37,166 matches
-
parohia Asachi. Obștea Valahă a Liricilor - Ludică vizitatoare a urbei lui Paul Celan - Eminescianiză Serafic în spațiul Catedralei. (Contemporană cu Lepturariul lui Aron Pumnul, Urnă a norilor orbi, răsturnată precum clepsidra) Este, exultă, există gardul copilăriei lui Fundoianu! Vânare de vânt? Vânzoleală de vorbe? Vanitas vanitatum? Închid orizontul confuz, minat de seisme... La început a fost, totuși, Cuvântul Celui inițiat. Est modus in rebus... Aleluia Nocturnei noastre în ceața AKROSTICHON! Ianuarie 2011, Herța
Ceață livrescă la Cernăuți by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/5781_a_7106]
-
stă în puterile mele Din lustrul mesei care e fericită cu el Cum aș fi și eu fericit Să mă înțepe o albină căzută din realitate Și să mă doară să plîng să rămîn O literă mai mult în bătaia vîntului Care devine simțul suprem al vînatului
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
lucrurile din jur rămân la fel dar se transformă cum le descriu eu detaliile nu se mai observă pe dedesubt mă scormonesc fără timpi morți și fără obsesii dar ce contează când spiritul meu funcționează mă-nșel adesea chiar și vântul mai curge câteodată așa mi se pare.
Apele curg câteodata by Ionel Ciupureanu () [Corola-journal/Imaginative/5910_a_7235]
-
cu troleibuzul mă gîndesc: aici lîngă benzinărie cu nichita cu băieții o toamnă și încă o toamnă și încă una și milioane de veri pînă la stingerea soarelui. toamna e băiat ți le servește în față stephen hawking e băiat vîntul rece îți spune în față că nu ești dorit nici nedorit viața și moartea ta nu au nici o importanță. stephen hawking azi 2 septembrie 2010: universul s-a creat singur din nimic și acum putem s-o și demonstrăm. in
2.09.2010 by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/6029_a_7354]
-
plase cu ciuperci atârnă de tavan uscându-se în curenții marini după lumina-ncrucișată prelinsă prin două barbacane Caillou află ce oră e mai bine decât după orice ceas pâlcuri de chiparoși își lasă umbra de catedrală pe pământ semnalizând întoarcerile vântului vântul împrejmuind cu spumă pietrele abia uscate ce-ntr-o clipă își întunecă iarăși albeața Vilele în culori de argilă au un aer părăsit câteva bărci dorm în largul mării căsuțele din golf par paturi suprapuse într-un cămin de
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
cu ciuperci atârnă de tavan uscându-se în curenții marini după lumina-ncrucișată prelinsă prin două barbacane Caillou află ce oră e mai bine decât după orice ceas pâlcuri de chiparoși își lasă umbra de catedrală pe pământ semnalizând întoarcerile vântului vântul împrejmuind cu spumă pietrele abia uscate ce-ntr-o clipă își întunecă iarăși albeața Vilele în culori de argilă au un aer părăsit câteva bărci dorm în largul mării căsuțele din golf par paturi suprapuse într-un cămin de burlaci
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
Caillou mestecând o ciupercă să vadă dacă-i destul de uscată încât saliva pătrunzând-o s-o facă gustoasă ca-n tinerețe Pe înalta faleză pini târâtori contorsionați acoperiți de iască printre crengile lor spuma valurilor urcă precum fumul aduse de vânt voci de nu știi unde în larma de valuri plutește melodia limbii franceze mic miracol al fluxurilor într-un golf din Toulon lângă fortul părăsit învăluit în miros de ciuperci vei mai ști vreodată că ai respirat aici vei putea
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
spune durerii pe nume fără inima care s-o poarte pe drum. Riri Sylvia Manor FRICA În clipa în care Frica ne stăpânește Și Dumnezeul din miezul nostru A plecat Noi devenim Pantofii care așteaptă În dulapul Unei Femei paralizate VÂNTUL Vântul Când întâlnește în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele. Unde nu există palmieri Vântul trece mai departe Fără a atinge nimic Ca unii oameni MORȚII MEI Eu Din întâmplare Încă nu Am plecat Dar plec Mereu Cu fiecare plecat
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
