566 matches
-
ursului", având culoarea murelor coapte, care "stătea pe unghie" după cum afirmă specialiștii oenologi și care ingurgitată îți inducea o stare de veselie exuberantă și de fericire paradiziacă, socotind că te afli cel puțin în fermecătoarele grădini suspendate ale Semiramidei... Iar vajnicii apărători în uniformă ai regimului comunist, dintr-un adânc spirit de iubire patriotică, îmbinat într-o proporție considerabilă cu respectul datorat ilustrisimului patronim, turnând în bârdâhanele lor cantități industriale de licoare zăvoiană, s-au aghesmuit în așa hal încât la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
proastă calitate. Oameni de bună calitate, ca Domnia sa și alți colegi de CC ori MAN, au altceva de făcut. Văd ceva mai mult decât neobrăzare în asemenea „memorialistică” și mă întreb ce ne va aduce memorialistica de mâine, produsă de vajnicii campioni ai corectitunii politice de azi. După 14 ani de la acel decembrie 1989, continuă să se găsească explicații și scuze pentru mai toată lumea - torționari, asasini, agenți KGB, membri ai Securității practicând poliție politică, informatori plătiți ai Securității, turnători voluntari, bișnițari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Budapesta a fost la fel de ferm spulberată de bunica mea grecoaică Eftalia, care, cu făcălețul În mână, s-a pus de-a curmezișul În holul de intrare, barându-ne drumul. Sechestrați la domiciliu (ce noroc că nu de milițieni, ci de vajnica bunică), ne-am consolat să ascultăm la radio pe undele ultrascurte știrile bruiate ale tragediei maghiare În curs de desfășurare. Bunica Eftalia Bunica Eftalia era Îngerul meu păzitor. Cum școala „Clemența“ era chiar vizavi de blocul nostru, ea ieșea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mișcare, a antrenat pe scenă pălăria simandicoasă a soției unui faimos și temut critic. Tragedie pe punte, comedie În sală: nefasta pălărie a aterizat În arenă și, pentru câteva clipe, a devenit recuzită pe câmpia romană. Atâta i-a trebuit vajnicului critic! Refuzând să simtă pe pielea lui efectele teatrului experimental, a luat o decizie bravă: a declarat forfait și a părăsit sala, după ce a recuperat furios de pe scenă proprietatea soției, devenită temporar obiect istoric. Dacă ar fi așteptat sfârșitul spectacolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a fi deprimat. Așa se explic... rezultatul referendumului care s-a soldat cu respingerea Tratatului Constituțional în toamna lui 2005 (respingere ce a fost consemnat... și în Olanda). În Germania, lucrurile nu stau semnificativ mai bine, în ciuda unor eforturi mai vajnice de reform... decât în Hexagon. Chiar dac... pot fi invocate inevitabile mișc...ri ciclice în dinamică societal..., faptele vorbesc cu elocinț... despre un prezent obsedant. În Italia, v...zuta de mulți experți că marele bolnav economic al Uniunii, starea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
bărbătesc, și încă al celui care înjură. Să semnifice asta oare o întoarcere de la matriarhat la patri arhat? Cel mai aberant e când o femeie, nedeținătoare a organului în speță, înjură astfel. Am o bună prietenă, o mare poetă, cu vajnice opțiuni politice, care înjură mereu în felul acesta. Îi spun: „Bine, dar tu n-ai organul ne cesar.“ „Nu-i nimic, îmi răspunde ea. Mă descarc.“ Să fie o chestiune freudiană? Năzuința subconștientului feminin spre masculinitate? R.P. O fi, nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cingătoare”3, aflat în slujba mănăstirii, care venea spre el cu o bâtă mare cu care-l amenința, dând semne de mânie. Acesta, ajungând la el, îl prinse furios de braț. Pelerinul se lăsă dus fără a se împotrivi, iar vajnicul bărbat nu-l slăbi o clipă. Făcând acest drum ținut astfel de „creștinul cu cingătoare”, el primi de la Domnul nostru o mare consolare, căci i se părea că-L vede mereu deasupra lui pe Cristos, iar această consolare îmbelșugată dură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aibă grijă de soțul ei. Eu nu mă gândeam decât că nu mai am telefon, iar fata mea N. urma să nască. Toți zâmbeau, în mijlocul camerei trona într-un scaun cu rotile Salvatore. Moțăia cu capul în mâini, condamnat de vajnica soție să „fie activ”, chiar dacă era sedat de atâtea pastile. Am fost poftită la masă, servită cu prăjitură, mi s-a arătat camera. Deodată am început să plâng. Se mirau toți, eu spuneam că sunt îngrijorată pentru că nu mai am
