788 matches
-
poate să-și întindă și el picioarele măcar acum când... Cînd o să mor ce-o să-mi faci, o să-mi atârne labele peste pat... Mai bine stăteam acasă..." Sora îi răspundea surâzând că n-au alte paturi și el mereu se văita, nu de ulcerul de care fusese operat, ci de acest inconvenient cu patu-acela. Și sora de ce surîdea?... În dreapta un ins urât, cu o vie privire, căutând de la mine o confirmare că nu va muri, deși corpul lui era plin de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi las eu bărbatul, asta nu e greu, da' ia să văd dacă mă iubește tot atât de tare ca și el, ca să te pun la probe..." Și lui Vintilă deodată îi reveni verva, își izbi uluit fruntea cu palma și se vaită indignat. "...Ah, cât de prost poate să ajungă un bărbat când îi cade așa, în mod unilateral, cu tronc, după o muierușcă. Se plimbau așa pe marginea râului. Zici că mă iubești? mormăi el cu dispreț, arătând cu capul încolo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
închisă și tot între bărbați, consemna în Jurnal începerea durerilor de naștere, dureri de moarte. "Toți strigă să mă duc la spital. Vine ofițerul de serviciu, mă duce pe jos la spital, eu tare m-am ținut să nu mă vait, dar pînă la spital am zis: "Ău, ău, ău, ău". Abia pe ziua de 5 august nasc. Tare, tare greu. Mi-a dat biata moașă niște cîrpe, ce-a putut din spital, dar copilul bun și sănătos, și frumos tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Autor: Cătălina Tomescu Pe bărbați nu îi vezi suspinând din orice fleac. Se descurcă în situații critice, reacționează cu calm în caz de pericol și, rar, își arată partea sensibilă. Așa cum lor li se pare de necrezut că femeile se vaită din aproape orice (un final fericit la film, o unghie ruptă, un lucru neînsemnat ce îi afectează întreaga dispoziție), la fel pe ei îi vezi plângâng sau înghițind în sec din motive aparent neimportante. Din ce cauză sunt ei introvertiți
Bărbații care plâng sunt de apreciat () [Corola-journal/Journalistic/66256_a_67581]
-
mai bine o fac cu mîna mea, În stil american cu o a doua ipotecă și cu o echipă de demolatori așa pot spune că sînt autorul propriei mele ruini acesta este stilul american nu ne plîngem și nu ne văităm sau mă rog unii dintre noi o fac. Diavolul nu mai suportă să i se țină predici de cînd a fost silit să stea În fața tronului ceresc Înainte de a fi aruncat În flăcări prin spațiu. Urechile i se Înroșesc, vîrfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cineva umblase la sticla de vodcă. Chiar de mai multe ori. A urmat o scenă lacrimogenă desfășurată între mine și părinții mei. Ei, cel puțin mama era în lacrimi. Dar lacrimi de jenă și furie. —Of, ce rușine, s-a văitat ea. Să inviți oameni, să le oferi de băut și apoi să le dai apă chioară. Îmi venea să mor! Cum ai putut să faci așa ceva? Și ai jurat și ai promis să nu bei până când nu împlinești optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și cântatul. I-a spus Annei că e ghidul ei spiritual și că trebuie să fie amabilă în mod deosebit cu sora ei, Helen, și o mulțime de alte chestii. Și-a petrecut vreo jumătate de oră îngenuncheată pe podea, văitându-se și șoptind în interfon. Timp de mai multe zile după asta, de fiecare dată când cineva se găsea singur în sufragerie, Helen urca pe scări și venea la mine în cameră, unde stătea o veșnicie spunându-i persoanei respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ridice fără nici un fel de exerciții de încălzire prealabile. Așa că, foarte prompt, și-a întins un mușchi de la piept. Și a generat o agitație catastrofală. Bietele ființe care au suferit torturile Inchiziției spaniole nu au urlat și nu s-au văitat cât a urlat și s-a văitat Helen. Care s-a decretat semiparalizată, și a insistat că singurele lucruri care îi linișteau simptomele erau cantități enorme de ciocolată și atenție acordată douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Helen era Helen de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
