4,445 matches
-
unul care, aflând că sânt literat, să exclame: "Ehei, ce mare scriitor deveneam eu, dacă aveam timp!" Și ar fi fost zadarnic să-i explic că acest timp este însăși viața scriitorului care are curajul să și-o mizeze pe utopia care este, în fond, literatura. Cu atât mai puțin ar fi înțeles un astfel de personaj că există și o anume presiune, precum aceea a luminii, a talentului asupra destinului, care te obligă și la o "anormalitate socială", pitorească la
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
adecvat alienarea muncitorului modern ca „o ființă al cărei centru de viață nu coincide cu centrul interesului său”. Ideea înrudirii dintre artă și muncă i-a permis lui Vianu să formuleze, așa cum sugerează în Prefața la ediția a II-a, utopia lui estetică privind „eliberarea muncii” prin transformarea, într-un viitor îndepărtat, a muncii în artă. Proiectul de prefață este și el un text polemic, destinat să răspundă discuțiilor și „întîmpinărilor” iscate de tratatul de estetică. În rîndurile introductive, Vianu afirmă
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
Iuliana Alexa Niște poezii Dintre sute de poeme născute de prolifica noastră literatură actuală de linia a doua și a treia, am reținut spre discuție astăzi două volume. Primul este Utopia nisipului, aparținând poetului orădean Gheorghe Vidican. Poezia care deschide cartea e cel mai potrivit moto pentru ceea ce urmează: ”E firesc să se prelingă/ noaptea ca un clopot/ inspirația de a fi fruct a dat faliment/ desigur/ceștile de cafea/știu
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
croate/ din sânii tăi cu sfârcuri verzi pătrate/ vor trage-n sticle votca ta de lapte/ și o vor bea cu gânduri nespălate/ și te-or trânti atât cât ești pe spate/ râzând suflecați cu totul până la coate.” Gheorghe Vidican, Utopia nisipului, Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2003 Vasile Dan, Carte vie, Ed. Mirador, Timișoara, Arad, 2003 Alexandru Potcoavă, Iar Bianca stă-n Alex, Ed. Marineasa, Timișoara, 2003
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
direct, autentic trăită... Că între poem și realul absent (bărbatul iubit, devenit fantasmă, în Capricii periculoase - 1998) se creează mai curând o stare de tensiune a recuperării decât “o pierdere a apetenței pentru real” ori “un patos sinucigaș“, alimentat de “utopia... dizolvării complete a universului obiectual în acronia scripturalității, conversiunea deplină a femeii «reale» în semn” (Oct. Soviany), conform aceleiași “poetici textualizante”, o atestă toate poemele acestei cărți. Dimpotrivă, numita “dizolvare” în semn a “realului” e doar manifestarea unei soluții ficționale
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Nu se poate ocoli împrejurarea că mari personalități, ca Sadoveanu, Arghezi și Camil Petrescu au cedat sub apăsarea cumplită. Nu e deloc de prisos să adaug că unii artiști au salutat la început revoluția, au aderat sincer și naiv la utopia prefacerilor. După aceea s-au dezmeticit dar n-au mai putut scutura lanțurile, jocurile erau făcute. Mă voi întoarce mai tîrziu asupra acestui aspect și în privința lui G. Călinescu. Chiar hotărârea de a se conforma ultimatului și dovezile de atașament
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
care o avea, purtînd cu mine balastul unei nostalgii a ceva ce nu se putea împlini niciodată. Mărturiseam tot ce mă preocupa în imens de multe pagini scrise cu febrilitate juvenilă, în așteptarea unei întîmplări, care de fapt era o utopie. Caietul meu se îmbogățise cu timpul cu alte scenarii pe care imaginația mea le crea de data asta alimentată de o contribuție mai laborioasă dar tot atît de inutilă în ceea ce privește realizarea unui vis. Pe firmamentul bogat în apariții literare, tocmai
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
înlocui columba însămînțînd mările, pe umărul Mirelui odihnindu-și candoarea? profeții ignoranți fatalități închipuind în adunarea inocenților destrămată știu că-n fiecare lacrimă e cîte un înger revoltat? o, ochii Tăi lungi cît 100 de trenuri de noapte cît din utopiile mele vor duce viitorului ireversibil? milimetrice flaute, sănii fierbinți sub pielea Ta sună, transplant de insomnii, moarte, pe șenilele singurătății înaintăm euforici; brazii de sus - coriști înghețați sub miile de aripi sărutîndu-se-n cer în clipele mai scurte decît viața pomului
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