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mare pentru fiii săi, era mândru și vesel când a trebuit să suporte o operație la inimă. În urma unui șoc a rămas paralizat de picioare, era îndopat cu tranchilizante și avea o stare veș nică de somnolență. Nevasta lui, Concetta, vajnică muiere... Nu concepea să-și trăiască restul vieții lângă un om care stătea într-un scaun cu rotile. Îi reproșa că nu luptă cu boala, că mă nâncă prea mult, că ea se sacrifică degeaba pentru el, că plătește ea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
tovarăși de muncă (subl. aut.), astfel că i-a împins pe toți cu fața în poalele și atmosfera sufletească a mamei necăjite, care nici ea nu-și putea lega afecțiunea decât de copiii ei". Așa se face că acel părinte "vajnic" nu i-a putut fi prea drag copilului Mihai care, ancorat în dragostea sa maternă, ajunge a-i fi "imposibilă depășirea completă a pubertății în care rămâne încleiat". De aici complexele sale infantile ce se vor răsfrânge în întreaga sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bată: murea de ciumă, în tabăra de la Zemun, sub zidurile Belgradului eliberat, după o strălucită biruință asupra lui Mahomed. Tace. Se lasă o tăcere ca un moment de reculegere. Țamblac îngână: L-a plâns Europa toată; pierduse pe cel mai vajnic apărător. "Soarele Creștinătății" apusese... Se stinsese "Lumina Lumii"... Înainte de a muri, m-a chemat în cort. Nu mai putea vorbi. Mi-a zâmbit trist. Mi-a făcut un gest să mă apropii. Mi-a arătat un deget, apoi altul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prin veacul aista, oftează Vlaicu. Când nu e război, e molimă, când sunt amândouă, e și foamete. Cătăm și noi un port, fie și cu catartele rupte, oftează și Ștefan. Noroc că cel ce ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Încerc... Caut... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric. Am auzit vorbind pe mulți dintre cei care au încrucișat sabia cu voi că moldoveanul e un oștean teribil, în luptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Dumnezeu. Ce să facem? Să ne mutăm în altă țară? Bună-rea, a noastră e și trebuie s-o apărăm! Cătăm și noi un liman, fie și cu catartele rupte... Noroc că cel ce ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Nu pot să mă dau legat cu țara... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric... Ar fi păcat, avem totuși sorți. A spus-o însuși Mahomed: "Țările române și Ungaria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
multe capete încoronate și le face să piardă măsura puterii, asemuindu-se unor mici dumnezei, ceea ce pricinuiește multe greșeli și suferințe popoarelor pe care le ocârmuiesc. Nălucite vise? Ohooho! hohotește Ștefan. Nici nu-mi dăduseră tuleiele și mă visam un vajnic căpitan de oști. Eu am dezrobit Constantinopolul! Nu știai?! Și... și "Sfântul Mormânt", tot eu! Da! Chiar eu! Cu sabia! Eram un erou!... Un mare erou!... Daniil zâmbește cu îngăduință, cu simpatie pentru Năzdrăvanul acela cu tuleie, mare căpitan. Omenirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Noi suntem aleșii Domnului și nu animalele astea păroase și murdare care put a bălegar! Bine a făcut Adalbrecht de pe Stouff că i-a Înhămat la jug și i-a pus să are până la Breisach! Ăsta zic și eu om vajnic și cavaler adevărat, nu slăbănogul de Conrad, care nu poate dormi noaptea fiindcă nu știe cum să-i Îmbogățească pe toți mârlanii. Să se Îmbogățească și să nu ni se mai supună! Să mă duc eu, Eglord de Opfingen, la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de bărbați care în anul 1892 au pornit la Viena ca să înmâneze împăratului Memorandul. Înscăunat după Unirea din 1918 în nou înființata (reînființata) episcopie a Vadului și Feleacului, Nicolae Ivan și-a adus amicul alături de dânsul, numindu-l consilier eparhial. Vajnicului ierarh, care a fost un excelent administrator, i se datorează, ca încoronare a strădaniilor sale, impozanta catedrală ortodoxă din capitala Transilvaniei. Revăd încă înalta clădire albă îmbrățișată de schele și înconjurată de un maidan plin de materiale de construcție, și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în mod egal întru crearea fenomenului românesc“. Considerând parlamentul pluripartinic un „cazan satanic“, Vasile Marin prevedea un stat nou, în care să nu aibă cuvânt (sublinierea mea) nici „dragomanii“ puterilor care ne „ocrotesc“ și ne „asistă“, nici „antreprenorii demagogiei electorale, vajnici cruciați ai naufragiului universal“ - stat în care cuvântul să fie acordat doar unei „caste“, elitei conducătoare, „minoritatea conștientă a celor puri și intransigenți“, adică legionarii al căror șef este inspirat de „grația divină“. „Intolerant ca toate marile dogme“ (Blaga va
