582 matches
-
inhibată la maximum și În caracterul său Își face loc cea mai răspândită trăsătură, vanitatea”. Și dat find faptul că nu te poți impune dacă Îți afișezi ostentativ vanitatea, de cele mai multe ori aceasta se camuflează, luând diferite trăsături. Poți fi vanitos și sub masca unei anumite modestii. Vanitatea Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și efortutri care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl face să se gândească mai mult la sine și să nu
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
fac decât să ascundă o nemaipomenită vanitate și agresivitate. Pentru acești „ambițioși” viața este o luptă nesfârșită În care, firește, ei Întâmpină noi dificultăți, ce le crează o tensiune implacabilă, iar adevăratele bucurii ale vieții le sunt răpite. „Esențială pentru vanitos este orientarea egocentrică, permanenta Încercare de a-și Înălța propria personalitate În fața semenilor săi. Îi stă În caracter să rămână În expectativă să Înhațe tot ce poate fi Înhățat. Lui i se opune tipul de om care de-a lungul
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
un caracter impulsiv și sunt mai rar semnalate. d) Instabilii paranoici. La acești indivizi, reacțiile afective sunt caracteristice și ele constau din următoarele trăsături psihopatologice: egocentrism, orgoliu, neîncredere, susceptibilitate, agresivitate, nevoia de a comanda și de a se impune. Sunt vanitoși și au o bună impresie despre ei. Când se simt slabi devin ipocriți și supuși. În familie îi terorizează pe cei slabi, sunt cinici, răi și afișează indiferența. Adesea își calomniază părinții și se cred insuficient de iubiți de aceștia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Psihopații hipertimici sau activi Aceștia au o dispoziție veselă, un temperament sangvin și sunt activi. Buni și serviabili, adesea tumultoși, sunt capabili de randament însă superficiali, neserioși și nesiguri. Au puțin simț critic, sunt independenți și ușor influențabili. Naivi și vanitoși, optimiști, comportamentul lor este fără formă, fără distanță și neinhibat. Unii dintre ei sunt agitați și excitați, certăreți și instabili, dar se reconciliază ușor. 2) Psihopații deprimați Aceste persoane sunt calme, sceptice sau pesimiste. Ei privesc viața și lumea cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
procesele obsesionale. 4) Psihopații fanatici În această categorie sunt incluși cei care-și exagerează meritele personale, supraestimându-și opiniile. Fanaticul este o personalitate de tip expansiv, care se supraestimează, este virulent, conflictual, agresiv, mereu în conflict cu societatea. 5) Psihopații vanitoși Aceștia sunt acele personalități care vor să apară mai mult decât sunt în realitate. K. Jaspers îi numește isterici. Ei sunt personalități de tip artificial, orgolioși și excentrici care caută în mod permanent să atragă atenția celorlalți asupra lor. 6
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
indiferenți, incapabili de efort, e) inapți pentru serviciul militar, indisciplinați, refuză să execute ordinele, dezertează, comit acte infracționale de diferite forme și gravități, f) incapabili de a desfășura o activitate profesională teoretică sau practică utilă, susținută, continuă, indisciplinați, nepunctuali, instabili, vanitoși, suspicioși, invidioși față de colegii lor, g) tendință la delicventă și criminalitate, apetență pentru alcool, droguri, conduite de refugiu sau agresiune (suicid, criminalitate), tendință la perversiuni. Făcând o sinteză a acestor aspecte mai sus menționate, E. Dupré afirmă că viața psihopaților
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manifestată ca o teamă, o rezervă inutilă, stare de neliniște și susceptibilitate, îndoială, sentimentul penibil de a nu fi înțeles de ceilalți, de a se simți izolat între oameni. Sentimentul de „a fi neînțeles de ceilalți” este compensat de satisfacția vanitoasă de „a se considera diferit de ceilalți” și, în consecință, superior acestora. Falsitatea judecății în raport cu realitatea constă în faptul că logica paranoicilor este greșită, falsă prin sensul ei interior, deși este construită corect din punct de vedere formal, ca aparență