al cărui prestigiu cauționează potemkiniada totalitară. Pactul dintre putere și intelectualul umanist este ilustrat de această relație ce furnizează oficialității o cale de a-și asocia vocea cărturarului propriului discurs propagandistic. Dincolo de colectivizare și gulag, Gorki celebrează, poematic, nașterea unei utopii moderne, care nu datorează nimic atât de detestatului individualism burghez. Antifascismul și mai apoi lupta postbelică pentru pace, animată de aceeași omniprezentă obsesie a progresului, schimbă polaritatea proiectului politic, descifrând în tiranie apoteoza libertății. Democratismul comunist își face intrarea pe
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
prins perioada respectivă decît ca șoimi ai patriei, date și fapte cutremurătoare. Cei trei F, foamea, frigul și frica sînt prezenți în tot jurnalul, chiar și sau mai ales cînd diaristul avea o poziție privilegiată, dovedind că e o pură utopie încercarea prozatorului de a evada în estetic: el transcrie pagini din M. de Montaigne, de pildă numai pentru impresia de tablou dată de frecvența utilizării lui y în franceza veche sau e preocupat de puterea unei virgule, de sonorități grotești
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
patru volume: Vremuri de bejenie, Însemnările lui Neculai Manea, Oameni și locuri, Mormântul unui copil, depuse la editură de autor chiar în cursul acelui an. Sadoveanu e din ce în ce mai convins că poate să trăiască din literatură (azi ar fi o curată utopie), ca profesionist. Bucureștiul, cu viața de slujbaș, până la urmă, nu-i priește. Vrea să fie liber, livadar și prisăcar - moștenire paternă. Se retrage iarăși la Fălticeni, în sânul naturii și aproape de mănăstiri, adevăratul mediu generator al operei sale: Astfel am
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
la ca imn național e o problemă cu implicații mai largi, pe care nu încerc s-o dezbat aici, deși înclin spre răspunsul afirmativ. Dar să recurgem la alte versuri decît acelea ale lui Alecsandri ar fi, simultan, impietate și utopie. Și cum să facem, păcatele mele, o "adaptare scurtă"? Să amputăm compoziția lui Eduard Hübsch?! Presupunerea depășește puterea mea de înțelegere. 1) V. Alecsandri, Opere. X. Corespondență (1871-1881). Ediție îngrijită, traduceri, note și indici de Marta Anineanu. Editura Minerva, București
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
la facultate. Se numea ‘Despre iubire’. I-am admirat stilul oratoric, stăpânirea de sine, convingerea puternică în ceea ce spunea. Nu pot să spun că am fost de acord cu ideile domniei sale, dar nici împotriva. În mare mi s-au părut utopii, nici macar idealuri. Sigur că ar fi frumos că tinerii să prețuiască iubirea și să se sacrifice pentru țară, dar în condițiile actuale nu ar avea nici un rost. Cât despre repetarea ideilor în diverse materiale mi se pare normală. Dânsul crede
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
fi devorați de "amintiri mocnite", ce preschimbă gândurile în "mari remușcări" ș.a.m.d. În acest sens, "evazionismul" lui Mircea Ivănescu se dovedește, poate, cu adevăr "subversiv". Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor ficționale aferente). Un poem se intitulează chiar mopete și ficțiunile. Aflăm că "mopete citește atent despre figmenta heterocosmica - / adică despre ficțiuni imposibile în cadrul
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
jucate piese de O'Neill și Synge. Avea să constate, cu prisosință, că unele idei pe care le susținuse, în cadrul noii sale publicistici, erau profunde erori. Astfel, avea să se convingă că speranțele sale de a sluji valorile culturale erau utopii, așa cum utopie era speranța sa că afirmarea convingerilor sale de stânga, convingeri sincere, îi va facilita colaborarea sinceră și eficientă cu noii conducători. I se îngustează câmpul de acțiune, nu-și mai poate exercita enciclopedismul, polivalența din timpul asociației ,Criterion
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
de O'Neill și Synge. Avea să constate, cu prisosință, că unele idei pe care le susținuse, în cadrul noii sale publicistici, erau profunde erori. Astfel, avea să se convingă că speranțele sale de a sluji valorile culturale erau utopii, așa cum utopie era speranța sa că afirmarea convingerilor sale de stânga, convingeri sincere, îi va facilita colaborarea sinceră și eficientă cu noii conducători. I se îngustează câmpul de acțiune, nu-și mai poate exercita enciclopedismul, polivalența din timpul asociației ,Criterion". Teama de
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
undeva încotro pașii m-au dus de-atunci încoace, într-un loc plin de viitoruri ca un pește de apele mării. Atunci am uitat că viitorul nu ne merita; că adevărul putea fi pur și simplu, mi se părea o utopie, o regularitate a dorințelor care ar traversa pasiunea cu forța imposibilității sale pentru a-i înfrînge acesteia obsesia. Un cutremur în noapte a fost; acoperit de cenușa singurătăților lui Aureliano Buendía, am vrut să mă ridic în tării cu fecioarele
