391 matches
-
care o reprezentau, nu erau recunoscuți decât cu numele de duce sau de mare cneaz al Moscovei. În cadrul acestei lumi atât de riguros ierarhizată, în afara marilor regate, relațiile care se stabileau cu puteri de rang inferior erau numai relații de vasalitate. Fiecare rege, pentru a-și spori faima, dorea să aibă cît mai mulți vasali. Dacă nu puteau impune o vasalitate reală cu multiple obligații reciproce, se mulțumeau, atunci când unii principi erau prea puternici, cu o suzeranitate nominală, bazată numai pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atât de riguros ierarhizată, în afara marilor regate, relațiile care se stabileau cu puteri de rang inferior erau numai relații de vasalitate. Fiecare rege, pentru a-și spori faima, dorea să aibă cît mai mulți vasali. Dacă nu puteau impune o vasalitate reală cu multiple obligații reciproce, se mulțumeau, atunci când unii principi erau prea puternici, cu o suzeranitate nominală, bazată numai pe acte scrise sau pe declarații verbale în fața unor solii. Suzeranitatea nominală joacă de fapt în evul mediu rolul alianțelor moderne
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tronul Boemiei crează o situație politică favorabilă domnului român. Faptul că domnul arăta în scrisoarea sa că Moldova este atacată „din toate părțile”, nu reprezintă altceva decât un pretext ca să nu se prezinte în fața regelui, pentru a depune omagiul de vasalitate. Nu s-a prezentat, cum promisese, cu un an mai înainte, ca să depună omagiul la 1 mai, acum refuza să-și trimită fiul și o mie de călăreți care să-l însoțească pe fiul regelui. Puterea Poloniei crescuse foarte mult
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la Torun și problemele discutate în cadrul ei vin să infirme aceste aparențe și ne atrag atenția că obiceiurile lumii feudale, jurisdicția feudală, au la bază anumite elemente care nu trebuie neglijate, fiind esențiale în stabilirea naturii exacte a relațiilor de vasalitate. Nobilii poloni ar fi fost de acord să participe la ostilități, venind în ajutorul lui Ștefan cel Mare, dacă acesta ar fi fost vasal al regelui, după ceremonialul obișnuit în lumea feudală. Ca să devină în mod real vasal al regelui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
drept, până la Colomeea, vasalul regelui Poloniei. Prin talentul său militar, prin abilitatea diplomației sale, Ștefan a reușit să asigure independența deplină a Moldovei până la 1485. Vasalii regelui Cazimir, știind că Ștefan cel Mare și regele polon nu stabiliseră raporturi de vasalitate reală, au refuzat să ia armele la cererea suzeranului lor, pentru că, neexistând asemenea raporturi, regele nu era obligat să-l apere pe voievodul moldovean. Scrisorile trimise de Ștefan și promisiunile lui repetate, dar mereu neîmplinite, de a depune personal jurământul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
transformat în pașalâc. Cea mai importantă obligație a unui vasal era aceea de a merge la Înalta Poartă ca să fie investit ca domn de către sultan. Între statul vasal și cel suzeran se instituia o stare de nonbeligeranță, condiție esențială a vasalității. În 1476, nu poate fi vorba de închinarea Moldovei, din moment ce starea de beligeranță se prelungește, deoarece, după alungarea turcilor din Moldova, Ștefan cel Mare l-a ajutat pe Vlad Țepeș să recâștige tronul. Încălcarea păcii de către vasal era echivalentă cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unitatea etnică. Regele (împăratul) este șeful unui grup de oameni credincioși, pe care îi numește în fruntea ducatelor și comitatelor. Prin legături personale, Carol cel Mare a încercat să asigure unitatea imperiului, între împărat și subordonații săi existând legăturile de vasalitate, care se bazau pe jurământul de credință al vasalilor față de suzeranul lor. Până la sfârșitul secolului al IX-lea, au existat 300 de comitate. Beneficiile pe care le oferă ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bazau pe jurământul de credință al vasalilor față de suzeranul lor. Până la sfârșitul secolului al IX-lea, au existat 300 de comitate. Beneficiile pe care le oferă ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că suzeranul (împăratul) era „unsul lui Dumnezeu”. Aceste legături între vasal și suzeran dacă nu au salvat imperiul, au salvat regalitatea.” Beneficiul (ducatul sau comitatul) are un caracter viager. Supușii ducilor și comiților devin, chiar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Periș dăruiește slugii sale Sperlea, partea ei de ocină din Beliveni “pentru slujba drept credincioasă cu care i-a slujit în țări străine”. Fiul lui Sperlea vinde ocina moștenită de la tatăl său, semn că dania nu implica și relații de