încălzire prealabile. Așa că, foarte prompt, și-a întins un mușchi de la piept. Și a generat o agitație catastrofală. Bietele ființe care au suferit torturile Inchiziției spaniole nu au urlat și nu s-au văitat cât a urlat și s-a văitat Helen. Care s-a decretat semiparalizată, și a insistat că singurele lucruri care îi linișteau simptomele erau cantități enorme de ciocolată și atenție acordată douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Helen era Helen de la o vârstă foarte fragedă. Dac-o ascultai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să muncesc. Iar în Dublin n-am găsit nici un post. Tata a reușit să mă bage la o bancă comercială din Londra. Și o să pot să-mi termin și facultatea. Numai c-o să dureze mai mult. Și copilul? m-am văitat. Abia ai văzut-o și-acum trebuie s-o părăsești din nou. E îngrozitor! A fost rândul lui să se uite uluit la mine. — Dar Molly vine cu mine, mi-a spus el uimit. O iau pe Molly cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
val de sânge cald i-a invadat chipul lui Hugo. —Ăăăă, da. Da, ăsta e numele soției mele. —Ei, atunci ea a fost adusă încoace spre prânz. Pe cale să nască. — Dar copilul nu trebuia încă să se nască, s-a văitat Hugo. Atunci, de la celălalt capăt al firului, s-a auzit ceva care semăna cu un chicotit răutăcios. — Copiii nu fac întotdeauna ceea ce trebuie, a spus moașa. Așa cum probabil că sunteți pe punctul să aflați. —Au, a mugit Amanda. Au. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dezgust. Mai întâi, i-a dat frâu liber în salonul postnatal. Unde era oribil: pereții erau văruiți în roz, iar perdelele groaznice din jurul paturilor arătau asemenea celor dintr-un motel transilvănean din Iad. Și zgomotul! Celelalte mame scânceau și se văitau mai tare decât copiii lor cei plângăcioși. Într-un final, totul a fost aproape de neîndurat. Amanda încercase, în fază inițială, să pună mâna pe una dintre puținele rezerve private de recuperare, dar acestea erau alocate pe principiul primul născut-primul servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se simțea. Cât de puțin o împlinea - deși era puțin spus - Django. Cât de vinovată se simțea din toate aceste motive. Amanda s-a holbat la ea oripilată. Despre asta voia Laura să discute? Cu alte cuvinte, voia să se vaite din cauza situației ei? — Normal că Fergus nu e bun de nimic, a zis ea iritată. Laura, trezește-te la realitate. Bărbații sunt complet inutili. Uită-te la Hugo. N-are nici o speranță. Dacă vreau ca un lucru să fie făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu păr. I-am pregătit un bol de lapte și mi-am spălat fața cu valuri de apă rece. Se mai potolise și durerea, Rapotan strânsese profesionist, cu măsură. Urmele dispăreau repede, până să ajungi la doctor și să te vaiți; rămânea doar umilința. Nici eu nu stăteam însă cu mâinile în sân. Am scos Polaroidul din dulap și i l-am băgat lui Brutus sub nas. S-a uitat bleg, întâi la mine, apoi la aparat, ca la poliție. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu foaia în mână. I-am arătat ecranul, explicându-i tot ce se întâmplase până atunci. Anagrama, telefoanele-surpriză, harta fraților „Brothers“, poeziile lui Bidileanu - toate se legau într-un fel, dar cum? „Spune-mi că ai vreo idee...“, m-am văitat. „Am!“, mi-a zâmbit Maria, după care m-a sărutat pe ureche. „Cât dai ca să-ți zic?“ „Ce vrei tu...“, am cedat. Era o imprudență, blândă și afectuoasă, dar totuși o imprudență. „Bine. Mai întâi, o ciocolată dietetică nemțească de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mă distram și eu acasă: desfăceam capacele de la cauciucuri, apăsam ventilele cu vârful unui pix (alea cu mină cu bilă sunt foarte bune la așa ceva), scoteam aerul, apoi înșurubam capacele la loc. Când venea proprietarul, dădeam vina pe vecini, mă văitam că am niște țicniți în bloc. Povesteam cum o pățisem și eu, se mai arunca untdelemn de la etaj sau zburau semințe și coji de struguri pe parbriz. Șoferii mă compătimeau, înainte să plece. Unii (mai ales femeile) nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tine, înseamnă că-i născut în ’68. Maximum ’69. Mă urmărești?“ „Da.“ „Suntem în 2005. Când ar veni 40 de ani?“ „În 2008 sau 2009...“, am calculat. „Corect!“, a jubilat Mihnea. „Cel mai probabil, în 2008. Pe urmă tipul se vaită: că-i trist, că n-are coaie, că mai are de-așteptat paișpe ani și ceva să-i vină mintea la cap. 40 de ani minus 14 egal 26. Amicul Paul și-a scris pasajele la 26 de ani. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Universității, pe matematică), a publicat, postum, o teoremă descoperită-n agenda lui Bayes. Însoțită de-o ecuație ce propunea o soluție imperfectă la una din cele mai dificile probleme ale matematicii probabilității: succesul.“ „Ce-are succesul cu matematica?“, m-am văitat. „Ignorantule!“, m-a apostrofat Maria, „Se vede că n-ai intrat niciodată într-un cazino!“ „Bună observație! Rezumată, teorema lui Bayes suna cam așa: se determină, din numărul de-ocazii în care un eveniment a avut loc și-a eșuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ceilalți nu vor: se feresc de laptop-uri și rețea ca dracul de tămâie. Vezi colegii dumitale de la facultate.“ „Și? Pe-ăștia cum îi supravegheați? Cum le luați marfa, dacă nu există rulaj?“ „Iar o tonă de întrebări...“, s-a văitat scriitorul, foșnind sub sac. „Mă rog, să nu fim mârlani, acum, la spartul târgului. Trebuie să te contrazic: rulajul există oricum, chiar dacă interfața nu e folosită. Degeaba se ferește omul de Internet Café, dacă îi țăcăne mintea-n timpul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te codești, c-o fi, c-o păți, că poate nu acuma, că poate poimarți. Parcă io nu știu ce-i În sufletul tău... - Și ce-i În sufletul meu, moș Onofrei? se auzi, aproape, vocea lui Oană. - Aoleo, păcatele mele, se văită bătrânul, am dat În mintea a de pe urmă, de vorbesc singur și nici nu mai aud nimic... Mi se păruse mie că prind zvon de tropot de cal! Oană privi amuzat chipul speriat al lui moș Onofrei și, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
al XVII-lea, care scria că românii nu au făcut locuri întărite, pentru ca dușmanul, ocupându-le, să nu mai poată fi scos din ele. Cum nu au făcut poduri peste ape. În scrisoarea lui Sinan pașa, din 1595, vizirul se văita că nu a găsit în Țara Românească nici un loc întărit, unde să își pună trupele la adăpost! Importanța strategică a Moldovei În studiul său, intitulat De ce nu au cucerit turcii țările române, P. P. Panaitescu a subliniat rolul pe care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-ți dădea cât putea de puțin... V-au bătut În timpul anchetelor? Da, la Galați ne scoteau la anchetă și noaptea, și ziua, până recunoșteai. Iar acolo băga În celula ta un microbist de-al lor, adică un turnător, care se văita că el are doi ani di zile... Îi povesteai ca fraieru’, Îi povesteai tot cum s-a Întâmplat, cum s-a bătut și după aceea Îl scotea pe el și Îl Întreba... Și el zicea: „Uite, mă scoate și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
părăsească locul. Găsi, Însă, altceva decât se așteptase să găsească. La colțul străzii fusese ridicat un stâlp al infamiei, al cărui clește din lemn strângea mâinile și gâtul unui bărbat Îmbrăcat țărănește. În jur, râsetele privitorilor sporeau pe măsură ce el se văita mai tare, În timp ce, din mai multe părți, se arunca spre el cu pietre și cu murdării culese de pe jos. Se apropie, hotărât să treacă mai departe. Dar pesemne că cineva Îl recunoscuse, Întrucât un murmur de Îngrijorare străbătu mulțimea, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se Îndreptă cu repeziciune spre abație, urmat de arabul cu Încărcătura În spate. Mașinăria nu era deosebit de grea, dar, sub căldura cumplită, băiatul fu În scurt timp leoarcă de sudoare. Însă continua să Îl urmeze pe poet fără să se vaite. Pe o parte a străzii se alungea umbra copertinei unei prăvălii, Întipărită pe caldarâmul arzător. Dante Îi făcu semn tânărului să se oprească, apoi se așeză pe lada pe care celălalt o lăsase jos. - Care va să zică, În cartea aceea a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
habar n-am să scriu. Când făceam pe mincinosul, îmi spuneau mincinos. Când făceam pe bogatul, au zvonit că sunt bogat. Când am simulat indiferență, m-au catalogat un tip indiferent. Dar când, fără să vreau, am început să mă vait că sufăr, s-a răspândit zvonul că doar mă prefac. De fapt, n-am nimic. Lumea s-a scrântit. (rând liberă Asta nu înseamnă oare că mi-a rămas doar sinuciderea? În ciuda suferinței, la gândul că-mi voi pune capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]