332 matches
-
și întrebă turcește: — Se ia? Din spatele voievodului, Ștefan, uitându-se țintă la imbrohor, duse arătătorul la buze în semn de secret și dădu afirmativ din cap. Pylarino începu din nou să facă plecăciuni în fața domnului, a imbrohorului, a stolnicului și, văicărindu-se turcește, ceru permisiunea să ducă de acolo bolnavul pentru a-i aplica tratamentul necesar. Prințul Constantin dădu un ordin scurt și un dorobanț din gardă dispăru pe ușa rămasă deschisă pentru a se întoarce cu doi călugări pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce le aveau de vânzare. Erau în larma și în înghesuiala obștească și altfel de oameni, mai scunzi, cu fața mai albă, unii cu bărbi negre, dar iuți și guralivi, care alergau de la o corabie la alta, strigând, lăudîndu-se sau văicărindu-se, până când își ajungeau ținta; și atunci încărcau în scurtele și adâncile lor corăbii câte un număr de robi pentru care plăteau chiar acolo pe loc fie bucăți mici de piatră sclipind cu mii de fețe, atât de prețuite de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dă lapte amestecat cu fiere de bou și cu ou de struț... ca să nu plîngă! Nefert și străinul începură să râdă, în timp ce copilul urla ca la început. La ieșirea din piață le veni înainte din întîmplare un băiat care se văicărea în gura mare. Spinarea copilului era vărgată: semne de nuia. Auta îl opri. Speriat de veșmintele argintii nemaivăzute, copilul dădu să fugă, dar Nefert îi mângâie chica încîlcită și atunci el stătu pe loc. - De ce plîngi? îl întrebă Nefert, dîndu-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
investigația asta, care, Întrucât formal o conduce Toal, Înseamnă de fapt numărul unu. Asta-i o gândire parșivă. S-a fofilat pe la spatele meu cu Încă unudin proiectele ieide Cercetașă care lingencur cioroi. O pierdere de timp ca naiba! se văicărește Peter Inglis, cercetându-mă cu privirea. — Uite cinel ține, ca curu, zic eu, Împuțita aia de fufă! Ce mama măsii știe ea despre munca de polițai? Mă uit la Ray Lennox. Îi cam dă târcoale curviștinei ăleia sonate. Pare puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
comisarul-șef-adjunct Mathieson. Prin urmare, vă rog să vă prezentați În biroul meu vineri, 4 decembrie, la 2.15 p.m., ora programată pentru informarea dumneavoastră. Stau jos și diger asta, deschizându-mi un alt Kit Kat, când Inglis și Gillman intră văicărindu-se. — Ce dimineață de rahat, fornăie Gillman. — Ceo mai fi și cu notificarea asta? Probabil că Niddrie-i strâns cu ușa de ștabi. Cazuăsta n-o să dispară, șii mai mare păcatu. Băiețiinjură Întruna și a apărut și bătrânu Gus. Bătrânui gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mi-aș dori să mă țin și eu departe de tot căcatul lui Toal. — Nu s-a Întâmplat nimic Robbo. Pur și simplu ancheta nu Înaintează. Am verificat toate magazinele, dar nu putem da de urma ciocanului ăluia nenorocit, se văicărește el. De parcă mi s-ar rupe vrumpic de asta. — Înțeleg. Deci Niddrie se așteaptă ca Televiziunea Scoțiană și Evening News să rezolve cazul, nu-i așa? Ce bulangiu de jurnalist a rezolvat vreodată la viața lui un caz Împuțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Tot ce pot să spun e: — Ar trebui să-l vezi pe celălalt puțoi. Încă mai răzuim răhățișul ăla special de pe trotuarul din față. Dar dacă mă părăsești, sigur voi muri. — Șefu’... eu... nu mă părăsi... stai cu mine... ne văicărim noi pe o voce care nu-i a noastră. — Nu Încerca să vorbești Bruce, mai târziu. Sunt aici, mă strânge Toal de mână. Un om de treabă Toal, Întotdeauna am zis-o. Are o expresie În ochi, ca mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
multor minciuni apărute în mass-media ar putea să ne amuze, însă nu ar contribui la progresul cercetării noastre. O pagină din The Times diavolul citi Și imediat ziarul cît colo-l azvîrli. Oi fi eu cel mai mare mincinos, se văicări, Dar ăștia chiar m-au întrecut în a minți! (Smith 1973:92) Aceste versuri scrise de William James Linton și publicate în 1850 în Red Republican sînt un comentariu adecvat la adresa mijloacelor de comunicare în masă. DEPISTAREA MINCIUNILOR Ținînd cont
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