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
literară.“ Recunoaștem încă o dată cuvintele lui Iancu Văcărescu, în care autorul Gramaticii românești descifrase, cu 16 ani mai devreme, țelul propriei sale acțiuni. În lista susținătorilor alfabetului latin, pe primul loc sunt citați prenumeranții din Tg. Jiu, semnatari ai unei vajnice profesiuni de credință: „Subtînsemnații neavând nicidecum poftă de a remânea mai în urmă de veacul în care trăim, dovedim printr-aceasta atât dorința de a priimi Curierul de ambe sexe, cât și cu adevărat româneasca dorință ca acest jurnal să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
intră neapărat la categoria succese dar, paradoxal ele prezintă anumite avantaje; ele ajută indirect ca lumea să fie în cunoștință de cauză chiar dacă este vorba despre stabilirea gradului de indiferență a publicului, de constatarea gusturilor telespectatorilor sau de modul cum vajnici extremiști își precizează conturul prin tiradele lor mai mult sau mai puțin coerente. Aș spune că aici avantajul, căci cu greu el poate fi considerat drept un succes, constă în revelarea problemele care trebuie rezolvate. Integrarea în UE și în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
maselor, transformă o revoluție populară prea puțin gândită, deloc pregătită de vreun comitet revoluționar, dar frumos și entuziast pornită, într-o veritabilă lovitură de stat, preluând puterea cu toate avantajele ei, mai ales acelea ale însușirii de fonduri și bunuri, vajnicii comuniști din eșalonul doi, devenind după mai bine de un deceniu, prin cele mai abjecte tertipuri de tip mafiot, cei mai mari «baroni», cei mai bogați bancheri ai țării. Acești indivizi ocupă astăzi fotoliile cele mai confortabile în majoritatea instituțiilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
măsură, se mai strecurau și mici greșeli transformate de cerberii de serviciu pe presă În mari catastrofe. În adresa nr.63/ 2 septembrie 1965, tocmai o astfel de observație am găsit, ce fusese grabnic trimisă la „competenții” de la București de către vajnicul apărător al moralei proletare, tov. Ioan Ghidoveanu ot Bârlad: „Vă comunicăm că pe luna august a.c. am efectuat următoarea intervenție: În ziarul de uzină Rulmentul nr.187 (16) din 1 septembrie 1965, În urma lecturării ziarului Înainte de a primi bun de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Voiculescu. La început, a fost o clonă perfectă a celui care la creat. Vă mai amintiți cum citea în fiecare seară, acum câțiva ani, cu evlavie și recunoștință, câte o poezie a „marelui poet“ Adrian Păunescu? Vă mai amintiți ce vajnic era împotriva celor care îndrăzneau să i calce pe coadă pe dinozauri și cum se gudu ra pe lângă cei de teapa lui? Vă mai amintiți de perioada în care oamenii respectabili se fereau săi frecventeze emisiunea, gândinduse că se compromit
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acel Eduard Beneș, fostul jurisconsult privat 240, refugiat în Franța și muncind prin cămăruțele întunecoase din rue Bonaparte la constituția viitorului stat cehoslovac, apoi coleg la Conferința de Pace, iar în prezent succesor desemnat al președintelui Masaryk (care își purta vajnic cei 80 de ani, dar nu-mi ascundea dorința de a-și sfîrși zilele într-un repaus studios). Am mai regăsit pe colegul și prietenul de la Roma, François Charles-Roux, în fruntea Legației franceze, instalată într-un frumos palat, unde aveau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
crescută și o singură dată la Cameră. În Parlament obținerea majorității depindea de acorduri dinainte stabilie, deoarece guvernul reprezenta doar partidul domnului Iorga ale cărui efective erau mediocre. Partidul Liberal reprezenta o opoziție binevoitoare, Partidul Național Țărănesc era un adversar vajnic. Mai exista și liga independentă condusă de fiul marelui patriot și om de stat conservator care a fost Nicolae Filipescu, întîmplător nepotul meu245, care-mi declarase război în urma refuzului meu de a-l numi șef de misiune în străinătate refuz
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Încăpățânare febrilă și prodigioasă, și totul Începe să „semene” cu realitatea, chiar mai mult decât atât: să-i facă un fel de concurență, ba chiar să Încerce „s-o excludă”, da-da, din „realitate”, pentru a se instala, ca un vajnic și insolent parazit, „În locul ei”! Și, În acest caz - vorbesc de „cazul meu”, nu-i trag după mine și pe alți creatori, poate mai onorabili! -,avem cu certitudine de-a face cu reflexe tipic maniacale; „cineva” care, la modul evident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]