482 matches
-
nu te ajută să trăiești, fă altceva. O socotesc a fi esențială omului, aidoma bătăilor inimii sale". Salutări și numai bine tuturor! O primăvară frumoasă pentru Iolanda! Te îmbrățișez! Aurel Borca, 24 aprilie 1984 Dragul meu, Îți scriu într-o văgăună a nopții, liniștit ca Socrate după ce a adus un elogiu cucutei. De mai multe zile, deconectat, mă îmburghezesc cu tot ce nu-mi iscă obligații. Citesc, mă plimb, ascult muzică tot timpul, îmi permit ultimatum-uri cu T. (dar așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
din Valea Humorului decât Mănăstirea Voroneț, din imediata vecinătate, și această atitudine o am față de multe locuri istorice; îmi amintesc de o împrejurare când, în timp ce tovarășii mei de călătorie, buni prieteni, s-au îndreptat către un schit ascuns într-o văgăună, am preferat să rămân cu cineva pe marginea drumului, fermecat de o pădure seculară de brazi, deasupra cărora se roteau în cercuri câțiva vulturi uriași. O fi o blasfemie, dar prefer un peisaj unei icoane care prezintă o imagine a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că este o imposibilitate, nu poate asimila în trei săptămâni o cantitate uriașă de date (pe care nici nu le învățase la timpul său) de biochimie, fizică, genetică, anatomie, nu mai știu încă ce. Dar Bobu și-a găsit o văgăună și, după două săptămâni de muncă îndârjită de noapte și zi și noapte, s-a prezentat la examene. A luat note aproape de cifra care i-ar fi asigurat admiterea. Îi trebuiau însă, la oral, două note maxime, de zece. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sârmă; abia se mai văd firele care țin tălpile femeii. Statueta pare retrasă, pare să ascundă ceva de rușine, fapta unui Mare Misogin. Sașa Dacă îmi este ceva nesuferit, apoi snobismul îmi este nesuferit. O întâmplare banală, petrecută într-o văgăună obscură, între două dealuri de prin Vaslui, poate fi mai umană și mai încărcată de viață decât nu știu ce aventură extraordinară petrecută, să zicem, în Labrador. Tot așa, o poveste de dragoste petrecută la Lozna, lângă Dorohoi, poate conține mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sugrumată de spasmuri. N-am mai avut niciodată prilejul, În tot restul vieții mele, să mă Îngrozesc În așa măsură de prăpăstiile infernale ale eroticului. Preotul cel nou al satului, „teolog absolut“ de la Sibii, era, se pare, exilat În această văgăună iarăși dintr-o pricină cu păcat; preoteasa, mândră, frumoasă și plăcută femeie, cânta din gură pe ardelenește de Înghețau apele; iar fata lor, lujer de crin Împărătesc, Nausicaa nubilă, cu sfârcul sânilor virgi nali, pica de frumusețe. Am dansat la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
înclin cu mult respect. Unii vin de la mii de km depărtare și dau o anumită notă de noblețe superioară acestui drum. în canicula zilei, pe la 14:30 ajung în sfârșit la destinație, la Hontanas. Este un sătuc situat într-o văgăună dar are trei hanuri: Santa Brigida, la care mă cazez, Il Puntido și cel comunal. Nu departe este și o piscină dar renunț la tentația de a merge acolo. Santa Brigida are doar vreo 16 locuri dar este nou, modern
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe care ședeau era calcar, ușor de corodat. Ca și lichenii de pe acoperiș, pădurea de mușchi tindea să acapareze noi teritorii; iar În locul celor ce muriseră dintr’un motiv oarecare, piatra pe care ploaia o spălase de pământ păstra o văgăună Înnegrită. Și am mai cotrobăit prin ogradă, cu riscul de a nu mai fi Îngăduit și la anul; da’ de unde! Interesul meu a fost răsplătit de gazda Încântată cu o sticlă de samahuncă... Și astfel, În umezeala din spatele casei, am
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
aceste procese constituie de fapt o acțiune entropizantă a Vieții asupra substratului. Viața nu e responsabilă, decât poate simbolic, de transportul spre mare a materialului dislocat. E responsabilă Însă de depunere, mai precis de nivelarea formelor negative de relief, a văgăunilor sau pe alt nume, pe care am onoarea să-l port, zănoagelor. E suficient ca apa ploilor ori topirea unui vechi ghețar să transforme acea zănoagă Într’un lac. Și, dacă e apă, e și Viață, iar pentru a umple
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
