480 matches
-
se simțea în primejdie, ea avea obiceiul să fugă, luându-și vitele, în adăposturi făcute din timp, unele încă din epoca preromană, în păduri și în zonele mlăștinoase, dar mai cu seamă pe vârful munților, pe sub pinteni îngrădiți sau în văgăuni întărite cu metereze, cu ziduri, cu șanțuri, cu zăplazuri, cu opreliști și îngrădituri...În afară de asta, populația rurală constituia pentru noii stăpâni, germanii (goții), o sursă prețioasă de venit și, de fapt, ea n-a muncit mai din greu pentru ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orașelor și a așezărilor mai mari din văi datorită traversării ținuturilor noastre, în urma prăbușirii stăpânirii hunice, de către cetele de războinici supuse anterior lui Attila. În urma acestor hoarde au rămas numai ruine fumegânde și o populație sărăcită, fugită prin munți și văgăuni, care n-a mai îndrăznit să întemeieze sate în locurile deschise, expuse năvălirilor, ci a trăit în cătune risipite prin poieni și pășuni alpine, obișnuindu-se să umble cu turmele pe plaiurile munților, evitând drumul primejdios din văi. Sub oblăduirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmă la un terasament de cale ferată. Șinele lui marcau un hotar suprarealist în nemărginirea aceea fără nici un alt reper decât soarele și cerul. Curios, de cealaltă parte a căii ferate, peisajul s-a schimbat. A trebuit să ocolim câteva văgăuni, falii gigantice cu interiorul nisipos, apoi să coborâm într-o vale. Brusc, prin hățișul sălciilor a strălucit o apă. Ne-am zâmbit, am exclamat într-un singur glas: - Sumra! Era un afluent al Volgăi, unul dintre râurile discrete, pierdute în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
minuscul. Un loc plin de mărăcini, care trebuia evitat. Când Saranza dispărea din fața ochilor noștri, știam că, în curând, linia terasamentului avea să se desprindă de orizont, iar șinele să lucească. Și, o dată trecut acest hotar, aproape că sosisem - dincolo de văgăunile care brăzdau stepa cu tranșeele lor abrupte, presimțeam deja prezența râului. Parcă ne aștepta... Charlotte se instala cu o carte la umbra sălciilor, la un pas de curentul apei. Eu, până la epuizare, înotam, mă scufundam, traversând de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sa, că mahalalele aglomerate au fost și erau În continuare un obstacol În calea eficienței poliției. Referindu-se când la Parisul din vremea lui Ludovic al XIV-lea, când la Roma imperială, Le Corbusier scria: „din mizeria colibelor, din adâncul văgăunilor (În Roma Cezarilor, plebea trăia În haosul de nedescris al locuințelor Înghesuite și promiscue), venea câteodată un vânt de revoltă; complotul se urzea În tenebrele unui haos acumulat unde era greu de desfășurat orice activitate polițienească... Sfântul Pavel din Tars
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
clasă, prin triumful Luminii asupra puterii Întunericului.” Cel de-al doilea volum, Inscripții pe un vas de lut, antologhează în patru secvențe scrieri din mai multe etape. Întoarcerea la „cumințenia poeziei, la rostul ei inițial de transfigurare, de primenire a văgăunilor din noi și a beznelor lumii în care trăim” este intenția declarată și realizată a autorului. În 1998, la București, G. înființează Editura Duh și Adevăr și, doi ani mai târziu, revista „Areopagul luminii”, la București și Chișinău întemeind și
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
mai Încercat și alții”, Îl va destabiliza Smaranda Zerlendi. „Bietul Hans trecuse chiar mai departe”, Îl avertizase. Hans e logodnicul ei, fostul ei logodnic, căci murise În Împrejurări ciudate, la vânătoare, Îndată după război. Ca și Radu C., dar În văgăuna unei păduri? Nu știm. Nu știm nici măcar dacă nu cumva a dispărut și el, atras În aceeași productivitate a invizibilității. Ceea ce recunoaștem Însă e ciudata simetrie a destinului celor două femei, amândouă văduve, pentru că soțul și logodnicul nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
