365 matches
-
constatare amară pentru vremuri încă tulburi în care normalitatea e încă un vis. într un imperiu al deșeurilor umane trebuie să răsară și verdele viitorului, oricâte escrocherii mește șugite am parcurge. într-un moment în care societatea românească e în vânzoleala căutărilor trebuie să știm ce urmărim, să ajungem la un capăt ! Cred că ne pot bucura și semnele simple ale primăverii : un miel, o iediță, un iepuraș, dar mai ales erupția vieții în multiplele ei forme lăsate de Dumnezeu ! De
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
un mare învățat al lumii antice, despre care se spune că ajunsese să locuiască într-un butoi, dezgustat fiind de lumea în care trăia, este întrebat ce caută cu lumânarea aprinsă în plină zi. Uitându-se trist: Caut un om ! Vânzoleala alegerilor (încă în desfășurare) prilejuiește o mi șcare... browniană (tare încurcată, deci) cu loviturile cele mai neașteptate și jigodismul cel mai... exacerbat, învingătorul fiind, nu întotdeauna cel mai bun. Alegerile "moderne" sunt ca un fel de revoluții care urcă pe
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
soarelui, fiind printre primele cărora le-au dat frunzele, la berzele care deja și-au reluat locurile în cuiburile părăsite anul trecut. La Ivănești este zi de târg, lume multă, căruțe, țărani cu găini, rațe, curci, miei de vânzare, gălăgie, vânzoleală, de abia poți să te strecori cu mașina. În zona aceasta, joi este târg la Ivănești iar duminica la Pungești. Cred că era puțin peste ora nouă și jumătate dimineața când am ajuns în Cursești Vale, dar ca de obicei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mulțumiți că efortul lor nu a fost zădarnic și că, deși puțin șifonați, vor ajunge totuși la destinație. Unii, mai precauți, se îndreptau spre cele mai îndepărtate vagoane, adică spre cele dinspre locomotivă. Pe parcurs, susțineau ei, cea mai mare vânzoleală se va produce în vagoanele din centrul garniturii, spre care toți călătorii, în fiecare stație de pe traseu, se vor îndrepta buluc. Din acest motiv, unii considerau că în primul vagon de după locomotivă, care în realitate putea fi socotit al doilea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
figura, coordonatele omului interior decât el însuși? Paradoxul este că Cioran e cu atât mai mult proiectat în interior cu cât se simte „exterior problemelor omenești” (III, 165), adică un străin. Lumea din jur i se pare o iluzie, iar vânzoleala din preajmă, un „furnicar grotesc și osândit”. „Ceea ce mă izbea era absurdul acestui conglomerat uman”. Sentimentul este de iluzie, de minciună, de stranietate. Oricum, Cioran știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui, e treaba ta, dar nu ne obliga
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
perioadă în care reclamantul, însoțit de martori, trebuie să rămână în București, hoinărind ziua pe străzile orașului și dormind noaptea în curte pe un mindir de paie alături de alți zeci, dacă nu sute, de „năpăstuiți“, de unde mizerie, aglomerație și o vânzoleală continuă, greu de controlat. În plus, anumite pricini nu pot fi judecate decât la Mitropolie și numai de către mitropolit. Treptat, treptat, „a urca dealul Mitropoliei“ devine sino nim cu a divorța. La începutul secolului al XIX-lea, Anton Pann culege
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
luna aceasta am avut legături politice numai cu Tineretul Frontului Plugarilor și cu Tineretul Sindicalist, cu care împreună am elaborat comisia județeană a tineretului după directivele date de tov. Pârvan dela Comisia Electorală Centrală (subl.ns.)”. Așa cu subliniam, marea vânzoleală începuse. Tov. Pârvan va fi fost trimis special de la București la fel ca și tov. Dimitrev la debutul anului 1945, pentru a pune la punct problemele nerezolvate ale uteciștilor vasluieni care, cu toate presiunile și manevrele, nu reușiseră să convingă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de partid”, tov. Zota nu-i era chiar „tovarăș de luptă” ci, mai degrabă, un rival. Pâra lui Bighiu l-a scos, probabil, din circuitul și circul politic comunist de mai târziu. Speculații. Deoarece alegerile parlamentare băteau la ușă și vânzoleala ștabilor începuse să crească exponențial. Așadar, pe lângă Tanda și Manda de la Iași, Vasluiul mai fusese vizitat și de Filopat și Patafil de la „centru”: „...tot în decursul acestei luni am fost vizitați de delegați dela Centru, care au venit pe linia
