338 matches
-
ca pe o miraculoasă înmulțire a peștilor. Și, ciudat de schimbată, ca și când i s-ar fi întâmplat un miracol adevărat, sora mea s-a întors de la Roma și de sub ocrotirea mânăstirească. Spre spaima părinților, voia să devină călugăriță. Tata se văicărea, mama a căzut la pat. Eu beam mai mult decât s-ar fi cuvenit. Franz Witte a început să vorbească aiurea. Cuprins de mânie, Geldmacher s-a lovit cu capul de pereți reali și duri, umplându-se de sânge. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Berlin, trimițând desene, fotografii ale unor mulaje în ghips, o mapă plină de poezii și un curriculum vitae succint, sub forma unei scrisori. Spre sfârșitul toamnei am primit vestea admiterii. Nu mi-am luat cine știe ce bun rămas. Mama se văicărea: „Atât de departe“. Tata mă avertiza că Berlinul e un loc periculos, nu doar din cauza situației politice. Sora mea era deja cu un picior în mânăstirea din Aachen și mi-a urat ca Domnul să mă binecuvânteze. În atelierul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
redevenit pământeni, cu toate că în aerul din mașină încă plutesc scame din hainele lor și mii de particule invizibile din pielea lor, iar geamurile mașinii s-au aburit complet și ei doi sunt uzi leoarcă. Dar nici unul din ei nu se văicărește, pentru că nici unuia din ei nu-i stă mintea la reproșuri acum. Singura problemă e că abia mai pot respira. Aproape tot oxigenul din spa țiul ăsta strâmt s-a consumat. Se uită unul la altul. Unde sunt cheile, spune el
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în momente de cumpănă! Știu să mă bucur de fiecare zi pe care o trăiesc, știu că cel mai prețios dar al omului este viața trăită frumos, cinstit și demn! Chiar dacă anii adăugați aduc anumite necazuri și suferințe, nu mă văicăresc de suferințe, ci mă rog Creatorului să mă păstreze tânăr la minte spre a nu-mi fi mie povară și nici celor din jurul meu! Nu mai încap multe cuvinte... Atâta doar: Îi mulțumesc domnului profesor pentru că, prin aceste pagini, prin
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în momente de cumpănă! Știu să mă bucur de fiecare zi pe care o trăiesc, știu că cel mai prețios dar al omului este viața trăită frumos, cinstit și demn! Chiar dacă anii adăugați aduc anumite necazuri și suferințe, nu mă văicăresc de suferințe, ci mă rog, creatorului, să mă păstreze tânăr la minte spre a nu-mi fi mie povară și nici altora din jurul meu!” Constituindu-se într-o „dare de seamă” asupra vieții sale, autorul își încheie spusele dintr-o
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
domniței? Cotoșman: Ai, fiindcă tu ai să fii logodnicul ei! Ionică: Eu? Eu logodnicul fetei de împărat? (Râde) Mă faci să mă prăpădesc de râs. (Râde cu hohote). Cotoșman: E mai bine să te prăpădești de râs, decât să te văicărești ca adineaori...( Serios) Prăpădește-te însă mai repede, că trebuie s-o întindem la drum. Ne așteaptă împăratul! Ionică: N-are decât să aștepte până o face ciuperci la tron, dacă s-o lua după vorbele tale. Eu, unul, mă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sufăr pe ăla, trebuie să fie un om rău. (Împăratul intră. E îmbrăcat într-o cămașă de noapte lungă, pe care o târăște ca pe o trenă. Coroana de pe cap îi este legată pe sub fălci, cu o panglică lată.) Împăratul: (văicărindu-se) Of, of, of, nu mai pot! Domnița: Tăticule, de ce nu dormi la ceasul ăsta? Împăratul: (arată coroana) Fiindcă mă strange... Domnița: Coroana? Împăratul: Da, mă strânge de-mi sar luminățiile ochilor, asta, luminile ochilor vreau să spun... Iepurașul: Dar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de la planul său inițial, datorită căruia se și... vorba aia... prin parc. Același socru, cum apăru În mulțime, tot așa, și dispăru, din ea. A revenit, În fuga mare, la spital. Răniții erau bine. Bine, vine vorba. Nu se mai văicăreau, ci, doar, gemeau, Înfundat, din când În când. Îi liniști: să țineți minte ce mi-ați promis. Da. Vom ține minte. Că eu am să vă vizitez, În fiecare zi, cât veți rămâne În spital. Și, cu plata spitalizării, dacă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Ei, cum a fost ?“, o Întreba Marusia. „A fost frumos“, răspundea Mașa. „Ai reparat și tu măcar vreun ceas?“, o ispitea păpușa. „Le-am reparat pe toate, altfel nu mă Întorceam...“ „Dar piciorușul meu de ce nu l-ai reparat?“, se văicărea păpușa. „Ți l-aș fi reparat dacă ar fi fost ceas“, răspundea Mașa sărind Într-un picior... De bucurie că Înviase, țopăiau În jurul ei mormăind și nechezând ursulețul Mișa și căluțul Garbunoc. Cât timp s-a scurs de atunci? „Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
