689 matches
-
proteză pe măsură. Îl acuza că i-a ars gingiile atunci când i-a luat amprenta. Însă uita că încercase să-i dea mâinile la o parte din gură. Am văzut eu cu ochii mei: vajnicul doctor Wernick, spătos, cu antebrațe vânjoase care ar fi putut învinge un urs, încercând din răsputeri să o trateze cu blândețe, hotărât, îngrijorat de țipetele ei înfundate, îndurându-i zgârieturile. N-a fost lucru ușor s-o văd zbătându-se astfel, iar doctorului Wernick i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
păr roșiatic învălătucit care răsărea cu o frumusețe deloc neglijabilă și cu totală certitudine din pielea capului, încurcându-se pe măsură ce se revărsa în toate direcțiile, tăiat ca o coadă de rață la spate și ridicat foarte mult de-asupra urechilor. Vânjoasă din născare, avea o voce schilodită de plâns și astm, iar albul ochilor ei era arămiu din aceleași motive, o față inflamată, mohorâtă, jalnică, cu spiritul neîmblânzit de gânduri sau măcar de cea mai mică speranță că alți oameni ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fost corect să stai acolo și s-o lași să se dea singură de ceasul morții. E mai bine să spună acum tot ce are pe suflet decât cu țârâita. Simon ședea întins pe patul din fier închis la culoare, vânjos și blond. A vorbit cu convingere. Apoi s-a oprit și și-a atins calm dintele spart cu limba. Părea că se așteptase să mă iau mai tare de el, și când i-am spus cuvintele cele mai aspre, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
scoteam treișpe și jumate. Prin urmare nu conta prea mult că nu mai primeam ajutor social. Mama nu mai era în stare să facă treabă în casă. Simon a angajat o mulatră pe nume Molly Simms, o femeie slabă și vânjoasă de vreo treișcinci de ani care dormea în bucătărie - în fostul pat al lui George de fapt - și care ne vorbea în șoaptă sau ne cânta când veneam acasă târziu. Nu scăpasem de obiceiul de a nu intra pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tânăr cu care să se bage în așternut. Dacă te nimereai să nu-i intri lui Mimi în grații, se arăta necruțătoare, și în timp ce îl asculta pe Sylvester se tot gândea la soră-sa înlănțuită în îmbrățișarea unui bărbat mai vânjos și dând din brațe de plăcere, ceea ce m-a făcut pentru o clipă s-o disprețuiesc pentru cruzimea de care dădea dovadă când deschidea ochii larg și-l îndemna pe Sylvester să vadă această imagine oglindită în ei. Ceea ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că sub scaun era o pușcă. Mi-aduc aminte de o verișoară a Bunicii Lausch care a recitat „Vulturul“ lui Lermontov, în rusește; n-am înțeles poezia, dar recitarea a fost minunată și romantică. Era oacheșă, avea ochii negri, gâtul vânjos, dar mâinile lipsite de forță. Era mult mai tânără ca Bunica, iar bărbatu-său era blănar. Nu încerc decât să strâng laolaltă puținul pe care-l știe un orășean despre vulturi, și descopăr lucruri curioase: vulturul de pe bani, vulturii avântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
grăbit și intră, înțelegînd că-l caută Doina, dar abia după ce răspunde își amintește de seara precedentă, de sentimentele confuze născute în sufletul lui pe măsură ce înțelegea intenția lui Săteanu, la care se mai adaugă, obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr, vînjos, turbat în furia lui, dînd cu pumnii în bătrîn, lăsîndu-l lat în mijlocul ogrăzii, trîntind poarta de scîndură mai-mai s-o rupă, ieșind din sat cu capul sus, asemeni tuturor bătăușilor învingători, ce părăsesc hora spartă, știindu-se urmăriți de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țigani care locuia la marginea maidanelor și față de care manifesta interese filantropice, și a angajat-o ca servitoare a fiicei lui. Ruby era cu doi ani mai mare decât Alex. Arăta și pe atunci ca și acum: brună, dură și vânjoasă, solidă ca un copac cu scoarță neagră. Erau unite printr-o legătură veche, reciprocă. Să fi fost dragoste? Chestiunea părea deplasată. Mai curând aveau o teribilă nevoie una de cealaltă, de parc-ar fi trăit amândouă într-o închisoare. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
