870 matches
-
În adăpost, dar curând ne-am dat seama că alarma era falsă. Pe cer n’au apărut decât două sau trei avioane, din care a țâșnit la un moment dat o rachetă luminoasă. Simultan am auzit din toate colțurile orașului, vacarmul Împușcăturile produse de tot felul de arme: pistoale, puști, mitraliere etc. Împușcăturile au durat toată noaptea”. Un evreu simplu a rezumat astfel alarmele Înscenate: „În noaptea de 28 spre 29 iunie, În noaptea neagră când a Început masacrarea populației evreiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
În curtea Chesturii un spectacol groaznic s-a Înfățișat În fața ochilor: sute de evrei dintre care mulți oameni cunoscuți, cu o reputație bine stabilită, zăceau Într-un lac de sânge și gemetele, horhăitul muribunzilor ne-au Înebunit de groază prin vacarmul lor sinistru prevestitor de moarte”. Aceasta era situația În jurul orei 6 seara. În curte se cereau aranjamente minimale pentru a se putea continua Înghesuirea altor oameni În „abatorul improvizat” (cum a numit locul unul dintre evrei), pentru a permite intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
N-ai asta În plan, nu? — Da, vom cere o taxă pentru dotările creșei, a recunoscut Linda, cu o expresie prefăcută pe chip. Dar să ne gândim mai bine la aspectele problemei... Majoritatea femeilor din Încăpere izbucniră. Vocea care străpunse vacarmul Îi aparținea lui Fliss, care-și cultiva imaginea masculină până Într-atât Încât vorbea pe un ton chiar mai gros decât contralto-ul lui Lou. Atunci când era Îmbrăcată, Fliss părea scundă și Îndesată, dar asta era parțial din cauza hainelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
După care, pivoteză elegant pe ambele călcâie și iese din grădiniță, instruit, evaporându-se la trap, cu abnegație, moment în care, ca prin farmec, clopotul liniștii exterioare se sparge brutal în trena lui, în mii și milioane de cioburi microscopice, vacarmul diurn răbufnind din nou, mareic, nițeluș mai acut și mai proaspăt, până pe terasă. Crezi că întârzie? ridică vocea Avocatul, cătând puțin curios, puțin îngrijorat, înspre tejgheua adumbrită a barului din fundul grădinii, unde se deslușea cocârjată, silueta pânditoare a birtașului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de astăzi nu este mai puțin călduros în privința rezultatelor colaborării lor. În epocă, lucrurile au stat câteodată altfel și Strauss însuși amintește anecdotic istoria premierei Cavalerului rozelor la Scala din Milano: „La sfârșitul actului al doilea a izbucnit deodată un vacarm de neînchipuit. Aplauze deloc, în schimb fluierături, urlete venind de la galerie... protestau împotriva autorului lui Salomé, care s-a «coborât» până la a compune o operă atât de frivolă. Când scandalul s-a liniștit, m-am urcat pe scenă și am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau manevrele legiunilor, nici deplasările lor repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și secretă, invizibilă și ascunsă, a jocurilor atomilor care compun orice realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor, dar înfundat, de fond. Și, deodată totul deveni interesant. Gosseyn, invadat de o veselie fără margini, se simți mai mult ca oricând liber. Chiar și plecarea fetei dovedea că ea nu reprezenta a doua mișcare din vreun plan fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă creștere, al armelor. Gosseyn simțea că adoarme. "M-aș simți mai bine în pat. Sunt obosit. Atât de obosit." ― Gosseyn! Toate celelalte voci tăcură. Radioul i se adresa lui direct. ― Gosseyn, îți vorbește Mașina. NU TE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele lui Lyttle, Gosseyn nu-și putea reveni din surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se afla sub controlul legal al institutului. Cum ea știa o mulțime de lucruri, era posibil ca cercetătorii de acolo să știe și mai multe. Ipoteza trebuia verificată cât mai curând posibil. Se îndepărtară încărcați, afundându-se în întunericul nopții. Vacarmul se stingea în urma lor. În cele din urmă, dispăru și aura incendiară, mascată de creasta unui deal înalt. Ajunseră la mașină și, nu după mult timp, intrară în curtea cochetei căsuțe în care locuia Dan Lyttle. Gosseyn crezuse, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
