567 matches
-
pântecoase, de la conductele care se duceau în Serenite. A lăsat să se scurgă spre oraș pârâul negru, unsuros. Și pe urmă a aprins fericit chibrituri, unul după altul. A mai apucat să zărească încântat cum se înalță și se întinde vâlvătaia uriașă, supremă. Cum cuprinde așezarea și o înghite. Serenite a pierit, dar nu de apă, ci de foc. Cel care a scăpat nevătămat este și în versiunea aceasta absolută bătrânul cu părul alb, personajul bine cunoscut mie și care-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aproape sigur că astfel de oameni nu se înfioară meditând asupra lui Einstein, că nu-și bat capul căutând să-l priceapă pe Kant, că nu simt misterul unei teorii matematice; mă îndoiesc, de altfel, că au ars vreodată în vâlvătaia unei iubiri. Nu disprețuiesc poezia amănuntului, dar prefer să privesc lumea prin lentile măritoare, nu visez instrumente care să reducă lumea la miniaturi. * Dar, sunt la Ciric, revin la sentimente mai calme, apar stelele, se lasă o seară de vară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios. Îl aruncă în cămin, apoi, ia de pe masă un braț de pergamente și, cu o bucurie diabolică, hohotind, le aruncă în foc. Curând, izbucnește o vâlvătaie de flăcări mistuitoare, trosnitoare, urât mirositoare. Nu prețuiesc nici cât pielea pe care au fost scrise; păcat de viței, adaugă Ștefan freacându-și palmele de poale, de parcă și le-ar șterge de murdărie. Boierii, în tăcere, privesc fascinați în vâlvătaia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o vâlvătaie de flăcări mistuitoare, trosnitoare, urât mirositoare. Nu prețuiesc nici cât pielea pe care au fost scrise; păcat de viței, adaugă Ștefan freacându-și palmele de poale, de parcă și le-ar șterge de murdărie. Boierii, în tăcere, privesc fascinați în vâlvătaia de flăcări ce umple căminul. Craii aiștea nu-s vrednici nici gâțele de la încălțările Măriei tale să le lege, se revoltă Duma. Ștefan bea, întinde cana să-i fie umplută iar. M-au aflat la ananghie, m-au strâns cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Io Petru voievod și l-a dat mănăstirii unde este hramul Înălțării în anul 7077(1579) martie 25”. Îți amintești, desigur, dragă prietene, ce apusuri de soare am admirat de atâtea ori. Când priveam mănăstirea, de jos, aveam impresia că vâlvătaia apusului lua biserica în brațe, gata s-o topească, iar când priveam orașul de lângă mănăstire, ne inunda tot pojarul apusului oglindit în ferestrele cetății... Nu-i bine să ne oprim prea mult într-un loc, așa că pornim din nou la
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
fost chemați în vederea plecării (cum devenisem cercetaș, mândru de uniforma englezească, am primit îngăduința părinților de a participa la o tabără nocturnă, în aceleași păduri aproape de oraș, dar n-am fost bine instalat într-un cort, pe când focul ardea cu vâlvătăi sub cerul înstelat, că ai mei au apărut într-o trăsură de piață și m-au dus acasă, în pofida stăruinței și asigurărilor comandantului și a protestelor mele zgomotoase). În fiecare duminică dimineața, dacă nu apărea vreun program excepțional, eram cărați
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și localitățile în care toamna devine oaspetele dorit și așteptat. Intenția ei este de ami arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko și până la rubiniul arțarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei le pictează spre delectarea și încântarea sufletului omenesc... Cu toamna în geamantane am pornit veseli spre România. Japonia este o țară mirifică, deținătoare a unei tradiții foarte vechi, transmisă din generație în generație, cu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
de telegraf ale creierului. Neuronii se odihnesc, circuitele se refac funcționând normal. Mai sunt două zile până la reîntoarcerea acasă. Deocamdată, sunt tot pe frecvența Japoniei. Toamna, pe meleagurile japoneze, pictează pădurile în culori de basm. Coroanele unor copaci par în vâlvătaie, așa de roșu devine frunzișul lor. Încerc să surprind, cu ochiul magic al camerei foto, lucruri inedite, copaci cu forme ciudate și flori ce nu cresc la noi. Eu consider că o poză face cât o mie de cuvinte, pentru că
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o facem [...]. De altfel, Mouette, nu mai cred în nimic și-ți spun că pro cesul nostru e definitiv pierdut. Și ca să ne putem revedea, o să trebuiască să renun țăm la tot, să pierdem tot, ca să ne regăsim în plină vâlvătaie. [...] În cazul croazierei tale albe, o să trebuiască să-mi scrii o scrisoare în care să-mi spui că-l iubești pe domnul cutare, să-mi ceri consimțământul și să mă rogi să te iert etc. că, întrucât nu pot să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
