2,023 matches
-
ochii deschiși, isi merită soarta. Deci, dintr-un anumit punct de vedere, mai ales spiritual, victimele își merită soarta. Și asta se vede bine atunci când se încearcă demascarea agresorului de către o terță persoană, victima coalizează cu agresorul, chiar dacă are ochii vineți, și cei doi, agresorul și victima îl vor agresă pe salvatorul necerut. Asta poate fi demonstrată cu cu ajutorul exemplelor unor terapeuți care s-au ales i cu procese penale, din partea șotiilor agresate, după ce le-au sfătuit să divorțeze. Unii chiar
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
tainică și locuri pe măsură, ele au trăsăturile realului care îl înconjoară și pe care îl străbate. Nu se întâmplă să avem feerice nopți. Ele există în realitate, Eminescu le transferă doar din epoca sa în Artă: „Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin;/ Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă ... somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
over the rainbow”. Îngenunchez și rămân așa. Copacii trosnesc, săpând în mine răstigniri. E o sâmbătă pustie, cum sunt toate sâmbetele fără Liturghie. Doar pomeniri ale morților, de ieri și de mâine. Pavarotti a plecat. Citește mai mult Bate vântul. Vânăt.Stau agățata de ziua de ieri și nu-i dau drumul.Mă uit la frunze și hârtii, cum se rostogolesc pe stradă. La fel ca noi.Pavarotti cântă. Amintire.Ridi, pagliacci ! Încerc. Să râd.Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
iar lumina fragmentata de ploaie îmi străbate cristalinul răsturnând brazii si stâlpii de înalta tensiune cu vârful in jos, pe suprafața inundata de parfumul frunzelor de vie. O nervura albă, ca o linie trasă cu creta, împarte în două șoseaua vânătă și moale, ca un aluat de pâine. Clădirile par fragile, construite din ceață și pânză de păianjen. Văd, prin pereți, contururi întunecate: un dulap, o masă, un scaun, un pian. Iar ploaia bate cu degete repezi, în acoperișurile translucide ca
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
repede acasă, că ne prinde noaptea. Copilul îl trage pe bunic de mână. Întunericul avea, în vremea aceea, nenumărate brațe de fum, venea ca vântul, răpind și dizolvând totul în calea lui. S-a lăsat noaptea din cer, lipind lespezi vinete pe ferestrele casei. Închid robinetul și mă șterg îndelung pe mâini. Pașii mei sună a gol pe coridorul lung. Aprind focul în sobă și mă lipesc cu spatele de teracotă. Vântul aleargă pe străzi cu labe de leu, șerpii își
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
speriate. În urma lor, covorul verde smălțuit cu flori, se întindea din nou peste câmpie, iar râurile dezmorțite își aruncau armurile de gheață, spărgându-le de maluri, ducându-le la vale, purtate pe valuri. În văzduh zbura o ceată de nori vineți, soldați din trupele lui Nor Vânăt, în armuri plumburii. Cum zăriră trăsura Primăverii, se îndreptară cu viteză spre ea. Se repeziră ca berbecii cu capul înainte, dar voinicii lui Nor Alb îi pocniră în scăfârlii cu jeturi de raze, încât
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
cu flori, se întindea din nou peste câmpie, iar râurile dezmorțite își aruncau armurile de gheață, spărgându-le de maluri, ducându-le la vale, purtate pe valuri. În văzduh zbura o ceată de nori vineți, soldați din trupele lui Nor Vânăt, în armuri plumburii. Cum zăriră trăsura Primăverii, se îndreptară cu viteză spre ea. Se repeziră ca berbecii cu capul înainte, dar voinicii lui Nor Alb îi pocniră în scăfârlii cu jeturi de raze, încât săreau scântei din capetele lor, în
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
soldații din subordine, mărșăluiau călăuziți de cioroipanii ce zburau și croncăneau în formație rotitoare, amețindu-i pe luptătorii care își suceau căpățânile după ei. Mărșăluiau în pas alergător, gata să dea piept cu năvălitorii. Primul care observă inamicul fu Nor Vânăt, pentru că zbura prin cer. Când îl văzu pe Nor Alb căsăpind la nespălații vineții, turbă de furie. Buzele-i groase începură să-i tremure, bulbucații ochi îi ieșiră din orbite, din vânăt la față se făcu tăciune, iar fălcile începură
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
cu năvălitorii. Primul care observă inamicul fu Nor Vânăt, pentru că zbura prin cer. Când îl văzu pe Nor Alb căsăpind la nespălații vineții, turbă de furie. Buzele-i groase începură să-i tremure, bulbucații ochi îi ieșiră din orbite, din vânăt la față se făcu tăciune, iar fălcile începură să se agite. De departe urlă: - Te spulber, băă, cearșaf umflat! Te fac cârpe, grăsane! Și se aruncă asupra lui ca un taur înfuriat. Nor Alb îi repezi un pumn în fălcuțe
