318 matches
-
lângă epitaf, un giulgiu brodat cu imaginea lui Hristos pregătit pentru a fi pus în mormânt, care a fost așezat pe un catafalc în centrul bisericii. După Deschidere și psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (este repetat cel de la Utrenia din noaptea de dinainte) ca o meditație la sensul morții lui Hristos și a coborârii Sale la iad. În timpul ultimei strofe a canonului, preotul și diaconul duc epitaful înapoi în Altar și îl așază pe Masa Altarului, unde va rămâne
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
o litanie scurtă iar preotul face Încheierea. Toate luminile din biserică sunt stinse, iar toți credincioșii așteaptă în liniște și întuneric sosirea miezului nopții, când este prăznuită Învierea Domnului. Tradiția bizantină este similară. Epitaful este deja dus în Altar în timpul Utreniei din Sâmbăta Mare, astfel încât slujba este cântată fără deplasarea trupului lui Hristos din mormânt. În practica zilelor noastre, litania și încheierea sunt înlocuite de apolytikion? al Învierii, cântat pe glasul al II-lea, " Când Te-ai coborât la moarte".
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
nu arde în timpul tainei, ci se recuperează, pentru a fi întrebuințat în hrana bolnavului. Teoretic ritul bizantin grecesc ar trebui să fie cel standard, dar se pare că și acela a cunoscut câteva evoluțiuni. Prima este de ordin imnic. La utrenie, evanghelia învierii se citește doar înainte de cântarea IX. De asemenea, în ziua de astăzi mineiurile grecești au tropare proprii pentru aproape fiecare sfânt. De asemenea sfinții occidentali au fost reabilitați, încât mineiul grecesc este destul de universal. În cadrul euharistiei, grecii au
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
sărbători - Adormirea Maicii Domnului, Sfinții Petru și Pavel, alte sărbători mariale - slavii n-au tradus oficiul grec, ci au compus oficii noi, chiar cu citiri noi. O altă trăsătură slavă e adaosul psalmilor aleși și a pripelelor corespunzătoare, pentru polieleul utreniei sărbătorilor. Slavii sunt destul de conservatori cu privire la ecteniile din cadrul slujbelor. Nimic nu poate fi omis. Totuși au disociat rugăciunile liturgice de ecfonisele (exlamațiunile, doxologiile) lor. Astfel rugăciunile la slavi nu se găsesc la capetele ecteniilor, ci suprapuse cu imnele corului, pe
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
cu cel al Joii celei verzi. În triod, melkiții n-au primit serbarea sfântului Grigore Palamas, ci au instituit o altă sărbătoare pe duminica a doua din păresimi: duminica sfintelor moaște. Triodul are oficiu propriu pentru sfintele moaște, iar la utrenie se face procesiune cu moaștele. Această serbare cade bine în a doua duminică a păresimilor, câtă vreme prima duminică e a icoanelor, iar a treia e a crucii. De asemenea, duminica crucii e deosebit de festivă, iar în această duminică se
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
duminica crucii e deosebit de festivă, iar în această duminică se sfințesc flori, ce se împart creștinilor. De aceea, pentru melkiți "duminica florilor" se referă la aceasta a treia duminică din post, și nu la intrarea în Ierusalim. Pentru Vinerea Mare la utrenie, melkiții au instituit scoaterea crucii, în timpul cântării antifoanelor. Acest obicei a fost importat și în Ardeal, în cadrul slujbei Prohodului Domnului, iar din Ardeal în toată România. La baza acestor reforme au stat diferiți patriarhi melkiți, precum și preacuviosul Nicolae Sayegh, protoegumen
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
acestea există în Ardeal, la sfârșitul liturghiei. Ce e drept, liturghia cu vecernie, ce ar trebui săvârșită în seara Joii Mari, precum și liturghia cu vecernie din noaptea de Paști au căzut în uitare, dar aceasta datorită tridentinizării și slavizării. La utrenia Vinerii Mari, în timpul antifonului al 15-lea, se face scoaterea și împlântarea Sfintei Cruci. Acest obicei se află și la melkiți și a fost introdus și la Constantinopol în 1824. Dar se pare că s-ar fi răspândit mai întâi
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
propriu-zis prevede ca epitaful să fie pus pe masa altarului în vinerea mare seara, la vecernie, apoi, la laudele de sâmbătă dimineața, să se facă o procesiune în jurul bisericii cu epitaful, iar apoi să fie așezat în mijlocul bisericii, până înainte de utrenia învierii. Tradițiunea ardeleană a reținut un maximum din aceste datini, adaptându-le vechiurilor obiceiuri galice. Astfel epitaful este expus de la sfârșitul liturghiei joii celei mari, și nu în mijlocul bisericii, ci la o parte, încât formează un "reposorium" occidental. Pe acest
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
