347 matches
-
p. 175). (Vezi capitolul 14, „Etică lui Kant”, capitolul 17, „Deontologia contemporan]”, si capitolul 19, „Consecințialismul”.) Dar, cum fiecare etap] e considerat] superioar] celei de mai jos, rezult], în viziunea lui Kohlberg, c] teoria moral] deontologic] este superioar] teoriei morale utilitariste. Aceasta este o supoziție cel putin controversat]. Discuția noastr] critic] despre Kohlberg ar putea începe de aici. iii. Examinarea teoriei lui Kohlberg Foarte mulți susțin c] teoria moral] utilitarist] este necorespunz]toare. Indiferent dac] aceste critici sunt fondate sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ai epocii, alături de block-haus; nu doar ale arhitecturii acesteia, prin modernitatea deliberată - care este și una forțată de program, nu doar o decizie a arhitecților - ci și a înfiripatei literaturi moderne din România interbelică (Blecher). Arhitectura industrială promovează criteriul eficienței utilitariste - în absența artificiului și a decorației - și își are și în România realizări de stimă, produse bunăoară de Horia Creangă sau P. Em. Miclescu. Din exact aceleași rațiuni utilitariste, arhitectura industrială și cea socială din întreaga Europă scăpase în bună
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
literaturi moderne din România interbelică (Blecher). Arhitectura industrială promovează criteriul eficienței utilitariste - în absența artificiului și a decorației - și își are și în România realizări de stimă, produse bunăoară de Horia Creangă sau P. Em. Miclescu. Din exact aceleași rațiuni utilitariste, arhitectura industrială și cea socială din întreaga Europă scăpase în bună măsură de contaminarea cu retorică totalitară; va mai reveni în aceeași postură și în lagărul socialist postbelic, când a face arhitectură industrială a reprezentat un refugiu pentru arhitecții care
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
și Nye într-o reevaluare a lucrării Power and Interdependence, la zece ani de la publicare, ei au privit teoretizările realiste și cele liberale ca fiind nu opuse, ci complementare: Atât realismul, cât și liberalismul își au rădăcinile într-o viziune utilitaristă asupra lumii sunt consistente cu asumpția că, în mare, comportamentul statului poate fi interpretat ca o activitate rațională sau cel puțin inteligentă. De aceea, realismul și liberalismul nu sunt două paradigme incomensurabile. Recunoscând că în trecut omiseseră a se poziționa
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
Prin control, părinții urmăresc să obțină comportamentul pă care îl doresc de la copil formulând o serie de obligații și interdicții și practicând un sistem de sancțiuni între care cele materiale dețin o pondere importantă. Controlul este o tehnică “externă și utilitaristă” de influență. Tehnicile relaționare, „externe și de identificare”, se bazează pe credința părinților că manifestările copilului nu sunt decât răspunsuri la conduitele persoanelor cu care el vine în contact. Tehnicile de motivare sunt “ interne și utilitariste”, ele urmărescsă-l facă pe
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
o tehnică “externă și utilitaristă” de influență. Tehnicile relaționare, „externe și de identificare”, se bazează pe credința părinților că manifestările copilului nu sunt decât răspunsuri la conduitele persoanelor cu care el vine în contact. Tehnicile de motivare sunt “ interne și utilitariste”, ele urmărescsă-l facă pe copil conștientizeze raportul dintre costurile și beneficiile obținute dintr-o acțiune și, pe această bază, să renunțe la o acțiune sau să accepte o alta. Tehnicile de moralizare, interne și relaționare, constau în simularea sau inhibarea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Spre exemplu, încă din 1920, în Franța s-au generalizat taxele de protecție a naturii, de salubrizare, ș.a., iar mai târziu au fost reglementate drepturile de proprietate asupra spațiului natural (păduri, mlaștini, râuri, ș.a.). S-a adoptat astfel o concepție utilitaristă mai nuanțată, bazată pe gestiunea relațiilor dintre om și natură, protecția naturii, a ambianței în general, devenind prioritară peste tot acolo unde este necesar și posibil. În acest sens, omul a devenit mereu mai conștient de faptul că pentru a
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
Pactul de la München; a condus guvernul provizoriu în timpul celui de-al doilea război mondial; reales președinte în 1946; a demisionat la puțin timp după lovitura de stat comunistă din 1948. Bentham, Jeremy - 1748-1832. Filosof și jurist englez; fondator al școlii utilitariste. Berlin, Congresul de la - 1878. Convocat din inițiativa semnatarilor Tratatului de la Paris (1856), care a pus capăt Războiului Crimeii, pentru revizuirea Tratatului de la San Stefano, impus de Rusia Imperiului Otoman la începutul anului 1878. Berrère, Camille E.P. - 1851-1940. Ambasador al Franței
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