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vom analiza în continuare. a) Personalitatea histrionică se caracterizează prin următoarele tipuri de manifestări: este percepută de ceilalți ca superficială și lipsită de autenticitate în pofida unei aparențe de căldură și de farmec personal, egocentric, preocupat de sine, indiferent față de alții, vanitos și exigent, dependent, slab, neliniștit, înclinat către amenințări, gesturi sau tentative de suicid în scop de manipulare pentru obținerea unor avantaje personale de la alții. Personalitatea dependentă se caracterizează prin următoarele: incapabili de autonomie, se bazează pe ajutorul altora, incapabili de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dar cu o instabilitate afectivă mai pronunțată și cu un nivel intelectual sensibil superior acestuia; reacțiile sunt exagerate, oscilând între exuberanță excesivă și inhibiție accentuată; - „debilitatea Chaslin” se caracterizează printr‑o bună capacitate mnezică; copilul este lipsit de interes, credul, vanitos, extrem de sugestibil, de un manierism exagerat, lipsit de spirit critic sau autocritic, cu randamente școlare mediocre, incapabil de efort susținut; - ”leneșul”, caracterizat de A. Binet prin indolență, lipsă de dinamism, incapacitate de decizie; se deosebește de lenea ocazională, fiind determinată
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
natura materialului uman, o lume vulgară, de o abjecție primitivă, un climat de Sodoma și Gomora, bestial, feroce. Potrivit unei caracterizări auctoriale, acum posibilă, în România comunistă deținătorii puterii erau „niște mici burghezi semirurali sau lumpenproletari, lacomi de bunuri pământești, vanitoși și plini de suspiciune, convinși că în Cursul scurt de istorie a PCUS al URSS li s-a dat o cheie universală pentru toate problemele prezente și viitoare ale lumii contemporane”. Conducătorii de vârf formau „o ceată destul de pestriță”, „o
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
asupra lumii elementare și nivelurile reflexive referitoare la creație. El aspiră să cuprindă în cuvânt o experiență dublă, efort generator de melancolie, mărturisit într-un text care vorbește despre condiția poetului: „mi-am întocmit un dosar în care povesteam visele/vanitos, creionul chimic nota data nopții/ ulterior am aflat că visul nu poate fi utilizat ca o amprentă/că personificarea e un procedeu artistic și că /«un sentiment nu poate fi înlocuit decât/de un alt sentiment/de o intensitate egală
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
Ai ce să faci cu atât de puținii intelectuali democrați scăpați din urgia secolului? Așa cum țările recent sovietizate reproduceau criza de „cadre de nădejde” cunoscută de Uniunea Sovietică la începuturile sale - când unii „dușmani de clasă” au trebuit „reciclați”, iar vanitosul cinic Maxim Gorki a fost readus din exil -, încercând să-și formeze sau „reeduce” elitele intelectuale, educative, științifice, tehnocratice și literar-artistice, Occidentul a fost nevoit să recurgă o vreme la expediente și strategii dubioase. „Scopul scuză mijloacele” - iată ce aveau
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a-și însoți demersul analitic și cel istoriografic prin considerații teoretice (Sine ira..., 1971, Noi și clasicii, 1975, Antract, 1979). Lecturile fidele, pline de bun-simț, denotă o înclinație spre reflexivitate, comentariul pe teme literare sau teatrale angajându-se într-o vanitoasă monologare pe marginea unor concepte (actualitate și valoare, tradiție și inovație ș.a.). Criticul, pus pe disocieri, își propune să clarifice o noțiune sau alta, combătând astfel „poncifele”, „prejudecățile” care-l supără. O carte întreagă, Noi și clasicii, își subminează însă
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
o nouă pauză. Asistența așteaptă cu sufletul la gură. — Exemplu mi-a fost cel care s-a bucurat de un asemenea prestigiu încât și-a permis să lanseze moda acestor recitări fără să se teamă că va fi taxat de vanitos. Emoția o face pe Vipsania să lăcrimeze. Nu a pronunțat nici un nume, dar aluzia a fost foarte clară. Are dreptate. Cu toată austeritatea lui profundă, Asinius Pollio simțea deseori nevoia să se sustragă ocupațiilor politice sau celorlalte genuri literare mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vierme gros, încolăcit, care i se mișcase între degete. Se aplecă cu opaițul în mână și-l privi cu luare aminte. Ușoarele neregularități ale formei inelului îi dovedeau că nu era făcut de mâna omului, cu a lui stupidă și vanitoasă dorință de a făuri perfecțiunea. Imperfecțiunea e un joc pe care numai natura, în perfecțiunea ei, și-l poate permite. Senzația de obiect viu nu dispăru, căci culorile inelului se contopeau și treceau din una în alta, cu repeziciune. Din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant". Iar în ceea ce privește imperfecțiunea, ni se spune: "Ușoarele neregularități ale formei inelului îi dovedeau că nu era făcut de mâna omului, cu a lui stupidă și vanitoasă dorință de a făuri perfecțiunea. Perfecțiunea e un joc pe care numai natura, în imperfecțiunea ei, și-l poate permite". Aceste două idei fundamentale, obsesii poetico filozofice, apar și în Comisionarul, scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ioana nici o clipă n-a putut fi