închide istoria mânturii universale într-un Landerneau* reduce economia divină la stadiul de politică locală și ucide spiritualitatea încă din fașă: oamenii cred că se alătură Sfântului Petru, lui Ali, lui David, Sfântului Sergiu, și de fapt se încleiază în văgăuna naturală până când mantia de purpură se acoperă cu nelegiuiri murdare și cu fleacuri ridicole. Rămâne o învățătură: ceea ce intră la spălat are meritul de a rezista la uzură. Geniul unui popor e mai rezistent decât cine știe care punct important dintr-o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a acesteia. În consecință, prezența lui în zona Putnei s-ar datora “posterioarei răspândiri a elementului românesc din Oltenia spre răsărit” (p. 88). Pentru istoria acestui cuvânt trebuie să se pornească de la forme ca a vârî, alb. vrimë “gaură, cavitate, văgăună, cotlon”, visl. vrá “colț”; urmează derivate ca vrană, sl. vrana; apoi vraniță “poartă de scânduri sau de nuiele împletite”, cu variantele vramniță, vragniță, vracniță, bg. vranița < vrata “ușă” etc. Vrancea este o formă substantivală derivată de la forma adjectivală și posesivă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pentru că nici unul din locuitorii satelor din jur, adăpostiți prin păduri, nu îndrăznea să iasă din ascunzișuri de teama lor. Nemaiavând pe cine omorî și jefui în regiunea Bihorului, fiindcă locuitorii satelor umpluseră codrii, mongolii au început a străbate desișurile pădurilor, văgăunile munților și adâncurile văilor, timp de mai bine de o lună de zile și, fiind la vremea secerișului - deci după mijlocul lui iunie -, prinzând câțiva oameni, i-au pus în libertate și i-au trimis să îndemne lumea să coboare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
toiul muncii. — A, am uitat să-ți spun. E totul în regulă acum. Vocea i-a revenit la normal. Dacă nu mi-ai fi atras atenția, ar mai fi dus-o câteva zile bune fără voce, pentru că o dată ce cobor în văgăuna asta, nu mai ies de-aici o perioadă de timp. Biata fată, ce greu i-ar fi fost fără voce! — Îmi dau seama. — Deci, așa cum îți spuneam adineauri, fata trăiește ruptă de lumea din afară. Mă rog, în mod normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ea sărutându-mă pe buze. Deci, să vedem cum stau lucrurile când nu există dușmani. — În primul rând, locul acela e izolat de lume. Acolo nu pot pătrunde alte animale, am zis. Cum ar fi, de exemplu, platourile înalte sau văgăunile adânci din Lumea dispărută a lui Conan Doyle. Oricum, un loc împrejmuit de munți. — Splendid! zise ea, lovindu-mă cu arătătorul direct în inimă. Într-adevăr există și un document în care se vorbește despre descoperirea unui craniu de unicorn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aici dincolo. Altfel ce rost ar fi avut Zidul? Așa că trebuie să existe undeva și o ieșire. — S-ar putea să ai dreptate. — O găsesc eu și fugim împreună de-aici. N-am deloc chef să dăm ortul popii în văgăuna asta mizerabilă. Umbra tăcu apoi și scormoni iar pământul. — Repet ce ți-am mai spus și la început: orașul ăsta nu e normal. Absolut deloc, sublinie ea. La fel cred și acum. Chiar mai mult decât oricând. Problema este că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a prevenit că am intrat în grea încurcătură cu acest Marcoci, și m-a atenționat că foarte greu voi reuși să ies din această încurcătură. Am dus lipsă și de apa potabilă pe care o căram cu cobilița dintr-o văgăună foarte adâncă și cu alunecuș, iarna de ghiață și vara de ploaie sau de praf. La Strunga am păstorit șase ani. În acel timp mi s-au născut Suzana și Serafim. Gospodarii din Hăbășești mi-au dăruit o vacă, un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sfârșit, am ajuns într-un fund de pădure unde trebuia să facem bătaia. În cea mai mare tăcere ne-am așezat fiecare al locul însemnat de Catrințaș, iar locul meu care venea într-o cumplită tiharaie 127, în gura unei văgăuni, era cu deosebire fioros. Dacă e un urs în pădure, îmi zise pristavul, pe aice trebuie să iasă, că n-are pe unde cotigi 128. "N-are pe unde cotigi, repetai eu în gând. Vra să zică, trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și altele ce ne sunt necesare. Mă tem că, din cauza disoluției puterilor statului, vom pierde oportunitatea de-a ne lua înapoi banii de la U.E. și va trebui să aștept Ziua curățeniei în politică, care ar putea să ne scoată din văgăuna istoriei în care am fost deversați și să ne așeze pe o linie de plutire suportabilă moral și material. Aflat în plin proces de recuperare a popularității și credibilității, atât guvernul, cât, îndeosebi, președintele, care oscilează între ziceri și deziceri