durerii pe nume fără inima care s-o poarte pe drum. Riri Sylvia Manor FRICA În clipa în care Frica ne stăpânește Și Dumnezeul din miezul nostru A plecat Noi devenim Pantofii care așteaptă În dulapul Unei Femei paralizate VÂNTUL Vântul Când întâlnește în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele. Unde nu există palmieri Vântul trece mai departe Fără a atinge nimic Ca unii oameni MORȚII MEI Eu Din întâmplare Încă nu Am plecat Dar plec Mereu Cu fiecare plecat care
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
FRICA În clipa în care Frica ne stăpânește Și Dumnezeul din miezul nostru A plecat Noi devenim Pantofii care așteaptă În dulapul Unei Femei paralizate VÂNTUL Vântul Când întâlnește în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele. Unde nu există palmieri Vântul trece mai departe Fără a atinge nimic Ca unii oameni MORȚII MEI Eu Din întâmplare Încă nu Am plecat Dar plec Mereu Cu fiecare plecat care îmi lasă Făclia sa aprinsă Ca far al timpului rămas Eu Din întâmplare Mă
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
miceliu vast, cîntător. Acoperim pămîntul cu sputa noastră corozivă, fantastă, cu cultura noastră de circuite integrate și biți; asemenea penicilinei pe o lamă de sticlă într-un laborator ne înmulțim frenetic sub ochiul scrutător al neantului; adiem la unison în vîntul frecvențelor radio, ne agităm armonios sub ploaia programelor de televiziune; am învățat canoane și voci, știm să citim ziare și partituri și fiecare în felul său își tîrîie expresiv existența. Sîntem muzicali, chiar dacă nu vrem, chiar dacă nu ne dăm seama
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
mult mai neclar decât păruse la început după masă târziu când nimic nu mai e ca înainte sunt poate fără să știu de mult în Triunghiul Bermudelor îngerul păzitor așa cum v-am mai spus și altădată în timpul vieții voastre nu vântul ne va mătura pe toți ci câte un vânt pe fiecare când începe să bată al meu pentru voi e liniște și pace o atmosferă pașnică se desfășoară de jur împrejur inexplicabil cum în partea aceea a pământului lucrurile stau
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
târziu când nimic nu mai e ca înainte sunt poate fără să știu de mult în Triunghiul Bermudelor îngerul păzitor așa cum v-am mai spus și altădată în timpul vieții voastre nu vântul ne va mătura pe toți ci câte un vânt pe fiecare când începe să bată al meu pentru voi e liniște și pace o atmosferă pașnică se desfășoară de jur împrejur inexplicabil cum în partea aceea a pământului lucrurile stau atât de diferit nu ne înțelegem noi unii cu
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
liniște și pace o atmosferă pașnică se desfășoară de jur împrejur inexplicabil cum în partea aceea a pământului lucrurile stau atât de diferit nu ne înțelegem noi unii cu alții și nici noi pe noi căci nu se știe când vântul personal numit și îngerul păzitor se va trezi și se va apleca doar o clipă asupra unei biografii fericite dându-i un sens mai pur frunzulițele verzi să pictezi o ramură de bambus nesfârșită pe care n-ai văzut-o
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
bolți de miresme. Lor să-nțeleagă deloc nu li-e lesne Că trăim pe degeaba, cu secundele-n pripă. Eterni își ridică-n azur o aripă; Doar nimbul lor veșnic o clipă se-nmoaie Pe vreme de-amurg, și de vînt, și de ploaie Și parcă-i încearcă sub fulgi o durere, Privind prelingîndu-te-n părul de miere Spre calda și leneșa mea mîngîiere. Rup sufletul din mine ca pe-o creangă. Rup sufletul din mine ca pe-o creangă, Ți-o
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
într-un avion supersonic și omul tăcut de alături își lasă pe umărul meu capul ca un fruct exotic și adoarme FRUNZA DE BRUSTUR Vom mai avea zile întregi de la răsăritul la apusul soarelui vom mai avea cămăși nesfâșiate de vânt pantofi fără găuri în tălpi vom mai fi căutați la telefon de câte cineva care încă n-a șters numărul din agendă e bine e minunat te-așezi în umbra arborelui și te gândești la ce vrei câțiva pereți se
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
muntele în jocul celor apropiați gesturile dispar spre izvorul din piatră haina ta are textura unui denunț inovația își propagă sensul prin ce s-a întîmplat cîndva simpla transcriere e sprijinirea unui trandafir de un obiect artistic prin care suflă vîntul am ales un loc de unde se vede sfîrșitul drumului dinspre marele teatru. sens și contrasens acesta e sensul lor de mers toate au o durată chiar lucrurile banale se distrug reciproc între ele se află tezaurul și ceasul care anunță
