667 matches
-
-i apasă de loc. Niște pictori suprarealiști, veniți de la Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febră așteptării creștea pe masura ce timpul se îngrămădea. Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat de vicisitudinile sorții. Înainte de pornire, s-a aplecat și și-a verificat legăturile, apoi s-a concentrat la start. Gândul îi fugea la taica sau care s-a așezat beat ... Citește mai mult Concursul de schiMotto: Te trezesti la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
-i apasă de loc. Niște pictori suprarealiști, veniți de la Paris, au agățat un puck galben pe bolta cerului, îmblânzind astfel, curenții reci, încolăciți în jurul spectatorilor. Febră așteptării creștea pe masura ce timpul se îngrămădea.Primul la start a fost Cristian, un tânăr vânjos, încercat de vicisitudinile sorții. Înainte de pornire, s-a aplecat și și-a verificat legăturile, apoi s-a concentrat la start. Gândul îi fugea la taica sau care s-a așezat beat ... XXX. PE CHIP O RUGĂCIUNE, de Suzana Deac , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
Viteazul, unificatorul tuturor principatelor române. Pe fostul căpitan Paloș vreau să-l ucideți, dar să nu vă atingeți de vampirica sa! O vreau de soție! La viitoarea întâlnire vă voi dezvălui locul cimitirului. Dar pentru vânătoare aveți nevoie de bărbați vânjoși cu sânge rece și mai ales foarte ageri! - De asta mă ocup eu! - îl asigură căpitanul Arnăutu. - Acum vă las! Este cam târziu, sosesc zorile nesuferite și iar mă culc flămând! Și Ursuz se făcu nevăzut. Ciocoiu, Conacu, Arnăutu și
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
toate câte putuseră fi vopsite de-a lungul și de-a latul peronului, inclusiv pe stâlpii din fontă cu capiteluri corintice care susțineau copertina acestuia. Trecusem prin dreptul ceasului cu cifre romane, imens, cu arătătoarele de grosimea brațului unui bărbat vânjos, indicau trei fără ceva, întârzie, îmi spusesem, intrând în holul gării. Holul era și el pustiu, iar cele două ghișee pentru vânzarea biletelor, închise. Dacă lumina lămpilor peronului n-ar fi pătruns înăuntru prin ferestrele aproape mătuite din cauza prafului și
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
frunzărea în fața mea .Vântul se alinta prin verdele atârnat de ramurile viguroase .Privirea mea se posterna în fața frumuseții lui.A venit noaptea și că ziua în oglindă mă fermeca conturul frunzelor în cerul șters. Griul neuniform se adâncea pe brațele vânjoase și turbioanele minții s-au odihnit oprindu-se în tabloul enigmatic lăsat la vedere .Nici frigul și nici asprimea spațiului nu mai existau. Apoi a aparut dimineață cu ceață groasă și lichidă.Se lasă că o pălărie elegantă deasupra-i
VOCEA LINIŞTII de DALELINA JOHN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359065_a_360394]
-
buștenii, ales de burjuii Costică Teodorescu și Ilie Băjan c-avea, se lăuda el, când puneau de-o „acioală”, mai multă „glagorie”... Asta, în timp ce Panacoadă lustruia cu „bătăi și bășici” la mâini coada toporului, cârligul și țapina, că era mai vânjos și mai tânăr, cu mai mult spor la treburi practice i se spunea. Aista se supăra oleac' însă nu cine știe ce, mai mult îl întărâta muierea și de aici bosumfleala necurmată și rivalitatea. Chiar dacă pân'acum n-o aduseseră niciodată în
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
Frântu era un vechi ilegalist devenit celebru nu numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă împotriva colectivizării, ceea ce nu era deloc conformă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
satul cel de ieri azi pare o năluca mulți au plecat iar alții sunt pe ducă pe slabii umeri purtând al bătrâneții chin. livezi în floare și câmpuri nesfârșite doar păseri trec întinsul să-l măsoare, nu-s mai bărbați vânjoși să dea a lor sudoare, rămași sunt doar bătrânii cu chipuri ostenite. purtând greul pe umeri, lăsați fără-ajutor, venită, clipa-i chin în viața tuturor, nu-i nimeni să îi vadă, nu-i cine să-i audă rămasă-i la
SAT ROMÂNESC de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360545_a_361874]
-
te-ai zbârcit căci nu ai abuzat ... Nănașul La Fontaine te-a menajat pe creanga ta de sus din fabula-poveste ... Alura (de sfrijit) tot tânără îți este, tot sănătos la ten, tot strălucite penele și bărbătoase venele la ghearele-ți vânjoase cărând poveri gustoase (aluzii la mult râvnitul cașcaval din (t)raiul epocal ”sublim”, cel de regim rațional! ... Iluzii ... ) Si, bată-(mă)-te, iar, norocul, dotat din greu viril, feroce cum mă exciți cu ciocul, cu fermecata-ți voce de-s
RETROFABULĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360571_a_361900]
-
cu păr de aur, cu gene lungi și dese cu pielea ca și jadul, o piatră din poveste; ce ochi, două smaralde, te lasă fără glas si câtă armonie în trupul ei gingaș. El, un mândru june, înalt cu piept vânjos, cu umerii puternici și brațul musculos. cu ochii două stele, ce emanau văpăi albaștri ca azurul și glas fermecător. E trupul lui iubire si glasul lui e dor, privirea e dorință și trupul lui e gol, era o provocare cu-
POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
-
iubire arzătoare prindea să se închege! Iar iarba-nrourată era ca o chemare și voaluri și mătăsuri cădeau în graba mare și trupu-i de fecioară, părea floare de crin privi cam trist feciorul și se gândi puțin în brațele-i vânjoase, frumoasa ce-a ales simțea cum se topește ca și cuvântu-n vers. O caldă-mbrățișare, parfumul ei divin pe-o tainică carare îl poartă spre sublim, în valuri înspumate cânta vrăjindu-i marea simțeau în ei dorința, îi ascultau
POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
-
bolnav și dornic de-alinare. Nu ochii lui blajini ce parcă îmi vorbeau Făcură inima să-mi bată ci, el făcu să vreau, Să îmi doresc cumplit și-nfrigurat Să cred că este câinele de mine căutat. Stăpânul lui, un om vânjos, notoriu bețivan Dormea tot timpul pe strada sau un teren viran, " Mai câine" flamand și-adesea singurel Îl mirosea scâncind și-apoi, stătea cu el. M-am așezat odată la margine de drum Am scos o pâine-ntreagă și un
MAI, CAINE! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359177_a_360506]
-
diva și nu-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul și un cântec de ciocârlie Și-acum m-atrage-asfințitul cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos. Eram o ,,arcă-a lui Noe,, cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, nu vede nici el un liman. Ani buni pe degete-i număr și mă topesc an de an. Plutesc, plutesc, inerție! Atâtea trădări mă-ngrozesc! Lumină nu-mi mai e bucurie și ochii, de ea
PLUTESC, PLUTESC, INERŢIE! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359229_a_360558]
-
au spus slujbașii că n-ai somn și umbli noaptea! - Boierule, mă dor mădularele și le mai dezmorțesc din când în când prin ogradă! - Bine, bine, dar pe ziduri ce cauți? Cum reușești să urci acolo unde și cei mai vânjoși flăcăi se tem să se cațere? Dacă aluneci și cazi? - Sunt crescută în muncă, boierule! Sunt învățată să colind câmpurile ca să-mi dezmorțesc picioarele! - Eu nu te țin închisă. Ești liberă să te plimbi pe unde dorești. Dacă vrei, îți
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
un an și patru luni de militărie aspră dar și frumoasă, care m-a călit, m-a format și pregătit pentru restriștile vieții, pe 12 februarie l968, când împlineam 20 de ani și o lună, am fost lăsat la vatră. Vânjos, bine pregătit fizic, am uitat de teatru și visam să devin student la Educație fizică la Iași, ceea ce s-a și întâmplat în vara acelui an. Începea un capitol minunat al vieții mele. Cine nu a trăit acele momente din
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
și - exact - lucrările nici măcar nu au început. Cei 100 de km de piste de biciclete pentru care Guvernul a dat banii încă din 2014 sunt poveste. Și exemplele pot continua. Proiectele mari sunt solul fertil de unde-și trag resursele politicienii vânjoși. Sunt mulți bani care se învârt în România, dar nu la suprafață, ci în subteran. De asta este foarte amuzant să observi promisiunile mărețe pe care oamenii politici le fac. Îți vine destul de greu să îi crezi atunci când abia poți
Cum rezistați în acest București? () [Corola-blog/BlogPost/338824_a_340153]
-
spre cer) și... totul s-a sfârșit! Autobuzul s-a volatilizat instantaneu, nisipul s-a scurs umil în găurile de sub tije și nimeni n-a mai pomenit de-atunci, picior de coreean prin Vamă! - Văleleu, ci fazâ tari! se auzi vânjos, dintr-o dubiță mică cu numerele de Vaslui... - Să mă bufniesc di râs, nu glumâ! Ci circ chinez, mămucăăăă! Hai, să biem!!! Și-atât ne-a trebuit: barmanul s-a transformat subit într-un Dj, iar plaja toată s-a