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
comunist intră în revizie. Somnul generalisimului în mausoleul din Piața Roșie nu va dura decît opt ani. înhumarea nocturnă a trupului îmbălsămat iscă premoniții sumbre: roata istoriei fusese smulsă din inerție și reîncepea să se miște încet, dar perceptibil. Prohodul utopiei comuniste se va sluji peste trei decenii. La scara timpilor lungi, e o nimica toată; ca învățătură de minte, un cîștig epocal. Unii exegeți au încercat să-i disculpe pe fondatorii doctrinei, care ar fi fost, pasămite, denaturată de urmași
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
unui public edificat. Termenul de garanție expirase de mult, iar produsul nu mai ispitea pe nimeni. Prin eșecul spectaculos al proiectului de a schimba lumea, marxismul semnase, fără drept de apel, propria sa condamnare la moarte. Englezii au definit cîndva utopia drept "paradisul proștilor". Utopia comunistă, experimentată de-a lungul unei jumătăți de secol, iar la ruși peste șapte decenii, a avut efecte benefice: creșterea indicelui de inteligență la sute de milioane de oameni. Fractura genetică a sistemului se cască între
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
de garanție expirase de mult, iar produsul nu mai ispitea pe nimeni. Prin eșecul spectaculos al proiectului de a schimba lumea, marxismul semnase, fără drept de apel, propria sa condamnare la moarte. Englezii au definit cîndva utopia drept "paradisul proștilor". Utopia comunistă, experimentată de-a lungul unei jumătăți de secol, iar la ruși peste șapte decenii, a avut efecte benefice: creșterea indicelui de inteligență la sute de milioane de oameni. Fractura genetică a sistemului se cască între două paronime: a profera
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
că militează pentru reducerea actualității lui Caragiale, lăsînd sarcina menținerii ei în seama altor forțe politice. Este evident că un succes al acțiunii concepute astfel ar fi însemnat anularea partidului însuși. Dar cum reducerea actualității lui Caragiale ține de sfera utopiei, riscul asumat era unul pur teoretic. Așa-zisa ,compromitere" a ideii de partid, imputată Partidului Liber-Schimbist, a însemnat de fapt o extindere a ei. După prăbușirea sistemului totalitar, partidele politice din Europa de Est au renăscut sub zodia romantismului, prin reeditarea formelor
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
cu momente de jubilație. O poziție apropiată au Blaga și Béezina și în problema raportului individualitate-colectivitate. Amândoi au început prin a fi acut individualiști. Izbăvit prin credință, Béezina își asumă și rolul de mesager al semenilor lui, alcătuind o grandioasă utopie etico-religioasă și socială. Mesajul ultim al poetului e alcătuit din extaz, voință, entuziasm, candoare și iubire, dar nu iubire în sens erotic, ci în sens umanitar, atotcuprinzător. "Străin necunoscut, la rîndu-mi, în pragul fraților, o clipă mi-am odihnit spre
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
mai târziu. Yankeii sunt cei care vor să ia în stăpânire și "acest nou continent al văzduhurilor" și "să împlânte pe cel mai înalt pisc steagul înstelat al Statelor-Unite ale Americii". Iar la acest proiect - și aici e poate singura utopie a lui Jules Verne - contribuie mai toate statele lumii, într-o unire a sacrificiilor bănești pe altarul progresului. În capitolul al XII-lea este dată o listă a principalelor 22 de Bănci din lume, numite în genere după proprietarii lor
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
Gheorghe Ceaușescu Istoricul francez Jaques Bainville citează următoarea definiție pe care un poet spaniol, Magi Morero i Galicia, o dă utopiei: "Tot ce n-a avut loc în istoria poporului roman". De aceea Bainville consideră că o bună cunoaștere a istoriei romane este de mare folos oamenilor politici. Cetatea eternă a experimentat toate formele constituționale pe care le cunoaștem și oferă
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
și chiar față de freneticele reconsiderări publicistice din anii '90. Lucrurile se așează în istoria literară, valorile se cern mai bine, iar paradigma selectării și impunerii lor se conturează, pentru un observator atent, cu suficientă pregnanță. Teoriile fără acoperire, ca și utopiile cu "farmecul neîntinat de verificarea în practică", lasă loc acelora deduse din fenomenul literar; compartimentările, categoriile estetice, termenii se justifică prin adecvarea lor la materia de studiu. Bogdan Crețu are o foarte bună priză asupra operelor comentate (în sumarul volumului
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]