banală. Astfel, clar văd că, cunoscând aces-te note, nimeni n-ar putea să ne cântărească greșelile, să explice care a fost motivul nepotrivirilor dintre noi. Iar eu numai pentru asta scriu. E foarte vanitoasă, și din cauza aceasta prevăd multe supărări viitoare. Tot ce-a fost m-a îndepărtat și mai mult de oameni. Am panici în fața oricărei întrebări, căci îmi pare a fi o indiscreție deghizată. Aici, ascuns în portul acesta, mi se pare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aș mai fi, ca acum, necesar pentru fiecare clipă. Să nu încercăm nici o transformare zadarnică, să lăsăm totul în voia soartei, fără împotriviri. Este foarte mândră. Poate că acesta este motivul principal al neînțelegerilor. Ca să mă răzbun, o numesc uneori vanitoasă. Mândria la o femeie este un merit mare și face impresia că e de origine aristocratică. Sunt insuportabile femeile ascultătoare față de bărbați, aprobîndu-i orice ar spune, admirîndu-i din principiu și fiind totdeauna de aceeași părere cu ei. În practică însă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de Almeida: evreu, jurist, bun dialectician, pregătit pentru dezbaterile parlamentare, se pricepe mai ales la intrigile politice de culise. Oportunist, laș, imoral - nu are decât o singură pasiune: puterea. Nu-l interesează mijloacele cu care izbutește să parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul său profesor la Coimbra - "era totuși umil când trebuia; scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile; când sărea din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vierme gros, încolăcit, care i se mișcase între degete. Se aplecă cu opaițul în mână și-l privi cu luare aminte. Ușoarele neregularități ale formei inelului îi dovedeau că nu era făcut de mâna omului, cu a lui stupidă și vanitoasă dorință de a făuri perfecțiunea. Imperfecțiunea e un joc pe care numai natura, în perfecțiunea ei, și-l poate permite. Senzația de obiect viu nu dispăru, căci culorile inelului se contopeau și treceau din una în alta, cu repeziciune. Din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant". Iar în ceea ce privește imperfecțiunea, ni se spune: "Ușoarele neregularități ale formei inelului îi dovedeau că nu era făcut de mâna omului, cu a lui stupidă și vanitoasă dorință de a făuri perfecțiunea. Perfecțiunea e un joc pe care numai natura, în imperfecțiunea ei, și-l poate permite". Aceste două idei fundamentale, obsesii poetico filozofice, apar și în Comisionarul, scris în 1981. Povestirea aceasta, deși cronologic ulterioară Arhivarului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pas, ți se cere o ticăloșie, nu-i așa că-ți vine greu să nu o faci?", p. 26). Sau: "Cîți oameni ar prefera să moară ei, decât să se scufunde un continent în ocean?" (p. 22). Suntem fatal ignoranți (40), vanitoși (33), mințim sau spunem adevărul după nevoie (90), suntem supuși deteriorării organice și rușinii prin boală, bătrânețe și moarte (87) - am dat, între paranteze, numerele trecute la sfârșitul majorității aforismelor din Opere, 6.) Privind dintr-o perspectivă mai largă, gânditorul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am încercat eu să o consolez. Viața nu e făcută mereu numai din iubire și distracții... Câteodată e plină de goluri. Când ajungem în astfel de sfere în care nimic nu se întâmplă, resimțim singurătatea și micimea noastră. Suntem creaturi vanitoase și prețuim prea mult propriul ego, adesea credem că Universul se țese în jurul propriei noastre persoane și de aceea avem senzația că suntem sabotați atunci când nu ne iese totul așa cum ne planificăm. De fapt, suntem mici fire de praf. Cei
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ta să monopolizezi toate virtuțile. Nouă, celorlalți, nu ne mai rămân decât viciile. Elfrida se înroși. — Ce prostii, Irina! spuse ea. Nu trebuie să mă lauzi prea mult. Domnul Vultur o să vadă dincolo de toate astea și o să creadă că sunt vanitoasă. Domnule Vultur, spuse Irina Cerkasova, întinzându-i o mână lungă. Am auzit deja atât de multe despre dumneata. Ce norocos ești că ai devenit prietenul Elfridei! E o sfântă. — Dacă poți să judeci după aparențe, zise Vultur-în-Zbor, aplecându-se deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în fața lor, vor rânji după cum le-o va cere prima boare de parvenire. Ceea ce mulți dintre ei au și făcut și poate mai fac și acum. Repetăm, și generația noastră, ca și cele care ne-au precedat, aceleași păcate, aceleași vanitoase ifose, aceleași intoleranțe și aceeași apetență pentru spectacol public. Cu injurii, cu demascări, cu deziceri. Acestea, toate, erau pe deplin vizibile în urmă cu mulți, mulți ani. Sună caragialesc, dar așa mi se pare a fi: cine n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]