6,856 matches
-
bucură de inventivitatea lui - cititorul își cam blestemă zilele. El icnește și primul impuls e să depună armele: nu înțelege. Adevărata schimbare la față a literarului - aș zice - are loc după Modernism. Ezit să spun Postmodernism, fiindcă termenul e din ce în ce mai vag, controversat și rău definit. L-am botezat cândva Desperado de dragul demonstrației, chiar dacă acest cuvânt are la fel de multe păcate ca și celelalte. Să considerăm, pentru moment, că de la Huxley (Brave New World) și Orwell (1984), de prin deceniul cinci al veacului
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
Aparent limbajul trans-romanului e clar și reconfortant. Trans-romancierul fuge de neclaritate din toate puterile. Tehnica lui este aceea de exacerbare a suspansului prin ascundere. Din nou ne trezim întrebând citind un roman, "și, și?" Deosebirea e că acum avem sentimentul vag, mai mult ca un presentiment, de fapt, că de fapt nu vrem să știm mai mult. Ne e frică de final și am preferea să nu-l știm. Iată deci unde ne-a adus drumul romanului: de la nerăbdarea copilărească de
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
l-am scuipat între cifre")... Epica e tulbure la propriu și la figurat, un fel de poligon de încercări cenacliste, o poștă a redacției bombardată cu textele unui singur expeditor. În cartea "splendid construită" nu se vede nici cea mai vagă idee de construcție. Povestirile sunt la fel de haotice, dezlânate și prost redactate, cu câteva fragmente mai onorabile în Planeta do diez și bune pagini în Omul care a terminat-o cu lumea, acestea din urmă datorate însă lui D.H. Lawrence. Pe
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
delirului d-sale povestit în amănunțime inserturi folclorice, din conștiința unei damnări personale (autopunițiuni), a unei mișcări regresive ce înțelege a se dezbăra și de ultimele convenții "prețioase": "Gîlceavă, exces, dezlănțuire. Iad. Stă cu urechea ațintită,/ culcat în Iarbă. Delir. Vagi nostalgii - în procesul de descompunere/ a glucidelor. în fascicule. Erezii,/ anateme: vase lemnoase împietrite în fața/ Ispitei - unde/ se ascunde Muma Pădurii?" (Iad, mare propășire). Liviu Ioan Stoiciu: un tînăr transformat cîndva de Muma Pădurii într-o stană de piatră, reînviat
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
materiale ce fixează valorile în cifre și cantități, a unei critici de valori imateriale, fără calificări, a unei critice de nuanțe și de sugestie". În expresie, claritatea, de sorginte clasică, l-a pus în contradicție cu obscuritățile de tip simbolist (vagul sau echivocul), dar situația a fost rezolvată de intervenția "omului deliberativ, capabil de a concepe și alte forme de cugetare sau de expresie decât cele ale temperamentului său". Criticul avea acum o modalitate de înțelegere mai complexă a personalității. În
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
Spitalului Brâncovenesc se înalță, mândră, o căpiță de fân, malurile Dâmboviței sunt locul favorit de deversare a gunoaielor, adevărate focare de infecție. Igiena pare un moft și simpla privire a unor poze poate aduce în nările cititorului de azi un vag miros pestilențial. Într-un astfel de mediu, un exponent al unei case regale occidentale nu putea să se simtă decât șocat. De altfel, după cinci ani de domnie, Carol I a fost tentat să renunțe și chiar a dorit să
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
plină de umbre/ chipuri cu pete decolorate de timp// veștile care îmi vin/ se prefac și ele în umbre/ nu mă întreba cît plătesc/ prezența lor efemeră" (Stampă). Dacă ar fi să găsim o corespondență plastică acestei poezii cu contururi vagi, cețoase, cu forme plutitoare, ea ar fi neîndoielnic acuarela. Culorile se diluează, se varsă una într-alta, liniile șovăie, se frîng, se mixează, imaginile devin curgătoare în delicatețea lor melodioasă. Contează mai puțin preciziunile, "amănuntele" ce pot provoca reacția dureroasă
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
Muzeul Florean a întregului ansamblu de lucrări. Dar cine este Paula Ribariu, s-ar putea întreba cineva mai puțin familiarizat cu lumea artistică românească. Răspunsul nu este nici simplu ca informație, și nici ușor de dat ca formulare. O prezentare vagă, însă, făcută deja cu un alt prilej, s-ar putea, totuși, reactualiza. Așezate în spațiul amplu al sălii mari din Colonia artiștilor, lucrările Paulei Ribariu își reconfigurează abrupt prezența. Cu toate că, în mare parte, sunt deja cunoscute, dacă nu strict, ca
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
reacțiile pe care le generează această lume, au căpătat o expresie mai directă. Securea și Cuțitul, altădată motive încărcate de afecțiune și tandrețe, și-au redescoperit acum vocația punitivă și funcțiile destructive. De multe ori, artistul însuși, în ipostaza autoportretului vag, se plaseză explicit sub acțiunea agresivă a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal cert al unei agresiuni ontice, ca sursă a unui rău profund care trebuie
