47,287 matches
-
special cele care privesc consoanele duble). Termenul pizza are în română un statut special: absent din prima ediție a DEX-ului (1975), introdus de suplimentul la DEX (1988) și preluat de a doua ediție (1996), cuvîntul are o frecvență în uz indiscutabilă, chiar în contexte tipic "internaționalizate" (enumerări de tipul: "hamburger, pizza, fast-food"). Incomplet adaptat din punct de vedere morfologic și grafic, cuvîntul e folosit curent cu ortografia de origine, cu finala în -a neadaptată analogic; ca și în cazul lui
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
Miquel al tău? - Nu. Te cheamă Miquel după fratele tău Miquel: așa a vrut mamă-ta. Dar pe fratele tău, da, pe el l-a chemat Miquel după Miquel. - Unchiul și-a șters o lacrimă cu batista mototolită. - Am făcut uz de dreptul de naș ca să-mi rămână pentru totdeauna o amintire a iubirii mele. Dar ai tăi nu știau. - Nu mai erați împreună când m-am născut? - Murise, Miquel. De mulți ani. L-au omorât. - Ce? - Și-apoi, după o
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
alcătuit decât el, Mârzea. , Este exact opusul meu", exclamă la un moment dat, ca o concluzie provizorie asupra unui caz devenit obsesie. Curiozității amuzate de la început îi ia locul înverșunarea diavolească de mai târziu a unui Mârzea dispus să facă uz de orice armă pentru a-și răpune vânatul. Pentru că, iarăși și iarăși, despre vânător și vânat este vorba, o relație și o temă care nu pot lipsi cu nici un chip din romanele lui Breban. I se întind capcane bietului Bizoniu
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
scriitoricești de mare clasă. Și de fapt chiar asta se întîmplă în Obolul visului, o desfășurare de tehnică narativă ce nu se poate plia pe profilul psihologic al personajelor. E o discrepanță vădită între finețea stilului de care se face uz și insignifianța înmărmuritoare a personajelor despre care se vorbește. E ca și cum ai încerca să descrii mersul unui melc făcînd uz de termeni ce amintesc de cavalcada unei cavalerii. Sau e ca atunci cînd ai vrea să descrii spargerea unui geam
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
nu se poate plia pe profilul psihologic al personajelor. E o discrepanță vădită între finețea stilului de care se face uz și insignifianța înmărmuritoare a personajelor despre care se vorbește. E ca și cum ai încerca să descrii mersul unui melc făcînd uz de termeni ce amintesc de cavalcada unei cavalerii. Sau e ca atunci cînd ai vrea să descrii spargerea unui geam cu ajutorul unei linii melodice. În fine, lipsa unei virtuți de construcție romanescă face ca Obolul visului să poată fi citit
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
străduiam să fim văzuți și auziți în exercițiul privilegiului nostru. Dar nu era numai asta. Nu eram doar niște derbedei de bani gata. Eram altfel, și ne celebram prietenia și singularitatea în acele chefuri gălăgioase de un gust ordinar. Făceam uz de un discernământ superior cu privire la viață și la savorile ei, ceea ce ne unea era tocmai certitudinea că foamea noastră aduna laolaltă toate apetiturile care într-o zi aveau să ne aștearnă lumea la picioare. Eram atât de lacomi la început
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
anii '90, dar să vorbim și cât mai apăsat cu putință, căci coincidența în eroare ne îndreptățește, despre tradiția raptului editorial în cultura noastră, tradiție, vai, de atâtea ori dovedită și incriminată de domnul Pienescu. Și să mai vorbim despre uzurile și abuzurile textologice nepedepsite de Codul Penal, chiar dacă cei în culpă, aflați la strâmtoare, vor riposta, invocând dictonul din dreptul roman: nulla poena sine lege. 1) în Literatorul (1890), după care suntem asigurați (de fapt, înșelați) că s-a făcut
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
strica un pic de ștaif. Nu ne-ar prinde rău o scurtă epidemie de politețe". Chiar dacă unii, mai cîrcotași, își amintesc că forma, vai, nu totdeauna creează fondul... Orișicît, despre asemenea articole (și încă, despre altele, ca micul bestiariu de uz intern cu care începe ,capitolul" Ce țară-i asta? sau daraverile din Români în Japonia, de găsit în ,secțiunea" înăuntrul trebilor de-afară) poți să spui liniștit, ca Șt. O. Iosif & D. Anghel, Cu orice trop/ Garafa se deșartă/ Și
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
grupul în care se aflau părinții ei a fost dus în lagăr? Iar o tranziție brutală, de la negru la negru. Adică către un film neo-noir, tot o reușită a fraților Coen, intitulată Omul care nu era acolo și re-intitulată pentru uzul telespectatorilor români Confesiunea unui anonim. Cu Billy Bob Thornton într-un rol de bărbier neimportant și absent, pe lângă care viața trece fără a se intersecta vreodată, care te face să înțelegi cum de, în ciuda tuturor experimentalismelor, performanța unui actor poate