sau negre. Încă o specificitate: în joia mare, după liturghie, preotul nu consumă ce rămâne în potir și nu spală potirul. Potirul rămâne în fața chivotului, iar în Vinerea Mare vor fi cuminecați bolnavii cu ceea ce ar fi rămas din joia mare. Utrenia sâmbetei mari se cântă în fața mesei "reposorium". Înainte de utrenia Învierii, se descoperă icoanele și crucile, și se sting toate luminile. Poporul așteaptă în curtea bisericii, în întuneric, cu lumânări stinse în mână. Acolo, afară, se află gătită o masă albă
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
liturghie, preotul nu consumă ce rămâne în potir și nu spală potirul. Potirul rămâne în fața chivotului, iar în Vinerea Mare vor fi cuminecați bolnavii cu ceea ce ar fi rămas din joia mare. Utrenia sâmbetei mari se cântă în fața mesei "reposorium". Înainte de utrenia Învierii, se descoperă icoanele și crucile, și se sting toate luminile. Poporul așteaptă în curtea bisericii, în întuneric, cu lumânări stinse în mână. Acolo, afară, se află gătită o masă albă, cu evangheliarul deasupra, și cu o cruce solidă. Preotul
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Poloniei, a refondat efectiv orașul acordându-i privilegii extinse, asemănătoare celor de care se bucură orașul german Magdeburg. Arhivele orașului păstrează documentul. (O notă importantă: În 1260, în timpul invaziei tătare, o comunitate de călugări dominicani din Sandomierza la rugăciunile de Utrenie un novice, citind Martirologul pentru a doua zi a greșit, spunând: "cei 49 de martiri ai Sandomierzului". Călugării și-au dat seama că au fost avertizați de moartea lor și au petrecut restul nopții și toată ziua următoare pregătindu-se
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
transportarea balastului, drumuri forestiere, drumuri comunale. A fost deschis un magazin și se pleacă cu mașinile prin piețe și oboare pentru vânzarea mărfurilor. În mănăstire se celebrează zilnic cele trei slujbe ale acatistului (două dimineața și unul seara), vecernia și utrenia. Lunea, miercurea și vinerea se mănâncă odată pe zi, iar în celelalte zile de două ori pe zi. Nu se consumă niciodată carne, în afară de cea de pește. Călugării mănăstirii muncesc în gospodărie, la bucătărie, în grajd și în construcții. În
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
ducele de Nevers și de Henri d'Angouleme, cunoscuți pentru intransigența lor. Este dificil astăzi să se stabilească o cronologie exactă a evenimentelor. Se pare că semnalul a fost dat de clopotele bisericii Saint-Germain l'Auxerrois din apropierea Luvrului ce anunțau utrenia. Hughenoții ce se aflau în interiorul Luvrului sunt evacuați din palat și uciși în stradă. Trupurile lor adunate în fața palatului, sunt dezbrăcate, târâte pe străzile orașului și apoi aruncate în apele Senei. Un grup condus de ducele de Guise merge la
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
pentru a aduce Lumina Sfântă la toate parohiile din țară. În anul 2009 în Țara Sfântă a fost Episcopul Petru . De când se află la catedra Mănăstirii Hâncu, Episcopul Petru oficiază în fiecare sâmbătă, duminică și la toate sărbătorile ortodoxe Vecernia, Utrenia și Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în bisericile din Complexul monahal al Mănăstirii. De asemenea, Prea Sfinția Sa săvârșește în fiecare zi de miercuri Acatistul Adormirii Maicii Domnului, iar în zilele de vineri Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva . De-a lungul timpului, Prea Sfințitul
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
toate veșmintele - stihar, patrafir, brâu, mânecuțe și felon - tămâiază presbiteriul, icoanele și poporul, până în nartex și până la ușa locașului de cult. Tămâind rostește psalmul 51. Duminica, la greci și în Ardeal, această tămâiere se face în timpul doxologiei mari de la sfârșitul utreniei, căci în aceste părți utrenia precede liturghia. Se întoarce la locul unde prezidează. După obiceiurile vechi, acest loc ar trebui să fie la intrarea în naos, un jilț (strană) cu spatele la nartex și cu fața spre altar. După rubricile medievale, preotul
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
mânecuțe și felon - tămâiază presbiteriul, icoanele și poporul, până în nartex și până la ușa locașului de cult. Tămâind rostește psalmul 51. Duminica, la greci și în Ardeal, această tămâiere se face în timpul doxologiei mari de la sfârșitul utreniei, căci în aceste părți utrenia precede liturghia. Se întoarce la locul unde prezidează. După obiceiurile vechi, acest loc ar trebui să fie la intrarea în naos, un jilț (strană) cu spatele la nartex și cu fața spre altar. După rubricile medievale, preotul prezidează tocmai din fața altarului, ca
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
