270 matches
-
pentru aplicarea justiției retributive? Au fost realizate încerc]ri pentru a remedia defectele teoriilor utilitariste și retributive prin avansarea unora mixte care combin] elemente din cadrul ambelor. O astfel de teorie afirm] c] scopul justificator al pedepsei este reprezentat de țelul utilitarist al prevenirii sau reducerii infracțiunilor, dar accentueaz] faptul c] urm]rirea acestui scop trebuie s] fie limitat] de condiția conform c]reia doar cei care au inc]lcat legea în mod voit s] fie pedepsiți, iar pedeapsă lor s] fie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie proporțional] cu gravitatea moral] a faptei comise, atunci aceast] condiție este îndeplinit] în momentul în care crimă este pedepsit] mai aspru decât infracțiunile mai puțin grave. Astfel, nu este nevoie de pedeapsă capital]. Din punctul de vedere al utilitariștilor, pedeapsa capital] poate fi justificat] dac] produce consecințe mai bune în momentul în care este supus] comparației cu alte forme mai puțin severe de pedeaps]. Aceast] condiție ar fi satisf]cut] dac] pedeapsă capital] este o form] superioar] de pedeaps
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în momentul în care este supus] comparației cu alte forme mai puțin severe de pedeaps]. Aceast] condiție ar fi satisf]cut] dac] pedeapsă capital] este o form] superioar] de pedeaps] fâț] de detenția în închisoare pentru o perioad] îndelungat]. Astfel, utilitariștii vor aborda problema din perspectiva rezultatelor efectelor pedepsei capitale. Rezultatele statistice sunt bazate pe comparații ale ratelor criminalit]ții în ț]rile în care este aplicat] pedeapsă capital] și în ț]rile asem]n]toare din punct de vedere social
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pedeapsă capital]. Un alt set de comparații este realizat în aceeași tar], în momente diferite de timp, când a fost aplicat] și când nu a mai fost aplicat] pedeapsă capital]. Rezultatele nu demonstreaz] superioritatea pedepsei capitale în raport cu alte pedepse. Abordarea utilitarist] este respins] de c]tre cei care doresc s] accentueze valoarea vieților persoanelor nevinovate în cazul crimelor prin comparație cu cea a criminalilor care au comis aceast] fapt] în mod intenționat. Este sugerat faptul c] rezultatele comparației de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
New York: Doubleday, 1968). Morris, H.: ‘Persons and punishment’, Punishment and Rehabilitation, ed. J.G. Murphy (Blemont, Cal.: Wadsworth, 1973). Murphy, J.G.: Retribution, Justice and Therapy (Dordrecht: Reidel, 1979). Primoratz, I.: Justifying Legal Punishment (Atlantic Highlands: Humanities Press, 1989). Sprigge, T.L.S.: ‘A utilitarist reply to Dr. McCloskey’ Contemporary Utilitarism, ed. M.D. Bayles (New York: Doubleday, 1968). Ten, C.L.: Crime, Guilt, and Punishment: A Philosophical Introduction (Oxford: Clarendon Press, 1987). 33 Politică și problema „mâinilor murdare” C.A.J. COADY i. Introducere Politica a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deoarece el crede c] exist] rațiuni mai puternice care pot și ar trebui s] prevaleze asupra rațiunilor morale. Cineva ar putea s] atenueze șocul acestei poziției (așa cum, câteodat], încearc] s] procedeze el însuși), incorporând aceste rațiuni puternice în cadrul moralei. Reconstrucția utilitarist] a moraliei face întocmai acest lucru: accept] orice motiv pentru acțiune, care este în mod „rațional” îndeajuns de puternic pentru a reclama preeminenta unui motiv moral. Alte puncte de vedere pot face același lucru tratând „ideea de a înv]ta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r mare de principii morale diferite care nu pot fi aranjate în nici o ordine general] a importanței într-un fel care ar ajuta la soluționarea conflictelor dintre ele. Pluralismul de acest tip s-ar afla, în mod firesc, în contrast cu utilitarismul; utilitariștii (de exemplu, J.S. Mill) încercau s] susțin] faptul c] exist] doar un singur Principiu Suprem. Dar în zilele noastre, un intuiționist este considerat a fi o persoan] care are o anumit] perspectiv] asupra felului în care reușim s] ne d
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest sens, intuiționiștii pretind c] înțelegem principiile morale de bâz] prin intuiție și acest lucru poate fi crezut f]r] a ne gândi c] exist] mai multe principii de acest fel. Pentru a oferi un exemplu remarcabil, Henry Sidgwick era utilitarist, dar consideră c] principiile morale pe care le-a adoptat erau înțelese prin intuiție. El susținea c] acestea erau evidente prin ele însele, înțelegând prin această c] cineva trebuia doar s] le cânt]reasc], pentru a recunoaște c] erau adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trat]m finalit]țile mai multor persoane ca si cum ar fi finalit]țile unei persoane (eu insumi). Dar aceasta nu înseamn] eșecul de „a lua în serios deosebirea dintre persoane” (Rawls, 1971, pp. 27, 187) - deosebire de care și Kant și utilitariștii sunt conștienți. Kant, deși poate nu și-a dat seama, se lovește aici de aceeasi dificultate care a fost adesea afirmat] împotriva utilitarismului, c] ne conduce la concluzii morale care par contraintuitive (de exemplu c] pedepsirea nevinovaților ar fi corect