constată o schimbare nefavorabilă, cel puțin în timpul verii. Pentru plante, condițiile de viață au devenit improprii (în România), în zonele de câmpie și de dealuri, în lunile iulie și august. Plantele s-au uscat. Cum au reacționat oamenii: s-au văicărit că Dumnezeu nu le dă ploaie, au făcut rugăciuni în câmp și au cerut bani, ajutoare, de la guvern. Singura sursă de bogății o constituie pământul. Dar ca să le obții, trebuie să muncești, să le produci. Înainte de anul 1989, în România
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Tare se simțea bine când se întâlnea cu Ilie. Ar fi mers până la capătul pământului, se simțea și el în rând cu oamenii, o vreme nu mai simțea nevoile atârnându-i de gât, nu o mai auzea pe nevastă-sa văicărindu-se toată ziua. Odată îi spusese deschis: "Ilie, să nu te superi că-ți zic pe nume, poate nu se cuvine, dar tare mi-ești drag. Vreau să-ți dau un măturoi, să ai și tu ceva de la mine, așa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de o mare avere. Câte femei mai au o astfel de siluetă la vârsta ei? Câte femei au foamea ei de dragoste la vârsta ei? Câte femei se bucură de o sănătate ca a ei? Și atunci? Ce se tot văicărește?! A venit să facă dragoste cu un bărbat frumos și tânăr, va face dragoste cu acest bărbat. Dar ea aștepta altceva de la această relație. Ea voia o relație pe viață și pe moarte cu Alex. Voia ca între ei să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu merită să vorbești. E ca și cum ai avea într-o ureche un cercel de aur și în cealaltă unul de tinichea. Puteam uita și asta îmi era de ajuns. Nici când am fost bolnavă nu mi-a plăcut să mă văicăresc ori să-mi dau importanță. Nu sânt dintre cei care, dacă au o boală, trebuie s-o cunoască toată lumea. Eu m-am închis în mine, cu boala mea, ca să n-o impun nimănui. Nu vroiam nici dădăceală, nici alintări. Vroiam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
orice fotografie. Chipul lui Mma Soloi, care stătea alături de el, radia plăcere. Era o femeie care se simțea bine așa cum era - femeia motswana tipică, muncitoare, genul de femeie care întreținea o familie numeroasă, care-și dedicase viața, fără să se văicărească, unei nesfârșite curățenii: curățenia curții, curățenia casei, curățenia copiilor. Asta era fotografia unei eroine; o eroină nedeclarată, dar, totuși, o eroină. Cea de-a treia persoană, Oswald Ranta, era cu totul altă mâncare de pește. Era un bărbat spilcuit, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fiindcă știau că au ajuns să plătească pentru faptele lor reprobabile. Îi privea când judecătorii îi condamnau la moarte și vedea cum bărbați solizi, puternici, care bătuseră sau înjunghiaseră alți oameni, se transformau în niște copii mici, speriați și se văicăreau că le pare rău pentru toate faptele lor rele, pe care mai înainte tăgăduiseră că le-ar fi înfăptuit. Cu o asemenea ocupație, nici nu-i de mirare că tata și-a învățat fiii să fie cinstiți și să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o clipă... — Sampath, strigă el, Sampath, Sampath, Sampath... Copacul era gol. — Sampath. Vocea domnului Chawla se transformă într-un țipăt care răsună pe toată coasta dealului și-i strânse inima. Cele mai negre temeri ale sale se adeveriseră. — Sampath, se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un alt lucru bun care mi s-a întâmplat. Duncan se holbă la ea întrebător. — Adriana a avut grijă de el cât eu am fost plecată în ultima delegație — am convins-o foarte greu, trebuie să spun — și s-a văicărit până n-a mai putut. Pe urmă, din senin, când am venit acasă și am sunat-o să-i spun că vin să-l iau, mulțumesc foarte mult că ai avut