2,982 matches
-
adesea contradictorii, care pot avea o influență majoră asupra conduitei decizionale sau a manifestărilor comportamentale ale individului. Hotărârile pe care acesta le ia, chiar și acelea de o importanță capitală pentru propria sa evoluție, sunt de cele mai multe ori alterate de „vârtejul” sentimental, unul eminamente irațional, această perspectivă denaturând percepția obiectivă a realității curente. În aceste situații granița dintre sublim și sordid devine subtilă, uneori chiar imperceptibilă atunci când Îndrăgostitul Își privește viața doar prin prisma stării de moment, iubirea transformânduse În acest
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
o zi, nici dacă a fost soare sau ploaie, sau numai nori, ori poate vânt, sau dacă a fost cald sau frig. Cum toate astea nu mai au acum nici o importanță, să presupunem că, primăvară fiind, vântul a amestecat în vârtejul său tot ce a găsit în cale.(...) Nicu Ionescu își aștepta băiatul. Poate că Sinica e fericită că e fată. Numai sănătoasă să fie. Moașa o asigură că e voinică și frumoasă. Cu ce nume să o înscrie la Primărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
stau în slujba cititorului cu unica menire de a dezvălui doar adevăruri de viață, așa cum sunt ele. Or, tocmai de aceea, propun să aruncăm o privire mai atentă asupra surprinzătoarei și neașteptatei schimbări de direcție a eroului acestei povestirii. În vârtejul, adesea haotic, al vieții, ce mai mereu îi atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în înaltul diafan al cerului, doar ca să te afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel nu le poți trăi decât cu strigăte și numai în voluptatea lor îți poți găsi pe deplin desfătarea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
În fiecare frunză și-n fiecare floare adorată. Cuvinte! Dar o mie de Întrebări se Înalță din flăcări și-aleargă cu toamna, spre ultimul drum cu miros de dragoste și soare. Zadarnic se zbate aurul clipelor singurătăți abandonate -, Într-un vârtej de scântei și aduceri-aminte... 7 septembrie 2013
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vrei. Folosești acest truc pentru a te apăra de situații prea dureroase, spui că ceea ce simți este o minciună, te vezi urât, laș, nevolnic, de ce ai nevoie să îți pui cenușă în cap, amâni mereu confruntarea, amintiri, imagini, ca un vârtej în colbul străzii, lumina de aici mă face să cred că sunt într-un vis, unul cu imagini mai colorate și mai coerente, Silvia aleargă în fața mea la câteva sute de metri, îi văd eșarfa fluturând în urma ei ca aripa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și în toate nopțile albite de nesomn. * * * Hotărât să zăbovească mai multe zile la marginea satului Bălășești, bulibașa Iorgu era mulțumit că oamenii lui aveau de lucru din zori până seara târziu, când se întorceau la corturi. El, prins în vârtejul multor treburi, nici nu observa cum trece timpul. Acum era dimineață, acum era seară! Uneori, așezat în fața cortului său cu pipa în cumpănă, își îngăduia câteva momente de tihnă când ochii săi scrutau locurile împrejmuitoare. În seara aceea, purtat de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aer mișcări când lente, când rapide. Trupul mi se ondula, irosinduse În forme diferite: vultur cu ghearele Întinse și capul puternic arcuit, dragon vălurindu-și solzii greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
figură nouă, pe care nimeni nu o mai văzuse. Se Învârtea tare, tot mai tare, rotinduse ca un titirez fantastic. Apoi, nu se mai văzură decât cercuri de linii și culori amestecându-se, prinse Într-un iureș nebun, Într un vârtej tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul uluiți, cu palma dusă la gură. Așa ceva nu putea fi posibil. Aplauzele coborau În cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se Întâmplă, Însă, ceva care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sfori venite de sus și susținute de o mână nevăzută. Aer Înmiresmat Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi! suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Cântarea Cântărilor Universul Îi devenise plictisitor. Îngerul se irosi o vreme În vârtejuri spectaculoase, privi Pământul ca pe o provocare, apoi, cu o iuțeală neînchipuită, se aruncă asupra lui... Acoperișurile de țiglă roșie, țuguiate și Îmblânzite de lumina soarelui, păreau o armată de ciuperci uriașe, ivite printre coroanele arborilor și cotropind Întinderea până
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un carusel scăpat de sub control, Într-un vârtej amețitor, care se surpa continuu, până când nu mai rămânea nimic. Doar gustul sărat al broboanelor sărate de sudoare, care i se spărgeau de buze și Îl făceau să deschidă larg ochii, trezindu-l din reverie și aducându-l Înapoi, În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
schilod mă doare Îngrozitor. Nu iau În seamă durerea. Nu mai iau În seamă nimic. Lustra Începe să se balanseze tot mai intens, apoi să se Învârtă odată cu mine. Viteza ei crește de la o clipă la alta. Camera e un vârtej de lumini, proiectate pretutindeni. Apoi se-ntâmplă ceva de-a dreptul ieșit din comun: hainele se desprind din umerașe, ca și cum puteri invizibile le-ar fi Îmbrăcat pe dată. Sacoul se-nclină ușor și invită la dans rochia neagră a Melaniei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare, ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
