914 matches
-
sicriul în care se afla întins cu același zâmbet bun imprimat pe figură m-a fascinat vânătaia pe care o avea în mijlocul frunții. Mulți dintre cei veniți ca să se despartă de el s-au întrebat de la ce o fi acea vânătaie dar eu n-am dezvăluit nimănui secretul pe care numai mie mi l-a spus tataie. Și peste foarte mulți ani, într-o după amiază, mă aflam singur în camera mea unde, potrivit unui obicei de asemeni adus cu mine
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
pace, liniște, înțelegere interioară. Este atat de inutil de frumoasă încât mă ridic să mă conving că de fapt trăiește. Viața, are și ea semnele ei vitale, de cele mai multe ori nu este vorba doar de perfecțiune, viața are riduri, lacrimi, vânătăi, pete, temeri și imposibilități aparente pe care le simți din vibrația elementului viu, floarea asta nu are nimic, este doar un motoraș care primește apă și își ține frunzele prinse..., da este vie, sau cel puțin așa îmi pare. Mai
CELULA MEA NEBUNA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373335_a_374664]
-
pe un mic suport din lemn. Urmele biciului se puteau vedea și acolo și mai sus de genunchi până pe coapse. Pe alocuri cozile biciului intraseră adânc în carne și lăsaseră urme tumefiate. Trupul atârna într-o poziție inertă acum și vânătăile se zăreau pe toată suprafața pieptului și abdomenului și Gaius realiză că Iisus îndurase sute de lovituri cu flagrumul. Interesându-se printre legionari aflase că Iisus fusese biciuit cu mult peste norma obișnuită, aceasta din cauză că cei care îl flagelaseră doriseră
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
dureri groaznice celui flagelat. Gaius își dădu seama că acesta îndurase suferințe de neimaginat de o sălbăticie ieșită din comun. Ridicându-și din nou privirea Gaius privi chipul celui mort. Chiar dacă acel chip era murdar de sânge și acoperit cu vânătăi și zgârieturi, lui Gaius i se păru foarte nobil și demn. Chiar dacă nu îi putuse vedea fața cât mai fusese în viață acum îl putea vedea foarte clar în lumina scăzută a acelei după amieze. Curând soarele avea să se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor. - Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară! Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
Articolele Autorului VREME DE TOAMNĂ Iar e frig, iar sunt noroaie, Cuibul berzei este gol, Fugărit de vânt și ploaie, Azi a mai plecat un stol. Rațele în bălți se-nfoaie Și ce tărăboi mai fac! Un nor ca o vânătaie Stă pe boltă nemișcat. Prunele sunt supărate, Azi, stau cocoțate-n prun, Mâine, de sunt scuturate, Merg în oala de magiun. Prinși în joc și veselie, Două fete și-un băiat Nu mai vor nimic să știe, Chiar de toamnă
VREME DE TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371888_a_373217]
-
Urmele biciului se puteau vedea și acolo și mai sus de genunchi până pe coapse și șolduri. Pe alocuri cozile biciului intraseră adânc în carne și lăsaseră urme tumefiate. Trupul lui Iisus din Nazaret atârna într-o poziție inertă acum și vânătăile se zăreau pe toată suprafața pieptului și abdomenului și Gaius realiză că Iisus îndurase sute de lovituri date cu flagrumul. Știa că tânărul învățător fusese biciuit cu mult peste norma obișnuită, aceasta din cauză că cei care îl loviseră doriseră să-l
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
groaznice celui flagelat. Gaius știa că Iisus îndurase suferințe de neimaginat, de o sălbăticie ieșită din comun. Ridicându-și din nou capul, centurionul privi către cel mort. Chiar dacă acel chip era murdar de sânge amestecat cu țărână și acoperit cu vânătăi și zgârieturi, lui Gaius i se păru foarte nobil și demn. Chiar dacă nu îi putuse vedea fața învățătorului cât acesta mai fusese în viață, acum îi putea vedea foarte clar chipul în lumina scăzută a acelei după amieze. Curând soarele
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
-Vezi că va trebui să porți ochelari o vreme, să nu zică lumea că te-a bătut bărbatu-tu, a pus gaz pe foc și Don Cezar, știind bine că n-are cine să mă bată, decât Dumnezeu. Într-adevăr, vânătăile au durat mai bine de o lună și eu, care nu mă fardam niciodată, a trebuit să-mi cumpăr pudră și fond de ten ca să nu sperii lumea la serviciu ori pe mama, acasă. Vizita la Luceafărul s-a scurtat
