424 matches
-
vedea că chiar cultura universitară superioară se datorește, cel puțin în începuturile ei, bisericii. Se poate ca rolul ei să fi trecut în zilele noastre, în care nu mai avem idealuri și când arta însăși a devenit un instrument al utilitarismului. Dar daca acel rol a trecut, el a fost realizat măcar prin epoce de glorie artistică și științifică, pe când biserica orientală a vegetat într-un formalism gol și sterp. Acesta e răul specific și istoric oarecum care face cu putință
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filozofilor, Editura Academiei, 1963, p. 425, carte scumpă și lui Emil Codrescu din Adela). Prin această latură se desparte categoric de unul dintre idolii tinereții sale, William James (ca și prin disprețul pragmatismului, al utilitarismului). Resemnarea se sub-înțelege, ca și inutilitatea regretului față de ceea ce ți se întîmplă: Dacă, apucând pe un drum, ți-ai rupt un picior, nu regreta că n-ai apucat pe un altul, căci nu știi dacă nu ți le rupeai pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
observații extrem de tăioase la adresa operei omagiate. Cum ar fi „absența elocventă” din lucrarea Cultură și Societate a unor autori reprezentativi pentru Anglia - Locke, Hobbes, Adam Smith și Bentham, cei care alcătuiesc „heartland-ul ideologiei engleze”, tradiția critică de orientare conservatoare împotriva utilitarismului individualist (Hall, 1989, 60) Dar poate cel mai important motiv este expansiunea incredibilă a studiilor culturale în lumea de astăzi, expansiune care s-a produs prin încorporarea unor teme precum feminismul, sexismul, rasismul, toate subculturile; se vorbește cu temei despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
irevocabil, mesianic. Ea a cucerit universul fără a voi să-l asimileze lăuntric. Imperiul britanic a adus nou doar sistemul de coercițiune și exploatare, dar n-a imprimat nici un ethos, nici o idee activă, nici o pasiune inutilă și universală între oameni. Utilitarismul, pur de orice idee universală, este negația mesianismului. Acesta este tragic, profetic; o dezlănțuire a fondului esențial al unei țări. Demiurgia culturilor se nimbează mesianic; dar gigantismul exterior al englezilor este lipsit de nimb. Destinul englez fixează axa lumii în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
expresii eterate sub care se ascund realități ce sfâșie națiunile. Diversitatea structurii ideologice a națiunilor justifică divergențele și conflictele dintre ele. Este aproape imposibil ca un stat să nu aibă o concepție ideologică în politica sa externă. Numai Anglia - căreia utilitarismul i-a dat o mare ascuțime a simțului politic - a știut să facă abstracție de divergențele de sistem și, sub imperiul intereselor, să renunțe la orice concepție ideologică în politica sa externă. Franța, Germania și Rusia, dimpotrivă, n-au pierdut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Juvaerul este atât de perfect, Încât nimeni n-a Îndrăznit să-l imite. Am trasat până aici grosso modo tușele desfășurării morfologice a nelocuibilelor, intense și răcoroase rafale ale artei, care nu-și pleacă grumazul nici În fața celui mai mărunt utilitarism: nimeni nu pătrunde În ele, nimeni nu se depărtează de ele, nimeni nu stă pe vine; nimeni nu se Încrustează În concavități, nimeni nu salută cu mâna din impracticabilul balcon, nimeni nu flutură batista, nimeni nu se defenestrează. Là tout
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Se pare că, mai puțin tulburat de fantasme sexuale decât l-ar fi vrut Freud, bărbatul străvechi era mai preocupat să supună femeia pentru a o folosi ca forță de muncă. Până într-atât pare guvernat acest bărbat ancestral de utilitarism, încât chiar ideea de frumusețe este redată nu prin reprezentarea unei grațioase fete tinere, gata să vă prindă în mreje cu farmecele ei, ci da, nu vă mirați printr-o oaie mare și grasă! Principalele ideograme folosite pentru a desemna
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
acțiuni, este un lucru dificil, dacă nu imposibil de realizat, în primul rînd lipsind mecanismul pentru a determina "cel mai mare bine". Această ipoteză lansată de Bentham și aprofundată ulterior de J.S. Mill avea să fie cunoscută sub numele de utilitarism. Ea avansa ideea utilității, sau a satisfacției resimțite de fiecare individ în urma consumării unui bun sau a unui serviciu, pentru a putea dezvolta politici adecvate. Măsurarea interesului public rezida în adunarea utilităților individuale, iar orice politică în stare să mărească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
