10,163 matches
-
care provine tot din poezia baudelairiană. Femeia devine o creatură diabolică, o nouă Evă care împarte păcat și moarte, căreia îi putem atribui considerațiile pe care Walter Pater le exprimă despre Gioconda lui Leonardo da Vinci. Rașelica este o ființă "veșnică" pentru că a trăit nenumărate vieți și morți, a cunoscut plăceri și dureri, a străbătut veacurile încarnându-se de mai multe ori în multe trupuri; este o femeie "sintetică", una care închide în ea voluptățile, dar și răutățile tuturor femeilor din trecut
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu Și armura lui descheiată În dreptul inimii, O odihnă verde Pândită de secetă, Ochii larg deschiși Ai Fiarei. Alb, auriu, Întinderi netede, Ape, Zăpada, Un măr înflorit Peste noapte, O piatră stăruitoare Precum un nor veșnic În temelia unei case, Lucruri strălucitoare Asemeni sufletului tău. Blândețea călugărului În fața Apocalipsei Din care sângeră psalmi. Rugăciuni, Semnul credinței. Ca niște crăpături de ger În lemn - Teama, Mirosul ei De livadă Fără stăpân, De fier încins, De mâl revărsat
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
literatură a lumii ar fi apărut, ar fi fost reeditată și propusă spre traducere imediat după o răsturnare de proporții ca aceea trăită de România în 1989. Că nu s-a întîmplat astfel, că autorul ei a trecut la cele veșnice fără a-și fi trăit gloria meritată pentru o capodoperă de o asemenea anvergură ține de domeniul acelui mister în curs de mitizare sub denumirea tranziție est-europeană... Mărturisesc, înainte de toate, că nu mi-e clar cine altcineva decît un simplu
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
aceste rînduri nu numai ca îndemn, ci și fiindcă o bănuială anume îmi dă tîrcoale, în pofida optimismului meu funciar dacă vor fi existînd și "rațiuni" economico-financiare (bunăoară, drepturi cuvenite, printr-o eventuală reeditare, către moștenitorii regretatului scriitor trecut la cele veșnice în 1998), sau nereglementări juridico-avocățești în materie ș.a.m.d.?... Cît despre vreo "cabală", ori alte subiectivisme păguboase dinaintea cărora "se sparie gîndul" vorba cronicarului , nu pot adăuga nici un cuvînt: să fim, totuși, raționali Oricare ar fi motivele acestei penurii
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
Europa, cu oglinzi în care să se zărească viața lui virtuală! Nu am nimic cu Geo Bogza, nu am nimic cu Fănuș Neagu, sînt perfect în afara scandalului dintre ei. Dar de ce, de o bună bucată de vreme, mă irită secret veșnica, ampla cutremurare în fața oricui și a orice a lui Bogza? Nu știu, constat doar. Solemnitatea lui funcționează ca un ceasornic cu cuc, bine și regulat întors și aș fi tentat, din pură curiozitate, cînd iese cucul și zice cu-cu
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
Alexandru Todea, Editura Viața Creștină, Cluj-Napoca, 1992; Valentin Borda, Mircea Borda, Cardinalul Alexandru Todea, Casa de editură Petru Maior, Târgu-Mureș, 1999. Aceasta, semnată de Alexandru Petărlecean și Ion Moldovan, apare postum, la puțină vreme după trecerea Înaltului Ierarh la cele veșnice. Este o culegere de documente ocazionate de acest eveniment, care la sfârșitul lunii mai din anul trecut a luat proporțiile unui doliu național. Cartea se deschide cu un "Cuvânt înainte" și de binecuvântare al Î. P. S. Lucian: "Cartea pe care
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
de a crea și de a fi adevărat. Pasiunii de a trăi i se opune însă gândul teribil al morții, oroarea resimțită față de pedeapsa capitală (a colaboraționiștilor, în vremea epurării). Ileana Mălăncioiu scrie în Vina tragică: Cine mizează pe viața veșnică nu ar avea ce pierde chiar dacă nu ar exista... Dacă Josepeh K. (personaj al lui Kafka) ar fi crezut în viața de după aceea, nu ar fi asimilat moartea cu o execuție." Camus pare și el să asimileze moartea cu o
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, păianjeni. Raza se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe." (Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moină, neam-de neamul meu, făpturi leșioase, / Treceau prin pereții somnambuli, strânși în sipetele lor, / pân
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, păianjeni. Raza se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe." (Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moină, neam-de neamul meu, făpturi leșioase, / Treceau prin pereții somnambuli, strânși în sipetele lor, / pân'la a șaptea tăcere." Misticismul e spectaculos, cu ritmuri
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
aici/ pentru eternitate." (Capcana). O întreaga metafizică se subțiază și se colorează poetic pentru a intra în forma procustiană a unui poem de maximum două zeci de substantive, noțiuni- abstracte: Să mă bucur / de clipa aceasta / ca de o viață veșnică / să învăț / tehnica acestei bucurii / alchimia aceasta / care preschimbă / o mlaștină / într-o pajiște verde." (alchimie). Alteori o senzație de pace cosmică însoțește panteismul sau simpla contemplare a naturii: "Să fiu aici/ liniștită/ ca acest copac/ încremenit/ sub soarele verii
