558 matches
-
avut loc o renovare majoră a clădirii bisericii baptiste din Cuvin. Clădirea a fost ridicată în anul 1921, a avut parte de o renovare majoră în 1968 și apoi în 1999. Între anii 1977-1999 s-au îndreptat și s-au văruit pereții, s-a montat instalația electrică, s-a schimbat ușa exterioară de lemn, s-au schimbat geamurile cu toc de lemn în geamuri puse pe corniere de fier, s-a podit la amvon și s-au lambriat pereții de la cor
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
cu șindrilă. Leon Balasinovici a șindrilit pridvorul. Oamenii din sat susțin că aici a fost adusă o icoană de la o biserică din Basarabia, zidită de Ștefan cel Mare. în 1896 cărămizile de jos au fost înlocuite cu scânduri, s-a văruit în interior și s-a reînnoit acoperișul prin stăruința preotului Gh. Dumitriu. în 1903 s-a înălțat turnul de 3 m și s-a acoperit cu tablă. Au contribuit locuitorii și proprietarul Gh. Burghele cu suma de 200 lei. Cimitirul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cu care trăiseră într-o blândă și frumoasă acceptare reciprocă. După ani și ani, când rămăseseră tot mai puțini germani în Zăbrani încă se purta "orânduiala cea nemțească": se făcea curat în ogradă și în fața casei în fiecare sâmbătă, se văruiau pomii primăvara înainte de Paști. Îmi amintesc clădirea școlii, impozantă, cu două nivele, o clădire robustă, în stil neoclasic așa cum se întâlnesc încă destule în Banat și Ardeal. Prima mea învățătoare, d-na Eugenia Boiu, rumenă și rotundă ca un cozonac
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
apă. Aceste noi cunoștințe și deprinderi vor constitui coordonatele comportamentale pe durate lungi de viață. Deținuții de drept comun au cărat baloții înjurând toți porcii printre dinți și pe cei care-i puseseră la această muncă. Apoi am spălat, am văruit și am șters cu gaz dușumelele, ușile și ferestrele. Am primit pături vechi, roase și împuțite, apoi ne-am despăducheat, conform indicației primului, tot restul zilei, căci păduchii depuseseră atâtea ouă (lindini) încât toate cusăturile interioare ale hainelor noastre luceau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
oficiat Sfintele Taine, mi-a zis foarte liniștită: Te rog să repari colțul crăpat la cutremur în camera dinspre stradă, unde au fost depuși mama și tata pentru priveghi. Acolo să mă pui și pe mine. Am reparat și am văruit. A venit să vadă: Va veni lume la priveghi și nu vreau să aibă femeile prilej de bârfă. Apoi a tăcut. După-amiaza respira cu greu și am întrebat-o dacă nu vrea să meargă la spital. A dat din cap
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de tancuri. S. B.: Cred că a fost una dintre cele mai grele perioade pentru noi, la Divizion. Ne-au pus în corturi. M. M.: Da, ca să doarmă oaspeții. S. B.: Nu, tot Divizionul a intrat în perioada aceea la văruit pe interior, în curățenie generală. Și în cort, ca-n cort: pe terenul de zgură, căldură, praf. Cumplit mai era. Curgea apa pe noi când intram în corturile alea ca în saună. Lăsam noi ferestrele deschise, dar degeaba. Și erau
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
care voiam mergeam să ne rugăm în fața mănăstirii... O jumătate de oră aveai voie. Apăi mâncam repede și ne plimbam, ș-atunci le vedeam, că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai erau văruite geamurile, dar le puteai deschide că aveai voie... și vedeai numai câmp și dealuri. Atunci am văzut-o pe doamna Chehata la geam, săraca, ne făcea semne... și pe soția Mareșalului Ion Antonescu, pe doamna Antonescu... Și-am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Galați. Ne-a mai ținut doi ani, și pe urmă ne-a dus în Botoșani... Și ne-a ținut acolo în camere patru ani, din ’60 până-n 15-16 aprilie 1964, când ne-a pus în libertate... La Botoșani ne-a văruit geamurile, ne-a pus jaluzele, și nu vedeam nici când îi zi nici când îi noapte. Și ne-a dus acolo vreo 1800 de deținuți, în toate trei clădiri care era acolo. Și ne-a dat mâncare proastă, și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Toate acestea erau visele de atunci ale copilăriei. Cu pictura am început la câteva zile după ce am revenit acasă. Am luat două cartoane, am scos un pic de var din groapa cu var, l-am diluat cu apă și am văruit „ zugrăvit ” succesiv de mai multe ori până ce după ultima uscare cartoanele mele arătau ca cele pe care le-am văzut la pictorii din Constanța. Culori aveam, nu la tuburi cum aveau pictorii, ci la borcane, doar că erau culori industriale