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
faleza abruptă până jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună, năpădită de scoici și zdrențe de mușchi. Valuri calde și înspumate se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oarecare dificultate, din cauza indicatoarelor enigmatice, intrarea în grota trenului. Totul e automatizat aici. În vagon deja, un monitor suspendat îți arată traseul marcat cu puncte luminoase. Trenul țâșnește prin subteran, silențios, apoi iese la suprafață ca un imens șarpe din văgăuna lui, mânat de o foame mistuitoare. Drumul ține vreo 25 de minute. Stațiile în care oprim sunt și ele superdotate tehnic. Aici ne aflăm într-un alt secol, în care materializarea gândirii umane atinge cote nemaiștiute în „evul” ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
amenajarea mormintelor, zidirea biserici demne de un punct de atracție, un local de școală, îngrădirea terenului, unde urma să se facă toate, căci total era paragină și vitele și paserile sătenilor hălăduiau peste acest loc sfânt. Așezarea într-o adevărată văgăună impunea numadecât și facerea unei șosele, pe unde din șoseaua națională să se poată ajunge în sat. Am început cu casa, care nu ne aparținea. Am vizitat pe propretară arătându-i hotărârea comitetului și am rugat-o să ne cedeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cât mai repede. Doamne Te rugăm ajută-ne ! Se spune ca Domnul Iisus fiind Răstignit, Iar tâlharul Baraba a fost eliberat, și Baraba avea mustrări de conștiință, el urmărea din apropiere ce se-ntâmpla la răstignire. Și privea dintr-o văgăună din apropiere stă tupilat ca să nu-l vadă nimeni. Se spune că atunci când era pe Cruce Domnul a ajuns la timp și unul dintre Magi Atmantan. El pornise Împreună cu cei 3 Magi-Gașpar Baltazar -și Melteor la Pruncul Iisus. Cei 3
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
când avea să aibă nevoie pentru el. Așa că era nou mormântul și i L-a dat să-L Îngroape pe Domnul Iisus În el. Și cum știm că au pecetluit și păzit mormântul ostașii lui Irod. Dar Baraba tot prin văgăuni din apropiere și tupilat urmărea și așa era fugar și tâlhar. Dar conștiința nu-l lăsa În pace, Îl mustra. Așa că urmărea și după miezul nopții a venit o adiere caldă de vânt răspândind miros puternic de flori mirositoare, Înflorise
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
îi transformă în antieroi. Un scriitor care descrie sărăcia de la țară în romanele sale este Ilmari Kianto, dintre operele căruia amintim Punainen Viiva (Linia roșie) și Ryysyrannan Jooseppi (Josif din Ryysyranta). Tot despre sărăcie scrie și Joel Lehtonen, romanul Putkinotko (Văgăuna cu iarbă rea) fiind unul dintre cele mai reușite romane ale literaturii finlandeze 736. Literatura finlandeză începe să provoace ecouri în lume prin celebrul Frans Eemil Sillanpää, scriitorul finlandez care a primit premiul Nobel pentru literatură în 1939. Viziunea biologistă
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
ți-e dreptatea, șarpe? Spuse omul întristat.) Că doar eu te-am ajutat, Iar acum tu drept răsplată Mi-ai luat suflarea toată. Haidem dar la judecată! Coana vulpe cea roșcată, S-a gândit ea ziua toată: - Mergem dar la văgăună Ca să văd faptele toate, Și să judec,de se poate Cine, cum are dreptate. - Nu, nu cred c-ai încăput! Spune vulpea cu un rost. Șarpele, un pic cam prost Mi s-așază -n văgăună Vulpii, doar ca să îi spună
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
ziua toată: - Mergem dar la văgăună Ca să văd faptele toate, Și să judec,de se poate Cine, cum are dreptate. - Nu, nu cred c-ai încăput! Spune vulpea cu un rost. Șarpele, un pic cam prost Mi s-așază -n văgăună Vulpii, doar ca să îi spună: - Vezi, uite-mă ca la-nceput! Judecă! Și dă-mi dreptate! - Sigur! Sigur! spune ea Să rămâi...pe veci așa! Iar morala noastră este, Să-ți fie denvățătură: Celui ce-ți dă ajutor Să-i
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]