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
stația de destinație. Aici am pozat zidurile bătrânei instituții bucureștene de învățământ superior, unde se mai afla vopseaua aruncată de lacheii Ceaușeștilor, peste inscripțiile anticomuniste scrise de studenți cu doar câteva zile în urmă. La Palatul Victoria, am remarcat marea vânzoleală a oamenilor, dar nici neam de vreun foc de armă. O tanti amabilă îmi spune cu multă bunăvoință că „teroriștii” nu trag decât noaptea, ziua mai dormind și ei că doar nu sunt construiți din fier, îmi mai spune ea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
pentru noi ăștia de dincoace de Dunăre, vine de la împărăția Bizanțului. Da’ nu mai este chiar așa, că lucrurile și chiar oamenii se stricară pe drum și nu este chiar totul sfințit. Dormi, Marico? — Ce spuneai? În zori, când începu vânzoleala argaților prin bătătură, jupâneasa Stanca, îmbrăcată ca de sărbătoare, cu haine cernite, că era ajunul Bunei Vestiri, ieși grăbită din casă, cu Tudora ca o umbră după ea. Un argat trase zăvoarele grele ale porții și o privi întrebător. — Să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Eba rămâne, totuși, cu salariul de europarlamentar făcut la apelul de seară... Băi, ce nseamnă și democrația asta, trebuie rotită conducerea la vârf. Nu era mai bine Înainte? Aveam un dictator, ne obișnuisem cu el. Acu’ parcă e prea mare vânzoleala. Și durerile de cap sunt mari. Nu știu cu cine să votez... Geoană e molatec. Băsescu e plin de bube, numi place nici de frati su, nici de Eba, nici de camarila de la Cotroceni. Ce părere aveți? Da’ pertinente să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din ce pricină ne aflăm noi aici. Dumnealui e vărul dumneavoastră? - a întebat hangița, fixându-mă din nou cu țintele albastre ale ochilor. Așa îi spun eu. Totul s-a întâmplat acum câțiva ani buni, în Piața Unirii. Priveam amândoi vânzoleala porumbeilor și atunci eu n-am de lucru și îl întreb așa într-o doară: „Ești ieșean, vere?” Și? - a întrebat hangița curioasă. Și atât... Ne-am despărțit fără ca de fapt să ne cunoaștem. Atunci cum de sunteți astăzi împreună
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vânt rece se mișcă, dinspre miazănoapte. Deodată, se făcu răcoare și începu să bată vântul și să aducă niște nouri de la răsărit, să-i întindă, la dreapta și la stânga, și să-i mâne spre apus... Noi, cu ochii ațintiți la vânzoleala de pe cer, am uitat de fortărețe și de turci. De departe, ca din adâncurile pământului, se auzea din când în când, câte un tunet molcom, cu ecouri în depărtări care se pierdeau în tăcerea nopții. Nu se mai vedea la
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aici? E și Blanchard cu tine? Lee era aplecat peste cadavru și își făcea. Eu am arătat spre nord și i-am răspuns: — Junior Nash stă cu chirie într-un garaj din spatele clădirii ăleia. Tocmai o percheziționam, când am văzut vânzoleala de aici. — Era sânge la fața locului? — Nu. Nu-i mâna lui Nash, domnule locotenent. — O să-i lăsăm pe băieții de la laborator să decidă. Harry! Sears stătea într-o mașină de poliție și vorbea la stație. Auzindu-se chemat, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
șapte fără un sfert și Logan se luptase cu nenorocitele alea de declarații aproape toată ziua. Era timpul să meargă acasă. Afară În hol, clădirea era cufundată În tăcere. Majoritatea personalului administrativ Își terminase treaba și se dusese acasă, iar vânzoleala se potolise. Logan se opri la sala de ședințe să vadă dacă se mai Întâmplase ceva cât timp el cercetase declarațiile. Erau câțiva agenți În sală: doi dintre ei răspundeau la telefoane, iar ceilalți doi completau rapoartele pentru ultimul schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tehnice, carierele le fuseseră definitiv compromise. Marlow o privi fix și spuse: - Am notat asta, agent. Era timpul să dea milităria jos din pod. Expresia tatălui ei. Se referea la a fi polițist. Amie, trebuie să înțelegi: uneori e o vânzoleală, uneori reușești să schimbi ceva, uneori e plictisitor. Și uneori, nu prea des, slavă Domnului, trebuie să dai milităria jos din pod. Dinte pentru dinte. Ești numai tu singură, nu ai pe nimeni să te ajute. Și nu mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