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Nopțile, munții răsună de bubuituri: sunt vânătorii de fiare și uneori de oameni. Pământul e sărac încât, de multe ori, nu dă nici lutul care să fie pus pe pereți. Pe dinafară casele rămân din lemn doar cu un pătrat văruit în jurul ferestrelor. Ars în cuptor, acest pământ dă var. Săraci sunt și oamenii care, toamna, aduc pâinea de la șes în carăle scârțâitoare. Și totuși sunt generoși, în stare să dea orice pentru o credință a lor. Ieșit din astfel de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
săptămâni, a devenit proprietarul unui imobil destul de spațios, pe artera Veniamin Costache, nr. 114. Bapțea, săraca, a vizitat și ea noua locuință, arzând de nerăbdare să se mute cât mai curând. A fost angajată o echipă de zugravi, care a văruit și a aranjat atât interiorul, cât și exteriorul, după cum a dorit mama. Mobilierul pentru casă l-au cumpărat treptat, pe măsura posibilităților. Gata! Acum se puteau căsători, puteau să-și întemeieze o familie. Într-adevăr, părinții mei s-au căsători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
INFANTIL sau DIAVOLUL ȘI MIEREA DE ALBINE Vă spuneam ceva mai devreme că majoritatea rudelor noastre se află în localitatea Grumăzești. Într-o splendidă zi de vară, mama a decis să procedeze la igienizarea locuinței în care stăteam. S-au văruit camerele, s-au vopsit cercevelele și ușile, s-au spălat geamurile și s-a muruit pardoseala. Era farmacie! După ce s-au așezat toate la locul lor pe pereți și pardoseli, mama, cu o ultimă privire critică, a sesizat că, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cearșaful alb era plin de puncte roșii-maronii și nu trebuia să fii expert în materie ca să știi ce s-a întâmplat și cui aparțin. Întrebarea era următoarea: cum de apăruseră aceste spurcăciuni? Pereții au fost muruiți, adică lipiți cu lut, văruiți de două ori, pe jos s-a lipit cu lut și balegă de cal, așa cum se obișnuiește. Apoi au fost așternute țolicile și preșurile noi, spălate și ele. De unde au apărut? Cum? De ce în număr atât de mare? Să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trei tocuri de uși, cu uși cu tot. Asta întrucât voi aveți o casă de tip B: adică două camere, separate de un hol. După ce veți termina de zidit și de tencuit, după ce veți acoperi casa cu paie și veți vărui camerele și holul, să vă prezentați pentru a vă da sticla pentru cercevele. S-a înțeles? Am înțeles, domnule gestionar. Vă mulțumim frumos, a răspuns Mircea. Și am plecat cu tot materialul cărat de oamenii domnului Muca. Tot domnul Muca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
căldură în casa care nu avea încă geamuri. Meșterii au plecat. Noi continuam să stăm în bordei, însă făceam foc în cameră pentru a se usca pereții care erau încă "verzi". A treia zi, meșterii au venit și ne-au văruit cu pricepere deosebită pereții și tavanul, au tras o dungă în partea superioară a pereților, iar acum la noi în cameră era curat și frumos. În conformitate cu cele deja stabilite, am luat cercevelele și le-am dus domnului gestionar, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
răsărit a camerei, lângă Icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, lampa cu petrol numărul 8, bine curățată, cu burlanul spălat de funingine cu cenușă și apă călduță -, prin intermediul oglinzii reflectorizante de formă rotundă, îmi făcea impresia că inundă încăperea văruită în alb asemenea unui superb candelabru cu numeroase brațe, în care obiectul inventat de Edison își etala proprietățile în cascade uriașe de lumină... Nu, nu, n-a fost așa! Am halucinații, aiurez... Invenția celebrului american nu ajunsese încă până la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în acea casă un om care a luptat în război. Municipalitatea a respectat dorința noii proprietare. Casa aștepta parcă un cutremur sau un vânt mai puternic să o dărâme. Nu se ocupa nimeni de ea, n-o repara, n-o văruia. Tencuiala se zdrobea, crăpăturile se lărgeau, ferestrele se strâmbau, geamurile plesneau, poarta de fier forjat se închidea mai greu, scârțâia. Fostul aviator venea, pleca, încuia și descuia