3,550 matches
-
știință. Astăzi însă era o zi specială pentru Plictiseală. Se trezise cu fruntea transpirată și bine lipită de coperta revistei Arta Culinară. E drept că forțase nițel norocul, pentru că se trezise peste noapte de vreo trei ori și și-o vârâse sub cap cu încăpățânare, enervat de foaia lucioasă care tot aluneca. Ieșise totuși din bloc cu inima ușoară, fără să-l mai aștepte pe autorul compunerii „Patria Mea“, încredințat că mica lui stratagemă va da până la urmă roade. Fie că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
oferindu-mi lapte cald cu miere dintr-o cupă albă în formă de pantof cu toc cui, pantof care mă privea și el cu niște ochi întunecați și promițători care mie îmi aminteau de găurile de cașcaval în care îmi vâram fără drept de apel degetele copilăriei și din care rareori mai reușeam să mi le scot țși atunci la insistențele bunicii) fără să fac fărâme întreaga bucată. REPORTAJ DE LA SPATELE LOCULUI Dragii mei preacurioși cititori, încă de la început vă avertizez
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
repari așa mojicie. Șeicul meu mi-a spus să mă păzesc de bărbații care au ceva de dovedit. Am pupat-o, iar ea a zis bism’illah... M-am dat înapoi pe spate. — încetează. — Ce e? m-a întrebat tacticoasă, vârându-mi în gură o pastilă de mentă cât un ou de porumbel. Ia nu mai fi snob și soarbe-mă. S-a lăsat pe spate desfăcându-și larg gambetele... Zăcea, făcând gesturi împleticit astrale cu brațele, oasele bazinului ondulând alternativ
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în gură mizerabilul boț. I l-am arătat, tăcut, pe-al meu, alb, impecabil și gol și neted, de o nuditate strălucitoare, ca într-un vis al lui Brâncuși copil. A rămas cu gura întredeschisă și caloianul ei mursicat abia vârât între buze. A renunțat să muște din el. L-a lăsat să cadă în farfurie peste praful de coji. — Da, ce-i? A despicat cele două silabe Îa doua cu diftong amenințător), pregătindu-se de luptă. — Hai să te învăț
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și figură de pus pe fugă un gurkha nepalez, care le-a întrebat lătrând dacă nu cumva le importunez. O secundă am avut impresia că aveau să spună da. în stradă, au continuat să-și șușotească lucruri până când m-am vârât între ele și le-am luat pe amândouă de mână. S-au crispat și au încetat să vorbească. Am mers așa vreo două minute, eu ținându-le mâinile ce atârnau moarte și reci. De unde ești? am întrebat-o pe italiancă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
alte nume. Nenea Nebunelea era Yakul, taurul ăla păros cu coarne mari și față bună. Tanti Justina era Hâca. Și ea era o creatură de treabă, cât o balabustă, care-l salva pe Yak din toate necazurile în care-l vâra Mozol. Pe geniul răului îl chema Mozol, și ăsta era o dihanie ticăloasă care putea chiar să-ți facă bine numai ca să te deruteze. — Noi, băieți, tot neamul nostru și în toată istoria, n-am făcut altceva decât că ne-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
atuncea putem să spunem că e aproape perfectă. Cum la legatul cărții se folosise pielea de dinapoi, de la spate și de sub coadă, în mijlocul coperții se ițea acuma țomonocul râsului, ca o târtiță de găină, dar cu mai mulți mușchi. Dacă vârai degetul în el, țomonocul se strângea în jurul degetului și-ți dădea niște fiori nesănătoși. Nea Nebunelea băga vârful pixului în el când se oprea din însemnat, și pixul stătea așa drept, perpendicular pe carte. Când nu avea idei de scris
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să mor? am întrebat, nemulțumit. — Ca să învii mai falnic, mi-a răspuns el serios, ai să mori des, ai să bei cu dracii și ai să vii înapoi. își urma apoi lectura din hronic: Se pare deci că măscăriciunea ce vârâse spaima n Statu-Palmă nu era alta decât fioroasa Hâcă, neîm blânzita fiară ce pustia boscorodind ținutul Fălticenilor. Aici, Tanti Justina se uita împrejur la noi, mândră. — Măi copii, ce-ar fi să facem noi un tramvai clandestin? Rămăseserăm înmărmuriți. Lui
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și a început să și-l frece pe piept și pe burtă. Ce este? s-a răstit iritată când m-am oprit. Apoi: — Of, e dezamorsat, ai văzut doar. Ca să mă împiedice să alunec în somn, a început să-și vâre fluturele în toate găurile, plescăind și frământând și gemând, ba chiar m-a făcut să tresar când a răcnit deodată: Baaauuum, aruncând din șolduri spre tavan. A adormit îmbufnată, cu mina dezamorsată înfiptă adânc în ea. Dimineața, la eterna omletă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