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
nr. 1214 din 28 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului mă uitasem treceam pe lângă mine străin închipuiam mâini ele cu sete mă sfâșiau de setea unei linii a vieții ce tot flămânzea în deșert izbeam cuvintele de oameni până mă lăcrimau vânătăile pereților deschideam ochi ei albaștri de neuitare mă picurau a spinare de cal băteam a o inimă ea sângera se zbătea ca și cum ar zbura dintr-o piatră de piept în uitare de zbor înverzit iubeam și iubirea-mi colinda ca
TE IUBEAM de VASILE PIN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347982_a_349311]
-
drum, nu prea am fost, ca de obicei, vorbăreață, și nici nu am știut cum să-l alint și ce să-i spun. Uneori, mă blocam pur și simplu, mai ales când, fie și numai întâmplător, îmi sărea în ochi vânătaia din jurul grumazului. Atunci, pâlpâia în mine când a fi, când a nu fi și tresăream. *** Târziu, după miezul nopții, cu o mașină, am ajuns acasă la Katy, în localitatea Ghilvaci. Acolo, Erika, Lajos și Katy au mai vorbit câte ceva. O
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
liniște, coborau afară în fața blocului și stăteau până seara târziu. Când îi zăream ieșind, știam că iar a făcut panaramă taică-său de au fost nevoiți să iasă din apartament. Îi cercetam pe fiecare în parte să văd o nouă vânătaie. Uneori, când mă duceam la ei, o vedeam pe tanti Angela cu amândoi ochii vineți ori poate numai cu unul, alteori, când era mai grav, avea buza spartă sau, mai rău, câte un dinte scos, de acum rămăsese numai cu
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
un viitor cu călcâiele roase de plictiseală. Cineva spune că escaladarea unui munte-om duce în final la legănarea într-un picior pe o punte de iluzii. Îmi spun adesea că aleg căderea abruptă și revenirea cu coatele pline de vânătăi în leagănul unei realități nevăzute, trăită în inima cuvintelor în autentica lor naștere pe buza superioară a vieții. Râdeam acum câteva ore, de riscul pe care-l percep a fi acel "agățat de firul de păr" când vrei cu tot
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
fisurată și câteva contuzii pe corp și excoriații pe obraz și mâini, poate de la cioburile de la geam. Într-o lună piciorul nu mai are nimic. Rămâne fisura coastelor care va fi mai dureros de suportat. Restul trece cu timpul, iar vânătăile vor dispărea de la sine ca și excoriațiile. Nu vor rămâne semne vizibile. Doar amintirea accidentului care putea avea urmări neprevăzute. Se întoarse apoi spre Ștefan: - Domnule Dunca vă mulțumesc că mi-ați salvat fiica de la moarte. Cum ne pune viața
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]
-
șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea gropițe în obraji când zâmbea. Era vânătă la un obraz, cu julituri la frunte și pe mâini. Pe brațe avea vânătăi și din cauza branulei de la perfuzie. Cei trei vizitatori s-au mai întreținut vreo jumătate de oră și cum doamna Minela a specificat că rămâne cu soțul, Ștefan și-a luat la revedere de la familia Trifan, i-a urat Daliei însănătoșire
FRAGMENTUL 4 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345288_a_346617]
-
ani, după procesul lung de divorț, le-a adunat pentru Eugen, pe care l-a împins cu forța în baie și l-a ajutat să se dezbrace și să intre în cadă. L-a spălat ușor pe spatele plin de vânătăi și, cu toată durerea adunată în suflet, își oprea cu greu lacrimile ce o năpădeau. Dorea să-l mângâie, să-l sărute, să-l alinte, dar teama că el va înțelege altfel gestul ei, a oprit-o. L-a învelit
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
în care lucra ca infirmieră. I-a făcut un ceai dar, când i l-a dus, el adormise și gemea ușor în somnul agitat. S-a spălat și ea adunându-și greu ultimele puteri, gânditoare și plină de grijă față de vânătăile ce le descoperise și pe trupul său. Nu avea răni, însă acum simțea dureri peste tot și capul parcă-i intrase într-un vârtej tulburător de amețitor. A băut ceaiul fierbinte, a luat două aspirine și s-a întins cu
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
