343 matches
-
și n-are nimic. Singură ea, Miruna, ce-și mai cumpară de îmbrăcat. În compensație, se laudă. Dac-o bănuiți pe nevastă-mea că se laudă, a rîs din nou Mihai, amuzat de-a binelea, n-aveți dreptate. Măcar în ce privește văruitul bucătăriei. Și-a dezbrăcat cojocul și, ridicînd mîneca puloverului, a arătat cîteva pete de var pe braț. Dar m-am lăsat convins abia duminică, a adăugat el. Asta după ce Ana mi-a spus că dumneavoastră ați văruit deja de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spună mai departe povestea. Și Cinthia Își urmă povestea: Îi spuse că s-au căsătorit și că s-au dus să trăiască la San Miguel, Într-o casă care mai există și astăzi, la San Miguel, Într-o casă drăguță văruită toată În alb, ca o casă de păpuși. Au trăit acolo o vreme, dar ea stătea toată ziua În pat; nu putea să se scoale, o Îneca mereu tusea, o tuse care nu se mai oprea. Și fratele bunicului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
an, după spusa românilor de pretutindeni. De la casa celui mai mare bogat și până la bordeiul celui mai de pe urmă sărman se cunoaște apropierea acestei mari sărbători, căci în ajunul ei sunt toate acuma curățite și îndreptate, toate sunt unse și văruite, hainele zvântate și curate, bărbații bărbieriți și spălați, iar femeile lăute și chitite”, consemna preotul acad. Simeon Florea Marian. Numele de paști vine de la cuvântul ebraic Pesah, care în traducere românească înseamnă trecere și care desemna la evrei Sărbătoarea eliberării
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Închipuirea Pieții Sân Marco ori, poate, In padure la Breazu, alergând ,,iluminat prin arbori”, ,,Ca Într-o poză cu amintiri”, ,,Împreună cu tata”, când ,,Alină visează căi de corali/ Umbre flamingo prin roua/ La câmpul de vânătoare/ Se flutură cu zarzări văruiți/ Peste ciocârliile ascunse În aer”, se visează alături de venețianul Antonio Vivaldi, ascultându-i melodiile și Împrăștiind grăunțe porumbeilor, scriind el Însuși simfonii pe colțuri de hârtie. 9 ianuarie 1987. Aproape concomitent cu Alină și părinții lui Alexandru Malin Tăcu, revista
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
plecare, am șterpelit dintr-o legătură o furculiță; am băgat-o la brâu, pe sub bluză. Mama cată În urmă, dar nu vede că În față ne-așteaptă Ilie Schilodul: sprijinit de un ster de lemne de foc, frumos sterìte și văruite - ca să nu fie jefuite. Când dă cu ochii de acela, mama tresare; mă apucă de umăr, strâns. Zice, În șoaptă tremurată, că să ne-ntoarcem. Scot furculița și zic, cu glasul meu cel mai gros: - Nu te teme! Ești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
camionul să intre în incintă numai după ce ne-au verificat cu atenție "bumaga" de deținut. De jur împrejurul îngrăditurii cu sârmă ghimpată vegheau amenințătoare miradoare de pază. "Spitalul femeii", acesta era deci destinația noastră. Baraca în care urma să locuim era proaspăt văruită și mirosea a dezinfectant. Ne-a întâmpinat o femeie ursuză care ne-a arătat unde să ne instalăm : o cameră mare cu două paturi de spital, o masă și două scaune pentru mine și Minodora, o alta de aceleași dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
repede, dar cu înghițituri mici ca să pot savura gustul demult uitat, ca apoi să-l urmez fără întârziere în vizita de dimineață. S-a dovedit că Gerhard era un bun psiholog, căci m-a dus întâi în baraca noilor născuți. Văruită proaspăt și mirosind a spital ca și cea în care eram cazați, baraca avea doar o singură cameră ocupată de trei mogâldețe înfășate strâns în pânză albă. Nu m-am putut abține și l-am luat în brațe pe primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și limpede ca apa de izvor... Scurtă vreme după semnarea contractului de căsătorie, casa celor doi tineri se umpluse cu toate acele obiecte necesare unei familii. Revenind în apartamentul său, Carmina găsise totul schimbat. Faianță la baie, la bucătărie, pereții văruiți, mobilă de bucătărie, perdele, draperii, cuverturi, mobilă de dormitor cu pat dublu pe mijloc în camera ce fusese până atunci goală. Era un univers nou, plăcut nuanțat și chiar de a doua zi, când prietenii se grăbiră să-i viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de