554 matches
-
dintr-o mare Scăldată de soare...” „Nu e nimeni ca noi!!!” Și apoi: „Când te iau în brațe ... Citește mai mult În tot ce esteE și povesteDe neuitat.Începe cuA fost odat’...„În ochii tăiVăd foc de artificiiUn cer de vâlvătăi”...„Iar eu în ochii tăi,Lanțuri de munțiIeșind dintr-o mareScăldată de soare...”„ Nu e nimeni ca noi!!!”Și apoi:„Când te iau în brațe... XXVI. AUTOPORTRET, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1054 din 19 noiembrie 2013. Nu
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
Eu cu tristețea nu prea mă înțeleg E prea lungă durata ei! Intinsul acesteia face din viață un întreg Iar stropul bucuriei o contemplare de femei. E în fiecare viață o statuie germinând în ea, O purtăm în noi ca vâlvătaia din sânge, Pe-ntunecate o distingem,uneori,ca stea S-au ca ochiul ce râde,sau ca cel care plânge. Trăim în dimensiunea din care poți să scazi Ideea trecută prin absurdul ne filtrat Sau pe cea a ipoteticului azi
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
tic-tac-ul care mă avertiza că urmează un drum interzis. Eu știam! Poate și el? Îmi doream ca pașii noștri, docili, să urmeze aceeași cale, să asculte, când și când, glasul temător al inimii. Iubirea creștea în fiecare zi ca o vâlvătaie întețită de vânt, ca o avalanșă... O ardere ce mi-am dorit-o! Am așteptat-o! Poate și el... L-am crezut când mi-a spus că iubește, la fel... Cum să refuzi zborul, clipa mult visată? Dar n-a
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
urechi lungi, corpul păros prelungit cu o coadă stufoasă, picioare terminate cu copite iar brațele cu labe ca de urs. - Intră, surato, pițigăie baba. Nu te teme de viitorul tău colaborator! Marița rămase ca o stană de piatră pe care vâlvătăile din vatră aruncau lumini și umbre. - Ia loc pe scăunel lângă domnul dracul, ce rămăseși ca o mumie!? Mai mult de spaimă femeia se așeză încet nedezlipindu-și privirea de la necurat. - Ce te holbezi la el? Să nu te îndrăgostești, că
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Instantaneu câinii schelălăiră, iar animalele mugiră a groază. - Pătrule! Pătrule, trezește-te! - zise în șoaptă. - Dormi, că acum se face ziuă. - Trezește-te! În curte s-a aprins un foc. - Poftim? - sări bărbatul în mijlocul camerei și prin geam văzu o vâlvătaie care se mișca, iar în urechi îi răsună o zarvă mare. - Baba a pus foc... Sau o fi diavolii săi! - se sperie femeia. Bărbatul deschise ușa și ieși în prispă. Câteva secunde rămase buimăcit de ceea ce văzu. Elena încremeni în spatele
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
dispăru prin acoperiș în timp ce scăunelul de lemn se aprinse din senin și flacăra inundă camera de lumină. - Ptiu, drace, că mare pagubă îmi făcuși! - exclamă înciudată baba. Prinse din instinct căldarea ce o avea lângă vatră și aruncă apa peste vâlvătaie. Dar mare îi fu mirarea când flacăra se înălță până-n tavan și scaunul se făcu scrum. - Să-mi aduci jilț de aur în locul ăstuia de lemn! În cele din urmă, după ce mai bolborosi câteva cuvinte, trânti ușa, trase zăvorul și
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
frenetic scris în visele dintâi să cioplim în zborul minții ridurile din călcâi s-aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o mână șters să pășim în universuri ca făclia în pustiu ca un strigăt de izbandă pentru sufletul târziu Referință Bibliografică: fluturi-flori / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FLUTURI-FLORI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375904_a_377233]
-
frenetic scris în visele dintâi să cioplim în zborul minții ridurile din călcâi s-aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fior să ne ridicăm din negru cu lumini care nu dor vino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un vers să ne potolim în jocul unui mit de-o mână șters să pășim în universuri ca făclia în pustiu ca un strigăt de izbandă pentru sufletul târziu ... Citește mai mult hai în brațele fierbânde într-o noapte
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
-nflorească-n anotimphai în murmurul frenetic scris în visele dintâisă cioplim în zborul minții ridurile din călcâis-aruncăm un văl de alge peste-un tremur din fiorsă ne ridicăm din negru cu lumini care nu dorvino tu și curgi prin mine vâlvătaie dintr-un verssă ne potolim în jocul unui mit de-o mână șterssă pășim în universuri ca făclia în pustiuca un strigăt de izbandă pentru sufletul târziu... XXV. CASA CU AMINTIRI, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1499 din