ușa masivă de la intrare fără să se uite în jur. La început s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de tancuri. S. B.: Cred că a fost una dintre cele mai grele perioade pentru noi, la Divizion. Ne-au pus în corturi. M. M.: Da, ca să doarmă oaspeții. S. B.: Nu, tot Divizionul a intrat în perioada aceea la văruit pe interior, în curățenie generală. Și în cort, ca-n cort: pe terenul de zgură, căldură, praf. Cumplit mai era. Curgea apa pe noi când intram în corturile alea ca în saună. Lăsam noi ferestrele deschise, dar degeaba. Și erau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și 2, p. 39)"/> ; „Jidanul cu barbă roșie/ Duce pe Dracu’ la poștie ;/ Jidanul cu barbă neagră/ Duce pe Dracu’ la iarbă” <endnote id="(3, p. 13)"/> ; „Măi jidane, barbă mare,/ Măi jidane, barba ta/ Face Dracul bidinea,/ Bidinea de văruit,/ Barba ta de zgâlțâit” <endnote id="(162, p. 173)"/>. „Barba ta de zgâlțâit” nu este doar un vers ludic și gratuit, inventat de copii, ci și reflectarea unei triste realități sociale. Domnitorul Moldovei Mihail Sturdza a semnat În 1847 un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
datorită specializării lui În „higienă populară” <endnote id="(473)"/>. Câteodată, nu excesul de murdărie este prezent la evrei, ci dimpotrivă : „Curățirea locuințelor [de Paști] se face cu exces de zel. Toată mobila de casă e spălată cu apă fiartă, pereții văruiți din nou, atât pe dinăuntru, cât și pe din afară ; lucrurile din casă sunt aerisite și spălate, așa că de Paști orice casă evreiască - chiar și a celui mai sărac - este de o curățenie exemplară” <endnote id="(585, p. 254)"/>. „Nici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din casă sunt aerisite și spălate, așa că de Paști orice casă evreiască - chiar și a celui mai sărac - este de o curățenie exemplară” <endnote id="(585, p. 254)"/>. „Nici chiar evreicele mai bogate” din spațiul românesc nu șovăie să-și văruiască pereții casei „cu mâna lor”, notează Rudolf Henke În 1877 <endnote id="(299, p. 134)"/>. O servitoare ruteancă (personaj dintr-un roman semnat de Aharon Appelfeld) povestește cum făcea, prin anii ’30, curățenie În casele evreiești din orașele bucovinene : „De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și albastră. Albeața zidurilor nu intră în concurență decît cu albastrul acoperișurilor. Ambele îți iau ochii cu strălucirea lor, mai ales sub soarele orbitor al Mediteranei. Oamenii locului ne-au lămurit că, în fiecare an, în postul Paștilor, zidurile se văruiesc și acoperișurile se spală (sau se revopsesc la nevoie) pentru tot restul anului. Aș vrea să petrec un post al Paștilor acolo, numai ca să asist la această zugrăveală generală. Ce roboteală grozavă trebuie să fie! Dar cîmpurile... Ei, da, cîmpurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
unea cele două odăi. Cea din stânga, „casa cea mare”, și cea din dreapta, cu plita, cuptorul, două paturi și o masă între ele, așezată în dreptul geamului dinspre miazăzi, ambele încăpeir cu pâmânt pe jos, fețuite înaintea Crăciunului și Paștelui, atunci când erau văruiți și pereții cu zeamă de var stins amestecată cu chindrus. Așa le vede și acum bărbatul împlinit și arătos, așa le va păstra în suflet toată viața. Înainte de a părăsi „casa” și ograda devenite amntiri, canadianul de 40 de ani
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a scăpat de Laur. Să fi avut zece-unșpe ani când Gibi l-a luat ca pe o slugă acolo la el la Vădăstrița, unde-și făcuse Într-o vreme un fel de crescătorie de nutrii, și-acuma uite-l pe văru’ Laur singur pe lume, ca și mine, măcar că nu-mi mai văd căpățâna de-atâtea treburi și-am familie grea, m-apasă și mă strivește... Aia e că doar pe Laur Îl am, și el doar pe mine, oricât s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ne face greutăți... * N-aș mai fi avut poate la ce greutăți să mă aștept. Viața mea părea să fi intrat pe un făgaș stabil după care tânjisem Îndelung, În momentul când m-am regăsit În Unitate cu Andrei și văru’ Laur. De aproape trei ani stăteam În camera de la demisol din Bariera Vergului. Mi-o procurasem după ce tot Într-o bâjbâială furibundă mă trambalasem din gazdă-n gazdă În căutarea liniștii și izolării indispensabile Întreprinderii mele. Astfel am ajuns să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]