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
opacizează structura, mizînd însă pe recunoașterea aluziei: ,Concurenții Big Brother, încremeniți în proiecte" (EZ 3437, 2003, 16). În aceste condiții, pe fundalul preocupării naționale obsesive pentru capacitățile intelectuale, nu e de mirare că s-a răspîndit destul de repede, intrînd în uzul curent, sigla IQ (din engl. Intelligence Quotient, ,coeficient de inteligență", numele unui bine cunoscut test de inteligență și al evaluărilor indivizilor pe baza sa). Noua ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) o include în lista sa de
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
care m-am născut și revin în fiecare vacanță. Și, mult mai departe, Republica Socialistă România, al cărei șoim al patriei și pionier am fost." (pp. 330-331). Și imaginea clopotului de sticlă e recurentă, ea semnalizând metaforic un univers de uz propriu, un refugiu în mijlocul și în pofida unei lumi bolnave. Chiar așa se intitulează confesiunea memorialistică a lui Paul Cernat: Supraviețuirea sub un clopot de sticlă, și ea derulează numeroase momente și strategii ale dezangajării, neimplicării, retragerii discrete din Sistemul pervaziv
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
situații de muncă etc. Atît teoriile generale, cît și experiența curentă par să ne indice că diminutivarea non-ironică, cooperativă, a termenilor tehnici e un fenomen mai frecvent în limbajul femeilor; observația ar trebui însă dovedită prin cercetări statistice. Oricum, acest uz al diminutivelor - politicos și cooperant - e specific conversației, interacțiunii orale. În scris atestările sale sînt extrem de reduse; chiar în scrisul cu puternice trăsături de oralitate - forumurile de pe Internet - cuvîntul facturică apare aproape numai în formulări glumețe, (auto)ironice sau depreciative
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
latine: mass provine indirect din latină, prin intermediul francezei, în vreme ce media este chiar un latinism cult. Pronunțarea specific engleză este transpusă, adaptată în grade diferite, deoarece cuvîntul e destul de transparent și permite o lectură potrivit normelor românești ale corespondeței scriere-pronunțare. În uzul românesc actual circulă două variante de pronunțare: șmas'mediaț și (mai apropiat de engleză) șmas'midiaț. Prima formă - cea mai răspîndită, confirmînd asimilarea fonetică a cuvîntului - a fost validată de ediția din 1982 a DOOM și este confirmată de ultima
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
a se vedea și neutrele plurale varia, miscellanea etc.). Desigur că mass-media este un latinism intrat în română prin engleză, dar engleza însăși conservă tradiția cultă. În The Concise Oxford Dictionary, 1999, cuvîntul media este însoțit de o notă de uz, în care se reamintesc recomandările docte, de folosire a sa ca plural, dar se precizează și că uzul a impus considerarea ca singular colectiv. În engleză, singura dificultate este acordul în număr cu forma verbală predicativă. Marea problemă a adaptării
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
prin engleză, dar engleza însăși conservă tradiția cultă. În The Concise Oxford Dictionary, 1999, cuvîntul media este însoțit de o notă de uz, în care se reamintesc recomandările docte, de folosire a sa ca plural, dar se precizează și că uzul a impus considerarea ca singular colectiv. În engleză, singura dificultate este acordul în număr cu forma verbală predicativă. Marea problemă a adaptării împrumuturilor în română e însă flexiunea și articularea cu articolul hotărât postpus: mass-media nu poate primi - din lipsa
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
cult: ,mass-media-le"?!, ,mass-media-lor"?!. Așadar, chiar dacă era considerată din punct de vedere etimologic un neutru plural, forma mass-media nu putea fi folosită cu ușurință în discurs, lipsind în multe situații posibilitatea de integrare sintactică: opiniile ....; conform... În același timp, dispariția din uz a cuvîntului este exclusă: acesta are avantajul formei scurte - față de parafraza mijloace de comunicare în masă -, nefiind de fapt concurat de nici un alt termen cu sens atît de general. În fine, cuvîntul creează și dificultăți semantice: transparența sa e doar
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
romanul lui Ioan T. Morar oferă prilejul unor meditații asupra raporturilor existente între viața trăită și viața povestită, realitate și ficțiune, materie brută și transfigurare artistică. În fond, ceea ce fac actorii improvizați la Lindenfeld nu este decît un performance pentru uzul unui singur spectator (e drept, milionar în dolari), o minciună artistică în a cărei logică intră toți participanții la acest joc cu sufletul turistului german. Ioan T. Morar, are calități certe de prozator. Ludic și grav, amuzant și tragic, el