luând la refec mărunt șpaltul ziarului „Rulmentul” cu numărul 298/1 mai 1970, a găsit un buboi versificat cu numele „Patria” zămislit de Ion Patriche care, potrivit revoluționarului de profesie Țanea, „...definea astfel conținutul acestei noțiuni sacre: <<Deșert Învăluit de vîlvătăi stelare/ Ce Împletești frînghii de inimi rătăcite/ Ninsoare aprigă de focuri otrăvite/ Pe bolta fumegîndă Titu Maiorescu (1840-1917) de amintiri strivite>>”. Iată cum sărmanul Ion Patriche nu a putut Îmbrăca mantia gloriei din cauza unui individ extrem de suspicios care făcea legea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
studenție s-a scurs destul de repede. Mi-am susținut examenele programate și m-am Înapoiat În mijlocul familiei și al satului, care fierbea sub știrile de pe frontul din vest, anunțata reformă agrară și seceta din răsăritul țării. Am intrat În această vâlvătaie. Mi-am ajutat familia și În același timp am participat activ la “viața butucilor” cu toate năstrușniciile caracteristice vârstei. Așa cum am menționat anterior, tineretul intelectual din comună am luat inițiativa Înființării “Asociației foștilor fii ai satului” plecați În diferite localități
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
dragostea de pământ a țăranului român (în principal a celor care au fost deposedați de vechiul regim). Acestea au ars mocnit timp de câteva decenii, pentru ca imediat după înlăturarea regimului totalitar și redobândirea libertăților pierdute, să izbucnească într-o adevărată "vâlvătaie" care a dus la dispariția totală a Cooperativelor Agricole de Producție din realitatea agriculturii românești. Tabelul 3.11 Analiza comparativă a caracteristicilor cooperativelor de tip capitalist și socialist Principiul Cooperativele de tip capitalist Cooperative de tip socialist Scopul constituirii cooperativei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
comuniști și dinamizate de victoriile cucerite în august ’44 și în martie ’45, masele sfidau greutățile și își strângeau rândurile spre a reîncepe facerea lumii. În aceste împrejurări, când lumina abia se separa de întuneric și apele de pământ, în vâlvătaia unei bătălii de dimensiuni, cu înțelesuri și implicații fără precedent în viața publică a României, Contemporanul pornea la drum ca unul din numeroșii purtători ai marelui mesaj comunist.“ (Contemporanul, 24 septembrie 1971) MUȘAT Mircea, dr. „Numai apariția muncitorimii pe scena
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
arhitecți ai Cetății, ai luminiiă“ (România literară, 22 iulie 1971) „Republică, bătrânii te așteaptă Cu mâinile îmbătrânind pe arme, Vroind coroana regilor s-o sfarme În lutu-mbogățit cu cripte, Țară! Republică, tu te-ai născut din larme, Din clocote și vâlvătăi de pară Și-a noastră ești în veci de veci, comoară, Statuia ta nu-i nimeni s-o darmeă“ („Partidului, patriei socialiste“, Scînteia, 30 decembrie 1973) „Partidul întâlnindu-l, spre alte lumi întregi, Eu mi-am deschis al lumii fraged
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
10 ianuarie 1960) TULBURE Victor „Bălcescu - nimb al unei vremi amare! Și Ceaușescu - început de eră! Azi libertatea cântă-n drumul mare Cu viitorul la butonieră. Un veac - abia mocnea o rază tristă... Dar dup alt sfert de veac: ce vâlvătaie! Bălcescule, Republica există! Și tu exiști în celalt Nicolae!“ („Ștafetă-steag“, Scînteia, 27 ianuarie 1973) „Două frunți cutezătoare: sub stindarde înfocate! Două inimi comuniste: sub mărețul tricolor! Să trăiască-n fericire și să fie-nconjurate Cu iubire-ntotdeauna de întregul lor popor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
includem Prin razele de soare numite libertate Și ca o stea ce arde în visurile noastre Răsare comunismul pe cerul din cetate.“ („Țara în august“, Luceafărul, 20 august 1977 ) URECHE Damian „Un singur crez avem în plin avânt, Contemporana noastră vâlvătaie, Cum voievozii-acestui drag pământ Sunt toți în Ceaușescu Nicolae. Dacă-i un singur om în toți sculptat Călit de focul demn al vijeliei, Istoria acestui brav bărbat E însăși existența României!“ („E însăși existența României“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