neliniști. Nu avu tăria să suporte scena plină de fericire a celor doi, i se făcu rău. Mesenii din preajma ei alegară să-i acorde sprijin, văzând-o că era gata-gata de a se prăbuși. Ina și Alex se opriră din vârtejul dansului, veniră în grabă să vadă ce se întâmplă. Olga tremura ca o trestie bătută de vânt; devenise lividă. Din obraji îi fugise tot sângele, abia putând să articuleze câteva cuvinte: - N-am nimic, Ina, scuză-mă, nu mă simt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
greșească, așa că fiecare plecă cu iubirea lui mai departe. El, cu trandafirii roșii, strânși în hârtie creponată, ea, cu garoafele învelite în celofan, sugrumate de degetul opozabil. DE-A LUNGUL RÂULUI De pe pod râul părea de asfalt. Apa gri, fără vârtejuri, în soare se schimbase într-o peliculă plată și netedă ce uneori purta frunze și rădăcini mai departe. Prin grilajul de fier forjat se puteau vedea undele ca niște acolade. Tu îți deschideai în v vârfurile tenișilor, astfel încât imaginea să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
râul, încât au încăput în el și cărucioare, birouri, calorifere și urși imenși de pluș. Pantalonii ți-erau plini de noroi până la genunchi, mâlul îți intrase în teniși și sub unghii, dar râul își revenea treptat, de la câteva șiroaie până la vârtejuri printre picioarele tale. Lângă tine s-au mai strâns și alții, dar nu pentru că le lipsea râul, ci pentru că li se făcuse dor de pozele cu mama și cu tata din album sau de scaunul cu spătar al bunicii. Unii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
slabi stăteau, retrași, ca niște căței înfricoșați și înfometați. Cei tari, înfulecau și iar înfulecau. și societatea nouă, în devenire, se dezvolta. Dar, oare, ce fel de societate era asta? și, încă, ce fel de societate avea să devină. În vârtejul acesta au nimerit, vreinu vrei, și familiile unor foști vecini cu istoria regionalizării, pusă în mișcare de către conducerea vremelnică a statului ce tocmai pusese stăpânire pe țară. Înfruntările și confruntările transformaseră totul în câmp de bătălie. Vecinul din dreapta cerceta atent
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ardeau palmele. În clipa în care calul a pus piciorul dincoace de dunga apei de la marginea nisipului, a pornit, din senin, o furtună, care a măturat, în câteva secunde, întreaga pregătire pentru fastuoasa nuntă, ce urma a fi acolo. Furtună, vârtejuri, cu mari stropi de ploaie, care loveau cu puterea plumbilor de la un imens și nevăzut bici, distrugând totul, amestecând mese cu veselă, oameni cu scaune și cu tot ce mai era pe acolo. Multe persoane au fost doborâte și învârtejite
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să se aștepte la așa ceva? Într-adevăr, întâlnirile noastre, a mea cu Mona, de multe ori miroseau a artificialitate, ca scenele de teatru de la televizor, de marți seara, cu ingineri zootehniști crescuți la oraș mare, domnoși și ajunși prin repartiție - vârtej socio - politic, hodoronc-tronc, undeva într-un sat prăpădit, dar cu primar și secretar (culmea!) ultra-înțelegători și generoși, adică niște așa-zise western-uri românești de doi bani, al căror happy-end nu era în stare să-ți gâdile nici măcar talpa piciorului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
catifelată, iar fotografiile aranjate separat pe epoci și însoțite de un scris grozav de frumos: căsătoria la Viena, voiajul de nuntă la Balcic, excursia la Florența, casa de pe Ana Ipătescu din București, unde locuiseră o vreme, apoi Sighișoara, undeva pe Vârtej, unde locuiseră părinții ei, etc. Cel mai interesant album era cel mai mic, cu coperțile vernil. Mi l dăruise până să ajung la grădiniță, ca să mă joc cu el, iar eu sfâșiasem în prima fază, câteva poze și chiar eram
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așa curajoasă încât nu mai pot fi amăgită și dirijată de o minte intoxicată de otrăvurile timpului, am învățat să recunosc lucrurile care îmi aduc bucurie, am învățat să înțeleg capcanele gândirii mele, am învățat să-mi liniștesc când vreau vârtejurile și agitația mental, am trezit simțurile fizice și spiritual, prin uniune cu natura și găsirea interesului personal, am învățat să-mi umplu o zi normală cu fericire, am învățat să observ și să înalț gândurile mele la nivele superioare, am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a poftei de viață. Din când în când, se auzea câte o pocnitură din degete sau o chiuitură în surdină. Pâcu, ca un diavol, a pornit să cânte din ce în ce mai cu foc, încât, în cele din urmă, totul a devenit un vârtej care nu ar fi lăsat rece nici cea mai împietrită inimă. Cărăușii s-au ridicat unul câte unul și au ieșit la joc... Ochii lui Pâcu, aprinși ca doi cărbuni, alergau de la un cărăuș la altul, oprindu-se prelung asupra
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au ieșit la joc... Ochii lui Pâcu, aprinși ca doi cărbuni, alergau de la un cărăuș la altul, oprindu-se prelung asupra Măriuței, care ședea - îmbujorată - lângă Costache... Hliboceanu s-a îndreptat spre ea și a luat-o la joc... În vârtejul jocului, cei doi se furau cu priviri aprinse...Pâcu a zăbovit cu ochii asupra lor multă vreme, îndrăcind anume jocul... Hliboceanu o apropia și o depărta de el ca pe un fulg... Iar ea era sprintenă ca o rândunică! Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
căuta de lucru pe lângă hornoaică... În cele din urmă, Pâcu a frânt firul cântecului... Hliboceanu, ca și cum nu și-ar fi dat seama de aceasta, a mai strâns-o o dată în brațe pe Măriuța, care râdea uitată de sine...Scăpată din vârtejul jocului, cu chipul arzând ca jarul, s-a îndreptat spre cuhne. Costache a aruncat o privire rece către ea și a continuat să-și facă de lucru cu te miri ce... Gâfâind de oboseală, cărăușii s-au așezat pe locurile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]