persoane pe care nici măcar nu le cunoșteau. Miria o ajutase să-l descopere pe Marilyn Manson, spunându-i mamei o gogoașă, pentru a putea merge la concert, la patinoarul Marino. Cinci mii de nebuni extaziați, un sabat ce stârnise un vacarm imens: după concert Îl arestaseră chiar pe genialul Marilyn, sub acuzația că ar fi influențat trei exaltați să comită o crimă. Valentina Îi servise Emmei o gogoașă enormă, căci altfel mama n-ar fi lăsat-o să meargă la concert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
transparent atârnate de acoperișurile de tablă ale camioanelor cu dulciuri, Își amintea ciorapii roșii umflați de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de carton, steagurile Italiei care fâlfâiau pe cărucioarele ambulante și În centrul acelui vacarm, aproape de fântâna arteziană, caruselul cu căluții mecanici care se rotea Încet În timp ce În difuzoare bubuia Lambada. Dar acum, Într-o seară obișnuită, aici erau doar turiști care făceau fotografii lângă Fântâna celor Patru Fluvii - nu știuse vreodată care erau - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îndreptă fusta - pe mătase se agățaseră frunze de rozmarin și coji de cartofi. Își luă poșeta. În curte era puțină lumină, dar știa drumul. Probabil că dacă mergea În jurul clădirii putea să-și găsească mașina fără a mai trece prin vacarmul dinăuntru. — De ce? Întrebă Meri. Aris va fi bucuros că ai venit. Nu credea că ar putea să-ți placă la Battello Ubriaco. — Ba Îmi place, spuse Maja. E un loc potrivit. Dar eu trebuie să mă Întorc acasă. Nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Satul este un spațiu al meditațiilor, al liniștii și al copilăriei, în timp ce orașul e „gălăgios și prăfos“, cu oameni pe străzi, cu trotuare și treceri de pietoni. Cine alege satul o face doar din iluzia că poate astfel scăpa de vacarmul de la oraș, ajungând chiar să creadă că la țară „lucrurile pentru care se bate lumea la oraș ă...ț nu există“. Dintr-o „imprudență onirică“, personajul lui Alexandru Vlad alunecă într-o lume ireală, „târât“ parcă de ființe cunoscute, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
ne Întoarcem din ușa cantinei În baterie fără tocană. Probabil am fi uciși și gătiți la foc mic și nu vrem să provocăm acte de canibalism În miezul armatei române. Totuși, lucrurile scapă Înțelegerii noastre. Îl aud În tot acest vacarm pe Moise țipînd: — Ce mă-sa se Întîmplă? Ne lămurește bucătarul, În timp ce ne toarnă cina puturoasă din cazan În bidoane: — S-a schimbat consemnul alarmei. — Așa, și? — Și, zice el, Împingîndu-și spre ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Împotriva discursului ciudat. — Ce zice? Auzii bine? Că ce-a Întinat, mă? țipă cineva din spate. Ia stați, mă, stați așa, ce spune ăla acolo? Și o vreme, ceea ce se Întîmplă În Încăperea mică seamănă cu o Încăierare. De sub tot vacarmul, se aude televizorul În care o voce gîtuită anunță știrea neconfirmată că Ceaușescu a fost arestat undeva lîngă TÎrgoviște. A fost arestat? Știrea e neconfirmată Încă. Nu se Înțelege clar ce se Întîmplă. Probabil că nici nu contează prea mult
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a fost dat să cunosc situații greu de imaginat, unele chiar dramatice. O tânără profesoară, fără chemare pentru acest domeniu de activitate, nu reușea să se impună în fața claselor de elevi, din care cauză în orele ei era un adevărat vacarm, o dezordine totală. Ca să nu plece elevii din clasă așeza o bancă în dreptul ușii și punea „paznici" la geamuri pentru a nu fi escaladate de copiii care doreau să iasă la aer. Un profesor de desen proaspăt absolvent, cu multă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