imposibilitatea realizării convenabile pentru ambele părți (una pierde, alta câștigă); totul se rezumă la manipulare, presiune, ambiții personale, tertipuri, procesele negocierii urmărind o permanentă linie competitivă. „Filosofia” care stă la baza acestui tip de negociere este relativ simplă, egocentrică și utilitaristă: unii oameni trebuie să câștige, ei fiind predestinați prin legile naturii, destin, tradiții, obișnuințe pentru a învinge și a-i supune și subjuga pe alții. Bogáthy (1999) desprinde două variante particulare ale acestui tip de negociere: eu câștig - tu pierzi
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
individul trebuie să fie singura sursă de valoare morală, ceea ce exclude orice măsură care i-ar acorda unei comunități oarecare interese ireductibile la cele ale membrilor săi. Este unul dintre aspectele care distinge o teorie neutilitaristă a dreptății de una utilitaristă, aceasta din urmă putând accepta sacrificarea câtorva indivizi În speranța ameliorării sorții colectivității. Cel de-al doilea, legat În mod intim de primul, este principiul neutralității statului. Orice susținere pe care acesta o acordă unei revendicări colective apare ca o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de decizie ale teoriei alegerii raționale implică o raționalitate instrumentală care postulează căutarea unei corespondențe Între mijloace și scopuri Într-un mediu dat sau o raționalitate optimizatoare care constă În maximizarea unei funcții-obiectiv sub anumite constrângeri, În baza unei logici utilitariste. În ciuda ipotezei euristice a unei raționalități procedurale care s-ar substitui unei raționalități substantive (Simon, 1983), teoria standard nu reușește să conceapă Împreună cultura și dinamica economică, lăsând În seama sociologiei „acțiunile nelogice” (Pareto) și „raționalitatea prin valori” (Weber). Numai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a fondului său. Noua sociologie economică, imaginând și alte tipuri de guvernanță decât piața, se dorește instituțională, structurală și macrosocială. În denunțarea „iluziei preeminenței pieței” se disting două abordări: piața nu este posibilă decât datorită unei culturi preexistente și raționalitatea utilitaristă nu este decât un scenariu cultural (Sahlins, 1980); acțiunea economică și instituțiile sunt afectate de relațiile personale ale agenților și de structura generală a acestor relații (Granovetter, 2000). Aici, noțiunea de Încastrare, preluată de la Karl Polanyi pentru a desemna Înscrierea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sale? „Cel care lenevește și mănâncă ceea ce n-a câștigat el Însuși se cheamă că fură”, i-ar fi obiectat Rousseau (Emile, cartea a III-a). O gândire etică? Încă din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, tezele utilitariste Încercaseră și ele, În felul lor, să concilieze gândirea liberală și preocuparea etică. Jeremy Bentham a susținut primul că interesul individual nu este incompatibil cu interesul tuturor, mai precis, cu interesul celor mai mulți. Egoismul natural nu Își caută neapărat satisfacția Împotriva
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
apuse. Dragostea pentru omenire duce la binefacerea al cărei obiect este aproapele, printr-o mișcare inversă față de cea a milei creștine, În cazul căreia, după Sfântul Bonaventura, binefacerea este calea care duce la Dumnezeu. Fraternitatea este o obsesie pentru tezele utilitariste sau umanitariste, dar nu se reflectă În ele. Ceea ce denotă statutul ei aparte. Rudă cu solidaritatea, ea nu Îmbrățișează Însă aceeași logică a reciprocității, În care este infiltrată așteptarea unui răspuns asemănător. Rudă, de asemenea, cu mila, ea nu posedă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
te bucura de bunul În cauză; partea din beneficiul total este cu atât mai mică cu cât este mai mare numărul participanților; costurile corespunzătoare depășesc câștigul scontat. Decizia de afiliere sau de dezertare nu depinde totuși numai de o axiomatică utilitaristă, fiind posibile și alte atitudini. Așa se face că, nemulțumit, un individ poate alege să plece (exit) sau să rămână; dacă rămâne, să protesteze (voice) sau să tacă; dacă tace, să participe activ (loyalty) sau pasiv (apathy) la relație. Reluând
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
clasându-se după categorii esențializate improvizate pe baza unor trăsături fenotipice. Firul continuu și practic nesfârșit, de la strămoșii cei mai Îndepărtați până la ultimii descendenți, dezvăluie o transcendență a cărei absență este puternic resimțită În spațiul social modern, dominat de valorile utilitariste și concurențiale. Centrarea pe identitate și pe continuitatea descendenței, imaginată pornind de la trăsăturile somatice, este suficientă pentru a crea apartenență și participare. Vom nota că, În cele două modele interpretative, nu se poate evita mitologia „nevoilor” primordiale amintite În toate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
