349 matches
-
fapt, costurile unora sunt veniturile altora, iar problema repartiției ține și de prețul factorilor de producție, distincția dintre aceștia pierzînd din importanță. În sistemul ricardian, toate valorile de schimb puteau fi exprimate printr-un etalon comun al valorii. În școala utilitaristă, acesta dispare, din moment ce valorile se modifică tot timpul. De aceea se recurge la unele ipoteze, cum ar fi aceea că valorile de schimb pot fi aduse totuși la un numitor comun, un etalon pur fictiv și că toți agenții, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
deci nu pot fi comparate, ci doar cel mult clasificate. Aceștia consideră că la baza formării evaluărilor și a valorii bunurilor stau factori de natură psihologică, bazați pe experiență și pe "introspecție". În acest timp, adepții utilizării matematicilor în analiza utilitaristă consideră că numai așa se poate ajunge la rezultate palpabile și credibile. Diferențele dintre diferitele școli marginaliste sunt deci în principal de natură metodologică. 1.2. Fondul marginalismului utilitarist Dintre cele trei versiuni originale ale analizei utilității marginale probabil că
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
clasică este cea a lui Jevons. Lucrarea sa principală este The Theory of Political Economy, apărută la Londra în 1871. Avîndu-i ca înaintemergători pe Richard Jennings, David Hartley și James Mill, potrivit cărora ideile decurg din senzații, și fidel epistemologiei utilitariste, Jevons subli niază relația dintre plăceri, evaluări și dorințe pe de o parte, și acțiunea sau schimbul pe de alta. Pentru el, influența muncii durează până cînd oboseala inerentă depășește satisfacția obținută prin remunerarea muncii. Maximizarea fericirii are loc prin
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
aplică analiza utilității marginale la studiul prețurilor și al costurilor de producție, al proceselor de repartiție și al alocării resurselor rare, al problemelor economiei concurențiale, al politicilor economice și al relațiilor economice internaționale. Lor le lipsește analiza principiilor unei psihologii utilitariste, neglijează conceptul de dezutilitate ș.a. Bohm-Bawerk îl critică pe Marshall deoarece explica valoarea muncii cu ajutorul principiului producti vității marginale. Metoda marginalistă rămîne pentru austrieci principiul unic, prin care explică inclusiv costurile de producție, excepție făcînd, cum am arătat, Alfred Marshall
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
aprecieri colective, deși primii utilitariști erau mai curînd individualiști și credeau în diversitate. Totuși, din această evoluție s-a născut statul providență. De asemenea, legături controversate s-au făcut între conceptul de utilitate și calculul fericirii, mai ales în filosofia utilitaristă înspirată de Jevons și Edgeworth. În acest scop, utilității i-au fost adăugate alte două concepții: intensitatea și timpul, și comparațiile interpersonale. Acești autori au emis pretenția să cuantifice necuantificabilul și prin asta au introdus mult cantitativism și mecanicism într-
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a utilității nu avea nimic a face cu utilitarismul. Curbele de indiferență și de preferință ale lui Pareto nu au nici ele nimic de-a face cu conceptul de utilitate. Chiar Menger și Bohm-Bawerk nu recunosc nici o influență din partea filosofiei utilitariste. Von Wieser își proclamă și el independența, cînd vorbește despre așa-zisa sa lege a "raționalității subiective". Dar toți acești autori evidențiază caracterul empiric al principiului utilitarist. După Marshall, majoritatea economiștilor abando nează acest principiu, în pofida autoinvocatului empirism și pregătesc
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
subiectiv de utilitate marginală, făcînd prozeliți numeroși în Germania și Austria, dar fără să conducă la o doctrină mai durabilă. De altfel, în secolul al XX-lea, teoriile mari ale valorii au fost abandonate în favoarea diferitelor teorii ale prețurilor. Școala utilitaristă a furnizat, în bună măsură, instrumentarul de analiză al viitoarei științe economice. Strădania și, în același timp, eroarea lor, a fost că au vrut să facă din aceasta o știință pozitivă, naturală, iar pentru că realitatea nu se conforma, au introdus
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fi neutră, devenind astăzi aproape un factotum în economia mondială, lipsindu-ne încă o bună cunoaștere a acestei categorii economice, mai ales după obsolescența monetarismului intervenită la sfîrșitul secolului al XX-lea. Cum ar fi evoluat știința economică fără doctrina utilitaristă este greu de spus, mai ales că ea s-a confruntat în epocă cu marxismul și cu școala istorică germană, alte două exagerări. Noroc cu A. Marshall care a scos-o din impas. Noroc și cu a doua școală austriacă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