vasalitate. Drăghici, postelnicul din Mărgineni, îi dăruia slugii sale Franțea un sat, pentru că l-a slujit 12 ani fără simbrie. Franțea nu mai are nicio obligație față de cel care îl dăruise. Atunci când Franțea vinde o jumătate de sat, vânzarea este întărită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întărită de domn și nu de fostul său stăpân, față de care nu mai avea nici o obligație. Cetele boierești de la noi nu pot fi confundate cu banderiile nobiliare din Europa apuseană. Alcătuirea cetelor boierești nu se face pe baza legăturilor de vasalitate, lucru aproape imposibil dacă ținem seama de mărimea domeniului boieresc. Câțiva boieri mari ar fi putut să dăruiască pământ unor oameni, în schimbul serviciului militar, dar majoritatea boierilor din Țările Române posedau o jumătate de sat, un sat sau două sate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a impune o reorganizare politică a spațiului geografic aflat în posesia Turciei, conform intereselor rusești. La San Stefano, unde „aliatului” român nu i se îngăduia să participe, se crează acel mare Principat al Bulgariei sub protecția rusă și cu o vasalitate formală față de Poartă. Este interesant modul în care Rusia se delimitează clar și precis de recunoașterea formală a independenței României: statutul politic al României decurgea de fapt din modul în care erau reglementate raporturile Rusiei cu Poarta. Astfel, în art.
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
tragică a voievodului cruciat care a fost nevoit să adopte atitudini duplicitare din rațiuni ce depășeau orizontul intereselor proprii. Tronul și l-a câștigat prin luptă întâi în 1436, iar a doua oară în 1443, după o îndelungată probă a vasalității față de regalitatea ungară și cu un compromis greu acceptat, acela de a acorda călugărilor minoriți libertatea de a răspândi catolicismul în Țara Românească și după un autentic prizonierat la turci. Implicarea sa în campaniile militare antiotomane, inițiate de Sigismund de
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
tribut stabilit la 12500 de ducați, dar, cu excepția acestui fapt și a recunoașterii suzeranității otomane, Dubrovnikul era independent sub toate aspectele concrete, stabilind relații cu puterile străine și încheind tratate cu acestea. Stindardul lui flutura în vîrful catargelor corăbiilor lui. Vasalitatea otomană a avut drept rezultat important faptul de a fi acordat orașului drepturi comerciale speciale în cadrul imperiului. Era evident în avantajul otomanilor ca la cîrma comerțului din Marea Adriatică să se afle mai degrabă un supus de-al lor decît venețienii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cuvinte, în viziunea Bisericii, relația dintre om și Creatorul său este aceea dintre un stăpân și sclav. O abordare absolut primitivă. Numai mintea cea slabă a omului are tendința de a vedea relațiile dintre două entități ca un raport de vasalitate. Eu nu cred că o entitate superioară privește raporturile cu creația sa în felul acesta, iar relația dintre un tată și fiii săi nu este în nici un caz una între stăpân și sclav. De ce ar avea nevoie Dumnezeu de ,,robi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Răsărit au Înjumătățit vechea țară a lui Ștefan cel Mare și a urmașilor acestuia. Aceste informații le-am găsit citind „Memoriile Regelui Carol I al României (De un martor ocular)”, lucrare ce a apărut recent În mai multe fascicule. a. Vasalitatea față de Imperiul otoman - gravă piedică În calea dezvoltării României La Începutul domniei principelui Carol I, România era un stat mic, cu o suprafață de 121.000 km.p. și cu o populație de circa 5 milioane de oameni. Încă aproximativ
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
schimbarea unui regim nu i-a plăcut. I s-a părut absurd ca îmbogățirea să devină un scop suprem. Nu l-a atras nici ce i s-a părut a fi slugărnicie față de occidentali. A văzut într-asta o veselă vasalitate pe seama căreia se trecea de la un stăpân extrem la altul. L-a dezgustat „ciocoismul postrevoluționar” (298) și schimbarea la față a prudenților de odinioară: „S-ar zice că niciodată, de la Ștefan cel Mare încoace, n-am avut atâția oameni curajoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
totuși) decât într-o democrație în care căsătoriile între homosexuali sunt nu numai permise, ci și intens mediatizate. * Privesc indignat-amuzat cum, la noi (la noi ca la nimenea!), după un șir de dictaturi, mai toată lumea se complace într-o veselă vasalitate! * Basarabia. Unire fără ură. * A nega proprietatea privată e o nebunie, dovadă acel proiect de sistematizare a satelor care ni s-a părut tuturor - și a fost - monstruos. E o eroare însă a propune drept ideal ceea ce e doar strict