șir, dar în zadar. Am copt mere, pentru că știam că-i plăceau foarte mult și am făcut omletă. Am mai pus niște becuri în sufragerie ca să pară mai luminoasă și mai veselă. Pe când așteptam, Osaki, fata de la han, și-a vârât capul pe ușa bucătăriei și a șoptit, precipitat: — Scuzați-mă. Nu i se face rău? Bea alcool distilat. Ochii i se holbaseră mai mult decât de obicei. — Alcool distilat? Vrei să spui alcool metilic? — Nu, nu-i alcool metilic... — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
L-ai mai întâlnit pe domnul Uehara? — Da, acum șase ani. Mă sufocam și mi-am pironit privirile în pământ. A intrat servitoarea cu tăiețeii. — Te rog mănâncă până nu se răcesc, îmi spuse patroana. — Vă mulțumesc mult. Mi-am vârât nasul în aburii tăiețeilor și am început să înfulec repede. Mă simțeam de parcă abia atunci îmi dădeam seama că exista multă sărăcie pe lume. Uehara a intrat în cameră, fredonând: Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac. S-a așezat, greoi, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aveai impresia că s-a rostogolit pe scări. Asta a fost tot. În jur s-a lăsat liniște deplină. Am stins lumina, mi-am scos haina de catifea pe care mi-o adusese tata în dar, din străinătate. M-am vârât în pat în chimono, după ce mi-am dezlegat obi-ul. Îmi simțeam trupul greu din cauza băuturii. Eram foarte obosită și am ațipit imediat. Nu știu cum s-a întâmplat, dar când am deschis ochii, l-am găsit întins lângă mine. Timp de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a vinului băut din ulcele și udând generos mustățile și bărbile bon-viveur-ilor noștri boieri: "Stăpânul coborî, răcoare, cercetă atelajele și alese o Cadarcă de Recaș, apoi șezu pe un butoi, scoase briceagul din buzunar, curăță ceara de pe gâtul sticlei și vârî adânc tirbușonul în dop, îl trase, poc! Întoarse sticla, plăcându-i cum gâlgăie în gura lui. Simți răcoarea vinului intrând în el, așa cum intră lumina în lume în zori. " (p. 8) Punctul forte al cărții lui Dan Perșa îl constituie
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
cu ecouri până la vârful puterii politice centrale. Protagonistul a ieșit, spontan, prin râsul ocazional, din "neutralitatea istorică" a funcționarului care fusese ("ortograf la Vinalcool", după cum își recomandă în dodii ocupația) și intră în miezul politic fierbinte al prezentului. Dracul își vâră coada în mersul liniștit al vieții când nu te aștepți: "Din turnul catedralei, subit transformată în geamie, un muezin cu coarne și coadă mă arăta cu degetul și murea de râs. Cât de fragilă e libertatea umană, îmi ziceam: de ce
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
soarele în față și asta îi dădea un ușor avantaj, dar picioarele ei nu reacționau cu repeziciunea minții. Alerga în zigzag, chinuit, căutând cu privirea vreo moviliță, o dună, orice denivelare de teren care s-o ascundă. Înnebunită, s-a vârât în locul cel mai puțin indicat. Nervii o împiedicau să ia vreo decizie. Până să-și dea seama, alerga deja pe nisipul moale. Pașii i-au devenit mici și greoi. Cu fiecare pas mai mare, se afunda în nisip până la pulpă
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
cu cap de măgar nu e o găselniță. Un prieten foarte bun, care nu mai trăiește, mi-a spus că imediat după Războiul al doilea, în România s-ar fi născut un asemenea monstru, luat imediat de serviciile secrete și vârât în subsolurile fostului Minister de Interne. Deci, secvența mea din carte pleacă de la acest folclor, în care poți să crezi sau să nu crezi. Eu cred! E problema mea! Am crezut atât de mult încât mi-am centrat un roman
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
nimic din ceea ce vorbiți. Vorbiți mai domol. Deși am trecut în engleză, n-am înțeles nici eu, așa că-l întreb: - La ce bun niște versuri pe care nu le înțelegi? - Eu acum nici în engleză nu înțeleg ce vorbiți - se vâră iar în vorbă Liza - să însemne asta că nici măcar un cumpărător, să zicem, nu le-ar înțelege? - De ce aș cumpăra un vers pe care nu-l înțeleg? - îl întreb pe Teodor. - Nu e musai să-l înțelegi. Important e c-