refuzurilor (cu doza inevitabilă de obtuzitate și resentimentarism colorând reacțiile), găsind o altă explicație, interesantă și parțial credibilă. "Detractorii" primului val slujeau un alt program cultural și mărșăluiau într-o altă direcție, așezând în prim-plan civismul, moralitatea și gândirea utilitaristă, propunând un militantism care încălzea, deopotrivă, "spiritul și inima". Iar "tirania" lui Eminescu, cel care după vorba lui Păunescu stăpânea literatura română intra în conflict cu această disciplină de program, de fibră ardelenească. Azi, killerismul cultural pe care îl practică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care au fost organizate reformele educaționale habsburgice. Ca întrupare a monarhului absolutist luminat, Iosif al II-lea a urmărit prin politicile sale educaționale să dezvolte învățământul primar public ca bază a loialității dinastice. Călăuzit de principii iluministe combinate cu precepte utilitariste, Iosif al II-lea a continuat reformele inițiate de Maria Tereza în baza convingerii sale că populația imperiului este cel mai de preț bun de care dispune statul. Corolarul acestei convingeri este ideea că cea mai bună modalitate de asigurare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
împărțirii darurilor servește în mod util la disciplinarea revendicărilor din partea copiilor, la reducerea la o scurtă perioadă a momentului cînd au cu adevărat dreptul să pretindă cadouri. Dar acest simplu enunț este suficient pentru a face să explodeze cadrele explicației utilitariste. Căci de ce ar avea copiii drepturi, iar aceste drepturi s-ar impune atît de imperios adulților încît aceștia ar fi obligați să elaboreze o mitologie și un ritual costisitoare și complicate pentru a reuși să le țină sub control și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nu trebuie reconstruite numai instituțiile și adecvate politicile publice la adevăratele nevoi ale cetățeanului, ci pur și simplu trebuie regăsit și reîngemănat "cetățeanul" însuși, adică omul obișnuit, care să își recapete autonomia și demnitatea individuală. Interpretînd importanța autodezvăluirii din perspectivă utilitaristă (Gouldner, 1960), observăm că ani de-a rîndul balanța analizei cost-beneficii a înclinat înspre costuri privite ca excesiv de împovărătoare. Goodwin și colaboratorii (1999) menționau că astăzi stilul de viață competitiv impus de capitalism, precum și dispariția unui "organ central", asupra căruia
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
național"133. Pe lângă limbajul dinamitard al articolului, se observă trimiterea voalată la poezia gândiristă pusă în rând cu experimentele de avangardă. Poeziei "morbide, extravagante", Geo Dumitrescu îi opune revenirea la realism, înțeles ca renunțare la manierismul exterior, dar respinge "atitudinea utilitaristă față de artă"134 fără a explica ce se înțelege cu precizie prin aceasta. Realismul este definit mai mult negativ, fiind altceva decât un "vers propagandist", decât "acuplarea circumstanței și satisfacerea contingenței". Pagina a treia aduce un interviu cu Perpessicius plecându
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acestei fugi convulsive de sine, de sensul autentic risipit, de deschiderea așteptată de "celălalt". Structurându-și viața în funcție de posesii, omul post-modern este modelat să ajungă un personaj fără memorie, fără rădăcini, acaparat doar de clipa prezentă și de o etică utilitaristă și hedonistă. În pofida mutațiilor care se petrec la suprafața lucrurilor, vizibile de la noile amenajări instituționale și legale, până la cele care ilustrează moravurile dominante din spațiul public și conduitele exhibate în spațiul privat, în adînc, dincolo de pojghița acestor prefaceri, dospește aceeași
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
o subtilă interpretare a reflecției nomade, a spargerii centrului și a promovării curajoase a perifericului și marginalilor. E rodul unor meditații adânci și a unei viziuni de avangardă care ne scapă nouă, bieți și triviali oameni ancorați în nevoi mundane, utilitariste. E limpede acum, pentru vizionarii din Primărie șoseaua nu e doar un banal și nesărat drum asfaltat pe care, în liniște și fluid, ne deplasăm din Dancu până la Valea Lupului într-un timp rezonabil, ci cu mult mai mult și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ritmează acesteia mersul după o regulă a ajustării de conduită reflectantă, după un ritual al reprezentării vizionare care construiește edificii discursive pe un vast fundal de considerații ale unui simț epistemologic educat și înarmat cu tehnică sintetizatoare. Cu mijloacele sale utilitariste, înțelepciunea conferă cunoașterii un sens ascensional și o aduce, în chip paradoxal, la granița unui absolut dispus să dubleze vocația descriptivă a spiritului cercetător cu consistența autonomiilor sale ideale. Atingerea unui anumit grad de înțelepciune, însă, presupune intervenția conștiinței de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ca pe o lume a fabulosului, fără ca măcar s-o caute, deoarece o purta În sine, asemeni tuturor naivilor” (4, pag. 7-8). Pentru artiștii naivi “Reculegerea, ca și visul, este o cale de detașare de cotidian, o compensare pentru concesiile utilitariste făcute zi de zi. Universul picturii naive ne ajută să Înțelegem mai ușor că spațiile edenice, atît de rîvnite, se află În adîncimile nealterate ale sensibilității noastre, departe de contradicțiile, deziluziile și violența care ne asediază necontenit iureșul vieții” (1
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]