plagal), și se întrebuințează în numeroase locuri din slujbele din săptămâna luminată, precum și în restul perioadei penticostarului, până la sărbătoarea Înălțării. Troparul este cântat pentru prima dată la Slujba de Înviere după sfârșitul procesiunii din jurul bisericii care are loc la începutul utreniei. Când toată lumea se află în fața ușilor închise ale bisericii, clerul și credincioșii încep să cânte troparul, acesta fiind folosit ca un refren la o selecție de versete din Psalmii 67 și 117 (conform numerelor din Septuaginta; în versiunea autorizată de
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea. (Ps. 117:24) La slujbele nocturne, troparul este cântat după fiecare odă a canonului, la sfârșitul Stihirilor Paștilor, de trei ori la sfârșitul Utreniei și la începutul și sfârșitul Orelor pascale. El este cântat din nou împreună cu aceeași selecție de versete psalmice la începutul Sfintei Liturghii, la Vohodul Mic, în timpul și după împărtășanie și la sfârșitul liturghiei. El este apoi cântat din nou împreună cu
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
general, și al Bisericii de Răsărit în special. La greci, ceea ce românește numim «tropar», se numește «apolytikion» («final»), câtă vreme τροπαριον se folosește pentru orice strofă. Troparul bizantin corespunde antifoanelor mari din riturile occidentale, ce se cântă la vecernie și utrenie înainte și după Cântarea Mariei și respectiv Cântarea lui Zaharia. Troparul sfântului mare mucenic Gheorghe (care se cântă cu ocazia sărbătorii sfântului Gheorghe - 23 aprilie -, precum și în bisericile închinate acestui sfânt): "Ca un apărător al celor robiți și celor săraci
Tropar () [Corola-website/Science/302995_a_304324]
-
și explică conținutul citirilor acea zi sau uneori ale sărbătorii respective sau poate fi despre Sfântul zilei. Unele predici au devenit parte din Sfânta Tradiție a Bisericii așa cum sunt "Omiliile Pascale" ale Sfântului Ioan Gură de Aur, citite la sfârșitul Utreniei de Sfintele Paști.
Predică () [Corola-website/Science/303709_a_305038]
-
o scrisoare trimisă de Eduard al IV-lea, acesta stabilea condițiile precise pentru creșterea fiului său și pentru gestionarea gospodăriei sale. Prințul trebuia să "se trezească în fiecare dimineață la o oră convenabilă, în funcție de vârstă lui". Ziua lui începea cu utrenia și apoi cu slujba, pe care trebuie să o primească mereu. După micul dejun, activitatea de educare a prințului avea să înceapă cu o învățare virtoasă. Cină se servea de la ora 10 și prințului trebuie să citească povești "cu nobili
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
în Muzeul Mănăstirii. Mănăstirea Tismana a fost transformată în "chinovie de maici" în anul 1949, care duc viață de obște, împletind munca cu rugăciunea. Slujbele se săvârșesc după tipicul tradițional. Sfânta Liturghie în fiecare zi, Vecernia seara și Miezonoptica și Utrenia la miezul nopții; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahal. În prezent, Mănăstirea are 60 de viețuitoare, dintre care cinci stau în schiturile mănăstirii, stareță de peste 40 de ani este Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
revoluției de la Islaz, activitatea sa editorial-tipografică este mult mai redusă, reușind să dea la lumină doar patru cărți, dintre care două laice, una cu caracter religios, "Cântece de stea", ediția a IV-a și "Privighierul", care cuprinde cântările Vecerniei și Utreniei. În paralel cu munca didactică, o va desfășura și pe aceea de cântăreț la biserica Kretzulescu, unde reușise să formeze un cor de tineri, plătiți cu câte 20 de lei pe lună. Activitatea sa didactică a încetat în perioada 1848-1849
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
www.resursecrestine.ro http://www.poezie-crestina.trei.ro http://www.hiperboreea.com http://www.poeziit2i.ro http://www.comori nemuritoare.ro http://www.poesis.wordpress.com Volume în pregătire: -Joc tainic, -Miresme albe (hai-ku), -De mână cu Orfeu, -Gânduri de utrenie (proza http://www.universul-cartilor.com. Colaborări în presa literară: - la revistele: Luceafărul, Poesis, Contrapunct, Viața Românească, Sfârșit de mileniu (actual Milenium), Convorbiri literare . -la radio: emisiunea Poezie românească Colaborări on line: Colaborează la Publicațiile ARP, INTERMUNDUS media on line: Revista
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
familii înscrise și un număr de 22 de copii la care li se predă religie la școală. Parohia funcționează foarte bine din anul 2002 odată cu venirea unui preot tânăr care își dă toată silința pentru credincioși prin Sfânta Liturghie și Utrenie de duminici și sărbători, cu adorații la Sfântul Anton în fiecare marți din luna octombrie și până primavara. Biserica a fost reparată și anume schimbat acoperișul pentru că risca ca în orice moment să cadă, mai ales că ploua în sfânta
Biserica de lemn din Grindeni () [Corola-website/Science/317147_a_318476]