice”ale lui Anton. * Giulia strânge farfuriile soioase, cu resturi de sosuri și dâre de grăsime, și le stivuiește În punga de plastic pe care Antonio are s-o arunce. Uscățivă, chiar urâțică, atrăgătoare, câteodată, În feminitatea ei fragilă, de care nu este conștientă, pentru că mintea Îi este mult mai intensă decât simțurile. Cară alte farfurii curate, salata, brânzeturile, fructele, Înghețata, se mișcă repede și Îi face lui Antonio semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
luam adesea un toc și gesticulam cu el. Poți oare vedea pe Manfred Marklund că a fost atât de bolnav, încât era să moară de oftică, și că avea caverne și hemoptizii? Ceea ce observi imediat este că are o înfățișare uscățivă și sănătoasă. Ar putea fi sportiv de performanță sau un tăietor de lemne ce grăbește spre unul din punctele de control ale zonei de tăiere. Se mișcă cu forță, cu pași lungi, și glasul îi este puternic și limpede. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a lui Engelhard, toate mărite și înrămate. Și o ladă plină cu negative zgâriate și gândaci înmulțindu-se cu frenezie. Când am urcat ultima oară acolo, știam deja în linii mari ce înseamnă „marș afară“. Eberhart era încă înalt și uscățiv și călca pământul cu o forță uriașă. Totuși felul în care degetele lui alunecau în trecere pe balustradă era cel mai frumos gest pe care-l văzusem până atunci. Întâmplător, într-una din ultimele săptămâni, deja după puiul de găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Aveți un anumit număr de copii, remarcă Secoh. Enro ignoră remarca. - Preotule, zise, se împlinesc patru ani siderali de când sora mea, hărăzită după vechea tradiție de pe Gorgzid să fie singura mea soție legitimă, a plecat... unde? - Nici urmă. Glasul omului uscățiv venea de departe. Enro, întunecat, îl privi și spuse cu blândețe: - Prietene, erai mereu cu ea. Dacă m-aș gândi că ai păstra anumite informații... Se întrerupse, iar în ochii celuilalt apăru ceva, fiindcă spuse foarte repede cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Mergea cu un grup de amirali ai flotei. Îi văzu dinainte-i. Doi dintre ei se opriseră și-l priveau. Unul dintre ei spuse: - Excelența voastră, nu vă simțiți bine? Până să răspundă Gosseyn-Ashargin, celălalt bărbat un bătrân amiral suplu, uscățiv, pe a cărui uniformă scânteiau medaliile prețioase și insignele, spuse pe un ton sarcastic: - Prințul nu se simțea bine când a sosit. Să-l felicităm pentru simțul datoriei de care dă dovadă în asemenea împrejurări. Când termină ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]