424 matches
-
motive diferite. Ross știa c] utilitarismul era singura versiune a unei abord]ri mai generale și anume: consecințialismul. Nu era de p]rere c] toate formele acestei teorii trebuie s] fie moniste, pentru c] era de acord cu faptul c] utilitarismul lui G.E. Moore era pluralist. (Moore susținea c] acțiunea corect] este cea care maximalizeaz] binele, dar era de p]rere c] exist] diferite tipuri de lucruri bune, cum ar fi înv]ț]tură și experiența estetic].) Ins] Ross a comb
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care maximalizeaz] binele, dar era de p]rere c] exist] diferite tipuri de lucruri bune, cum ar fi înv]ț]tură și experiența estetic].) Ins] Ross a comb]țuț consecințialismul, știind c] dac] va reuși aici, va putea respinge și utilitarismul. Discuția începe de la un argument simplu, sprijinit de un exemplu. Conform argumentului, „oamenii obișnuiți” sunt de p]rere c] ar trebui s] fac] ceea ce au promis c] vor face, dar numai datorit] faptului c] au promis. Ins] ei nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alegere este f]cut] în lumina a ceea ce ne-a înv]țâț experiență noastr] moral]. Voi încheia cu dou] critici aduse teoriei datoriilor prima facie. Prima critic] nu las] loc îndoielilor asupra drepturilor. Deși p]rerile lui Ross sunt opuse utilitarismului, teoria să îi împ]rt]șește o tr]s]tur], si anume faptul c] în orice situație de luare de decizii trebuie s] punem în balant] toate datoriile prima facie. Ins] un astfel de tip de abordare nu reușește deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu toate o fac în mod explicit și ar putea chiar opune rezistent] ideii de „bine”: fiecare ofer] o perspectiv] legat] de acea stare care am dori s] prevaleze în acțiunile noastre sau în lume, în general. O teorie precum utilitarismul clasic susține c] singurul aspect care conteaz] este cât de mult pot s] se bucure de fericire ființele conștiente. O teorie natural] a dreptului susține c] aspectul cel mai important este în concordant] cu legile naturii. Diferite alte teorii propun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceasta, trebuie ad]ugat, reprezint] moartea moralei.” Dar dac] acest tip de acuz] a fost adus în ultimul secol, el a fost și refuzat, în special de c]tre scriitori că John Austin și Henry Sidgwick. Ei au ap]rât utilitarismul clasic, teoria moral] a consecințelor potrivit c]reia singură valoare este cea a fericirii umane sau, cel putin, a ființelor sensibile. Austin a oferit un exemplu în The Province of jurisprudence [Sfera jurisprudenței] (p. 108), în care susține c] utilitaristul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cazuiști permanenți. „Deși el aprob] dragostea, pentru c] aceasta este în concordant] cu principiul s]u, utilitaristul este departe de a afirma c] binele general ar trebui s] fie motivația îndr]gostitului. Nu s-a afirmat sau conceput niciodat] în utilitarism c] îndr]gostitul ar trebui s] își s]rute iubita în virtutea unei fericiri comune.” Austin subliniaz] faptul c] o teorie consecințialist] cum este utilitarismul este o explicare a tot ceea ce o opțiune justific] în raport cu alternativele - faptul c] promoveaz] valoarea relevant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
general ar trebui s] fie motivația îndr]gostitului. Nu s-a afirmat sau conceput niciodat] în utilitarism c] îndr]gostitul ar trebui s] își s]rute iubita în virtutea unei fericiri comune.” Austin subliniaz] faptul c] o teorie consecințialist] cum este utilitarismul este o explicare a tot ceea ce o opțiune justific] în raport cu alternativele - faptul c] promoveaz] valoarea relevant] - și nu o explicare a felului în care agenții ar trebui s] delibereze atunci cand selecteaz] o opțiune. Faptă îndr]gostitului poate fi justificat] prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin faptul de a fi adept al teoriei consecințelor? S] presupunem c] îndr]gostitul din exemplul lui Austin ar deveni utilitarist. Ce fel de politic] ar adopta, știind c], în fiecare acțiune întreprins], nu va apela la avantajele și dezavantajele utilitarismului? R]spunsul oferit de adepții consecințialismului din zilele noastre este motivat de observația din ultimul subcapitol, si anume c] opțiunile care se cer analizate din punct de vedere al consecințelor - posibilit]țile asupra c]rora un agent are putere de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Referințe Austin, J.: The Province of Jurisprudence Determined (1832); ed. H.L.A Harț (London: Weidenfeld, 1954). Bradley, F.H.: Ethical Studies (1876); (Oxford: Clarendon Press, 1962). Sidgwick, H.: The Methods of Ethics (New York: Don Press, 1966). Bibliografie suplimetar] Adams, R.M.: ’Motive utilitarism’, Journal of Philosophy, 73 (1976). Hâre, R.M.: Moral Thinking (Oxford: Clarendon Press, 1981). Lyons, D.: Forms and Limits of Utilitarism (Oxford: Clarendon Press, 1965). Parfit, D.: Reasons and Persons (Oxford: Clarendon Press, 1984). Petit, P.: ’The consequentialist can recognise rights