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral] presupune o proporție considerabil] de dezvoltare psihologic]. La urma urmei, nu putem presupune c] un copil de un an se poate angaja în raționamente morale abstracte: de exemplu, s] priceap] imperativul categoric al lui Kant său s] înțeleag] edictul utilitarist al celui mai mare bine pentru cel mai mare num]r de oameni. Dar acest lucru arăt] doar c] dezvoltarea moral] este imposibil] f]r] dezvoltare psihologic] - nu c], având dezvoltare moral], avem neap]rât și dezvoltare psihologic]. Așadar, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o anumit] form] de utilitarism: Jeremy Bentham, John Stuart Mill și Henry Sidgwick. Nu este deloc evident de ce Kohlberg crede c] a construit o pledoarie pentru opinia potrivit c]reia raționamentul moral deontologic este cognitiv mai sofisticat decât raționamentul moral utilitarist. S] ne amintim c] abilitatea cognitiv] a reversabilit]ții este cea mai important] tr]s]tur] a raționamentului moral al persoanelor din Etapă 6. Judec]țile lor sunt considerate pe deplin reversibile. Reversibilitatea este abilitatea cognitiv] de a se pune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu putinț] de punctul de vedere al celuilalt. O judecat] moral] pe deplin reversibil] nu este una egocentric]. Dar, dat] fiind aceast] caracterizare a raționamentului moral deontologic al Etapei 6, nu exist] nici un motiv de a crede c] raționamentul moral utilitarist nu poate s] manifeste asemenea complexitate și bog]ție cognitiv]. Într-adev]r, Kohlberg greșește în mod clar. (Vezi capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) Desigur, ceea ce Kohlberg vrea s] susțin] este c] abilitatea cognitiv] a reversibilit]ții, cuplat] cu universalitatea, e inc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
psihologic] și cea moral]. Altă este c], cel putin pan] la un punct, dezvoltarea moral] poate avea loc f]r] vreo leg]tur] cu un conținut moral substanțial. O a treia este c] raționamentul moral deontologic este superior raționamentului moral utilitarist. Deși nu am negat c] exist] etape universale de dezvoltare psihologic] și moral], am contestat cu vehement] teza c] exist] un paralelism între cele dou]. Dac], pe socoteală mea, nu putem numi atitudinile întrupate în ideologia nazist] o form] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
numai un scop În sine, ci și un instrument pentru a avansa fericirea umană. Filosofii epocii au fost de acord că „fericirea maximă a societății este obținută asigurând fiecărui om cea mai mare cantitate de produse ale muncii sale”16. Utilitariștii au fost printre primii teoreticieni moderni care au făcut distincția clară Între proprietate ca lucru, pe care cineva Îl posedă și proprietatea ca instrument pentru a avansa fericirea umană. Filosoful german Georg Friederich Hegel a realizat această distincție Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
proprietateț de la sine Înțeles așa Încât nu mai sunt conștienți de existența sa”30. De Soto și alți economisti ai Lumii a Treia au ajuns să Înțeleagă faptul că regimul proprietății private este Însăși sursa capitalismului de piață. Dar pentru filosofii utilitariști ai secolului al XVIII-lea, Însemna cu mult mai mult. Regimul proprietății private era mijlocul de a Înlocui vechea viziune utopică, de inspirație teologică, a Bisericii cu un nou vis utopic acționat de materialism. Mântuirea divină, În lumea de apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
aibă grijă de noi. Atunci a răspunde înseamnă a avea grijă, fapt care-l presupune pe celălalt ca subiectivitate și această recunoaștere, într-un fel, ne face să ne odihnim în celălalt. Concluzie Criza antropologică oarecum voalată de un mod utilitarist și nereligios de a gândi despre om manifestă faptul că descoperirile tehnice și progresul științei, însoțite de o creștere a bunăstării personale și sociale, în favoarea unora și în defavoarea multora, nu întotdeauna se dezvoltă împreună cu conștientizarea continuă a valorilor umane, spirituale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sunt rezonabile, cele care se înscriu sub controlul rațiunii, al lui cum se cuvine, sunt acceptate. Fără dorințe, lumea noastră nu s-ar clinti din încremenire. Ceea ce sporește cantitatea de plăcere și diminuează cantitatea de durere, e bun. Teleologic, deontologic, utilitarist, oricum ai lua-o, ca să folosesc jargonul de specialitate, se admite că dorințele sunt motorul acțiunii. Nu se poate ca unei priviri critice, oricăt de binevoitoare, să-i scape asimetria așa zicănd metodologică pe care tocmai am comis-o: banii
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
din pragul secolului al XIX-lea, și încă de nimeni altul decât de mitropolitul Moldovei. În anaforaua sa din 1800 asupra Academiei Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă pedagogică a exclusivismului religios al educației, însămânțând germenii unui patriotism utilitarist ca finalitate educațională: atribuțiile școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei (cf. Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei (cf. Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin aceasta, rudimentele unui patriotism utilitarist, chiar dacă, din motive pragmatice, recomandă utilizarea grecii ca limbă de predare în școală. Abecedarul și derivatele sale (cărțile de citire, "ducerile de mână", prime cunoștințe) vehiculele livrești ale secularizării vor impune un țel complementar educației, până atunci complet subjugată scopului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vor impune un țel complementar educației, până atunci complet subjugată scopului suprem al zidirii morale a subiectului religios: producerea de subiecți obedienți statului, docili politic și utili pe plan economic. Este finalitatea ideologică a ceea ce am numit, mai sus, patriotism utilitarist sau instrumental. Educația este însărcinată, în privința misiunii sale, cu o dualitate asimetrică: edificarea religioasă își păstrează caracterul primordial în modelul antropologic promovat de autoritățile statale în decursul primei părți a secolului al XIX-lea, însă aceasta este însoțită de sarcina
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]