and Spirituality: The Spirit of Evolution, Shambbala Publication, Boston, 1995; Bibliografie reviste: * Foreign Policy, nov.dec., 2013 și ian.-febr., 2014; * Foreign Affairs, nr.1, 2014; * CNN; * Le Monde diplomatique, aprilie, 2014 * Russia Today CUPRINS Introducere 7 Capitolul 1 ECONOMIA UTILITARISTĂ SAU HYLOTROPICĂ 11 1.1. Originile analizei utilității marginale 11 1.2. Fondul marginalismului utilitarist 16 1.2.1. Marginalismul matematic 18 1.2.2. Marginalismul psihologic 22 1.3. A doua generație de marginaliști 25 1.3.1. Versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pe care și-o cer și și-o creează. Cuvântul dansator descătușat avea să sară dintre rânduri, să spargă fraza ca pe o nucă de cocos. Laptele scurs va dărui gustul unor ținuturi stranii, în care etimologia și sintaxa mediocru utilitariste nu și-ar mai avea loc”. Sau: „Verbele descojite de simbol capătă adevărata vitalitate. În afară de asta, cuvintele sunt intraductibile. Există, pentru noi, o savoare aproape senzuală a îmbrățișării, în ciuda sensului, a cuvintelor. ș...ț Pentru mulți drum, chemin, weg, cammino
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
iar poemul e „un miracol”, „revelația de o clipă numai a invizibilului”, „un al doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”. Intuiția, trăirea sunt încă o dată opuse „gândirii exacte și prețioase”, o naivitate originară e chemată să contrazică formula, convenția utilitaristă: „Gângăveala unui copil ceresc nedeslușită alfabetului atâtor registre de comerț și dicționare”. Și, în același sens, aceste propoziții din textul semnificativ intitulat A doua lumină: „Făcătorul de poeme a fost perpetuu insul neștiutor de tulburarea pe care degetele lui o
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
părți a prozei ș...ț este contemporană ș...ț cu triumful deplin al naturalismului”, în mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez, în care convenția utilitaristă înăbușe liberul flux al trăirii, atrofiind facultățile imaginative ale omului și interzicând astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să râzi sau să plângi decât într-o gamă a solfegiului de monede” - citim în Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și Nye într-o reevaluare a lucrării Power and Interdependence, la zece ani de la publicare, ei au privit teoretizările realiste și cele liberale ca fiind nu opuse, ci complementare: Atât realismul, cât și liberalismul își au rădăcinile într-o viziune utilitaristă asupra lumii [...] [Ambele] sunt consistente cu asumpția că, în mare, comportamentul statului poate fi interpretat ca o activitate rațională sau cel puțin inteligentă. De aceea, realismul și liberalismul nu sunt două paradigme incomensurabile (Keohane și Nye, 1987, pp. 728-729). Recunoscând
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se adaugă "Despre înțelepciune" a lui Charron; libertinul baroc își revendică o libertate filosofică totală. Libertinul baroc reactivează înțelepciunile antice, propunând o înțelepciune existențială. Libertinul baroc dezvoltă o etică aflată dincolo de Bine și de Rău; nu imorală sau amorală, ci utilitaristă, conținând îndemnuri de a urmări ceea ce este bun, a evita ce este dăunător; procedând astfel, o dată cu Charron, libertinii barocului creează laicitatea. Charron își scrie pe ușa locuinței: Nu știu". Această inscripție semnifica: * certitudinile se obțin greu, cu prudență; * orice adevăr
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
singur creion, așa că Ivan desenează într-o singură culoare - cum avusese și Picasso perioada albastră. E clar că vorbim de romanul autobiografic al unui artist. Prietenia lui Ivan cu fiica îngrijitorului, Julia, îl face să înțeleagă deosebirea între arta lui utilitaristă (sau utilă, căci mai și mânca, la o adică, un creion) și desenele imaginate: „desenele ei par fragmente desprinse din vise”. Totodată, prietenia cu elefanții - bătrâna Stella și puiul Ruby, îl ajută să evolueze artistic. E aici și o lecție
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John Dewey, cititorul trăind cu senzația că, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, filosofia lumii, dacă nu era în întregime utilitaristă, acest lucru se datora numai filosofiei analitice. Nici un cuvînt așadar de fenomenologia germană sau franceză, lucru totuși explicabil dacă ne gîndim la contextul istoric în care Russell își scria cartea și, în al doilea rînd, dacă ținem seama de lipsa
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
război mondial această invectivă a căzut în desuetudine, mai ales o dată cu revoluția sexuală occidentală și cu valorile de emancipare adiacente. începând cu anii '80 și chiar mai pregnant din anii '90, psihanaliza este contestată cu predilecție de pe poziții scientiste și utilitariste. Tendinței - în special americane (vezi capitolul "în America, Freud a murit") - de a i se reproșa caracterul costisitor sub raport de timp și de bani, i se alătură azi sancțiuni care țin de o așa-zisă impostură științifică a ei