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1876); (Oxford: Clarendon Press, 1962). Sidgwick, H.: The Methods of Ethics (New York: Don Press, 1966). Bibliografie suplimetar] Adams, R.M.: ’Motive utilitarism’, Journal of Philosophy, 73 (1976). Hâre, R.M.: Moral Thinking (Oxford: Clarendon Press, 1981). Lyons, D.: Forms and Limits of Utilitarism (Oxford: Clarendon Press, 1965). Parfit, D.: Reasons and Persons (Oxford: Clarendon Press, 1984). Petit, P.: ’The consequentialist can recognise rights’, Philosophical Quarterly, 35 (1988). Petit, P. și Brennan, G.: ’Restrictive consequentialism’, Australasian Journal of Philosphy. 64 (1986). Railton, P: ’Alienation
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Press, 1984). Petit, P.: ’The consequentialist can recognise rights’, Philosophical Quarterly, 35 (1988). Petit, P. și Brennan, G.: ’Restrictive consequentialism’, Australasian Journal of Philosphy. 64 (1986). Railton, P: ’Alienation, consequentialism and morality’, Philosophy and Public Affairs, 13 (1984). Regan, D.H.: Utilitarism and Cooperation (Oxford: Clarendon Press, 1980). Scheffer, S.: The rejection of Consequentialism (Oxford: Clarendon Press, 1982). --------ed.: Consequentialism and Its Critics (Oxford: Clarendon Press, 1988). Slote, M.: Common-Sense, Morality and Consequentialism (London: Routledge and Kegan Paul, 1985). Smart, J.J.C.: and
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Oxford: Clarendon Press, 1980). Scheffer, S.: The rejection of Consequentialism (Oxford: Clarendon Press, 1982). --------ed.: Consequentialism and Its Critics (Oxford: Clarendon Press, 1988). Slote, M.: Common-Sense, Morality and Consequentialism (London: Routledge and Kegan Paul, 1985). Smart, J.J.C.: and Williams, B.: Utilitarism: For and Against (Cambridge: Cambridge University Press, 1973). Stocker, M.: ’The schizophrenia of modern ethical theories’, Journal of Philosophy, 73 (1976). 20 Utilitatea și binele Robert E. Goodin Teoriile etice se împart în dou] categorii standard, si anume, teoriile drept
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
folosește nim]nui, simțul nostru moral ne-ar determina s] prefer]m prima variant] în locul celei de-a doua. Aceast] idee constituie miezul doctrinei utilitariste, iar binele, în sens general, se înscrie în cadrul mai larg al teoriei consecințialiste. Conceptul de „utilitarism” este asociat și meseriei de arhitect sau de artizan de mobilier, fiind echivalent cu cel de „funcționalitate” și, prin urmare, opus virtuții și frumosului. Totuși, tocmai în acest aspect se reg]sește unul dintre principalele avantaje ale utilitarismului în calitate de teorie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Conceptul de „utilitarism” este asociat și meseriei de arhitect sau de artizan de mobilier, fiind echivalent cu cel de „funcționalitate” și, prin urmare, opus virtuții și frumosului. Totuși, tocmai în acest aspect se reg]sește unul dintre principalele avantaje ale utilitarismului în calitate de teorie asupra binelui: în primul rând faptul c] nu presupune nici un angajament din partea individului, care are posibilitatea de a filtra totul prin propriul s] sistem de preferințe și interese și de a alege între mai multe teorii specifice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
f]r] r]spuns: „Util pentru ce?”. Majoritatea abord]rilor de mai tarziu ale doctrinei utilitariste reprezint] încerc]ri de soluționare a acestei simple dileme de mai sus. R]spunsul inițial aparține tocmai lui Bentham și este influențat de ideile utilitarismului timpuriu având că principali adepți pe Hobbes și Hume, care așeaz] pe picior de egalitate utilitatea și caracterul folositor în scopul promov]rii pl]cerii și evit]rii suferinței; este ceea ce se numeste utilitarism „hedonist”. Aceast] versiune a fost supus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Bentham și este influențat de ideile utilitarismului timpuriu având că principali adepți pe Hobbes și Hume, care așeaz] pe picior de egalitate utilitatea și caracterul folositor în scopul promov]rii pl]cerii și evit]rii suferinței; este ceea ce se numeste utilitarism „hedonist”. Aceast] versiune a fost supus] parodierii din partea celor cu înalte concepții etice sau cu o gândire sofisticat]. Imaginea unei mulțimi necontrolate de ușuratici în c]utare de pl]ceri nu este tocmai una încânt]toare. Asemenea imagini caricaturizate ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că oamenii s] îmbr]țișeze hedonismul, sau chiar mai mult, s] militeze pentru acest lucru în virtutea caracterului logic al teoriei pe care o promoveaz]. Cu toate acestea, imaginea de mai sus este o exagerare, ca toate imaginile caricaturizate, de altfel. Utilitarismul hedonist nu face asemenea afirmații, ci doar propune (cum procedeaz] și Bentham, de altfel) ideea empiric] potrivit c]reia oamenii prezint] o tendinț] natural] spre hedonism, tendinț] influențat] de pl]cere și suferinț] și de care ar trebui s] țin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