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
sub tălpi și pe unde va fi treaptă care face diferența între-nvinși și-nvingători? Viața, dans cu paparude și cu clovni ascunși sub măști, n-ai lăsat pe nimeni singur în această clocotire. Viața, dans nebun, sălbatic, curcubeu învolburat, vâlvătaie și iubire... Viața, ce ne-ai mai dansat! DANCE It is not by chance that we dance on life’s stage. The language of dance carves the blood of our hope with an unseen chisel. Small or giant steps scratched
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
ne cunune/Însingurările din rugăciune/ Iubito, ce-amiroși a primăvară,/ Noi suntem condamnați să fim o țară!”. -dar, în poemul „Ultimul vis al ultimului cneaz”, arderea „sfântă și clară”(cum ar zice Eminescu), a lumânării credinței poetului se transformă în vâlvătaie de revoltă împotriva „satrapului”, „cneaz pe pușlamale/(Miniștri, preoți, jurnaliști-cobai). Flacăra sarcasmului îl pârjolește pe satrap ca-n iad: „Rușinea de-a fi comunist nu-l prinde,/ Râde prin somn, despot analfabet” și-l arde până la rărunchi, stigmatizându-l: „Mai
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
oamenii sunt, de ce mai multe ori, nepregătiți și neputincioși (chiar dacă tot ei le declanșează, într-un fel sau altul!)... Nu împlinisem opt ani când Rucărul și rucărenii au resimțit din plin - la tot atâția ani după al doilea război mondial - vâlvătaia scăpată de sub control și la dimensiune apocaliptică a prăpădului incandescent, care a cuprins satul pe 25 martie 1953. Locuitorii mai vârstnici asemuiau prăpădul cu întâmplarea petrecută în urmă cu 40 de an, când pârjolul devastator al invaziei inamice germano-aulice din
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
era motivul incendiului perceput de noi ca fiind „forma concretă a apocalipsei” care ar fi cuprins așezământul - când în realitate focul potopise cu foc violent acareturile din imediata lui vecinătate, aflate pe terenul ocupat de garnizoana militară (!?), acestea fuseseră epicentrul vâlvătăilor pe care le-am descris mai sus și care depășise cu mult în înălțime cele trei turnuri. Mama venea tot într-o fugă să afle care este motivul frământării care răzbătea peste tot, cu inima cât un purice care și-
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
lacrimi dulci”. La Gheorghe A. Stroia înțelegerea se retrage în superioritatea sa întemeiată ontologic pentru că universal real din jur cunoscut nu în particularitatea sa, ci în generalitatea sa e impalpabil, intangibil, invizibil: „ardeau în pete mari, vineții,/ iarba, transformată/ în vâlvătăi purpurii” (Bălțile, pline de pești odinioară...) Tema bălților o întâlnim la Ioan Flora, dar și la Arthur Rimbaud, unde intră în imaginea abstractă a poetului frisonat de mediul înconjurător, din convingerea că mântuirea îi va veni din sine însuși. Tema
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
Acasa > Poeme > Devotament > TU, IUBIRE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1540 din 20 martie 2015 Toate Articolele Autorului TU de Leonte Petre Tu, iubirea mea venită din a lumii începuturi, Ești luceafăr ce aprinde noaptea mea în vâlvătăi, Iarnă ești, cu ger și sănii, vară ești, cu roi de fluturi, Un ocean adânc și tainic se ascunde-n ochii tăi. Bucurie, râs și cântec mă-mpresoară când vorbești, Ești un zbor de ciocârlie, ești un ram cu flori
TU, IUBIRE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379665_a_380994]
-
Ciorbea. - Tot timpul dorim și sperăm să vedem un anumit lucru și dacă nu reușim s-o facem, asta nu înseamnă că acel lucru nu ar exista. Poate se va aprinde cândva și acea luminiță pentru români, transformându-se în vâlvătaie. - Atât ne-a mai rămas, speranța. Măcar tu ai reușit ceva și ai luat de la viață ce-i mai frumos pentru tine. Ai o familie reușită, o fetiță minunată și ești fără grija zilei de mâine. - Da, dar asta nu
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374631_a_375960]
-
grele... Voi netezi cărări...îți voi zidi palate În sufletul pustiu și secetos... Din pulberea speranțelor uitate Voi îmbrăca viața în frumos... Am să te chem cu-a inimii bătaie, Cu mierea adunată în cuvânt Și-am să aprind trecuta vâlvătaie Ce m-a purtat pe aripă de cânt... Am să te-aștept în serile geroase, În primăveri ascunse-n absolut Și voi uita de zile-ntunecoase Când dorul după tine m-a durut! Cât încă ochii mai cunosc izvoare Și