interes public. Neajunsurile amintite se păstrează însă. În plus, o altă obiecție se referă la faptul că o abordare pur economică în determinarea interesului public ar putea încălca anumite drepturi politice, democratice, umane în general. Dacă ne bazăm pe un utilitarism pur, și sclavia ar putea fi considerată ca fiind de interes public. 4) Relația dintre eficiența economică și interesul public. Eficiența reprezintă criteriul de bază în evaluarea activităților economice în general și a celor de interes public în particular. Eficiența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
funcționarea alocativă a unei economii, ca întreg, și a piețelor specifice. Ea se ocupă de alocarea factorilor de producție insuficienți (munca, capitalul, pămîntul), pentru producerea de bunuri necesare satisfacerii consumatorilor. Conceptul de eficiență alocativă își are originea în noțiunea de utilitarism prezentată mai sus, căpătînd un caracter formal elaborat mai întîi în școala neoclasică (Pareto) și apoi la Keynes. 5) Diagrama lui Pareto. Este un alt criteriu de evaluare a acțiuni-lor guvernamentale. Ea cuprinde trei condiții ce trebuie îndeplinite pen-tru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
bunurile publice, producții particulare ce ne reamintesc existența preferințelor colective. Altfel spus, individual, oricît de utilitarist, nu este numaidecît un egoist feroce, incapabil să sesizeze ne-cesitatea unei solidarități. Mai precis și contrar opiniei avansate de criticii naivi sau insidioși ai utilitarismului, este cu totul normal să integrăm în raționamentul economic de inspirație neoclasică alegeri etice, reprezentate prin faptul că fiecare individ poate să țină seama și de situația celorlalți. Este ca într-o mare familie, unde părinții nu se comportă cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
și intelectuali de bună condiție de la noi, suspinând însă văcărescian în fața ingratitudinii contemporanilor. Acel "creează și mori de foame" nu mai e de multă vreme deviza lor și poate că a trecut vremea când scriitorul se definea prin opoziție cu utilitarismul societății din care făcea, totuși, parte. Dar, uite ce cred că vrei să auzi: Am putut fi (doar) poet pentru că e, azi, mai ușor decât să fii arhitect, pictor și mare creator de lumi vizuale în același timp. Criptograf, poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
contextul vieții. Astăzi, noi am ieșit din societatea agrară, trăim într-o societate industrială și tehnicistă, care este în tot mai mare măsură o societate a abundenței. Ea se fundamentează pe cu totul alte valori, cum ar fi eficacitatea, randamentul, utilitarismul, reușita materială, consumul etc, care împing cultura umanistă spre margine, în timp ce triumfă cultura științifică și tehnică, care e bazată nu pe concepte ideale, ci pe obiectivitate și care implică o nouă viziune a lucrurilor." Este greu să ne reprimăm un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
putem și că va trebui să renunțăm de-aici înainte la spiritul de sacrificiu, la eroism, la sublimarea pasiunilor, fiindcă nu mai corespund sau sânt chiar contrazise de contextul vieții. Chiar așa, nu mai corespund? Cu alte cuvinte, randamentul, eficacitatea, utilitarismul, reușita materială, consumul pot ține în frâu instinctele noastre? Prin ce? Fiindcă satisfacerea din abundență a unor nevoi materiale nu îmblînzește, prin faptul ca atare, ființa umană, care pe lângă marile ei virtuți, capacitatea de a aspira spre eternitate, dorința ei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dacă am dori acest lucru. Daniela Cutaș a scris o carte de filosofie aplicată (morală și politică) absolut necesară astăzi, când indivizii, cu drepturile lor, sunt încă supuși deciziilor unilaterale ale majorității. Abordând problema din toate unghiurile morale posibile (deontologism, utilitarism, etica grijii, minimalism etic etc.), cu un aparat critic de invidiat, coerentă și lucidă, Daniela Cutaș a impus, în România, un alt nivel al dezbaterii în problema ingineriei și tehnologiilor genetice. Sper că într-o zi acest document va deveni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
am vrut să-ți povestesc, ca să te simți bine aici - a râs Engelhard, înainte să-mi arate casa. La etaj era o bibliotecă, cu veioză și fotoliu de piele, cum intrai, de la stânga la dreapta, cu tot ce trebuia, de la utilitarism până la hedonism. — Le-ați citit pe toate? l-am întrebat eu. — Pe toate - mi-a răspuns el. — Și v-au plăcut? — Sincer să fiu, mă așteptam la mai mult. Sper ca unele să lipsească. Poate că tocmai alea. Știi, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cei vechi, peisagiul nu avea însemnătate estetică. (...) În artă, peisagiul nu a intrat decît atunci cînd a fost intelectualizat. Un burghez nu simte frumusețea cîmpului decît ca pitoresc”. Iconoclasmul este expresia unei nevoi de purificare (aristocratică) a artei „murdărite” de utilitarismul burghez: „Întoarce mănușa frazelor pe dos cînd s-a murdărit pe față”. Curînd însă, va fi „întoarsă pe dos” și mănușa insurgenței. Constantin Beldie vede în această trădare a curajului estetic inițial un simptom al versatilității morale: „Epocă unică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