facă episcop și erou al revoluției române, deși el a fost și este spion ungur, dușman declarat al românilor și României, care agită permanent și nepedepsit ideea separării și dezmembrării României. Acest popă vrea să joace rolul chibritului care aprinde vâlvătaia, uitând un amănunt nesemnificativ: chibritul arde primul! „Săracul popă”, mă tem să n-o pățească la fel ca Andrei Bathory, cardinalul. După ce comuniștii români și-au dat seama că, urmând linia trasă de Comintern privind dreptul la autodeterminare într-o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
antic) Ca mulți alții, m-am întrebat de ce continuă cearta dintre Palate, dintre Președinte și Premier? Dintre multele motive, două sunt de departe, cele mai importante, care înglobează pe toate celelalte: a) nu s-a terminat combustia internă, care alimentează vâlvătaia și b) a intervenit, oricât ar părea de paradoxal, plăcerea de a savura micile și marile victorii, de a-și mângâia orgoliile rănite, de a-și ostoi patimile, de a-și măcina forțele și nervii, chiar dacă, așa cum se spune și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
trebui judecați pentru trădare și subminarea economiei naționale? Cei vizați au avut grijă să distrugă și industria de armament, să nu se găsească nici gloanțe, ca să fie împușcați. Guvernanți și politicieni, prea vă jucați cu focul ca să nu aprindeți o vâlvătaie socială. Cu și fără ajutoare sociale, cu și fără subvenții, cu și fără pomeni, societatea se radicalizează, pentru că prea vă legănați pe pânza de păianjen a averilor rău agonisite. Chiar nu vă temeți de o adevărată revoluție? Treaba voastră! Numai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe el, dar alte posibilități nu erau. Acum când povesteau, râdeau și ei prin ce situații bizare au trecut.Dar Dumnezeu ne-a ajutat să ne putem realiza dorințele și să ne putem potoli focul ce se aprinsese cu atâta vâlvătaie în noi, ne spunea Nora care era cea mai temperată dintre ei. Cum se proceda? La despărțire, se înțelegeau, când urma să vină data următoare, venea Mariana, iar Gelu pleca în oraș să o întâlnească pe Nora, iar după două
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Povestea celor cinci munți sfinți Într-o perioadă de liniște, natura se dezlănțuie brusc. Cerul se ciocnește cu Pământul, apoi se formează o breșă uriașă pe cer. O bucată de cer se prăbușește, iar pământul se despică. Din crăpături țâșnesc vâlvătăi puternice care ard pădurile, iar puhoaie de apă înghit lanțurile muntoase. Diavolii și animalele sălbatice făceau ravagii, iar omenirea trăia nenorociri cumplite. Nemaiputând răbda, oamenii îi cer lui Nüwa să ucidă demonii și să potolească puhoaiele, apoi să realizeze o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe nume Fuxi, era tare mâhnit văzând cât de greu trăiau oamenii pe pământ. Dorind ca ei să cunoască binefacerile focului, a poruncit o ploaie cu tunete și fulgere într-o pădure de la munte. Un trăznet asurzitor a aprins copacii, vâlvătăile întinzându-se cu repeziciune. De frică, oamenii au alergat care-ncotro, căutând să se salveze de pârjol. După ce s-a oprit ploaia, ei s-au adunat și au început să privească cu spaimă copacii în flăcări. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de trei mile pe o ceață ce se întețea văzând cu ochii. Deja se lăsa întunericul, adus mai devreme de vremea ploioasă; Bovo a zărit satul leproșilor; în aer plutea mirosul de lemn ud pus pe foc, ce ardea cu vâlvătăi. Cine n-a fost într-unul dintre locurile în care orașul îi exilează pe cei loviți de spurcata boală ce mistuie corpul omului puțin câte puțin nu poate ști care este lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-a spus nimic, ca și cum ne-am fi văzut foarte des în tot timpul acesta, Doar atât a spus la un moment dat, Nu ți-ai luat blocul de desen! Și cuvintele ei au încins și mai puternic în mine vâlvătaia, au fost ca o rafală de vânt care sporește și împrăștie focul în loc să-l stingă, blocul de desen ar fi fost o promisiune, și ea regreta oare că nu l-am adus cu mine?! Mi-ar fi permis ca alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ar fi fost acum cu putință să mă spovedesc fără de rușine, și părintele Ioan ar fi știut atunci ce să-mi spună, cum ar trebui să mă rog pentru a îndepărta căutătura tulburată din ochii mei la vederea Ilenei, o vâlvătaie simt aprinzându-se în privirea mea ori de câte ori se uită la mine și nu știu cu apa căror rugăciuni să sting acest foc mocnit în sufletul meu, dar care amenință să mă mistuie, și Theo?! Stau pe treptele de piatră în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]