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
privirea strînsă pumn ținînd oasele în loc să nu se risipească Maestrul intravenos dacă ai putea înțelege foarte puțin doar atît cît ți-ar trebui ca să respiri înțelegerea n-a avut, n-a nimerit niciodată, la capătul ei, speranța să-i facă vînt de la-nceput i-a fost ușor, să se lepede ca de o călăuză dezlînată și nătîngă ce insista s-o poarte pe căi bătătorite cu însuflețirea ei, boare strînsă din nesăbuințe și nerozii rutina asta, un vînticel de seară zumzăind
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
privesc în aceeași direcție: eu văd cum se pierd norii, femeia vede cum Dumnezeu iese din trupul bărbatului, bărbatul nu mai vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o pată pe un cer senin, cine sunt acești oameni ai căror ochi cară lăzi pline de rugină, ai căror ochi sunt ca niște tomberoane
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
golf și asprele decoruri? Liguric țărm, ca un arici se strânge În sine însuși numai țepi și spăngi, De aici plecă spre glorie și sânge, Barcazul, cei o Mie, plumb și lănci. Pe Garibaldi l-ai împins din spate, Nu vântul care bate dinspre munți, Să-nchege un regat din sfărâmate Idile, printre lacuri, bărcI și punți. Pe cel care unise deseori cu sila Socratic sudul cu severul nord, Pe cel care urâse rugile și mila, Ți-l arunca pe oricine
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
în sud se rafina suferința - acolo soția profesorului plângea părinții lui Virgil plângeau și nu prea mai era nimic de făcut în legătură cu lumea. La ultima curbă, pe strada Lermontov, o hăinuță agățată în crengile unui platan legănându-se în bătaia vântului și spaima aceea că e-un copil spânzurat - o viziune pe care noaptea a dat să o șteargă cu scrâșnet de os cu fierul pe fier. Poem civil nu mă-ntrebați ce legătură are istoria cu poezia cine a înțeles
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
apoi lumina dimineții peste mine a aruncat bănuți de aur. Când eram copil, în joacă, îmi întorceam pe dos buzunarele. Așa, acum, m-am întors pe dos cu întreaga mea făptură și ce era înafară a ajuns să fie înăuntru. Vântul adie prin crengile teilor în mine, un iepure speriat aleargă pe un câmp pustiu în mine, o casă de la marginea orașului lent se ruinează în mine. Iar cu acestea, cu acestea, cu acestea, așa sună povestea, sufletul meu se contopește
Buzunare întoarse pe dos by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/6447_a_7772]
-
ca un zmeu de hârtie creponată, mă ridic în cerul de primăvară și lumea, jos, jos, își frânge marginile ca vârâtă într-un sac. și mă așez ca pentru rugăciune între nori, au fost doar carnea peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește degetele în ochii lor. de foarte aproape un cal mort îi veghează. în spatele calului o imensă întindere de trandafiri sălbatici. o liniște coboară în pământ, iar de sub dealuri o oarbă își ia zborul
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
veghează. în spatele calului o imensă întindere de trandafiri sălbatici. o liniște coboară în pământ, iar de sub dealuri o oarbă își ia zborul. mâinile ei merg spre miazănoapte și arborii o urmează în legănarea ei. în ierburi sunt trupurile roase de vânturile aspre. ei au fost carnea care i-au umplut gura. pe un drum cu mesteceni în floare au fost și au fost doar carnea. palmele lor par acum o vâltoare. se izbesc de stânci apoi coboară spre mări. peste trupurile
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
au fost carnea care i-au umplut gura. pe un drum cu mesteceni în floare au fost și au fost doar carnea. palmele lor par acum o vâltoare. se izbesc de stânci apoi coboară spre mări. peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază. lângă ei o oarbă se piaptănă cu degetele pline de pământ. și-n jur mai mult un cal mort decât o întindere de trandafiri sălbatici.
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]