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
surd, ca la Bacovia, ci discret, feminin, o lume de tristeți parfumate, de migdală, de coajă de mandarină amară: "Te ascult.../ Pe ochii mei sîmt degetele serii.../ Vorbește-mi, dar încet... încet și mult...// Și vorba ta să semene tăcerii..." Vagi atingeri cu o Gedankenlyrik, în preferința pentru majuscule, la Ritm, Bufon, Ecou, Vis, devenite personaje ale unei farse fără subiect, din care doar finalul se agață, molatic, cu energia în descrescendo a unei nevralgii vechi, de vreun colț de cortină
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
i-a strigat pe colegii lui ce păreau mult mai interesați de derdelușul din spatele clădirii, "Gheo, Mihai, Vasile, haida, bre, c-o venit nebunii de la Botoșani!". Dar se pare că nici acei "nebuni" nu mai suntem, ci niște locuri comune, vagi în nuanța dată de proprietatea cuvîntului "scriitor", nicidecum VIP-uri. Dar nu noi, scriitorii, trebuie să fim VIP-uri, ci cărțile noastre. Și cred că ăsta ar putea fi scopul principal al inițiativei USR. Altfel anatema aruncată în ultima vreme
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]
-
legile concurenței reale. Posibilitatea de autoreglare a cererii și ofertei dispare: Ideea de piață devine o rușine, mecanismele de selecție sînt puse în mișcare de rațiuni mult mai Ťînalteť - în fond de o ideologie, în numele unor legi și principii generale, vagi, manipulate de cei care se află la putere". Revistele și editurile, cenaclurile, rod al inițiativei private, se văd naționalizate aidoma fabricilor și uzinelor. Inițiativa individuală e redusă la minimum, ba chiar suspectată, substituindu-i-se arbitrarul deciziilor politice adoptate de
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
și aceleiași rătăciri a ființei. Rătăcire fără speranță, durere fără răspuns! Excesul de suferință o conduce pe mamă la infanticid: pentru ea, nu mai există nici o altă ieșire în fața ororii lumii. Dezarmată, aflată în cădere liberă, lipsită de cea mai vagă perspectivă, ea sfîrșește prin a săvîrși actul ucigaș. Dacă "moartea copilului" era decisă altundeva, acum îl cunoaștem pe cel care hotărăște "uciderea copilului". (Nu mai există comanditari, nici ucigași plătiți ca în Richard al III-lea sau în alte "cronici
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
chiar dreptul la o asemenea identitate. Această auto-amputare o face infirmă și incapabilă să poarte un dialog interreligios autentic, care nu poate fi, desigur, susținut dacă ethosul spiritual al Europei, cu care s-ar putea plasa în acest dialog, ramîne vag și nedefinit." Voce melodioasă Sumbrul și inflexibilul justițiar de la Academia Ca}avencu (singurul om fără umor de la această școală a umorului), Cornel Ivanciuc, a fost denunțat ca fost informator al Securității. Urmarea? Cornel Ivanciuc apare la televizor și vorbește cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10128_a_11453]
-
totul e deșertăciune“ , cum ar spune un pesimist. Poporul român a ieșit din aparenta lui somnolență din cauza căreia a fost acuzat că e în afara istoriei doar când i-a fost amenințată ființa biologică. Nu demnitatea, nu onoarea, nu alte noțiuni vagi și convenționale. Când bunul simț a fost încălcat flagrant, când minciuna atotstăpânitoare a devenit cuvântul de ordine și prefăcătoria demagogică principiu, poporul român, prin cei mai curajoși membri ai lui, s-a revoltat. Mai întâi la Timișoara, cel mai „vestic
Agenda2003-51-03-gen2 () [Corola-journal/Journalistic/281850_a_283179]
-
Lumea Binelui și a Luminii dacă refuzăm să ne recunoaștem obligațiunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic și impertinent. Presupun că atât colegii mei, cât și marea majoritate a cetățenilor ruși, nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce reprezintă chestiunea “aurului românesc”, motiv din care nu există nici cel mai mic temei să tragă vreo concluzie pripită și, cu atât mai mult, să se lanseze în acuzații de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficială din
UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ŞI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIŢKI. In: Editura Destine Literare by Serghei Golubițki () [Corola-journal/Journalistic/95_a_380]
-
în sânge, a venit prin camerele noastra și ne-a cântat din fluier, el fiind copil de cioban de prin părțile Gorjului. Din anii petrecuți la internatul liceului 1940 1942 (apoi aveam să trec la internatul lui Popa Crețu) am vagi amintiri, în afară de o foamete cumplită. Aveam un pedagog Holovati, refugiat Bucovinean, un om rău. Mult timp pentru mine Bucovineanii erau oameni răi având exemplu pe profesorul de fizică Jitaru și pe pedagogul Holovati. Abia mult mai tărziu, cutreerând toată Bucovina