turuie pe franțuzește - fără să-și dea seama - despre Place Vendôme, Operă și Piața Romană; soarele se înălța pe cer, curelele ne tăiau umerii și fratele meu făcea nazuri. Nici măcar compania fetelor lui Saner nu putea să-l consoleze pentru „vânzoleala asta ridicolă“, fiindcă peretele de stâncă se profila încă acolo, alb și tăios, departe pe cer. Riz colonial - așa se chema un nou fel de mâncare la modă, pe vremea când coloniile încercau să-și cucerească independența, frumoasa prințesă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mă sprayeze și să-mi vândă creme perfecte pentru reducerea aspectului de „laba-gâștei“. — Îmi pare bine să te cunosc, Rachel. Am auzit atâtea despre tine. Așa. Acum care e cea mai detașată? Nici urmă de gelozie sau neliniște. —Bună, Jenny. Vânzoleala de pe fundal ne-a reamintit că blocasem atât scara, cât și holul de la intrare. Ed m-a dat mai într-o parte cu o mișcare a brațului ciudată prin care evita orice contact fizic efectiv cu mine. —Trebuie să duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe un ritual monstruos: șușoteli ce anunțau ceva, plescăituri, trosnetul făcut de scheletul patului, suspinele saltelei din păr de cal, oftaturi, icnete, toate zgomote specifice actului sexual și care, trăite pe întuneric, se impregnează deosebit de adânc. Copil fiind, am recepționat vânzoleala aceea apropiată cu o curiozitate multă vreme nevinovată. De acum înainte, însă, pentru ajutorul de la Luftwaffe care, pe timpul zilei, purta uniformă, avea să fie insuportabil tot ceea ce, în pijama, auzea atunci când tatăl, de îndată ce fiul era acasă pentru scurtul său concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
umpleau încă din copilărie pușculița. Anna Schwarz, însă, oricât de scurtă fusese apariția ei, lăsase în urmă mai mult decât numele ei. Astfel, dorința mea încă imprecisă de a părăsi Düsseldorf-ul miracolului economic, forfota lui fericită de atâta bere și vânzoleala atâtor genii la Academia de Artă, a primit un impuls neașteptat. În Berlin voiam să-mi caut un dascăl nou, care să mă solicite din plin, un dascăl, cum aveam să scriu mai târziu într-o cerere, „absolut“ și, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Un controlor l-a auzit strigând și a tras semnalul de alarmă. La San Martín a urcat poliția. Toți m-au acuzat, până și doamna baronne, mai mult ca sigur că de ciudă. Ceea ce devoalează observatorul din mine: În toiul vânzolelii polițiștilor, am observat ceva: colonelul Își răsese barba. II După o săptămână, Montenegro s-a prezentat din nou la Penitenciar. În tăcuta solitudine a dubei poliției, plănuise nu mai puțin de paisprezece povestiri În stil baturro și șapte acrostihuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am făcut În Spania, În '68. Dar ne vor lăsa În pace pentru că, din punct de vedere politic, nu vor să se amestece În problemele noastre nucleare. Ei știu că și așa avem necazuri cu Noua Zeelandă. — Ăsta-i motivul acestei vânzoleli? Întrebă Norman. Focoasele nucleare? — Nu, slavă Domnului! În cazuri de-astea, imediat cineva de la Casa Albă s-ar fi simțit dator să anunțe presa. Așa că ne-am ferit de personalul Casei Albe. De fapt, În problema asta am ocolit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nite Owl, dar care nu s-a confirmat. I-am spus cu toții bătrînului Russ că acele reviste cu fete goale nu pot fi urmărite neam. O intuiție rămasă fără rezultat. — Domnule sergent, la vremea aceea departamentul era Într-o mare vînzoleală cu cazul Nite Owl. Îți amintești cum a reacționat Vincennes? Orice ieșit din normal, oricît de puțin? Stathis spuse: Domnule, pot să vorbesc pe șleau? — Desigur. — Atunci o să vă spun că Vincennes a fost Întotdeauna un pîrlit de polițai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de fier a balconului, urmărea de sus șirul precipitat al automobilelor, grupurile de oameni grăbiți, cărând sacoșe încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor, reconfortant al imensei inimi ce era orașul. Ridicându-și privirea spre cartierul de peste drum - blocuri vechi de două-trei etaje, vile cu ziduri groase îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]