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
începură să se agite. De departe urlă: - Te spulber, băă, cearșaf umflat! Te fac cârpe, grăsane! Și se aruncă asupra lui ca un taur înfuriat. Nor Alb îi repezi un pumn în fălcuțe și un picior în burtă, dar Nor Vânăt îi suflă cămeșoiul până în înaltul cerului. Până la urmă se încleștară unul în altul, rostogolindu-se prin prăpăstiile cerului, ca o avalanșă în munți. Nu-ți mai dădeai seama care era Nor Alb și care Nor Vânăt. Lupta deveni mai crâncenă
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
în burtă, dar Nor Vânăt îi suflă cămeșoiul până în înaltul cerului. Până la urmă se încleștară unul în altul, rostogolindu-se prin prăpăstiile cerului, ca o avalanșă în munți. Nu-ți mai dădeai seama care era Nor Alb și care Nor Vânăt. Lupta deveni mai crâncenă când zdrențăroșii nori vineți, aduși de Nor Vânăt, se aruncară asupra vânjoșilor luptători ai lui Nor Alb, împresurându-i cu numărul lor mult mai mare. Pe pământ, Mărțișor și luptătorii căpitanului Zefir fură împresurați și atacați
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
până în înaltul cerului. Până la urmă se încleștară unul în altul, rostogolindu-se prin prăpăstiile cerului, ca o avalanșă în munți. Nu-ți mai dădeai seama care era Nor Alb și care Nor Vânăt. Lupta deveni mai crâncenă când zdrențăroșii nori vineți, aduși de Nor Vânăt, se aruncară asupra vânjoșilor luptători ai lui Nor Alb, împresurându-i cu numărul lor mult mai mare. Pe pământ, Mărțișor și luptătorii căpitanului Zefir fură împresurați și atacați de armata de matahale, mult mai numeroasă. Mărțișor
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
urmă se încleștară unul în altul, rostogolindu-se prin prăpăstiile cerului, ca o avalanșă în munți. Nu-ți mai dădeai seama care era Nor Alb și care Nor Vânăt. Lupta deveni mai crâncenă când zdrențăroșii nori vineți, aduși de Nor Vânăt, se aruncară asupra vânjoșilor luptători ai lui Nor Alb, împresurându-i cu numărul lor mult mai mare. Pe pământ, Mărțișor și luptătorii căpitanului Zefir fură împresurați și atacați de armata de matahale, mult mai numeroasă. Mărțișor cu Norocel în spate
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
descurcă el! Nu mai avem timp, suntem împresurați! Să fugim cât mai repede, prințesă! Dădu semnale lui Nor Alb și luptătorilor săi rămași în viață, apoi, cu soldații din jurul său, luară pe sus trăsurica Primăverii zburând în mare viteză. Nor Vânăt și Vânturile Lățoase se luară după ei, suflând ca turbații. Alergau din răsputeri, biciuiți de suflarea acestora, dar după un timp, urmăritorii renunțară să mai alerge. Acum zburau în tăcere fără să se mai uite înapoi. Primăvara plângea în hohote
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Viscorilă și Nămețilă nu se mai certară, ci se felicitară reciproc. - Ce-ați făcut, măi băieți? zise Negru-Cioară, umblând de colo-colo prin zăpadă. Unde sunt prizonierii? - Ce prizonieri? întrebă Ger Sticlos. - Vrăjitoarea și teroristul! - Vrăjitoarea ne-a scăpat! zise Nor Vânăt - Dar teroristul cred că ăsta e, zise Viscorilă, care arătă spre Mărțișor ce se chinuia să iasă din nămeți trăgând după el pe Norocel. - Da, ăsta e! cârâiră câțiva cioroipani care îl recunoscură de când intrase în țară. - Ăsta e instigatorul
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
de-mpărțit, De tu primești ești fericit, Iar ochii-ți sunt mai luminoși ! Pomană fă din gură ta posacă, Cu sufletul cel trist, străin ! În haină-n aur îl îmbracă Și fă-l pe bietul om să-i placă, Din buze vinete...venin . Mara Emerraldi Referință Bibliografică: POMANA / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Emerraldi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
POMANA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368028_a_369357]
-
spus, non-culoarea este un derivat al universului, în timp ce timpul poate coresponda ca o variațiune în do major, ce rezonează chiar și în dimensiunea pietrei. Vibrația timpului în mărginirea cărnii, are consistența roșului-cenușiu, în timp ce rezonanța timpului în frecvența pietrei, are înțelegerea vânătului ca și trăsătură existențială a infinirii. Culmea unui munte nu se regăsește în veșnicia sa, ci în dimensionarea fiecărei pietre, ce contopite au ajuns să îi definească majestuozitatea. Învinge longevitatea vieții unei rase întregi, fie ea pluricelulara sau unicelulară, prăbușindu
