2,308 matches
-
de ficțiuni critice, de construcții critice în sine, fără legătură cu realitatea textului literar. Un critic care scrie însă pentru public, care vrea să se facă util nu poate să țină seama de vanitățile scriitorilor și nici măcar de propria lui vanitate. Urmarea? M-am trezit cu nenumărați dușmani. Eu, o fire prietenoasă, gata oricând să-mi estompez prezența în societate numai pentru a nu strica momentul de strălucire al altcuiva, eu, care prefer să râd de mine însumi în public, decât
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
evadarea, voind să ducă experiența suferinței pînă la limita ce-i fusese hărăzită. Malraux contemplă lumea în veșnica ei mișcare și metamorfoză. Grosjean vrea s-o descopere în puritatea ei originară. Iconoclast prin vocație, Grosjean, ca și Pascal, crede în vanitatea picturii, considerînd imaginile drept văluri înșelătoare, interpuse între conștiință și realitate. Malraux vede în ele moduri diverse și la fel de îndreptățite de a transfigura realitatea, făcînd-o astfel să dureze". Sau o interpretare dată lui Mircea Eliade, în temeiul distanței pe care
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
o vedeam pe prietena bunicii spunându-i nepoatei vai, Elenita, ce bucuroasă o să fie nepoata lui Mabel primind toate hainele astea, sărăcuța, pentru ea e ca un vis, și alte fraze asemănătoare. Mă îmbolnăveau. Dar îmi puneam hainele. Propria mea vanitate mă trăda, mă forța să mă umilesc, să mă înjosesc, să-i sărut picioarele binefăcătoarei mele, căci nu voiam să renunț la haine, și nici să nu le mai pot vedea fețele colegelor de la școală, niște amărâte ca și mine
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
Wagner nu mai păstrează de la vechiul Wagner decât titlul de „famulus” (lat., ‘servitor’). Ca o ilustrare a magului desăvârșit, el ajunge să împlinească visul lui Paracelsus și idealul oricărui practicant al științelor oculte: crearea omului artificial, „Homunculus” ilustrând aici împlinirea vanității luciferice de a fi asemenea divinității. În opoziție cu Faust, reprezentantul artei magice, pe noul Wagner nu îl atrag nici „bucuriile vulgare”, nici călătoriile romantice, iar în locul „căii simțurilor”, cum își definește Faust destinul, el preferă un laboratorium plin de
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
nostru, săritorul Virgil cu mustața lui inconfundabilă, portarul Uniunii Scriitorilor. Vai, ce personaj profund știe să facă scriitorul din acest om pe lângă care suntem tentați să trecem fără să-l vedem! Și ce parabolă tulburătoare construiește el despre zădărnicie și vanitate, despre glorie și uitare! Și ce confesiune sinceră până la cruzime scrie el despre propria condiție: „Eu mă iluzionez că Dumnezeu îmi va lăsa o zi, înainte să mor, să pun grămadă manuscrisele și să le dau foc, alături de diplome și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
sa este evidentă: „Mai spectaculoasă psihanalitic este ticăloșia asumată ca «misiune». Ea începe tot cu lăcomie financiară (ești brusc plătit peste orice așteptare, ți se dă pe mână, indiferent de calificarea ta reală, o funcție, o emisiune, o sursă de vanitate, de prețuire publică sau de clan), dar sfârșește în schimonosire lăuntrică, într-o formă mai mult sau mai puțin accentuată de paranoia.” Iar Vintilă Mihăilescu, în articolul Modernizarea României, compară ce încărcătură de sens are termenul modernizare în Slovacia și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2706_a_4031]
-
o vezi degradată la treapta unui idiom mort. Greaca, din hexametrii căreia s-a ridicat mitologia Europei, e privită cu acel ochi complezent ce se cuvine moaștelor prăfuite. Iar Antichitatea, cu temele din interpretarea cărora ne făceam un titlu de vanitate, e doar numele unei cripte în care zac mumiile trecutului. Dacă le invocăm o facem din curtoazie, atunci cînd nu sîntem de-a dreptul ipocriți, cum se întîmplă cînd rumegăm citate ilustre, în spiritul cărora nu ne mai regăsim. Făcînd
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
simțit că pierdem tot. Valori. Criterii. Lumi fabuloase și atît de fragile. Geniul lui absolut s-a strecurat printre degetele prea răsfirate ale contemporanilor. Cîțiva l-au iubit enorm! Alții l-au îngăduit pentru că nu mai era un pericol pentru vanități. Captiv al bolii, Rică a strălucit pînă la sfîrșit. Pentru că El a fost altfel. Și ca student al lui Radu Penciulescu, și ca artist peste tot unde a lucrat, la Sibiu, la Timișoara, la Cluj, la Ploiești, la Turda..., și
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
Achim Dragomir. Legătura: Corina înoată foarte bine, iar Achim a învățat-o nu să înoate, ci să schieze corect. Pe Achim nu l-am cunoscut de aproape. Cu noi, desăvârșit. Totdeauna amabil, totdeauna senin. La tenis, singurul care nu avea vanitatea de a se înfuria. Brusc, o amintire de acum doi ani, când cu imprudenta întoarcere târzie la Talence. Aproape de „rezidența” în care locuisem, s-a defrișat o parte dintr-un domeniu lăsat în paragină, apt pentru a-ți da voie