grijă de el, bla, bla, bla — i-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dar, să ajungeți la el!” „Ce instrucțiuni ți-a dat Djamaledin?” „Când m-am dus la Istanbul, i-am povestit despre torturile la care m-a supus fiul șahului. Seyyed-ul mi-a poruncit tăcere, spunându-mi: «Încetează să te mai văicărești ca și cum ai Însufleți o ceremonie funerară! Nu știi să faci altceva decât să plângi? Dacă fiul șahului te-a schingiuit, ucide-l!» „De ce să-l ucizi pe șah În locul fiului său, dacă acesta din urmă ți-a făcut rău, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i-am dat niciodată ordinul de a ucide. Atunci când a venit la Istanbul ca să-mi Înfățișeze cum fusese torturat de fiul șahului și de acoliții acestuia, Îi curgeau lacrimile. Vrând să-l Îmbărbătez, i-am spus: „Încetează, dar, să te văicărești! S-ar spune că tot ce dorești e să fii jelit! Ai fi gata chiar să te schilodești ca să fii sigur că vei fi jelit!” I-am povestit o veche legendă: când armatele lui Darius le-au Înfruntat pe acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
enigmatic din sprâncene. Faptul cel mai ieșit din comun este că Howard e Îmbrăcat după moda americană, arborează chiar un joben care, În ciuda tragediei care se desfășoară pe scenă, e de un comic irezistibil. Cu toate acestea, mulțimea urlă, se văicărește și, pe cât Îmi dau seama, nu există nici cea mai mică urmă de amuzament pe nici un chip. În afară de acela al pastorului, care catadicsește, În sfârșit, să mă lămurească: — Există Întotdeauna, la aceste ceremonii funebre, un personaj european, și, lucru curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu mai știau cum să ascundă cătușele și să iasă mai repede pe ușă, târând-o și pe doamna Jim, care plângea. Nervii ei s-au făcut țăndări după ce i-a turnat Charlotte apă în cap; după aceea, se tot văicărea s-o ierte Jim. A trebuit să-l forțăm toți să depună plângere și să nu se ducă la poliție cu ea. Le umplu ochi? întreabă Daisy, dar nu așteaptă nici un răspuns. Ne mai toarnă niște whisky ieftin în căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ocolească petele umede. În cele din urmă, unul dintre ei întrebă: — Cât mai este? Era puștiul. Adolescentul american plângăcios, cu pete pe față. Se uita la mama lui, o matroană masivă, cu o pălărie de paie largă. — Am ajuns? se văicări puștiul. Hagar duse degetul la buze. — Liniște! — Mă dor picioarele. Ceilalți turiști stăteau în jurul lor, un grup în haine de culori țipătoare. Se uitau la puști. Dacă faci zgomot, nu o să-i vezi, șopti Hagar. Oricum nu-i văd. Puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spate, trăgându-l de păr și mârâindu-i în ureche ca o maimuță blestemată, așa că Billy întinsese mâna în spate, îl înhățase, iar Maimuțache îl mușcase ca ... oooo! Ce durere! Văzuse stele verzi. Bineînțeles, supraveghetorul, dl. Mucinceai, nu făcea nimic, văicărindu-se: — Despărțiți-vă băieți. Gata, băieți. Îl duseseră pe Maimuțache la detenție și o chemaseră pe mama lui să vină să-l ia, dar se părea că ea nu-l luase acasă, ceea ce era foarte rău pentru el. Pentru că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
noi ce facem în timpurile noastre? Dăm cultura și sănătatea în mâna reprezentanților unui popor, ce ne- a fost ostil dintotdeauna, și care a jurat că nu are liniște până nu ne termină. Și apoi tot noi începem să ne văicărim, că se duce dracului sănătatea publică și cultura noastră de veacuri. Citiți numai, cine sunt acum mai mari la Ministerul Sănătății și o să găsiți numai de al de Arpad ori Atila. Ce credeți, niște maghiari, care în mod fățiș declară
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
2 și 250 de kilograme) s-au săvârșit, în ceea ce mă privește, fără prea mari suferințe și eroism. Deși uneori era de-a dreptul jalnic ce și cum căram, nu m-am simțit umilită decât rareori, nu m-am prea văicărit și nici n-am intrat în depresie din trei motive: întâi, pentru că am socotit mereu că toate cocoșările mele n-au fost zadarnice, adică au avut un rost și au făcut bine cuiva (inclusiv mie). Apoi, fiindcă sarsaneliada asta mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]