magnificul scriu un tratat despre știința morții și a reînvierii / îl scriu pe coapsele donei juana cu degetele transformate în peniță de iridium / dona juana plânge de durere ca un animal înjunghiat / frazele se aștern după fraze / memoria plină de văgăuni vomită pământul putrezit...” (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae, V). Majoritatea textelor proiectează relația dintre nicolae magnificul și dona juana într-un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic, cu toată fervoarea și bizareria oniricului. Introducerea tanaticului marchează
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
da oricând nas în nas cu vreun urs din neamul pașnic al mâncătorilor de zmeură. Dintr-o dată, cu un bubuit de tunet, și cu un cutremur al pământului, fața văii dinspre Apa care Curge s-a prăbușit în jos, în văgăuna izvoarelor, cu tot zmeurișul de pe ea. Speriat, ridicat pe picioarele care îi tremurau, Omulețul a înțeles mai bine cum face Apa care Curge să se apropie de coada Apei care Dă Nori. Întors la peștera tribului, cu gura ei pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și direct („Haiduc m-am vrut pe-a cerului Vlăsie...”, - Îndrăzneața haiducie). Atât motivele, cât și cele două modalități sunt reluate în Poeme cu vin și haiduci, unde un text, Eu, creionează un autoportret („Sunt din Pietrari, un cot de văgăună,/ Nepot al răposatului Coman,/ Rumân pietros și bulgăr de furtună/ Când mirosea ucazul că-i dușman”) și o „artă poetică” („Îmi place versul dur, ca o ghioagă/ S-aud din slove mustul gâlgâind, / Imaginea îmi place să o prind/ Ca
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
În miturile colective moștenite. Observația aceasta se Întărește când ne gândim că, pentru poet, și «muntele» și «moșierul» sunt balauri. Ori, dacă una din direcțiile luptei noastre creatoare este transformarea naturii, acțiunea nu presupune neapărat și considerarea ei ca o văgăună de fiare. Cu atât mai mult cu cât, de când brigadierii au oferit versului ocazii de a alerga printre ei pe șantiere, publicul s-a ales cu imagini clișee de tip: «Jiul-hidră antedeluviană» și muntele conceput ca o altă bestie enormă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
individualismul bântuiau și mai din plin, În poezia revistei Almanahul literar. Cu ani În urmă, În 1930, tovarășul Stalin se adresa astfel lui Damian Bednâi: «În loc să sesizezi sensul acestui măreț proces din istoria revoluției (Ă) te-ai băgat Într-o văgăună și, Încurcându-te printre citate anoste (Ă) ai Început să vestești că În Rusia domnea ticăloșia. (Ă)». „Dintr-o văgăună” aceasta este poziția de pe care au fost scrise Cântecele de primăvară ale lui Alexandru Căprariu, precum și celelalte poezii amintite. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
adresa astfel lui Damian Bednâi: «În loc să sesizezi sensul acestui măreț proces din istoria revoluției (Ă) te-ai băgat Într-o văgăună și, Încurcându-te printre citate anoste (Ă) ai Început să vestești că În Rusia domnea ticăloșia. (Ă)». „Dintr-o văgăună” aceasta este poziția de pe care au fost scrise Cântecele de primăvară ale lui Alexandru Căprariu, precum și celelalte poezii amintite. (Ă). În articolul intitulat Când poetul se depărtează de viață, Scânteia arăta că «tocmai susținătorii concepției estetice burgheze a artei pentru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
circa 20 și numai una singură Întrunește „exigențele poeziei pentru care luptăm” - cum Își intitulează George Munteanu acest comentariu; am fi dorit să reproducem Cântec pentru Gabor cincisutistul de Ion Brad, poemul apreciat de cronicar, alături de câteva poezii scrise „din văgăună”; dar poemul lui Ion Brad are 70 de pagini așa că renunțăm, mulțumindu-ne să reproducem În note Cântecele de primăvară ale lui Al. Căprariu 17. Iată care a fost atitudinea Mariei Banuș 18: „În seara zilei de 31 iulie a.c.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
îl liniștește: Dacă ești temerar, n-ai de ce să te temi. Nu mă tem de moarte! protestează germanul jignit. — Da’ să rămâi schilod, fără picioare sau fără mâini, asta te spe rie, nu? — Nu mi-ar plăcea să pier în văgăuna asta, recunoaște cu ju mătate de gură călărețul. Ridică imediat fruntea, trufaș: — E altceva când privești pericolul în față, venind spre tine. Rufus privește cu milă la părul lui bălai. — Vezi, mă, ciuf galben, face el părintește, tocmai asta încer