laborator sau partea din spate a unei farmacii, dotată cu instrumente și flacoane. Stimulat de ideea de a ajunge la toaletă, am Împins ușa din fund. Înăuntru am văzut ceva ce ochii mei n-au Înțeles. Odăița era rotundă, văruită, cu acoperișul jos, cu lumină de neon și fără vreo fereastră care să slăbească tensiunea claustrofobiei. Era locuită de patru personaje sau mobile. De aceeași culoare cu pereții; materialul - lemn; forma - cubică. Pe fiecare cub - unul mai mic, cu grătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așa unită și baștană ca alde Grandvilliers nu-i stă În obicei așa chestii-trestii! Mi-am pus frână la spaime ș-am dat să m-apropii dă masă ca sonambulu. Perchezițea obectivă a confirmat ce simțeam: acolo iera cafeaua Încă văruită verde, și tot acolo cornurili rele. Într-o secundă am cântărit tot ce iera În joc. De vorbeam, dam un pas alăturea cu drumu; pă loc Îmi Înșelau aparențele și mandea, ca alarmist și calomniator, cădeam În dizgrație. De tăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
destul de insistent: "de ce nu doarme lumea, are gînduri, pune ceva la cale?" De două ori pe săptămînă toată suflarea ieșea pe stradă, pe uliță, să planteze pomi, salcîmi sau tufe de lemn cîinesc și să înfigă în marginea drumului cărămizi văruite. Cam toți cu care schimbase cîte o vorbă ziceau că "e o idee grozavă, așa arată mult mai bine, dom'le, ai senzație de ordine, de disciplină, tocmai ceea ce ne trebuia". De două ori pe săptămînă toată lumea mînca în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
multă vreme un gospodar de la Bordeieni. Am ajuns într-o zi de vară în satul unde era el județ ș-am poposit în ograda lui împrejmuită cu gard de nuiele. A vârât caiila adăpost într-un grajd lipit cu vălătuci, văruit și stropitcu albastru, și pe mine m-a poftit la odihnă, pe prispa largă. Era un român voinic, cu plete lungi, cu mustața căruntă și cu ochii îngropați sub tufele sprâncenelor. Umbla numai puțintel într-o parte: avea un ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai potrivită pentru a găzdui un om. Un pat de fier, o masă, un scaun și un cuier cu picior, asta era toată mobila. Pereții arau vopsiți până la înălțimea unui om, în ulei, într-o nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și pâine. O mâncare fără gust, dar cum eram flămând n-am făcut nazuri. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Însă o să se termine. O să fiu liber, o să mă simt nemaipomenit de liber atunci. O să scap de nopțile astea cu umbre și monștri. O să se bucure cu mine și o să meargă cu mine să vadă încăperea aceea goală, albă, proaspăt văruită, în care va străluci lumina, oricum va fi, va străluci lumina, nu se poate altfel. O să vrea să meargă cu mine și o să urce gâfâind treptele multe până la etajul de sus, rămânând în urma mea. O să ajungă sus roșie la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aplecă din nou și cercetă podeaua imaculată În căutarea unui chiștoc. Pe coridorul aflat dedesubtul palierului, Jim putea auzi călugărițele misionare franțuzoaice dicutînd În contradictoriu cu poliția japoneză, care acum ocupa această aripă a spitalului. În ciuda saltelei tari, a pereților văruiți pe care se aflau icoane deasupra fiecărui pat - pruncul Isus crucificat, Înconjurat de discipoli chinezi - și a mirosului pătrunzător de substanțe chimice (Jim presupunea că avea o legătură cu sentimentele religioase intense), lui Jim Îi venea greu să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înțelegea. Ca toți bărbații și băieții mai mari din Blocul G, Jim se simțea atras de doamna Vincent, dar adevăratul motiv al acestei atracții era altul din punctul lui de vedere. Lungile ore În care se uita fix la peretele văruit, detașarea ei chiar și față de fiul ei bolnav de dizenterie, pe care Îl hrănea și Îi schimba hainele, fără Însă să-l privească minute În șir, Îi sugerau lui Jim că ea se situa tot timpul undeva deasupra lagărului, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Când cântă un cuc. Și-n nucul din curte, Căsuțe sunt multe; Din dese frunzare, Cad toamna-n cărare. Din casa cea mică, Din lemn și pitică, Eu miezul adun, Că-i dulce și bun. O Oul este un palat Văruit și curat: Fără ușă, Fără scară, Fără geam sau cutie poștală, Fără scaune, masă... Prințul va ști de-acolo să iasă. P Pelicanul - năzdrăvanul Prinde pește cu toptanul Și-l adună într-un loc, Lângă cioc, mai jos de cioc