voia lor? Nici unul nu face așa, căci un asemenea fapt este al celui ce batjocorește. Dumnezeu trimite fără voie în gheenă, însă în Împărăția Cerurilor cheamă pe cei ce vor. În focul cel veșnic el trimite pe păcătoși legați și văicărindu-se, însă când este vorba de miile de bunătăți, nu așa; fiindcă dacă firea celor buni nu este așa încât ei să alerge spre ele de bunăvoie și să cunoască harul cel mare, apoi atunci sila întrebuințată cu oamenii defaimă înseși
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
până acasă. Stai liniștită, spuse Lorelei. L-am rugat pe Archie, colegul meu, să mă aducă până aici. A fost la restaurant să se ocupe de diverse. Ne va lua el și te va duce acasă. Dar mașina mea, se văicări Nieve. E a mamei. O să mă nenorocească dacă i-o las aici. —Archie și cu mine rămânem în Galway peste noapte. O să te ia el dimineață ca să poți să-ți aduci mașina înapoi. Nu-ți face griji. Nieve știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
s-a străduit să mă îndoape cât mai bine. Neil zâmbi. Îmi place de mama ta. Are o atitudine foarte sănătoasă față de mâncare. Darcey zâmbi ușor. —Nestatornică, îl corectă ea. Îi place la nebunie să gătească, bineînțeles. Dar amândouă ne văicărim tot timpul că avem tendința să ne rotunjim simțitor. —Mie mi se pare că ai mai slăbit de când cu accidentul. — Te înșeli, zise ea. Poate că la început am dat jos câteva kilograme, însă maman e de părere că ciocolata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
său. — Am ulei fierbinte în păr. Dacă ies așa, or să creadă toți că au aterizat extratereștrii. —E, și? Și-ar da seama că extratereștrii nu ar fi capabili să găsească loc de parcare în orașul ăsta. Hai, Ashling, se văicări el. Chiar trebuie să dau bilețelul fetei? Nu pot să iau eu ăla de pe raft? — Nu. Sunt prea multe variante și tu ești bărbat. Eu vreau spumă fără aromă și tu ai veni acasă cu gel cu miros de lămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un alt lucru bun care mi s-a întâmplat. Duncan se holbă la ea întrebător. — Adriana a avut grijă de el cât eu am fost plecată în ultima delegație — am convins-o foarte greu, trebuie să spun — și s-a văicărit până n-a mai putut. Pe urmă, din senin, când am venit acasă și am sunat-o să-i spun că vin să-l iau, mulțumesc foarte mult că ai avut grijă de el, bla, bla, bla — i-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
femeia era adeptă a nașterii prin metode naturale practicată la St Luke. Brigada de „chic-ioate“ prea elegante ca să-mpingă căruciorul nu foloseau niciodată marsupii pentru că le șifonau hainele. În loc de marsupii, Își luau câte-un căruț Porsche. Copilul, un băiețel, se văicărea și cerea să i se dea punga de chipsuri de la mama sa din mână. —Finn, nu primești până nu zici cuvântul magic. Te.... —Tembeli! chiui copilul, Întinzând o mână dolofană. Având În vedere că avea În jur de trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a fum, tot l-am rugat pe tata să-mi cumpere o pereche de papuci. Cei trei frați trebuiau să „dea o mână de ajutor“, fără excepție, în fiecare după-amiază liberă, Felix, în schimb, știa o tehnică numită „văicăreală“. Se văicărea și se jelea atât de tare - „de se zguduia casa“, așa spunea -, până când pe maică-sa o lăsau nervii și ne lăsa de capul nostru; nici Felix nu mai trebuia să fie la „post“, iar eu aveam nevoie de papuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lanțul de magazine Kaisers Kaffe-Geschäft. Reprezentanții comerciali făceau livrările numai dacă toate facturile erau achitate la timp. Prea mulți clienți pe credit. Mai cu seamă nevestele funcționarilor vamali sau poștali și ale polițiștilor își făceau cumpărăturile pe credit. Ele se văicăreau, se zgârceau, cereau rabat. Sâmbătă seara, după ora de închidere, părinții își confirmau de fiecare dată: „Iar stăm prost cu încasările“. De aceea, ar fi trebuit să înțeleg că mama mea nu avea cum să ciupească săptămânal pentru mine bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca pe o miraculoasă înmulțire a peștilor. Și, ciudat de schimbată, ca și când i s-ar fi întâmplat un miracol adevărat, sora mea s-a întors de la Roma și de sub ocrotirea mânăstirească. Spre spaima părinților, voia să devină călugăriță. Tata se văicărea, mama a căzut la pat. Eu beam mai mult decât s-ar fi cuvenit. Franz Witte a început să vorbească aiurea. Cuprins de mânie, Geldmacher s-a lovit cu capul de pereți reali și duri, umplându-se de sânge. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Berlin, trimițând desene, fotografii ale unor mulaje în ghips, o mapă plină de poezii și un curriculum vitae succint, sub forma unei scrisori. Spre sfârșitul toamnei am primit vestea admiterii. Nu mi-am luat cine știe ce bun rămas. Mama se văicărea: „Atât de departe“. Tata mă avertiza că Berlinul e un loc periculos, nu doar din cauza situației politice. Sora mea era deja cu un picior în mânăstirea din Aachen și mi-a urat ca Domnul să mă binecuvânteze. În atelierul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Andrei Vlădescu, care i-a învățat toate ticurile și își dă seama ce-a făcut ea în fiecare zi numai după cum mărunțișurile din casă se află la locul lor de dinainte sau nu. Soră-sa vine s-o vadă, se văicărește și-i vorbește despre fleacuri care n-o interesează, o întreabă dacă vrea să-i facă de mâncare și pe urmă pleacă. Nu-i place cum pregătește soră-sa mâncarea și o refuză întotdeauna. În fond, are puterea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o vadă, șoptindu-și ultimele lucruri știute despre ea sau căinându-i rudele, amintindu-și de fapte făcute împreună, tăcuți sau indiferenți. A văzut-o pe bătrâna doamnă Cecilia Beldiman, toată în negru, cu chipul stafidit acoperit de văluri cernite, văicărindu-se cu zgomot, ținută de brațe de nepoate. L-a văzut pe fiul doamnei Marga Pop, înalt și subțire, cu obrazul tras, nebărbierit, cu ochii adânciți, închis în el, tăcut, sprijinindu-și nu soția, ci cealaltă mătușă. L-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și le mișca mai mult decât necesar. Sau i se părea inutil și stupid - deși cuvântul ăsta nu-l știa, avea să-l afle mai târziu - să începi să plângi tare, să strigi, să gemi, să ceri ajutor, să te văicărești, în timpul unei pedepse, pentru că o pedeapsă, dacă e meritată, trebuie îndurată cu fruntea sus, iar altă dată să fii atent să nu mai faci ce nu trebuie făcut, iar dacă nu e meritată, nu se poate ca până la urmă oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să coborâm. Rebecca nu se clinti. — Nu-ți face griji pentru copii. O să-i supravegheze el. E o persoană de încredere. — Sper că nu vor sparge ceva. Jocurile lor par întotdeauna violente și dacă fac vreo stricăciune, Lawrence se va văicări la nesfârșit. — Roddy e drăcușorul, el o ațâță și pe Hilary, care e un îngeraș. Amândoi sunt la fel de răi. Mortimer începu să-i mângâie ceafa. Simțea că e nervoasă. — Iubito, tremuri. Nu știu ce am. Se așeză lângă ea și ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și și-a dat ochii peste cap. — Fiindcă Îmi place la nebunie! a recitat ea sarcastic. Și chiar Îi plăcea la nebunie ce făcea, deși n-ar fi recunoscut asta În ruptul capului, pentru că era mult mai plăcut să se văicărească. O apucase damblaua pentru cultura rusă Încă de pe vremea când o profesoară de-a ei din clasa a opta Îi spusese că arată exact așa cum și-o Închipuise pe Lolita, cu fața ei rotundă și cu părul ei negru cârlionțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întâlnise vreodată - fie ele din primii ani, absolvente sau de orice alt fel. Îi plăcea În continuare ceea ce făcea, studia mai departe gramatica limbii ruse și putea să citească orice În original, dar cel mai mult Îi plăcea să se văicărească. Mda, ce-i drept, sunt de acord că am cea mai grozavă slujbă din oraș. Gândește-te numai, Tommy Hilfiger? Chanel? Apartamentul lui Oscar de la Renta? Trebuie să mărturisesc că am avut parte de o primă zi pe cinste. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe mine și mă implorase să mă ocup de treaba asta. Eu nu găsisem mesajul pe robot decât a doua zi și când, În sfârșit, o sunasem, Încă plângea. — Am lipsit de la ziua mea de naștere, Andrea, mi s‑a văicărit În clipa În care a ridicat receptorul. Am lipsit de la ziua mea de naștere pentru că a trebuit să le găsesc un avion particular! — Nu puteau să doarmă și ei la un hotel În noaptea aia și să vină a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]