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
exact 60 de ani, adică de la introducerea și răspândirea lui în țară de către timișoreanul Walter Schmidt. Imaginați-vă că în vârtejul anilor ’40 ai secolului trecut, un tânăr descoperea în podul unei case un joc manufacturat de Go, împreună cu niște vagi instrucțiuni în limba germană. Era în 1944, anul când bombele aruncate de Luftwaffe rădeau aproape din temelii nordul orașului și când populația timișoreană, tolerantă prin excelență, se confrunta poate pentru prima dată cu un curent antigerman. Pentru tânărul Walter Schmidt
Agenda2004-41-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282959_a_284288]
-
informații i-a parvenit imediat după aceea împărătesei Maria Tereza. Din acest document aflăm că la alcătuirea orchestrei care a interpretat muzica la celebrarea serviciului divin au fost obligați să participe și muzicieni din împrejurimile Timișoarei. Totuși, raportul dă doar vagi detalii referitoare la melodiile interpretate cu acea ocazie - aflăm doar titlurile a două cântări care au fost intonate atunci. După studierea celor mai diferite surse s-a putut stabili că prima compoziție care ne-a rămas de la Johann Michael Haydn
Agenda2004-36-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282829_a_284158]
-
și valorifi carea mu zeistică!). Am mai dialogat, „boematic” despre această „la conditione scriptorum”, cu editorul meu Mircea Ciobanu, la aceeași editură, căruia îi datorez recunoștința pentru editarea a două cărți (la „C.R.), apoi la Timișoara cu editori din speța vag poststalinistă, Al. Jebeleanu... Un alt editor, Simion Dima( Facla), avu o înțelegere aparte pentru scrisul meu, debutându-mă prin concurs editorial, (Toate iubirile, șapte poeți tineri). Am „ discutat”, în cei peste 15 ani de hărțuire securisticăactivistică ceaușistă, cu anchetatorii mei
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
Marină Constantinescu Vorbeam în articolul de săptămîna trecută despre starea actorului în societatea noastră de tranziție, o tranziție lungă și obositoare, o tranziție ce pare să devină permanentă. Mult visata și așteptată lege a teatrelor a căpătat un contur vag și un aspect concret doar în aplicarea, timidă, a legii salarizării. Chiar cotat foarte bine, un actor valoros primește în teatrul în care este angajat un salariu de aproximativ 2 mîl. și jumătate. Dacă este solicitat în teatrul sau, si
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
cel ce spune "eu" în aceste pagini are în comun o întreagă trena de tristeți delicate. Iată cît de "hispan" sună un poem purtînd un moto din C. Noica ("Este un vierme ascuns în Cosmos"), în care este suficientă o vagă, foarte îndepărtată tristețe spre a sugera o jelanie pentru stingerea frumuseții și degradarea universală: "chiar dacă lucrurile sînt pătate/ cu uimire văd:/ se pătează încă// nimeni nu se oprește,/ nu înaintează nimeni// cîndva/ pe aproape a trecut/ un sunet curat/ cei
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
nimeni altul decît fratele celebrului atacant stelist" ("Evenimentul zilei" = EZ 534, 1994, 7); "lumea bună a arbitrajului studiază la Cazinoul din Sinaia" ("România liberă" = RL 2094, 1997, 19). Cînd apare fără determinări limitative ("lumea bună a..."), sau cînd determinările sînt vagi, deschise, generale - sensul sintagmei e mai greu de definit: pentru că elită apare în genere că formată din personaje populare, din vedete, aduse în atenția publicului de bogăția sau de succesul lor. Conotațiile trezite de accepțiile mai vechi ale terminologiei sociale
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
un potențial cititor universal de azi? De ce? - Cum "imediat", cînd tălmăcirea este, ea însăși, o mediere?! Altminteri, dl Boerescu face propunerea această (de care aflu doar acum și pentru care-i mulțumesc) în (tandra) deriziune, cred, si nu fără un vag sadism față de cei care, mereu, se interpun/intermediază între cutare autor și public. Ei bine, dacă fac abstracție de celelalte două cărți ale brelanului propus și mă refer numai la mine, bănui că scrierile-mi proprii n-ar prea avea
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Bălcescu era naționalist, - cred ca aest "transfer de ode" se poate explica nu numai printr-un subit oportunism (compunerea este datata aprilie^48), dar și prin mai adânci motive. Copil de oameni, fără, însă, "cuscriri ilustre", zice Barbu, ideea unei vagi justiții (sau mai curând, a injustiției) sociale nu-i era străină, în ciuda faptului că el, om al atâtor reușite, nu putea fi un ofensat. Numai că Barbu-Barbilian avea, se pare, o marota, o veritabilă obsesie, i.e. onorabilitatea. Or, renunțând la
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]