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
să-i deie drumul să-și vadă tatăl. Măcar de-amu dacă i-ar da drumul, să poată avea grijă de copii. își pierde tinerețea lui. Atunci când am fost la el la Hlinaia am intrat în celula aceea, era proaspăt văruit și cimentuit, cu despărțituri. Vai de el! Apoi la urmă i-or face vreo injecție și-l vor omorî. Am auzit la radio că s-a întâmplat în altă țară... Cred că asta-i zodia lui. Cum să spună că
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
decât sunteți voi înșivă; tremurați voi, jefuitori și mâncători ai casei văduvelor și orfanilor, cari sub ochii lumii faceți rugăciuni lungi și aduceți prinoase la biserică, uitând cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșenia; zguduiți-vă mormintele văruite, frumoase pe dinafară, dar pe dinăuntru pline de oasele morților, de necurăție și fărădelege! Lumina ne-a venit de sus! Lumina lui Christos luminează tuturor! La glasul de trăsnet al Răstignitului pentru Adevăr, trosnesc din temelii împărățiile zămislite din împilarea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
casă de nebuni. Un ucigaș maniac. De-ar fi fost mai puțin nebuni, și Eisen, și Shula, Își zise Sammler. Numai puțin. Ar fi continuat să se joace de-a casinoul În Haifa, țicniții aștia doi, În cușca lor mediteraneană văruită. Căci obișnuiau să scoată cărțile când nu scandalizau vecinii cu urletele și bătăile lor. Dar nu. Asemenea persoane aveau dreptul să fie considerate normale. Mai aveau și libertate de mișcare pe deasupra. Aveau pașapoarte, bilete. Așa zburase apoi sărmanul Eisen peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele vrăjite, febrile, când putea reveni să-și focalizeze Ierusalimul, o căsuță curată, modernă, cu pereți de cărămidă bine văruiți, cu acoperiș de țigle roșii și cu o cameră Încărcată de plante În ghivece. Asta era casa unde trăia mama lui. Mai erau pe-acolo și niște pisici cu blană lucioasă, cenușie cu reflexe albăstrui, pe care mama le lua
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce-au murit bătrânii, Vasile ca bărbat nu s-a mai îngrijit atât de aspectul casei până când a venit Paulina și odată cu ea a înflorit casa. Flori la ferestre, flori în grădină, flori în fața casei, curtea mereu măturată, casa des văruită. Ce mai? Ți-era mai mare dragul să intri la ei. Munceau de dimineața până seara pentru că le plăcea să aibă de toate, să fie totul pus la punct. Vecinii și oamenii din sat îi admirau. Paulina proaspătă mămică devenise
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne peste noapte. Intrară în prima dintre ele, cu pereți văruiți, podea de scânduri, o masă lungă și două bănci de o parte și de alta. Se așezară față în față. Pe masă, între ei, stătea un sicriu deschis, în care zăcea corpul unei fete de vreo treisprezece ani, în rochie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dea și cămașa de pe el pentru un prieten. Era iubit de toți oamenii comunei. Satul era alcătuit din bulgari, oameni gospodari, harnici. Iordache era directorul școlii și locuia la școală. Avea un beci, conform obiceiului locului: intrai într-o cameră văruită, cu masă și scaune, de aici încolo începând hruba propriu-zisă unde se ținea butoiul de vin și ce mai era de ținut. Și era tocmai locul potrivit pentru începutul sărbătorilor. Sărbători ca sărbători, dar inima a făcut explozie cât mii
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
comunal și cu moș Mitea Anghelov, gardistul satului. Satul avea o singură uliță care, când ploua, devenea capcană pentru pantofi prin densitatea și adâncimea noroiului. Partea dinspre sud era locuită mai mult de ucrainieni, cealaltă de bulgari veniți de la Cișmeaua Văruită. Școala era în câmp, fără măcar un țăruș de gard. Probleme. Directorul școlii de centru, Avram Popovici, ne-a întâmpinat cu ostilitate. Aceeași ostilitatea o strecura și în comportamentul primăriei, producția de rău fiind la el un fel special de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]