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
stricare a limbii" de către unii; dacă aleg forma ,două septembrie", aceasta va suna ciudat - în cel mai bun caz prețios și arhaizant - celei mai mari părți din public. Noua ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) decide în favoarea uzului, considerînd admisibile formele de masculin: ,se acceptă și formele de masculin în indicarea datei: doi / doisprezece / douăzeci și doi mai" (p. XCII). Preferința clară a vorbitorilor pentru forma de masculin este de fapt justificată din punct de vedere lingvistic. Formele
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
un fel de ,nume": pagina doi, cifra doisprezece. Tendința românei actuale este de altfel de a înmulți acest tip de construcții, care substituie mai greoaiele determinări prin numeral cardinal: mai telegrafic, etajul doi apare mai frecvent decît etajul al doilea. Uzul lingvistic se orientează în acest caz spre o simplificare a flexiunii și spre o regularizare a sistemului: se răspîndește forma unică, invariabilă după gen. Ar fi totuși o greșeală să credem că asemenea extinderi sînt automate și radicale: nimeni nu
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
exprimare a datei: ,în două, în trei, în douăzeci și patru April", ,April în două, în trei, în douăzeci și patru" (p. 96). În schimb, tot într-un curs de limba română, un lingvist străin ca Alf Lombard, observînd din afară și cu obiectivitate uzul, indica ambele forme, cu preferință pentru masculin: doi / două februarie (La langue roumaine. Une présentation, 1974; ap. Mioara Avram, Probleme ale exprimării corecte, 1987, p. 27). Și totuși, chiar mai tîrziu, Al. Graur, în Dicționar al greșelilor de limbă (1982
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
alteia e vorba în mare măsură de obișnuință. La originea folosirii formei de feminin stă probabil acordul cu substantivul zi, în structuri în care numeralul era folosit adjectival. Multe exemple din limba veche ilustrează o construcție între timp ieșită din uz, dar pe vremuri foarte răspîndită: ,Întunecasă lumea în anul 7208 septemvrie în doaosprădzeci dzile, întru o dzi marți" (Neculce); ,Anul 1876, martie 9 zili" (însemnare astronomică); ,la leat 1821, în 18 zile ale lui ghenar" (Zilot Românul, Jalnica cântare...). S-
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
au petrecut lucrurile cu structura de exprimare a orei, ,la douăsprezece ceasuri", devenită ,ora 12". Formele de masculin de tip douăzeci și unu reprezintă probabil o primă treaptă, acceptată mai de mult de norma cultă, spre folosirea invariabilă a numeralului. Cu argumentul uzului și cu permisiunea DOOM-ului, cred că putem prefera ,Doi Mai" și ,doisprezece iulie" perechii ,Două mai" și ,douăsprezece iulie".
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
știe acum că există o ,gramatică a oralității", ale cărei trăsături sînt diferite de cele ale gramaticii limbii scrise și nu pot fi considerate (cum s-a făcut multă vreme) pur și simplu greșeli, devieri față de o normă unică. Dacă uzul oral ar fi descris în felul în care sînt redactate gramaticile clasice, s-ar înregistra omisuni stabile (ar lipsi de pildă infinitivul perfect sau relativele cu pronume în dativ și mai ales în genitiv: ,omul a cărui pălărie..."), dar ar
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
culturilor constituite, care fac diferența fundamentală între popular și cult. Sînt impuse unele reguli convenționale, stabilite de o comunitate înzestrată cu autoritate în domeniu (academie, societate a lingviștilor sau a filologilor etc.), care face o selecție între variațiile existente în uz, în funcție de foarte multe criterii, dintre care cele mai importante sînt criteriul tradiției și al etimologiei, cel al frecvenței în uz și cel al compatibilității cu structurile limbii. Astfel, o formă e preferată alteia pentru că e mai apropiată de cea de
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
cu autoritate în domeniu (academie, societate a lingviștilor sau a filologilor etc.), care face o selecție între variațiile existente în uz, în funcție de foarte multe criterii, dintre care cele mai importante sînt criteriul tradiției și al etimologiei, cel al frecvenței în uz și cel al compatibilității cu structurile limbii. Astfel, o formă e preferată alteia pentru că e mai apropiată de cea de origine sau în orice caz de cea păstrată prin tradiție, sau pentru că e folosită de majoritatea vorbitorilor, sau pentru că e
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]