n’ar fi fost o reconstrucție în serie, după legea economiei de material și de spațiu, ci după legea, bogată în rezultate estetice, a utilității”. Utilitatea funcțională „constructivă” - expresie a necesităților colective ale unei epoci - nu trebuie confundată însă cu utilitarismul „de comandă”, ea ține de o evoluție așa-zicînd „obiectivă”, fiind comandată exclusiv de spiritul timpului: „un stil arhitectonic nu ia naștere pe planșa unui arhitect comandat și nu se impune ca mobilele lui Brumărescu, ci e rezultatul necesităților materiale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Theo van Doesburg), Bibliotecă, Dormitor (Miclescu), Cabinet de medic (C. Rietveld). Singurul text autohton care le însoțește este editorialul (succint, „pe puncte”) al lui Marcel Iancu („Interiorul“), din care pot fi extrase, la rigoare, cîteva elemente programatice: „economia și utilitarismul au creat necesitatea micilor înălțimi, care prin contrast creează un efect spațial mai bogat și dau interiorului o intimitate specifică”, „estetica nouă, simplă”, în acord cu „cerințele higienice”, „interiorul, loc de odihnă, cere claritate”, „maximum de simplificare, maximum de confort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simțului comun în receptarea picturii noi: „ea nu se cere privită chiorîș un ceas întreg, din toate părțile și din toate planurile, ca o chestiune de rezolvat, în care burghezul e satisfăcut cînd a găsit vaca”. În opoziție cu acest utilitarism „burghez”, artistul liber și suveran „își arogă dreptul naturii de a crea forme noi, fără asentimentul nimănui”. În altă parte, „înapoierea” consumatorului de artă autohton e deplînsă și denunțată drept retard provincial în raport cu marile centre ale Europei occidentale: „Magdeburgul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe care ar voi s-o reprezinte, constructivismul, și în care s-a fixat de la apariția lui, e cu totul străină de vederile actuale ale lui unu, care își revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, cu totul în afara utilitarismului constructivist, rezolvat în arhitectură, și care clatină în havuzele visului apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie”. Delimitarea lui Voronca de Contimporanul nu era însă motivată prioritar de aspecte politico-ideologice. Deși „desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s’au strîns la lucru forțele tinere. Orașele noastre se dezvoltă repede (...) Din ce în ce însă, intră în centrul preocupărilor moderne casa de locuit, din cauza lipsei de locuințe”. Reforma urbanistă preconizată de „contimporani“ se așază așadar sub semnul unui „utilitarism” colectiv (blocurile), însă „experimental” și fasonat estetic (spre deosebire de mai vechile „cazărmi hidoase”): „Prin întinderea acestor cartiere noui cu rețeaua de străzi, apă, gaz și lumină se încărcau peste măsură bugetele orașelor fără să se răspundă suficient nevoilor. Așa că ne orientăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se Închidă la tot ceea ce nu era opinie acceptată: capriciul irumpe Într-o bună zi și spulberă ierarhiile ce păreau de neclintit, dar care erau, În fond, minate de plictis. Tocmai de aceea, În cazul unui popor rigid, cu un utilitarism grosier, pe de-o parte Frivolitatea 2, iar pe de alta Imaginația (care-și cerea dreptul În fața unei legi morale prea strâmte pentru a fi adevărată) au generat o manifestare aparte, o știință a manierelor și posturilor, cu neputință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
întru restaurarea libertății, dreptul la exprimare, dreptul la apărare, dreptul la viață. Legionarii vor să rămână pe linia de viață spirituală a neamului lor creștin. Vrem să trăim în demnitate națională și în eroismul jertfei, nu în aceea a unui utilitarism, câmp pustiu. Nu viață cu orice preț, ci candelă aprinsă care îndumnezeiește faptele noastre cu virtuți, care duc spre raiul viselor nostre. „Să faci, Căpitane, o Țară ca soarele sfânt de pe cer!” „Doamne al Puterilor, fii cu noi, căci pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nicicum atenua judecata lui Machiavelli. Dimpotrivă, poate ar trebui chiar s-o înăspresc. Machiavelli nu se înșeală și nu-l înșeală pe principe. Antiteza dintre principe și popor, dintre stat și individ, el o consideră fatală. Ceea ce s-a numit utilitarism, pragmatism, cinism machiavelic decurge din această poziție inițială. Cuvîntul principe trebuie înțeles în sensul de stat. În concepția lui Machiavelli, principele este statul, în timp ce oamenii, împinși de egoism, tind către inerție socială, statul reprezintă o organizare și o limitare. Individul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]