447 matches
-
stat și cea particulară Traian Băsescu s-a integrat mental în Europa pe vremea ultimului mandat al lui Ion Iliescu. Faptul că PD nu era integrat în Europa în această chestiune și dansa pe muzică pesedistă în hora CDR a văduvit bugetul României de milioane de dolari care au mers prin subvenții la ciracii de prin IAS-uri care s-au înfruptat din banul public făcând atunci și cu complicitatea PD ceea ce știu să facă temeinic: să fure de la buget în numele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
câteva nuiele și am privit afară, peste întinderea de zăpadă; știam că se încheiase o primă etapă a imensei noastre iubiri și așteptam, așa cum unii îndrăgostiți așteaptă venirea copilului care să-i lege altfel și să umple un gol inexistent, văduvindu-i, în bună parte, de mângâierile cuvenite numai lor; ne supuneam blestemului acestui straniu transfer : cineva avea să ne roadă intimitatea, unul din bunurile noastre cele mai de preț, și așa mai departe. „Noi n-o să ne iubim copilul, nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fiind căsătorie. Între canoanele în care se găsesc termenii digma, trigam, poligam, etc., unele nu menționează nici moartea unuia din soți, nici separarea: astfel se comportă canoanele 47 și 50; canoanele 24, 41 și 53 vorbesc de văduve și de văduvi, iar în canonul 41 moartea soțului este menționată explicit cu o citare a textului din 1 Cor 7, 39. În ceea ce privește prima, a doua și a treia căsătorie despre care vorbește Grigore din Nazianz în Discursul 37 la Matei nu este
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
toată frumusețea. Intrăm și, spre mirarea noastră, facem prima “constatare”: pe canapeaua din sufragerie dormea profund un tip, cu țigara, fumegând alene, între degete , cu “sonorul”dat la maxim, iar în jur o adevărată recuzită: o sticlă de Metaxa, bine văduvită de conținut, niște resturi de pastramă, frumos rânduite pe un platou, pachetul de kent, din care fusese extrasă țigara care fumega, iar lângă masă, doua genți dolofane, pregătite de plecare Contemplam scena și mă întebam cum să procedez, dat fiind
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
lui Corto sau Koinski este înțeleasă de toți cei care se avântă în acest ocean sărat al mirajelor. Europa nu mai poate fi măcar evocată în acest punct în care islamul se metisează, contaminat fiind de înclinația mesianică a pământului văduvit de apă și de speranță. À l’ouest d’Eden este un fragment din lunga călătorie somaleză a lui Pratt, dar și punctul de apogeu al unei arte ce valorifică sugestiile halucinogene ale fantasticului oniric. Colonia britanică din Somalia anului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al războaielor, unul care nu avea cum să rămână doar în perimetrul celor două tabere. Dacă Avraam lăsase Muntele Moriah lui Ismael, dar israelienii ar refuza să-l cedeze? Toți musulmanii din lume ar insista asupra faptului că au fost văduviți de dreptul lor din naștere. Conflictul dintre civilizații ar deveni înspăimântător de real. Iar dacă Avraam lăsase prin testament Muntele Templului evreilor, musulmanii s-ar da pur și simplu la o parte, cedând locul în care Mahomed s-a înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
simbol al viitorului globalizării - condus de imboldul inovației și al supraviețuirii. Fusesem emoționat de ingenuitatea sa, dar mai mult, aceasta îmi servise o lecție. Culturile lipsite de inovații, indiferent de educație, capital sau acces la resurse nu vor putea fi văduvite de participarea la economia globală. Acesta este viitorul globalizării, nu actul ilegal, ci nestăvilita, neîngrădita neobrăzare a invenției sale, aplicația pe care o găsise inovației, chiar și cu riscul încălcării legii, pentru binele său și al familiei sale. Încrederea individului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
poemului „Doleanțe“, publicat inițial în Noua revistă română, vol. XVIII, nr. 9, 24-31 mai 1915, și considerat de Șerban Cioculescu o „piatră de hotar în evoluția poetului” („Gară peticită de lumini/ Șine verzi sub luna de venin/ nori în doliu văduviți de crini,/ Ce tăcere, suflete tăcut/ trenurile toate au trecut!/.../ Ultim șir de roți porniți alene,/ felinare, tremurați din gene/țipă deznădejde în sirene,/ Suspinați, supape-n unison,/ sgardă, scutură-te de peron// Gară colorată și pustie/ trenurile pleacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
