1,102 matches
-
care iese la iveală în cursul operațiunilor de pregătire - o substanță foarte stranie, pe care-mi vine extrem de greu s-o descriu. Vînătorii de balene au botezat-o slobgollion, denumire la fel de originală ca și substanța însăși - o substanță nespus de vîscoasă și ațoasă, ce se găsește adesea pe fundul hîrdaielor cu spermanțet, după golirea lor. Cred că e vorba de membranele rupte ale placentei, membrane coagulate în foițe miraculos de subțiri. Gurry - un alt termen născocit de vînătorii balenei normale, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
baleniere par mai albe ca oricînd, îndată după extragerea uleiului. Din cenușa rămasă de la deșeurile arse ale balenei se prepară ușor o leșie puternică; și ori de cîte ori se constată că de bordul vasului s-a lipit vreo materie vîscoasă de pe spinarea balenei, leșia aceea o înlătură grabnic. Marinarii trec în lungul parapetelor și, cu ajutorul unor cîrpe muiate în apă, le redau curățenia inițială. Funinginea e înlăturată cu periile de pe partea de jos a greementului. Toate uneltele folosite în diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nici până astăzi! Al doilea volum din cariera mea a avut o poveste și mai jalnică. El a fost tipărit de un alt fioros Mecena al lumii noastre editoriale, care-ți dădea numai două degete ale mâinii sale moi și vâscoase, ca o coadă de șarpe, și te privea ca pe un fel de gunoi al acestei omeniri evoluând după ceasornicul inteligenței sale negustorești. Acest al doilea volum a fost tipărit dintr-un fel de silă de a nu mai Înfrunta
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
alb, nu o atingeți: asta indică prezența parazitului braconid, care își va asuma sarcina de a o distruge. Iată un mijloc de extincție natural și eficient! Limaxul și melcii Limaxul adult poate măsura până la 20 de centimetri lungime! Corpul său vâscos, moale și fără piciorușe seamănă cu cel al melcului cu cochilie; ca și acesta, el se ascunde în locuri adăpostite și umede în timpul zilei. Își depune ouăle în locuri umede, iar acestea sunt menținute laolaltă printr-un fel de substanță
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
lipicioasă. Limax Daunele pe care le poate provoca Limaxul și melcul cu cochilie atacă legumele din familia verzei, salata verde, cartofii, florile, fructele mici etc. Iarna, limaxul se hrănește cu rădăcini. Limaxul este activ noaptea; mănâncă frunze, lăsând o dâră vâscoasă care devine strălucitoare când se usucă. Ce puteți face? Ca și în cazul altor dăunători, puteți rezolva problema eliminând posibilele adăposturi ale insectei: de exemplu, nu veți lăsa nici o grămăjoară de resturi de plante sau de buruieni să putrezească în
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Pavel, deja surd, deja simțind un gust de sânge ars în fundul gâtului, se retrase în mijlocul unei duzini de soldați, spre un șanț mare, din spatele taberei. Unul din ei se aplecă să bea, dar se ridică imediat: mâinile scoaseră un terci vâscos, gălbui la culoare. Era un râu mort, îngust, astupat de rămășițe omenești. Tropăiră pe loc câteva clipe, fără a se putea hotărî să traverseze mâzga aceea stătută, unde pluteau la suprafață câteva cadavre. Chiar atunci apăru Marelst și Pavel îi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
văzduh. Cu alunecări scânteietoare ca o horbotă nestatornică, un balaur de fier se pierdea în zare. Numărând traversele, o copilă de doisprezece ani călca veselă pe terasament. Părea un pițigoi scăpat din colivie. N-o speria enorma galaxie a trupurilor vâscoase, urlătoare și cuprinse de plăceri. Fierbinte de miasme și colori tulburi, aerul parcă se înviora la trecerea fetiței. O băsmăluță îi umbrea cu reflexe roșii obrajii fragezi și negricioși. Trupul mlădiu, strâns la mijloc cu un brâu, iia rufoasă, cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