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la sfârșit. — Stai! Unde te duci? strigă alarmat Pusio. — La vestiarul gladiatorilor, ți-am spus doar. Nu mă lăsa singur aici! scâncește rugător celălalt, cu capul pe jumătate afară. Uluit, își rotește gâtul în toate direcțiile. — O să mă rătăcesc în văgăuna asta ca un labirint, îl im ploră, fără să coboare însă. Instructorul se înmoaie. — Bine, bine, face posac. Îl amuză într un fel curiozitatea copilărească a germanului. Un pic nerăbdător este și el să afle ce vrea să-i transmită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de dorul copilului pierdut! Credea că o să moară de inimă rea. Îi venea să-și pună capăt zilelor, la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ofensa în dreapta și în stânga, ar arunca scandalul în familii, ar grăbi dizolvarea Societății - ar trebui ucis ca un câine turbat. Dacă într-o bună dimineață oamenii ar începe să-și poată citi gândurile unul altuia, toți ar umplea pădurile și văgăunile neumblate, pitindu-se fiecare în câte o ascunzătoare nebănuită. Societatea s-ar desființa și rasa omenească ar pieri în curând. Femeile caste, din lipsă de temperament, au mai puțin dezvoltată pudoarea corpului, din cauza ecoului slab pe care-l trimite în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Tăcurăm. Ne aplecarăm apoi afară. Omul sălbatic răcnea ascuțit pe lângă hambarul lui, dar nu-l mai zăream. —Hm! foarte curios! șopti doctorul. Câmpiile triste, în arșița zilei, iar se desfășurară de o parte și de alta a drumului. Într-o văgăună, subt o răsfirare ușoară de fum, mormăia batoza, dar mișcarea oamenilor nu se zărea. Mergeam încet, trudiți de cale zbuciumată, de soare, de singurătate. Și moșneagul coborâse din carul lui, și mergea încet pe drum, desculț și el, lângă băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nastase Tentea zise rânjind: —Aista-i Sandu Faliboga... El e, el e... se auzi un glas aspru și neprietinos. Și îndată se arătă în lumină un om uscat, cu gâtul lung și cu ochii arzând sub frunte ca în două văgăuni negre. Își încolăcea harapnicul pe după gât și râdea, cu gura știrbă de doi dinți de sus. Am venit într-o fugă, zise el repede; tocmai de la Moara-de-Vânt... Știi cum umblă cuconu Nastratin după caii lui? lucru mare! Râdea cu poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de iarnă peste Prelunci. S-a slobozit din miezul nopții vifor de omăt, care a început din ziua de Sfântul Ion Botezătorul, 7 ianuarie, și a ținut până la 10 ianuarie, ceasul amiezii. Atâta și-au răspuns, urlând cu felurite modulații, văgăunile adânc și piscurile strident, încât Culi Ursake a petrecut mai mult fără somn. Când și când, după ce fugeau acele spaime, rămânea câte un răstimp numai freamătul greu de valuri al pădurii. Iar când venea vremea altui rând de țipete, Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se îndreptau lucrurile. Iar acum, că maimuțele se purtaseră atât de urât, habar n-avea ce urma să i se-ntâmple. Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de afară. VÎrstnicul filosof vorbea cu o voce gravă și o dicție perfectă. Mă privi de sus pînă jos, cîntărindu-mă. — Dumneata o cauți pe Jacinta, dacă am auzit bine? Am Încuviințat, uluit dinaintea unor semne de viață inteligentă În acea văgăună de orori. — Pentru ce? — SÎnt nepotul ei. — Iar eu sînt marchizul de Matoimel. O paparudă de mincinos, asta ești dumneata. Spune-mi pentru ce o cauți, sau am s-o fac pe nebunul. Aici e ușor. Iar dacă ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
coborând. Am plecat cu sufletul ușurat, încărcat de emoții și planuri viitoare. Am privit înapoi Fortul 13 Jilava. Părea un imens cavou, cu celule reci, întunecate și umede. Aici au pătimit și au murit mulți legionari. Fortul 13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop cu strop multe vieți tinere, suflete mari. Aici s-au chinuit Căpitanul, tatăl Căpitanului, frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]