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
prin care să mă desprind definitiv de fracturism, pe care mi se pare că eu l-am epuizat, și am impresia că acum am descoperit- o. Îi spun «lirism elementar» și mi se pare că vine în prelungirea ideilor facțiunii utilitariste a fracturismului. Mie îmi place mult ce fac aici”, scria el pe coperta a patra.) Or, lirism elementar, în accepție stilistică, Marius Ianuș a făcut dintotdeauna. Recitit astăzi, Manifestul anarhist (2000) surprinde tocmai prin dezinteresul sincer față de limbaj. Nu e
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
și fără pretenția de a explora, necum a epuiza, starea respectivă. De aceea poemele se succed scurt, aproape identice, într-o înșiruire secvențială nesfârșită, fără titluri. La un moment dat, Andrei Peniuc face și el un timid pas înspre ideea utilitaristă a lui Urmanov. Discursul poetic încearcă să întrețină un dialog eu-tu în care cititorul/ascultătorul ar trebui să fie beneficiarul energiei micilor poeme și, în același timp, să-i (re)transmită, la rându-i, emițătorului dovezile prezenței sale și
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
o zonă esențială pentru comunicarea socială." N-o să insist cu această sintagmă oarecum penibilă, corpuri românești (de ce corp și de ce neapărat românesc?; corporalitate poporanistă?), dar mă întreb cum de inteligența fină a lui Răzvan Țupa n-a receptat eșecul teoriei utilitariste a ,cuplului" Peniuc&Urmanov, pornită tot de la principii de advertising, și n-a observat că, dincolo de obsesia comunicării, între un vers și un slogan publicitar există numeroase variabile pragmatice și o miză textuală fundamental diferită. Dacă textului publicitar îi precede
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John Dewey, cititorul trăind cu senzația că, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, filosofia lumii, dacă nu era în întregime utilitaristă, acest lucru se datora numai filosofiei analitice. Nici un cuvînt așadar de fenomenologia germană sau franceză, lucru totuși explicabil dacă ne gîndim la contextul istoric în care Russell își scria cartea și, în al doilea rînd, dacă ținem seama de lipsa
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
trezește un sentiment de neputință la gândul că nu am fi putut să-l ajutăm cu nimic. Te simți ciudat de trist. Ceea ce te face să te simți golit este conștientizarea faptului că aceia care ar trebui să critice „societatea utilitaristă“, folosind arma „logicii utilitare“ au ajuns să omoare oameni în masă. Ceea ce ne îngheață nouă simțurile este un anumit tip de declarații avangardiste care se răspândește în lume și care nu ține de domeniul „suprarealismului“, de fapt, nu este nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cel eclectic (Settchuyo). După cum precizează același Soper, Tenjikuyo a apărut în mod pur accidental, ca produs al renașterii budismului de tip Nara, și se caracterizează printr-o sărăcie a detaliilor decorative, bazele coloanelor de susținere fiind ridicate doar din rațiuni utilitariste, nu și estetice. Karayo, expresie a budismului zen, impune moda acoperișurilor curbate ascensional, aducând în prim-plan, simultan, existența fundațiilor din piatră și a podelelor din țiglă. Wayo, mai vechi decât cele două, este, și el, un produs din import
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
terminat, cred prea puțin În responsabilitățile autorului ca să mă apuc acum de scris, iar afacerile... ei bine, afacerile vorbesc singure despre ele. Nu au nici o legătură cu nimic din ce m-a interesat vreodată pe lumea asta, În afară de una anemică, utilitaristă, cu științele economice. Ceea ce aș vedea din lume, pierdut În lumea funcționarilor pentru următorii zece ani din viață - cei mai buni! -, ar avea ponderea intelectuală a unui film industrial. - Încearcă proza, i-a sugerat Tom. - Necazul e că atunci când Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dus la creșterea frecvențelor răspunsurilor ce reflectă direct conținutul democrației și la scăderea celor referitoare la aspecte economice și sociale. Mai mult, autorul nu descoperă nici o posibilă corelație între nivelul venitului și sprijinul pentru democrație, ceea ce infirmă o posibilă atitudine utilitaristă, anume un sprijin condiționat al regimului democratic în funcție de performanța sa economică. Într-un studiu ulterior, Mărginean, Precupețu și Precupețu (2001) iau în calcul și definiția competitivă a democrației. Folosind datele pentru România ale unei alte anchete la nivel regional realizată
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]