CULOAREA TIMPULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367295_a_368624]
-
făcuși, Măriță, născuși? - Da. - Păi unde este copilul? - E sub pat nu a plâns, înseamnă că e mort. Lasă că mai facem noi . Tata, a luat mătura și m-a scos afară. Aveam buricul strâns în jurul gâtului și eram cam vânătă. M-a desfăcut de buric, m-a ridicat și am început să țip tare. - Ce făcuși, Costică, îl înviași? - Da, e fată, cam pirpirie și cam neagră, dar nu e nimic, lasă o fi și ea bună la ceva. Toate
NAŞTEREA POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367307_a_368636]
-
lor nu spun decât că a venit primăvara! Gelozie Câine șlefuit în licoarea minciunii, vulturi cu aripi de argint se reped în pulpele tale, chircite a-trebare, mormane de oase rotunjesc genunchiul întors în țărână, în blestemele timpului, peste pietre și vânăt acerb, pe coroană de os, cu lăcomie de gâde rupi aripi și tremuri, sălbaticule june, eroare-n morminte, un câine va pieri din gheară de câine! Votul de poveste dintr-o urbe din povești *se întâmplă pe o planetă îndepărtată
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
mănânce, îmi spune nenea, arătând spre ciori! Abia atunci le-am văzut! Un cerc negru în jurul nostru, pe gheață, ciocuri și ochi ca mărgelele, nu se auzea niciun “cra”, nu dădeau din aripi, așteptau! Mi-am privit mâinile, două perne, vinete ca prunele, am privit gheața, pădurea, cerul! Negru, vânăt, fumuriu, alb, cenușiu, toate aceste culori adunate într-un tablou înghețat. Am luat sacii, toporul, lopata și am plecat! Tanti Ana aștepta cu ligheanul cu apă caldă și săpun! - Nu, nu
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
le-am văzut! Un cerc negru în jurul nostru, pe gheață, ciocuri și ochi ca mărgelele, nu se auzea niciun “cra”, nu dădeau din aripi, așteptau! Mi-am privit mâinile, două perne, vinete ca prunele, am privit gheața, pădurea, cerul! Negru, vânăt, fumuriu, alb, cenușiu, toate aceste culori adunate într-un tablou înghețat. Am luat sacii, toporul, lopata și am plecat! Tanti Ana aștepta cu ligheanul cu apă caldă și săpun! - Nu, nu nepoate, întâi bagă mâinile în apă rece, stai cât
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
ce zice, mai spuse Tase, făcându-și cruce, în timp ce-și îndreptă privirea undeva spre tavanul cârciumii, unde credea el că este răsăritul. Vasile dădu țoiul peste cap și-l goli dintr-o înghițitură. Fața lui era crispată și vânătă de furie. Era atât de încordat, încât dacă ai fi trecut cu lama briciului pe fața lui, nici nu ar fi simțit tăietura. Își luă pălăria, și-o aruncă pe cap și, urând seară bună crâșmarului, porni spre ușa birtului
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
cheie. Parodie după Cămara de fructe de Ion Pillat Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată Cu cheia ruginie a raiului oprit, Trezind în taina mare a poamelor, smerit, Mireasma, și răcoarea, și umbra lor uitată. Mă prinde amintirea în vânătul ei fum, Prin care cresc pe poliți și rafturi, ca pe ruguri, Arzând în umbră, piersici de jar și-albaștri struguri Și pere de-aur roșu cu flăcări de parfum. Șovăitor ca robul, ce calcă o comoară Din basmul cu
CĂMARA CU AMINTIRI de DAN NOREA în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349521_a_350850]
-
grijă, moleculă de lângă noi e vitală în golurile de aer prin care trecem. Nimic deosebit în jurul nostru, doar reușeam să ascult zgomotul motorului și să zăresc respirația ușoară și regulată a piticului meu. De zece mii de ani vânătorii trăiesc prin vânătul lor, își construiesc armele și pornesc dis- de-dimineață, folosindu-și puterea și inteligența nativă, să recreeze mitul cosmogonic al apei primordiale din care s-au născut toate. „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pămîntul era pustiu și
CĂLĂTORIA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349137_a_350466]
-
când în când, se uită la ceasul de mână oprit la ora 13.45 Fix la ora 14.05 ușa se izbește de perete și în cadrul ei apare domnul ministru. Cam negru, cam mic, crăcănat și cu burta mare, însă vânăt de furie: - Băi, tâmpitule, vrei să mă omori, ai?! Păi, de ce nu veniși bă, la ora fixată să mă scoți din birou, că muncesc dă două ore dă nu mai știu dă mine!? Te ia mama dreacu’, să știi! Fără
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]