opust, așezătura se clătina iar apele făceau vârteje cu spumă. Grinzile de stejar ale stăvilarului gemeau și se îndoiau. Zarea era tulbure și, cufundat în apă, pământul se muia. Sus, în ceață, pe puntea opustului alerga un felinar cu lumină vâscoasă și puțină. Prin zvonul ploii se auzea o chemare întreruptă de vijelia care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Era aproape înspăimântător. Îl ascultai și mă așezai pe un alt fotoliu, mai apropiat de biroul masiv. Vrei să bei ceva? întrebă el arătând leneș spre o sticlă de culoare maronie pe jumătate plină în care se găsea un lichid vâscos. Nu, mulțumesc. Totuși, aș vrea să știu cine ești, zisei îndrăzneț. Cine sunt? Cine sunt eu? spuse batjocoritor, după care începu să râdă ușurel. Trecu câtva vreme până când să se potolească. Poate sticla aia maronie îi afectase într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alimentelor consumate, determină calitatea sângelui. Alimentele de origine animală, consumate în exces (și nu numai în exces), determină îngroșarea sângelui. Absența legumelor și fructelor crude din alimentația omului, au același efect, de îngroșare a sângelui. Pentru pomparea unui sânge îngroșat (vâscos), inima depune un efort mai mare și apare hipertensiunea arterială. În urma efortului mărit, inima se poate îmbolnăvi. Soluția transplantului de inimă nu rezolvă problema, întrucât inima transplantată va avea aceeași evoluție, pusă să lucreze în condiții de suprasolicitare anormale. Îmbolnăvirea
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
În a adăuga elemente surpriză În flacoanele ei cu medicamente și În cutiile cu tutun de prizat. Caca d’oie, adunat din străfundurile cotețului de gâște, era unul dintre ingredientele lor favorite pentru că reunea trei caracteristici ale lucrurilor scârboase: fetid, vâscos și de un verde dezgustător. Când Îmi povesteau cu ce se ocupaseră mă tăvăleam pe jos de râs. Ah, cât Îmi lipsesc frații mei! De cele mai multe ori, Însă, frații mei nu erau acasă să mă salveze de asalturile Mamei Scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sărăcit de ani și ani de greutăți. Pată Neagră făcu invitația: Poftiți la masă, domnilor. Prietenilor mei, festinul din junglă li se păru destul de neinspirat, fel după fel, numai „bucate misterioase“, cum le numea Moff, substanțe gri-verzui, unele lucitoare, altele vâscoase, nici una nu părea comestibilă. Dar, după cum aveau să-și dea curând seama, mâncărurile erau de fapt de-a dreptul delicioase. Printre ele, ierburi de sezon, orez lipicios și frunze de copaci și arbuști din pădure. În boluri mici și frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nepoliticos -, dar Între ei se plângeau de cele trei porții zilnice de orez, de jalnicele sosuri fermentate și de cărnurile uscate. Își imaginau că tribul avea un beci În care proviziile putrezeau până deveneau exact cât trebuia de dezgustătoare și vâscoase. Erau Însă mulțumiți că aveau multă mâncare. Când mâncau, păsările se certau, dând din aripi și scuturând frunzele, ca să Își revendice o ramură deasupra posibilelor firimituri. Craca de deasupra lui Bennie era cel mai bun loc, pentru că el dădea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Tăiați. Vorbărie gălăgioasă și târguială Într-o fabrică de țigări de foi. Moff și Dwight stau cu trabucurile În colțul gurii și spun replici spirituale à la Groucho Marx. Tăiați. Prietenii lui Îl urmăresc pe un bărbat turnând un amestec vâscos pe o sită cu cadru de lemn. Harry Își dădu seama că erau la fabrica de hârtie. Tot ce spuseseră martorii era adevărat! Și ce s-a Întâmplat după? Harry de-abia putea respira. Tăiați. Și iată: o pată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
salveze. Pe când căzu, una din țepușe îi împunse antebrațul stâng, chiar lângă cot, și i-l străpunse. Rămase agățat acolo, cu brațul înfipt în cârlig ca la măcelărie. Durerea izbucni și îi urlă prin corp, iar ceva cald, sărat și vâscos îl stropi peste gură și ochi, sufocându-l și orbindu-l de groază. Câteva secunde n-a simțit decât asta. Se sălta singur. Aceasta a fost primul lucru de care Craig fu conștient, în afară de chinurile sfâșietoare. Se sălta cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
i se face din ce În ce mai greață, Încercând din răsputeri să nu vomite. În sfârșit, mirosul de pește se atenuă, fiind Înlocuit de un alt miros la fel de insuportabil. Mirosea acum a baltă și a chibrituri arse. Între timp, aerul devenise atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia cu cuțitul. Ieslele, lopata, furca, ciubărul și alte ustensile scăldate Într-o lumină lipicioasă pluteau clătinându-se Încet În jurul ei, simțeai, privindu-le, că te ia cu amețeală. Probabil că Mașa-ou se mișca rotindu-se Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