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
verticalitatea. În România e necesară, fără îndoială, o acțiune amplă de curățire a gunoaielor de la guvernare. Inculții, pungașii aceștia plini de bani care ne conduc, trebuie trimiși la lucru pe ogoarele patriei. E musai să reînviem agricultura cu brațele lor vînjoase, iar averile dobîndite fraudulos, împărțite la săracii neamului. Ce a dat Occidentul României? Ceea ce îndurăm azi cu demnitatea șifonată și cu buzunarul gol. Poporul a ieșit în stradă în ’89 nu pentru că voia Occidentul la furat în țară și nici
Ciocoii inculţi şi pungaşi () [Corola-blog/BlogPost/339997_a_341326]
-
de păr pentru a o împiedica să fugă și cu mâna cealaltă a tras sutienul atât de tare, că au ieșit copcile din pânză, rupând-o. Văzându-i sânii goi, în libertate, s-a repezit ca un uliu asupra ei. Vânjos, mult mai puternic decât fata, a supus-o cu ușurință, cu toată îndârjirea ei plină de furie și rușine. I-a tras cu brutalitate chiloțeii minusculi, până a rămas goală, imobilizând-o sub trupul lui, încercând să se dezbrace, în
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
are blazon..., ș-o invită la plimbare; Nu acceptă, vrea să fugă, doar așa, din întâmplare, Se împiedică, se apleacă, nu alergă prea departe, Când se pomeni deodată că moțatu-i stă în spate. O, penele în cioc îi prinde:“ Ce vânjos, și ce căldură! Vai de mine! Sunt topită, nu rezist, îi dau o gură!...” Uite-așa îi trece vremea la cocoș , e pe drumuri zi de zi, E distrat, a uitat de curtea lui, când o cloșcă îi șopti: „Dragul
COCOŞUL ŞI PUICA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340858_a_342187]
-
diva Și nu-mi văd niciun ideal! Cândva mă-mbăta răsăritul Și un cântec de ciocârlie Și-acum m-atrage-asfințitul Cu mantia lui sângerie... Plutesc, plutesc fără voie, Vâslisem cândva curajos: Eram o ,,arcă-a lui Noe’’ Cu gândul și trupul vânjos. Mai port porumbelul pe umăr, Nu vede nici el un liman. Ani buni pe degete-i număr Și mă topesc an de an. Plutesc, plutesc, inerție, Atâtea trădări mă-ngrozesc! Lumină nu-mi e bucurie Și ochii, de ea mi
PLUTESC, PLUTESC, INERTIE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340882_a_342211]
-
țipăt înfiorător de se cutremură turlele castelului și cei doi străjeri sunt prinși de ghearele fioroasei păsări. Câteva clipe tinerii plutesc prin aer, apoi sunt azvârliți printre ramurile copacilor. Căpitanul privește uimit acest spectacol îngrozitor. Cu o forță nevăzută prinde vânjos o suliță și o aruncă în direcția răpitoarei. Satana o prinde cu ghearele, o rupe în două ca pe un băț, apoi se îndreaptă spre el cu ochii roșii și ciocul deschis din care iese o limbă lungă. Preda lovește
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
mele depășesc poruncile tale. Dacă îndrăznești să-mi treci pragul grotei, te blestem să putrezești pe veci lângă ascunzătoarea comorii! - Legați-o, băgați-o în peșteră și dați-i foc! - porunci însoțitorilor trântind-o cu piciorul la pământ. Doi tineri vânjoși săriră de pe cai, o prinseră de brațe, o legară fedeleș cu o frânghie, în timp ce zgripțuroaica țipa cât o țineau plămânii. O târâră în peșteră și-i dădură foc. Flăcările izbucniră ca dintr-o căpiță de fân uscat, pârjolindu-le fața
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
doi bărbați se îmbrățișează, apoi Prințișor arată către mireasă. PRINȚIȘOR: Aceasta-i Narcisa, mireasa vieții mele! Contele o privește cu atenție câteva clipe din cap până în picioare, ceea ce fetei i se pare o eternitate, apoi o cuprinde cu brațele-i vânjoase și o strânge la piept. CONTELE DRACULA:(cu voce puternică) Fiți fericiți pentru totdeauna!... Casă de piatră! NARCISA: (emoționată și surprinsă) Bine ai sosit la nunta noastră, vestite Conte! Contele o sărută pe frunte, apoi o eliberează din brațele sale
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
ai uitat și când te-ai născut!... Ce tătic obraznic am! CONTELE DRACULA:Te-am invitat de o mie de ori să te muți la castelul meu! MIRCEA: Ce să fac eu printre vampiricele tale tinerele!? Lor le trebuie cavaleri vânjoși nu moșnegi ca mine! CONTELE DRACULA : Nepoții și strănepoții te-au mai vizitat? MIRCEA: Dumnezeu știe pe unde mai sunt răspândiți în lumea asta!... În schimb surioara mea nemuritoare mă vizitează mai des ca voi. PRINȚIȘOR: Ea va rămâne nemuritoare
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]