senzația că bătrâna ei servitoare se repezea spre ea ca s-o lovească. Impresia fusese atât de puternică, încât nu avu puterea să rostească acel „mulțumesc“, care ar fi făcut-o pe Ruby să plece. Nu spuse nimic. Femeia smeadă, vânjoasă, se uită fix la stăpâna ei, apoi se întoarse și ieși. Nu-și scosese pantofii la ușa de la intrare. Alex, care recunoscuse caligrafia lui John Robert, se așeză pe bancheta de la fereastră, sub storul pictat. Scrisoarea, evident, nu sosise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rezonanța orgilor, comandantul pro temporis al Fortăreței, Marele Maestru hospitalier, Fra Guillaume de Chateuneuf, își ridică palma, înmânușată în zale. Cere liniște! Silentium! Fra Guillaume de Sonac, Marele Maestru al Ordo Pauperes Commilitones Cristi Templique Solomonici, înmânează unui cavaler franc vânjos, îngenuncheat, un sipet din lemn de cedru, ferecat în aur și argint, având gravați pe capac, doi cruciați pe un singur cal, rostind: Prin autoritatea umană și divină, cu care eu însumi am fost investit, te numesc... Bursucul își înăbușă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Înainte, stăteau crăcănați și aveau priviri care lăsau să se Înțeleagă că ei știau tot ce se petrecuse și așteptau să-i roage cineva să-și dea cu părerea. Câțiva fumau, alții spărgeau semințe. Nea Gogoașă era mărunțel la statură, vânjos, dar nu gras, avea ochii albaștri, fața arsă de soare și părul argintiu. „Eu, să vă spun drept, o duceam mai bine pe vremea ailaltă. Munceam mai puțin ca acuma, eram respectat, aveam bani, mi-am ridicat casă de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
f. 111-112. • R. V. Bossy, Agenția diplomatică a României la Paris, p. 296 și urm. • ANB, colecția Microfilme Franța, rola 10 (C.P.C. Turquie - Bucharest, vol. 24, f. 11). simpatiile franceze, oferind, în perspectiva conflictului, 20-25.000 de oameni. „Sunt oameni vânjoși, care reprezintă partea cea mai sănătoasă a populației; când vor fi sub drapel - afirma Cuza - toată națiunea va fi din inimă cu ei“31. În fruntea acestora trebuia să se afle generalul Ion Emanoil Florescu. Domnitorul solicita, lui Napoleon al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintre cele mai caracteristice ale lirismului de inspirație htonică și expresie tradițională. Poetul se autodefinește, în acest sens, memorabil: „Eu am crescut cu macii și strugurii pe câmp/ Și mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape, rouă,/ Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage,/ Pe-aicea și-au păscut cirezile blajine”. Patetic în acest credo, el cântă, în celelalte versuri, în tonuri variate, adesea epitalamice, „câmpul, livada, codrul sur, podgoriile”, volumul fiind în egală măsură o culegere de „bucolice” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
cetele proprii de căiuți, urși, capre etc. Cetele de urși sunt formate din grupuri de 3 până la 6 personaje, în frunte cu un ursar, costumul acestuia fiind confecționat dintr-un material în care roșul este culoarea predominantă. Tinerii cei mai vânjoși care îmbracă aceste măști, au ocazia de a-și etala forța și iscusința, caractere întâlnite la urs, ridicând ursarul pe bâte și purtat pe umerii acestora, își fac loc prin mulțimea adunată la această desfășurare de parade mascate ce au
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
prielnic, se făcea, văzând cu ochii, tot mai frumos și mai voinic. Era acum de douăzeci de ani. Flăcăii de primprejur îl puneau întotdeauna în fruntea lor și la joc și la treabă, căci dintre toți, el era cel mai vânjos la trup și mai dibaci la minte. Pletele lui negre cădeau pe umăr întocmai ca o coamă de leu și în ochii lui focoși ar fi putut citi cineva dragostea primejdiilor și dorul de a le învinge. Maică-sa, Domnina
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
canal pe nisip. Apoi deshămară calul și împingând voinicește scoaseră trăsura din apă. Porniră cu toții spre esplanadă. Era un cortegiu care îl ulcera pe Emanuel până în fundul sufletului. Așa întins cum stătea pe cadru, dus pe umeri de câțiva marinari vânjoși, abia scăpat dintr-un teribil accident, își reluase firul logic al iritației 300. Emanuel este prins în capcana propriului său eu, imersiunea în apă este un vis al dobândirii stării inițiale, imposibil de realizat. O altă iluzie pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Anti-Justine, personajul Fysitère, extrem de fantezist, se reduce la propriile aptitudini sexuale: Fysitère era unul din oamenii aceia păroși care se trage dintr-un amestec între specia noastră și cea a oamenilor cu coadă din istmul Panama și insula Borneo. Era vânjos cât zece bărbați obișnuiți, adică ar fi doborât zece cu arme egale și avea nevoie, el singur, de tot atâtea femei cât zece". Op. cit., p. 152. O trăsătură revelatoare: personajele narațiunilor pornografice dispun arareori de un nume complet (prenume și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