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2735_a_4060]
-
rezistență - căci nu putem opune nici număr, nici armament -, toate îndatoririle celor ce lucrează sub zodia cuvântului scris apar limpede. Pot să fie instituții care pentru „bani la casă” să-și permită orice confuzie culturală, altele care, împinse de puerila vanitate a conducătorilor, să rezolve capricios și personal chiar în problemele esențiale ale științei și artei. Va trebui să se găsească neapărat însă, și să știe unul de altul, și cei care au simțul răspunderii și sunt hotărâți să-l asculte
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
Am plecat din Caracal într-o noapte în care furtuna se arăta, din cînd în cînd, pe la marginile cerului. Priveam pe geam, în depărtare, o lume stranie și, totuși, concret pusă în mîna celui de Sus. O putere care îngenunchează vanitățile noastre. „Sosește Ariel, pe aripi de vînt.” Așa scrie Shakespeare. Și așa se întîmplă, uneori, pe pămînt. Vîntul din cîmpurile de rapiță, vîntul furtunii de la marginea lumii mi l-a adus, mie, pe Prospero. Pe 3 mai, George Constantin ar
Fiecare iși are pe scenă Dumnezeul lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2562_a_3887]
-
cauzate de căsătoriile homosexuale. În opinia autorilor, căsătoriile homosexuale șunt un dezastru social clădit pe neadevăruri. Au fost forțate asupra societății fără consimțămîntul ei prin tactici criminale și neoneste și bazate pe intimidare. Au încălcat drepturile copiilor pentru a satisface vanitățile celor privilegiați. („În practice, same-sex marriage has been, and is, a social disaster. It was premised on falsehoods. It was pushed on unwilling populations using nefarious tactics ranging from half-true propagandă to criminal intimidation and racketeering”. Pagina 8) Au schimbat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92485_a_93777]
-
am grăbit cu publicarea. Cu timpul, însă, personajul principal s-a transformat în cu totul alt om, nemaiavând multe în comun cu corespondentul lui din viața reală, așa cum nici personajul povestitor nu mai are legătură cu mine, autoarea. Trecând peste vanități și orgolii personale, judecând la rece ecourile primite până acum, mai toate părerile converg într-o direcție: se pare că e o carte demnă de luat în seamă. Meritul meu se limitează la faptul de a o fi pus pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92630_a_93922]
-
a lui, omul alege a doua variantă. Nu înțeleg cum poate să doarmă liniștit, știind că persistă într-o mizerie. Nu înțeleg - pentru numele cerului! - de ce este atât de important pentru unii să aibă dreptate. De ce nu pot renunța la vanitate, la aroganță și la încăpățânare nici măcar atunci când miza e o viață de om? Dragă bloggerule care ești atât de convins că ai dreptate, încât merită să moară copii pentru asta: imaginează-ți că, într-o zi, ai putea afla că
Vanitate versus o viaţă de copil by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20285_a_21610]
-
care i-aș ruga să fie fericiți. Să nu își mai amâne bucuriile, să nu își mai amâne iertările, să nu își mai consume viața lăsând mereu pentru mai târziu ceea ce e important. Să nu mai aleagă banii, puterea, ambiția, vanitatea, ci dragostea și oamenii. Să trăiască mereu ca și cum ar mai avea de trăit doar o săptămână. Dacă aș mai avea de trăit doar o săptămână, i-aș aminti surorii mele că e cea mai minunată soră din lume. Dacă aș
Dacă aţi mai avea de trăit doar o săptămână? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20355_a_21680]
-
cum se promovează în spitalele de la noi, cum e cu “somitățile” medicale românești versus profesioniștii din afară, cât de bine pregătiți sunt, în general, medicii români, care-i treaba cu “a doua opinie”, cât contează interesul pacientului român și cât vanitatea medicului, cât câștigă un medic în Suedia, plus o grămadă de alte lucruri extrem de interesante, citiți în interviul de mai jos. E un interviu de o sinceritate zdrobitoare, care mie mi-a dat multe frisoane pe șira spinării. Pregătiți-vă
De profesie medic departe de România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20205_a_21530]
-
putere, foamea de bani, șoferii nesimțiți, mulțimile, grupurile mari în care ești obligat să socializezi găunos, oamenii care nu știu să spună “Mulțumesc!”, judecățile în alb și negru, căldura excesivă, intoleranța, rasismul, homofobia, șefii care ajung să se creadă Dumnezei, vanitatea care ajunge să fie mai puternică decât dragostea, mândria prostească, minciuna, jumătățile de adevăr livrate drept adevăr, violența, bârfa veninoasă, frigiderul meu, care a ajuns să se ceară dezghețat o dată la două săptămâni, țoapele de mall, tabloidizarea grețoasă, oamenii care