oferă o imagine: de departe, nu percepem detaliile, însă ele există totuși. Așa cum nu băgăm de seamă, pe o colină îndepărtată, oile care pasc totuși pe versantele ei înierbate, sau manevrele legiunilor, nici deplasările lor repezi, nici strigătele lor și vacarmul pe care-l fac, dar care totuși există, tot așa nu surprindem a priori, numai cu ajutorul simțurilor, economia fină și secretă, invizibilă și ascunsă, a jocurilor atomilor care compun orice realitate: ea există totuși, imuabilă, eternă și bine reglată din
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe o insulă decât sunt aici în camera mea între dormitorul și camera de zi a părinților mei"501. Camera de zi, mai mult decât orice altă cameră este focarul de rezonanță al casei, locul detestat al zgomotului, gălăgiei, al vacarmului care îl deranjează. Nu, nu trăiesc deloc departe de familie. Ca dovadă descrierea pe care o veți găsi alături a situației acustice a apartamentului nostru, descriere care spre pedeapsa publică și puțin dureroasă a familiei mele, a apărut tocmai într-
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
situației acustice a apartamentului nostru, descriere care spre pedeapsa publică și puțin dureroasă a familiei mele, a apărut tocmai într-o mică revistă din Praga"502. Este vorba de un text deosebit de interesant și cu foarte puternice conotații autobiografice intitulat Vacarm (Grosser Lärm): "Stau în camera mea, în cartierul general al zgomotului din întregul apartament. Aud cum se trântesc ușile, zgomotul lor mă scutește doar să mai aud pașii celor ce aleargă de la una la alta și mai aud și cum
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
liniște"503. Este vorba de o temă recurentă și care caracterizează infernul lui Kafka care nu poate decât să se închidă în sine însuși 504 și asupra lui însuși și să lucreze. Intruziunea celuilalt se impune sub o formă acustică, vacarmul tatălui care "râde și cântă, bătând din palme pentru a-l distra pe nepoțel, ceea ce constituia o gălăgie smintită, monotonă, neîntreruptă și care reîncepea mereu cu și mai multă putere"505 îl smulge pe Kafka din somnul de dimineață. În fața
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
timp, veți da din cap atunci când că vor spune cum îi cheamă, deși știți foarte bine că nu le veți reține numele. Sunteți copleșit. Potențialii dumneavoastră clienți se găsesc în aceeași situație. Ceea ce înseamnă că, dacă nu reușiți să depășiți vacarmul și să ajungeți direct la sufletul lor, nu veți face altceva decât să șoptiți în mijlocul unei furtuni. Nimeni nu va auzi. Nimeni nu vrea să asculte; torentul cuvintelor ne-a copleșit pe toți. Așa cum afirma la un moment dat câștigătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
informație și strigăm după cunoaștere. Cei care par experți - cei cu intuiție, înțelepciune și înțelegere - vor prospera, întrucât ne ajută să filtrăm tot acest zgomot sau ne vor asigura că, pur și simplu, nu avem nevoie să stăm să ascultăm vacarmul. Cel mai la îndemână este să le dăm ascultare. Această complexitate și zgomotul de fond îi mai influențează pe potențialii clienți într-un fel. Precum în fizică, și în viață acțiunea produce reacții egale, dar opuse. Complexitatea ne face să
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
îmbrăcați în jachete bej, sunt grupați în ringuri pe principalele produse tranzacționale : grâu, porumb, soia, secară, orez, ovăz etc. În interiorul fiecărui ring, agenții de bursă ocupă locuri pe trepte, în conformitate cu luna pentru care negociază tranzacția. Activitatea se desfășoară într-un vacarm greu de descris, iar limbajul bursei este completat de gesturi simbolice ale mâinilor. Spre exemplu, o mână ridicată cu palma în afară, semnifică faptul că, agentul vinde. Când agentul de schimb dorește să cumpere, acesta ridică mâna cu palma îndreptată
BURSE – ediţia a II-a by Aurel CHIRA, Elena GÎNDU, Benedicta DROBOTĂ, Andy-Felix JITĂREANU () [Corola-publishinghouse/Science/388_a_1103]