influențat] de pl]cere și suferinț] și de care ar trebui s] țin] cont orice doctrin] etic]. În acest sens, hedonismul etic se detașeaz] doar într-o foarte mic] m]sur] de o alt] teorie convergent], aceea a hedonismului psihologic. Utilitarismul propus de Bentham poate fi definit că exercițiu de deducere a unor concluzii etice posibile (și prin urmare contestabile) pornind de la premise psihologice potențiale. Eroarea este cea care se preteaz] cu adev]rât parodierii, fiind legat] nu atât de structură
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar putea suferi modific]ri, spre deosebire de structura lor, care va r]mane aceeași. Cea mai recent] substituire de acest fel se realizeaz] între principiul hedonismului psihologic al lui Bentham și ideea de „satisfacere a preferințelor”, conform c]reia adepții acestui utilitarism de natur] preferențial] ar trebui s] insiste cu prec]dere asupra satisfacerii opțiunilor prevalente, în general, si mai putin asupra întâiet]ții pl]cerilor în raport cu suferință. Cea de-a doua teorie s-a dovedit a o include pe cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Atâta timp cât o persoan] are preferințe care dep]șesc sau se opun unor simple pl]ceri hedoniste, satisfacerea acestora reprezint] o surs] de utilitate pentru persoana respectiv]. Teoria nu face nici o precizare privind o preferinț] anume, fie c] este vorba despre utilitarismul orientat spre preferințe, fie despre hedonist. Este mai degrab] o teorie preocupat] de consecințele morale care decurg din aceste preferințe. În acest sens, binele, la nivelul fiec]rui individ, înseamn] satisfacerea preferințelor personale, indiferent care ar fi ele. Cei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aspect ar fi acela c] teoria plaseaz] pe aceeași poziție binele și dorința, reducând totul la o simpl] nevoie de consum. Însuși John Stuart Mill și-a manifestat nemulțumirea în leg]tur] cu aceast] concluzie în eseul s]u intitulat Utilitarismul. Exist] în mod evident și lucruri bune indiferent dac] sunt dorite sau nu de c]tre oameni, cum ar fi adev]rul, frumosul, iubirea sau prietenia. Exist], de asemenea, si un grup aparte, cel al „utilitariștilor idealiști”, profund influențați de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
profund influențați de operă Principia Ethica a lui G.E. Moore, care constituie elementul central al sistemului lor filosofic utilitarist ostentativ. Aceast] abordare întrunește cu atat mai puțin calit]țile unei doctrine morale credibile cu cât se detașeaz] mai mult de utilitarismul hedonist clasic și îmbr]țișeaz] idealul estetic, f]r] a ține cont dac] acest lucru este benefic sau nu ființei umane. Un r]spuns mai conving]tor la aceeasi provocare vine din partea „utilitariștilor materialiști”, care pun accent pe satisfacerea intereselor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este subordonat celui dintâi în majoritatea cazurilor în care indivizii își cunosc foarte bine interesele și urm]resc satisfacerea acestora. În situația în care cele dou] modele se afl] în opoziție (din cauza lipsei de cunoaștere sau a unor dorințe diferite), utilitarismul de factur] materialist] ar recurge la suprimarea satisfacerii unor preferințe efemere în scopul protej]rii intereselor materiale și de lung] durat] ale individului. Principiile acestei teorii necesit] o formulare atent]; „interesele materiale” nu trebuie percepute într-un sens atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
legate de s]n]țațe, bani, ad]post, întreținere și altele de acest fel, toate fiind resurse necesare oric]rui proiect sau inițiativ] personal] a individului. Acest aspect nu se adreseaz] tuturor preocup]rilor care i-au motivat pe adepții utilitarismului idealist. Potrivit principiilor materialiste, valorile de adev]r și frumos trebuie protejate și promovate doar în m]sura în care asigur] bun]starea omenirii, iar acest lucru este posibil, cel putin pan] la un anumit punct. Ins] Moore și adepții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sura în care asigur] bun]starea omenirii, iar acest lucru este posibil, cel putin pan] la un anumit punct. Ins] Moore și adepții s]i nu ar fi de acord cu recunoașterea acestei idei la scar] larg]. Cu toate acestea, utilitarismul materialist se apropie foarte mult de problematica utilitarismului idealist, iar poziția sa este consolidat] în special de afirmația ferm] potrivit c]reia în orice situație oamenii iau în considerare utilitatea înaintea preferinței. Prin detașarea de dorințele reale și orientarea c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]