-l înfățișează pe Marlowe în ipostaze caracteristice literaturii cavalerești - o literatură a veșnicei inițieri, a „încercărilor” la care e supus eroul și, nu în ultimul rând, a represaliilor fizice îndurate fără crâcnire, cu un fel de fatalism amuzat de sine. Vânjos, energic, curajos, Philip Marlowe este însă victima unor adversari nemiloși, incapabili să respecte minimele reguli ale cavalerismului. Din acest punct de vedere, el contrazice scenariul romanelor medievale, în care eroul iese învingător de fiecare dată, oricât de dificile ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de la individ ca el "să facă față", să se descurce singur. Tocmai acum i se cere lui să umple "vidul social", să devină "contabilul propriei existențe", "gestionarul propriilor rezultate", să adauge zilnic câte ceva la CV, să fie mereu rentabil, performant, vânjos, frumos. Individul care nu analizează cu luciditate condițiile obiective în care se poate realiza ca subiect intră într-o cursă iluzorie către un proiect fără limite identificabile... Modul în care omul conștient trăiește emoțional și rațional interacțiunile cu mediul, cu
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
febrile ale mâinilor reginei, statuia coborâse de pe soclu și o îmbrățișase pe aceasta, făcându-i astfel voia de suverană neînvățată să ia foarte în serios imposibilul. Slăbiciunile puterii au și ele maxime momentane; din piatră seacă se ivise un bărbat vânjos gata să-i risipească langoarea - miracol ce eclipsă total posibile insistențe deplasate pe chestiunea identității stricte a despietritului. Cu-al său mediocru șiretlic pus magistral la cale, Dedal mizase corect pe pierderea de vigilență indusă de efectul surpriză; fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rându-i, meșterul o ridică pe regină dincolo de ea, la o demnitate autoeclectică, emancipată complet de recunoașterea mulțimii și sprijinul simbolurilor de statut. Mâinile lui urmau, ascultătoare, saltul ei de la sine peste limită, și-apoi îl susțineau în vârful brațelor vânjoase ca două coloane de piatră, însă numai cât să se pneumatizeze de aerul unei perfecțiuni extrem de fragile. El îi împănă saltul cu încredere în sine, ajustându-i apoi circumstanțial măsura exact cât era nevoie ca să nu degenereze în reprobabilul și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
anul. Vinerea, zi nefastă, cine strănută dimineața va avea mare supărare peste zi. Cine strănută de două ori - e de bine; cine strănută numai o dată sau de trei ori - e semn rău! Când strănuți de trei ori în șir și vânjos e semn că vei face mare chef. Când strănută un bolnav, e semn că se va face bine. Dacă-ți vine să strănuți și nu poți, vei fi purtat de nas de către cineva. Lacrimile, plânsul: Când unui bolnav grav i
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
să facem mișcare dacă voim să ne împărtășim de folosul ei deplin; căci, prin mișcare, ținem sângele în curgerea acea potrivită, prin carele putem împedeca orice stagnație și orice congestie a lui. Prin mișcare, punem mușchii în activitate, îi facem vânjoși și le dăm trebuincioasa lor putere, dezvălind pe lângă aceste și căldura trebuincioasă pentru îndestularea trupului. Cea mai priincioasă mișcare într-o scăldătoare răce este înotatul. Înotând, nu numai că ne împărtășim de folosurile sus-arătate; nu numai că scăpăm de frica
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
se compune din fer, oxid, silițium, argilă și iaspis și formează straturi groase pe muntele Rarăul, în formație văroasă veche, de pe moșia Broștenii, lângă satul Chirilo. Acest mineral se poate întrebuința la producerea unui fer foarte bun, moale și elastic vânjos. 5-le. Fer-piatră cremenoasă neagră, magnetică, formație veche: aimant, oxydulated of iron, magneteisenstein, se compune din fer oxid, hlei și silițium, cum și ceva mangal. Se află în straturi groase în munți de formația primitivă de la Broșteni și anume pe
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ei din adânc și din necuprins, forța dă forță și formă deplină tuturor ce sunt, în clipa lor și în veșnicia lor. Soarele arde, pământul este rodnic și mănos, marea geme de pești, plantele sunt pline de sevă și animalele vânjoase, râurile curg reci și înspumate izbindu-se de stânci, focul este năprasnic, iar ce piere renaște și se primenește mereu. Până și în perindarea zilelor și a nopților, a luminilor și umbrelor se simte respirația puterii care stăpânește lumea, fiind
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]