POEMELE IUBIRII 8 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374740_a_376069]
-
O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și vâlvătaia-n piept sălășluită... Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită, Fiind pe formele-i frumoase, dulci, croită, I-alintă păru-i lung și mătăsos, vrăjită, I-atinge buzele-i fierbinți, topită... Cu șoapte tainice, de ne-nțeles, e
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
ruginită,O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită,Delir este povestea ei șoptită,Plutește peste frunza răvășită,Se-apropie și pleacă aiurită...Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită,O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită,Îi răcorește fața rumenităși vâlvătaia-n piept sălășluită...Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită,Fiind pe formele-i frumoase, dulci, croită,I-alintă păru-i lung și mătăsos, vrăjită,I-atinge buzele-i fierbinți, topită...Cu șoapte tainice, de ne-nțeles, e
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
drumul vieții oricum e ne-nțeles, că nu am observat ce forme norii desenează, ca să pricep că cerul prin ei m-avertizează, că nu am stat mai mult ca să mă spele ploaia, ca-n iadul vieții viu să-mi stingă vâlvătaia, că n-am visat mai mult culcată-n iarba- naltă, să simt cum universul în infinit mă scaldă, că nu am mângâiat un puf de păpădie, să văd cum zboară clipa pe-a timpului câmpie, că n-am îmbrățișat a
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
drumul vieții oricum e ne-nțeles,că nu am observat ce forme norii desenează,ca să pricep că cerul prin ei m-avertizează,că nu am stat mai mult ca să mă spele ploaia,ca-n iadul vieții viu să-mi stingă vâlvătaia,că n-am visat mai mult culcată-n iarba- naltă,să simt cum universul în infinit mă scaldă,că nu am mângâiat un puf de păpădie,să văd cum zboară clipa pe-a timpului câmpie,că n-am îmbrățișat a
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
și până nu va identifica toate cauzele, nu va putea elimina efectele. Acum avea aliații necesari, dar mai lipseau câteva piese importante, pentru ca puzzle-ul să fie complet. Visele o purtară în brațele famelice ale iubitului și dragostea arse cu vâlvătăi în mintea bântuită de fantasmele pasiunii, care rătăceau demult prin sfere îndepărtate. Referință Bibliografică: Dileme ( fragment 32) / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2273, Anul VII, 22 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
poet cu mari disponibilitați creatoare, surprinzând prin paleta semantică , prin modalitațile de exprimare, abandonându-se fiecărui cuvânt, smulgându-i acestuia vălul ascunselor taine și profunzimi. „Iubire sezonieră” este un poem sugesiv, cu o structură lirică sensibilă, armonioasă , iubirea fiind o „vâlvătaie flămândă” în toate anotimpurile și mai ales, atunci când „zilele creșteau între noi iubirea ca o perlă” . Cuprinși de vraja acestui sentiment, dansând fără teamă în flăcările clipelor exaltate... „inimile păstrau ritmul trohaic / în palme adormeam silabe șoptite/ aveai surâsul primăverii
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
mă cufund din nou, În vise de smarald. E-așa de dulce somnul. La început de zi, În ceafă-ți simt suflarea, Dar nu mă pot trezi. Și parcă văd aievea, Lumina din odaie, Cum împresoară patul, Ca și o vâlvătaie. Și limbile de foc, Prin părul meu se joacă, E așa cald și bine, Parcă-aș pluti pe-o barcă. Pe-o barcă în derivă, Pe un ocean de vise, Iar eu, privesc la soare, Prin gene-ntre deschise. Mă
VISE DE SMARALD de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379296_a_380625]
-
care ți l-a pregătit strămoșul tău! În câteva minute se dezlănțuiră fulgere și trăsnete înfricoșătoare urmate de o ploaie torențială, în rafale. Deodată de lângă ei, la rădăcina unui stejar secular, apăru ca din senin o flacără plăpândă a cărei vâlvătaie se ridică treptat cam la un metru. - Sper că ai auzit de jocul galbenilor? Dar atenție că banul e ochiul meu! Dracul bagă gheara în pământ la rădăcina unui stejar bătrân și de acolo scoate un galben strălucitor pe care
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]