Ce nu-mi place sau chiar mă enervează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20961_a_22286]
-
două săptămâni, țoapele de mall, tabloidizarea grețoasă, oamenii care, deși sunt organizați în grupuri cu scop comun, preferă să se măcelărească între ei, neseriozitatea, iertările care se dau și se cer doar în fața unor morminte, pentru că atunci când mortul era viu, vanitatea era mai puternică, fondul de ten, mirosul de nucă de cocos, “perfecții” care preferă să rămână singuri pe lume decât să încerce să-și corecteze vreun defect, delațiunile ordinare, spălatul rufelor în public, turnătoriile, jignirile, mâncărurile care băltesc de grăsime
Ce nu-mi place sau chiar mă enervează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20961_a_22286]
-
groază de chestii extra, e cu totul alt film acolo! Ken e nebun și haios și îl prind de minune rolurile de idiot. E un tip grozav, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Se spune că nu există vanitate în comedii. Este important să nu te iei în serios, atât în viață cât și pentru industrie? Nu ne putem lua în serios. Puem să luăm ceea ce facem în serios, dar nu pe noi înșine. Să revenim la începuturile carierei
Paul Rudd, despre peripeţiile din "Wanderlust" [Corola-blog/BlogPost/97481_a_98773]
-
muncit și el din greu pentru a ajunge să concureze cu tine. Respectându-ți adversarul te respecți de fapt pe tine însuți și apreciind valoarea lui scoți în evidență reala ta valoare, neumbrită de orgolii ieftine, de invidie ori de vanități. Antrenorul de rugby Pik Colibași mărturisea : “Durerea fizică întâlnită în meciurile de rugby m-a făcut să înțeleg de ce... nu mă doare. Acceptasem în prealabil că și adversarul are dreptul să mă lovească când mă plachează și impactul îl consideram
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]
-
lipsesc cei 7 ani de acasă, ani foarte importanți pentru că ei sunt temelia pe care se definește personalitatea. Există copii care asimilează bunele sfaturi, dar și unii care refuză să le primească, existând în ei un sâmbure de egoism, de vanitate, de lipsă de judecată. Nu iau în seamă ceea ce Biblia le grăiește: „De-ți va plăcea să asculți, vei învăța, și de vei pleca urechea ta, înțelept vei fi!”. Când astfel de specimene ajung la maturitate, jignirile, glumele proaste, batjocura
INSOLENŢA VS. BUNACUVIINŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383741_a_385070]
-
se pleacă în jos, ce poate face cea mai de jos?”, adică cei mici ce pot face, când cei mari greșesc?), când ne izbim de lipsa de civilizație a unor persoane, fie ea din greșeală, din lipsă de educație, din vanitate, din frustrare sau din imaturitate emoțională. Sunt oameni care nu acceptă sfaturi la nici o vârstă, nu acceptă argumente, pe principiul „știu!” care se referă întotdeauna la eu, adică la persoana sa, sau „nu mă înveți tu pe mine!” Cu alte
INSOLENŢA VS. BUNACUVIINŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383741_a_385070]
-
lungul timpului au intrat în uitare.” Intrând în evenimentul propriu-zis domnul Viorel Mirea a dat cuvântul domnului Ioan Romeo Roșiianu: - Vreau să vă mulțumesc în primul rând pentru prietenie chiar dacă pare un non sens într-o lume literară plină de vanități și orgolii să vorbești despre prietenie. Cred că Dumnezeu a gândit lumea aceasta să încăpem toți, dat fiind faptul că ne vedem la o lună și-un pic aici deja cu zâmbetul pe buze ca o dovadă imortalizată a trecerii
O DORINŢĂ NUMITĂ „PRIETENII LITERARE DROBETA TURNU SEVERIN- BAIA MARE” de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378176_a_379505]
-
la o lectura atentă, cu benefcii pentru toți aceia care sunt interesați în descifrarea subconstientului.Este un autor înzestrat cu talentul cunoasterii, un radiograf al stării psihopatologice a personajelor, bun povestitor al starilor psihice confuze, întemeiate pe instincte cețoase si vanități. Autorul narează aventura unei vieți umane prinse în capcanele subconstientului, Rar în literatura română poți găsi un roman cu prozodie rimată fără să alunece în poetizare inutilă cum este în “Planeta insulară” de Mircea Pavel Morariu, apărut în anul 2013
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
După ecoul ce acum estre banal. Iar din iubirea noastră va renaște Numai contractul nostru nupțial. Plouă nostalgic și ades profund Iar inima din mine o răcește. Arareori prin mine văd trecând O amintire care se tocmește. Eu sper că vanitatea ta e oarbă Și nu vei împlini ce ți-ai propus. De tine toată lumea mă întreabă Iară de mine parcă zici că nu-s. Cu tine am făcut cândva contract Și văd c-acum nu vrei să-l mai respecți
CONTRACT PRENUPȚIAL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378322_a_379651]