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca și egalitatea de șanse. Clasa politică are încă prea mulți oameni incompetenți sau rău intenționați în privința binelui public. Infrastructura de locuire arată adesea ca după bombardament sau ca în Evul Mediu. Parte din mass-media este sub o prea accentuată vasalitate economică. Explozia accesului la cultură împroașcă încă prea mult cu kitsch, pornografie și superficialitate. Educația este preponderent cantitativistă: ne intereseză prea mult câte diplome dăm, câți studenți atragem și prea puțin ce știu ei să facă după ce pleacă din universități
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cereale și porci în occident, trebuia să folosească doar rutele austriece: calea ferată și Dunărea. Ca atare existența sa depindea de o continuă înțelegere cu monarhia imperială și regală. În fapt, Viena se străduia să facă din acest lucru o vasalitate prost deghizată. Regele Milan, încă din primii ani de domnie, avusese parte, spre dauna sa, de această politică a Austriei și se resemnase să o suporte. Lucrul era cu atît mai ușor de făcut cu cît Curtea de la Viena, cunoscîndu-i
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
omogenizare, care presupune a simți și a acționa asemănător, în spiritul éthos-ului comun. Îl amintesc aici și pentru faptul că sunt fondate astfel principiile și simbolismul cavalerismului medieval occidental, într-o măsură parțială contribuind și la întărirea ritualului vasalității 36. Valorile prieteniei, plurale, se bazează pe trei concepte: bun, util și "ceea ce creează plăcere, bucurie". Fără a fi rigide și atotcuprinzătoare, cele trei motive ale relației de prietenie își află analiza fenomenologică în Etica Nicomahică, probabil cel mai important
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de philía, așa cum el o definește, își va pierde din relevanță în spațiul politic bizantin și își va continua istoria discret, în relațiile private și în domeniul spiritualului. Revine mai târziu în câmpul exercițiului de putere, prin ritualul vasalității. Gloria și ambiția politică, reluate în discursul teoretic renascentist după vechiul model roman (înțelese și manifestate diferit în occident față de orientul bizantin), pun din nou în umbră noțiunea. Dimensiunea creștină a gândirii politice (medievale) consacră prietenia îndeosebi sub forma fraternității
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
permitea o altă opțiune de angajament politic. În sistemul bizantin, un supus nobil nu avea posibilitatea să-și aleagă stăpânul, el îi era menit. În schimb, occidentul catolic a acordat acest drept cu caracter politic, economic și militar, prin codurile vasalității (reținute de texte, de imagini vizuale și de imaginarul colectiv). Dinamica sistemului de putere, pe orizontală și pe verticală, a oferit permanent oportunități de combinare a forțelor care gestionau și guvernau comunitățile. Conflictele, inevitabile, au implicat o amplă mobilizare pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de putere (chiar Constantin I renunță de altfel la instituția tetrarhiei). În consecință, imaginarul medieval ortodox nu are cum să reflecte, la nivelul înalt al modelelor de putere, vechea politiké philía aristotelică (reluată însă în teoria occidentală a vasalității) și nici efectele ei din cadrul practicii sociale și politice. El primește și memorează doar aporia datoriei creștine, până la sacrificiul suprem, față de delegații divini și față de instituțiile puterii lor. Nu în ultimul rând, dar și deosebit de important pentru evoluția ulterioară a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
preferendo la giustizia per necessità, contro voglia. Tutte queste visioni hanno in comune la convinzione che la vita dell'uomo ingiusto sia più felice di quella del giusto ... . (26) 35 Vezi Skinner 25-371. 36 Vezi Le Goff. "Ritualul simbolic al vasalității." Pentru un alt ev mediu. vol. II. 175-254. 37 Vezi Lavaud: ... n'est plus alors d'articuler deux niveaux ontologiques hiérarchiquement distingués, mais de relier l'apparaître de l'objet à son apparence mimétique. Alors que le principe de l
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de dânsul ca de un celebru hoț. Iată, după versiunile epocii, cum a fost săvârșit furtul. 422 addenda lasă un nume neuitat în inimile noastre, un nume scris cu litere neșterse în istoria renașterii noastre naționale!... Timpul tutelei străine, timpul vasalității a trecut dară și România este și va ști a fi o țară liberă, o țară de sine stătătoare!“ (MOF., nr. 256, 15/27 noiembrie 1877, pp. 6455-6456). Mesajul era semnat de principele Carol, precum și de membrii guvernului liberal: I.C.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]