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
Și pe tine și pe toată tagma ta de scriptori... - Totuși mie îmi place să-mi iau în pat câte o carte, sau în vacanță, îmi place ca în roman să primesc o pensiune semicompletă la un preț modic - se vâră Liza Swift în această dispută despre literatura secolului XXI. Eu atunci mă ridic să plec, fiindcă mă dureau picioarele de atâta șezut pe cerga de sub copac. La despărțire i-am adresat lui Teodor următoarele: - în privința acelor mantre ale tale, pot
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng, astfel că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cisme de fetru negru. Centura, de care atârna spada cu garda și cu teaca demne de un Cezar, valora mai mult de doi cai. Nu mai prejos era harnașamentul calului, în fier și în bronz placat cu aur, strălucind
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
mov, sînt răspîndite cu dărnicie la picioarele noastre. Ludicul naturii de la poalele unei cetăți, unei biserici pustii amînă, cumva, amarul. Încercăm toate cheile de la toate lacătele tuturor intrărilor grilajelor metalice. Nu se potrivesc. Niciuna. Pare neverosimil. Ușor, ușor, ni se vîră în urechi manele de manele, care zbiară sfidător, de foarte aproape. Asta numai nouă ni se pare ciudat, însă. Privesc în sus, privesc turnul semeț, mîndru, înălțat deasupra nimicului și nimicniciei. A rezistat, secole, feluritelor atacuri. Cum să-i împrumut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
părut halucinantă. De la faptul că au dat un comunicat ca răspuns la decizia actorului, așa ceva nu am mai auzit, în fond, fiecare artist este liber și responsabil, asumîndu-și gesturile sau comentariile, pînă la tonul pe care l-au făcut. Pumnul vîrît în gura unui artist care își apără, demn, creația și numele acestor premii, faptul că este certat ca un școlar pentru asta, mi se pare o mare, mare greșeală sub demnitatea fiecărui membru al juriului, și al juriului, în totalitatea
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
e Tănăsescu însuși. Anume, că o dată s-a prefăcut că votează. Videanu, ca toată lumea, a văzut că senatorul a făcut ceva ce părea o fraudă. Pe bună dreptate a semnalat acest lucru. Dacă senatorul ar fi fost surprins cu mîna vîrîtă în buzunarul cuiva, simulînd o hoție, era mai simplu să spună că a făcut o glumă, fiindcă ar fi luat. Dar cu votul, a băgat, o dată sau de două ori, ceea ce e cu totul altceva. Dan Claudiu Tănăsescu a comis
Senatorul Tănăsescu nu e Iosefini by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9884_a_11209]
-
care mi-a băgat în cap ideea asta. Îmi povestea mereu că, într-o zi de iarnă, dis-de-dimineață, în ciuda negurii, paznicul de far Joao de Castro se dusese pe plaja de la Adraga să prindă caracatițe, când a dat peste mine vârât într-un ou enorm, cu capul, picioarele și brațele afară. Drept martori oculari bunica cita pe un cavaler ciung, maestru de echitație, care călărea pe-acolo însoțit de cei trei scutieri ai săi, recrutați dintre cei mai năuci din satele
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
subită melancolie în fața precarității vieții, m-am refugiat acum o lună, în timpul Crăciunului din anul trecut, la schitul Peninha. Primii sihaștri au ales acest lăcaș cu opt secole în urmă. Înțeleg de ce au făcut-o. Se spune că întemeietorul schitului, vârât într-o grotă, izolat în vârful Muntelui, a rezistat printre asprimile stâncilor treizeci și cinci de ani. Nu pretind să ating o asemenea țintă. Vreau doar să regândesc, până în amenințătoarea lună august, ce am făcut și nu am făcut cu mine. De pe
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
aproape de frămîntarea lor. Descifrez chipuri și trupuri de actori pe care îi cunosc bine. Le urmăresc corpurile atît de expresive în desenul de pe scenă. Performanță. Recunosc stilul coregrafei Vava Ștefănescu. Mișcări complicate, cu o stilistică elaborată minuțios, cu o tensiune vîrîtă în gest, în fiecare gest. Mai complicat și mai nuanțat decît a făcut ea, pînă acum, în colaborările cu actorii. Chipuri albe. Ochi fără expresie. Sau, dimpotrivă... Doar corpul vorbește. Tensiunea lamentației susține dramatismul de pe scenă și emoția mea interioară
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]