le numere. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci, sentimentul meu de eliberare nu va dura mult. De Îndată ce se va Întoarce În cameră cu hainele ei de doliu, aerul va fi din nou Înăbușitor, așa cum fusese și Înainte plin de un lichid vîscos apăsător... A Început să sune telefonul, sfărîmÎnd iluzia că acea cameră lămîiatică era o insulă solitară; lumea de afară pătrundea printr-un orificiu negru. Nu mă mai simțeam În largul meu pentru că se risipise vraja. Mă treceau fiori reci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
putut observa un fenomen extraordinar: pe fundul văii există o deschizătură în pământ, s-ar părea că e o grotă; de acolo iese încontinuu o flacără înaltă, iar jur-împrejur s-a format o baltă întunecată la culoare, conținând un lichid vâscos cu miros persistent. Numeroși străini vin acolo ca să privească acest lucru ieșit din comun, aruncă înauntru rămurele și bucățele de lemn care ard pe loc. Unii cred că acolo e gura Iadului. Nu departe de locul ăsta neliniștitor se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai îndepărtata Londră. Întoarcem cu toți spatele soarelui pentru a ne îndrepta spre lună, într-o formă de zile mari în ciuda burdihanelor pline cu bere, a celulitei care ne căptușea trupurile, a sudorii care ne năclăia părul și a transpirației vâscoase. La chioșcul de cărămidă se găseau de vânzare ziare de pe Fleet Street. Engleza barmanilor era firavă, dar la obiect: toți știau să spună nu e gheață. Și iată-ne pe toți mergând acasă. Fete în tricouri largi și blugi retezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plictisea. Deși prezența domnului Jones era foarte interesantă. DOUĂZECI ȘI PATRU Pământul se înălța din mare ca să-i întâmpine, dar era diferit de oricare alt sol sau pământ pe care-l văzuseră vreodată. Nu era atât solid, cât ne-lichid - o chestie vâscoasă și lipicioasă. într-un moment părea imaterial ca aerul, într-altul dobândea consistența melasei, iar mai apoi se întindea lucios ca sticla. Părea că fumegă sau că scoate aburi un pic. Virgil Jones știa unde se aflau. Era locul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că a existat cândva, mă pierdusem iarăși în plutirea mea pe vălătuci de neguri, printre săgețile unui Soare care încerca să lumineze în mine cotloane sufletești demult închise. Mâlite demult, dar fojgăind încă în ele vechi gânduri, imagini ciobite, amestec vâscos de năluci și așchii de dorințe, cotloane alandala pitite, așa cum peretele lutos, înalt al unui râu este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mult face. Scrii și doare doar degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat, jocul fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe. Simțeam cum acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te azvârle în zădărnicii de gânduri și temerități de dorințe, gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
capitaliști... Timpi morți, așteptând colecțiile de ziare solicitate. Lenea din Bibliotecă pogoară și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai știu eu ce inși. Plictisul lor ți se transmite, otrăvitor, paralizant. Câte mii, sute de mii de ore n-am pierdut astfel, stând și așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-am pierdut astfel, stând și așteptând în gol în Bibliotecă. Stare amorfă când simt dobitocia Lumii cum se-așază în mine. Sunt furios, uneori. De cele mai multe ori încerc să scriu câte ceva. Uneori reușesc, alteori cuvintele, și ele, sunt lenoase, vâscoase, temătoare. Câteodată iau o carte la întâmplare și încerc să citesc pagini care nu-mi spun nimic. Doar ochii alunecă mecanic, prefăcându-se că urmăresc șiruri-șiruri de cuvinte ordonate geometric, dar al căror înțeles nu mai ajunge până la mine. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zilelor, din pași duși, din cadențe mistuite, din despicări de aer, din troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp. Vorbim în virtutea marii inerții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]