grijulie. Niciodată nu dormise lângă un bărbat în același pat și gândul acesta și o anume curiozitate îi alungau somnul. Încerca să-și amintească momentele din baie, să-i vadă pieptul și brațele și trupul și nu reușea. Grija, spaima, vânătăile și rănile de pe corpul și brațele băiatului împiedicaseră sedimentarea acestor imagini. Parcă nici nu-l văzuse gol, parcă nici nu-l spălase si-l unsese cu alifii... Când a intrat mama Alinei în dormitor, abia și-a reținut un strigăt
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
lui, dar cu care le înnebunea pe muierile din oraș, era discrepanța dintre cei doi ochi ai lui. Unul era albastru închis, celălalt verde deschis, cazuri extrem de rare după cum i-a explicat odată un oftalmolog la care ajunsese din pricina unor vânătăi de pe față, frunte și ochi, un soț încornorat care ieșise mai repede din șut și-l prinse cu nevastă-sa, culmea, doar la o banală ceașcă cu cafea. Sau limonadă, naiba mai știe ce era în pahar ... Nu era un
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
rugăciune un ascet în deghizata zi, suicidară. Plămânii s-au încins cu fantezii, Să nu răcească-n ploaia abuzivă de muguri și petale-n simfonii compuse într-o notă aluzivă. Fecunde clipe, estompează trapa din sânul unei veri alambicate. O vânătaie își închide pleoapa, De-atâtea înserări premeditate. Referință Bibliografică: ÎNSERĂRI PREMEDITATE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2254, Anul VII, 03 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎNSERĂRI PREMEDITATE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378021_a_379350]
-
sădite chiar de Creator, cu har dăruite să umple viața părinților de clipe fericite sau poate comori ce cresc zi de zi în palatul fericirii din țara iubirii. Ce sunt copiii? Cei care pictează pereții, culeg toți scaieții, adună toate vânătăile și cu toate acestea la mămici și tătici împart cu generozitate pupici. Ce sunt copiii? Dimineți senine, cupe veșnic pline cu cel mai extraordinar nectar date tuturor părinților în dar. Căutând răspunsuri unele poate le vom afla, altele însă vor
CE SUNT COPIII? de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375895_a_377224]
-
la căpitanul Foc-Nestins. Acesta, speriat, ordonă: - Stânga-mprejur! Înainte marș! O luă și el în pas alergător spre ușă, pe care o deschise la repezeală. Se opri direct în sala tronului. Când văzu Soare-Împărat cum arată Foc-Nestins - mototolit, speriat, cu vânătăi la ochi, cu nasul umflat și cu buza spartă, sângerând - înțelese că viteazul lui a dat lupte grele cu străinii. - Ce s-a-ntâmplat, căpitane? A fost luptă grea? - Majestate, m-am luptat pe viață și pe moarte! Dar străinii
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
au avut o asemenea intensitate, ca această strângere de mână care o electriza. O ținea de mână un bărbat adevărat, nu foștii săi colegi, sau prietenii din facultate. Ștefan constată cu plăcere că tânăra nu mai era cea plină de vânătăi și excoriații, ci o tinerică subțirică, înaltă, cu doi ochi frumoși, un piept bine conturat într-o rochiță sexy dintr-un material foarte plăcut, într-o culoare proaspătă de vară, de un galben pal. Cupele de la nivelul pieptului evidențiau plinătatea
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
sutien, atrăgând ca un magnet privirile flămânde ale celor din apropiere. Abia acum, Ștefan începea s-o descopere pe adevărata Dalia. Nu mai era fetița din rezerva de spital cu un fizic comun, vopsită blond cu șuvițe roșcate, plină de vânătăi și julituri pe față și pe brațe, și cu paiul în gură, legată cu un pansament pe sub bărbie să-i fixeze maxilarul fisurat, ci o adevărată divă. Avea în aparență un trup fragil, însă în ritmul muzicii, unduindu-se după
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
fisurată și câteva contuzii pe corp și excoriații pe obraz și mâini, poate de la cioburile de la geam. Într-o lună piciorul nu mai are nimic. Rămâne fisura coastelor care va fi mai dureros de suportat. Restul trece cu timpul, iar vânătăile vor dispărea de la sine ca și excoriațiile. Nu vor rămâne semne vizibile. Doar amintirea accidentului care putea avea urmări neprevăzute. Se întoarse apoi spre Ștefan: - Domnule Dunca, vă mulțumesc că mi-ați salvat fiica de la moarte. Cum ne pune viața
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]