antropofagice” sau ale unor „copule bestiale”, în fine — recurența „imaginii atroce a păsării de pradă, simbol al unei sexualități agresive” (cu o interesantă discuție privind echivalarea falus-cioc în argoul chilian, nu și în limba română): la Urmuz (Gayk), ciocul e „văduvit de funcția falică și redus la cea alimentară”. Teoreticianul echivalează „productivitatea textuală” a sintaxei urmuziene cu productivitatea formativă — prin excelență — a inconștientului, activitatea onirică”. Urmuz, între „realism” și „fantastic” Deși pornește, ca și Sașa Pană sau Ion Biberi, de la asemănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care ne-a dat-o Aronne. N-aveam de mers decât câteva mile, și nimeni nu ne-a tulburat acea scurtă călătorie. Lume multă bătea drumul spre străvechile bazilici și spre biserica Sant’Apollinare. Orașul pe care Ravenna l-a văduvit nu numai de însemnătate, dar și de episcopat era bine zidit și avea o garnizoană care să-l apere; se afla încă la cheremul acelor nobili și preoți care la Ravenna erau considerați de mâna a doua. Nevoiți să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne-au luat prizonieri pe noi, cei care apăram palatul ducal. Am omorât și noi vreo șase, dar, când pumnalele avarilor au ajuns la gâtul Gailei și al lui Gumbert, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur, iar violența își făcea de cap pe drumuri, am fost duși în tabăra avară, închiși într-un țarc de crăci asemenea caprelor și legați unul de celălalt. Când și când târau acolo încă un ostatic, și, după câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cât să vadă ce face și ce zice și să scrie prima lui scrisoare: Dumnezeu e mare și vede multe. Nu te lăsa ispitit de cel rău și căzut în greșeală. Ci vino și înapoiază norocul pământului. Te aștept în locul văduvit de tine, vineri, după căderea nopții. Părintele Teodosie, de la Mănăstirea Snagov A trimis apoi scrisoarea printr-un cărăuș tocmai la curtea vătafului Petru al lui Ioniță, în Coteni. Îl distra gândul că putea să-l sperie pe băiatul Bubosului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Pàgo Pago și că normele morale sunt departe de a fi absolute. Ravelstein nu era un inamic al plăcerii și nu se Împotrivea dragostei. Dimpotrivă, vedea În dragoste cea mai mare binecuvântare cu care fusese blagoslovită omenirea. Un suflet omenesc văduvit de dorință era un suflet schilod, sărăcit de bunul cel mai de preț, bolnav de moarte. Nouă ni se oferea un model biologic care făcea abstracție de suflet și accentua importanța destinderii tensiunii (biostatice și biodinamice) prin descărcări orgiastice. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dar a contempla sufletele unor astfel de indivizi e o oroare pe care dorești s‑o eviți). Nici o concepție de viață decât stupizenia, gloria deșartă - nici un dram de loialitate față de comunitate, nici un pic de dragoste pentru polis, goliți de gratitudine, văduviți de orice rațiune căreia ar merita să‑ți dedici viața. Pentru că, țineți minte, marile pasiuni sunt antinomice. Și marile figuri ale eroismului uman, care se profilează copleșitor deasupra noastră, sunt total diferite de omul de pe stradă, contemporanul nostru „normal”, comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
trebuiau să aibă loc. Prin adulter, bărbații și femeile sperau să comute oarecum pedeapsa silnică a privațiunii. Ceea ce făcea din adulter un păcat demn de iertat În ochii lui Ravelstein era faptul că dorul te oprima atât de nemilos. „Suflete văduvite de dor” fusese titlul provizoriu, titlul de lucru, al faimoasei sale cărți. Dar la cea mai mare parte a omenirii, Într‑un fel sau altul, dorul fusese eliminat. - Cum de am ajuns atât de departe? În calitate de observator onest, sunt obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de vioi (pacienți ce se puteau deplasa, de colo până colo, pe propriile picioare). Îi alipise, pentru a-i obosi, la o unitate de muncă. În iarna aceea, la Mociornița ninsese pe sponci, iar curțile sanatoriului se înfățișau sărăcite și văduvite de zăpadă. Fiecare Gogo pornea înarmat cu cîte-o bidinea cheală și-o căldărușă de apă cu var, cu care trebuia să spoiască (pe jumătate da, pe jumătate ba) fiecare copăcel. Fiecare bordură. Fiecare pietricică. Fiecare tulpină de brusture înghețat ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ție prima pe operație?!... Și, profitând de pasivitatea desăvârșită a trupei IF-ului, grăsanul introduse laba în buzunarul sacoului, extrase cu două degete un brici de bărbier, îi crăcănă lama. Și haț! cu cîte-o unduire fulgerătoare a brațului drept îi văduvi, pe fiecare dintre cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat, în joacă, patru codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și, înainte de a le înmîna străinului, le sună, la propria ureche, ca pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trimis. Ene nu prea se îndemna. Adică ce să caute la școală? Era vremea gutuilor. În grădina oltenilor pomii aveau crăcile pline cu fructe galbene. Degeaba ședeau hapsânii la pândă, tot trebuiau ei, cu Oprică și cu Petre, să le văduvească averea... •> Cât despre al Măritei și-al lui Matei, aceștia trecuseră pe lângă școală. Se prinsese învățătura de ei ca apa de gâscă. Când fusese vorba să-i dea la meserie părinții, fugiseră. Hoțul de Oprică n-avea prea mare bătaie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dreptul să consideri lumea un pretext estetic, un spectacol înțelegerii tale nobile și bolnave. Atunci suferi, fiind în afara suferinței. Nimeni nu va ști din ce belșug de dureri devii estet în mod religios. Gândurile izvorăsc din pustnicirea instinctelor, iar spiritul văduvește puterile vieții. Astfel, omul devine tare - dar fără mijloacele vitalității. Fenomenul uman e cea mai mare criză a biologiei. Neputând lua asupră-mi suferințele altora, le-am luat îndoielile. În întîiul fel sfârșești pe cruce și termini; în al doilea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al acestei Ortodoxii nu poate fi decât „o melodie”1. Nimeni nu își poate face adevărata educația teologică fiind rupt de tradiția pneumatică, liturgică și doxologică a Bisericii care ne in-formează ochiul minții în exercițiul martiric al confesiunii lui Hristos. Văduvit de lărgimea unei asemenea panorame, militantul de serviciu se împovărează, pe sine și pe alții, cu toate armele duhurilor răutății, burdușindu-și ranița cu rechizitorii, antrenându-și camarazii prin teste grilă, oferindu-și maniacal certitudini printr-un debit excesiv de răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu ne-am mai putea "droga" cu nimic și dacă tot ce înseamnă "valoare" și "sens" s-ar dizolva în lumina crudă a indiferenței suverane. Nebunia, în această perspectivă, este tragica neputință de a-ți pierde mințile. Nebun e cel văduvit de proprietatea de a se investi în zadar și care știind, aflând, înțelegînd optează pentru imobilism și melancolie. Nebun e lucidul, scepticul, omul care nu mai are capacitatea de a fabrica, pentru el și pentru ceilalți, iluzii. Așa înțelese, paginile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ricordarsene, non che a ragionarne”1028, iar bărbații ar trebui să le caute doar pentru a-și satisface nevoile fiziologice, ca pe niște latrine, și apoi să le părăsească. Iubirea cunoaște definiții la fel de sarcastice: „pasiune oarbă a spiritului, deviind inteligența”, „văduvind memoria”, „distrugătoare a forțelor trupești”, „inamic al tinereții și moarte a celor bătrâni”, „mama viciului”, „un lucru lipsit de orice rațiune, ordine sau stabilitate”, „viciul minților nesănătoase”, „îngrădire a libertății umane” 1029 . Zâmbetul senin al Decameronului a dispărut și în locul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ricordarsene, non che a ragionarne”1028, iar bărbații ar trebui să le caute doar pentru a-și satisface nevoile fiziologice, ca pe niște latrine, și apoi să le părăsească. Iubirea cunoaște definiții la fel de sarcastice: „pasiune oarbă a spiritului, deviind inteligența”, „văduvind memoria”, „distrugătoare a forțelor trupești”, „inamic al tinereții și moarte a celor bătrâni”, „mama viciului”, „un lucru lipsit de orice rațiune, ordine sau stabilitate”, „viciul minților nesănătoase”, „îngrădire a libertății umane” 1029 . Zâmbetul senin al Decameronului a dispărut și în locul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Moldovei” (p.150), iar revista satirică „Fluieră vânt” (p.194), inițiată de Constantin Șt. Crișan, nici nu-i inclusă în periodicele promovate sau la care a colaborat autorul din medalionul de la pag.149, unde autorul și ope ra r ămân văduviți de informațiile necesare. Revista „Doina” (p.164) de la Jorăști Covurlui a avut și ea ca director pe „un oarecare P.G.Savin”. Ei, acest „oarecare” a fost nu numai un respectat preot de țară, ci și un împătimit literat, un folclorist
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
individualism și egoism. Individualismul este un concept al eu-lui și generează răul relelor : egoismul. Ele țin toate de ce e trecător în noi, dar în care, din păcate, ne investim talanții cu toată inconștiența de care suntem capabili, lăsînd Dincolo-ul văduvit de o prezență sau măcar de o relație. Nici un efort nu poate ajunge la El. Nu e suficient să afirmi : "Eu sunt". Trebuie să descoperi cine este Cel-care-este. Altminteri, individualismul, pe care s-a construit toată cacealmaua modernității, e foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]