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
reculegere încă din această viață ce-ți rezervase bune surprize. Mi-am promis să trec zîmbitor printre micile bîrfe ce aduc totuși un farmec anume zilelor noastre posomorîte. Mi-am promis să fiu eu însumi aproape de nerecunoscut în călătoria aceasta veșnică de care mă simt tot mai atașat, ca un bagaj al timpului la umărul timpului generației mele. Filtrul prin care înțelegi viața Ezit să pășesc mai departe, cum ezitam să gust condimentele indiene oferite la cină de Sarita și Aftab
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
istoriei, Dilema, dezvoltate în capitole independente, străbătute însă de o idee comună: jocul, relativ și tot atît de riscant, înte memorie, personală, părtinitoare, și istorie, impersonală (dar nu apersonală), și-n căutare de adevăr. În ciuda aparențelor, purtătoare de îndoieli și veșnice așezări sub semnul întrebării este istoria, cîtă vreme memoria e, dimpotrivă, teritoriul siguranței, al adevărurilor afective, dar absolute. „Poate fi povestirea vremurilor grele o formă a răzbunării asupra acestor vremuri?", se întreabă, mai mult sau mai puțin retoric, Adrian Cioroianu
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
vieții se mută-ncet spre nordul Unui cuvânt de ceață și de somn. Seară de porțelan Seară de porțelan Amforă cu ochii închiși Dacă ne-am mișca, Dac-am vorbi, dac-am atinge luciul, Spirala, punct cu punct imaginând somnul, Veșnicul somn al materiei, golul... Se sfarmă în cioburi ultima noastră lumină, Întunericul curge, se revarsă în lume; Seară de porțelan Rămasă pe buze, Răsfrântă-n ape de cenușă - Clipe sălbatice, clipe pustii Cresc din tăcere, se-ncolăcesc, se-adună În
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
felul de a fi și de a vedea lumea al unor personaje. Personajul Ilie Resteu, din schița În ceată, de exemplu, anticipează comportamentul personajului Țugurlan din Moromeții. Amândoi încarnează ideea de frustrare socială și de exasperare, plasați amândoi în poziția veșnicului nedreptățit și ofensat, a omului excedat de câtă nedreptate i se face, adus în situația de a vedea "roșu înaintea ochilor". Nuvela titulară a cărții din 1948 - episod dintr-o povestire mai întinsă, Iubire, apărută în 1945 în revista "Viața
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
ei niște slogane antiguvernamentale, după care am plecat compătimind Guvernul care, intrat în panică de frica urletelor noastre, se hotărâse să fugă din țară și să se reformeze în exil cu scopul de a relua puterea plus lungul, inutilul și veșnicul drum al eliminării stării de austeritate, copiilor instituționalizați, bătrânilor cu pensii cu mult sub un milion, corupției și a Ioanei Maria Vlas pe care tocmai o reperaseră Poliția, Parchetul și Justiția fix la granița dintre două continente. Precizia geografică ne-
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
acum aproape doi ani, cănd doamna Banu și-a început ultima ei lecție de viață, lupta cu o boală care nu ține cont de cat de iubiți sunt cei care-i cad victime. Sâmbătă doamna Banu a trecut la cele veșnice. Am ramas să-i spunem povestea toți cei pe care ne-a învățat să judecăm drept, să dăm fiecăruia ce i se cuvine și să ne facem temele. Sunt lecții simple, dar contează enorm să le primești la vârsta potrivită
Rămas bun, doamna Banu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82413_a_83738]
-
cu care s-a confruntat în decenii de terapie și de viață: teama de moarte. Admit că nu sună ca o lectură ideală pentru vacanță, dar eu nu știu un loc mai potrivit decât nisipul de la marginea mereu alteia și veșnic aceleiași mări pentru a reflecta asupra singurei certitudini care ne unește pe toți: “Orice s-ar spune, moartea chiar doare. Doare tot timpul; este mereu cu noi, scormonind undeva în interior, fâlfâind ușor, abia auzită, undeva sub membrana conștientului.” Puțini
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
Yalom insistă, însă, că, “ascunsă și deghizată, curgând într-o varietate de simptome”, teama de moarte “este izvorul multora dintre grijile, tensiunile și conflictele noastre”. Pentru că nu poate recurge nici la ipoteza existenței unei ființe supranaturale, nici la ipoteza vieții veșnice, terapia existențialistă are puține instrumente la îndemână cu care poate combate teama de moarte. Dar tocmai aceste constrângeri fac acest eseu terapeutic mai seducător și mai captivant. Când își plânge prietenul mort, rătăcind prin pustiu (“Muri-voi oare și eu
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
eventual să chem ambulanță. uneori o găseam căzută pe podea și trebuia să o ridic. îmi era foarte milă de ea, dar în același timp mă simțeam extrem de vinovată pentru dezgustul pe care mi-l provocau privirea ei disperată și veșnicul iz de oțet pe care il emană. aproape mi se întorcea stomacul pe dos când îi dădeam să manace cu lingură dintr-o strachina urâtă de tablă. starea ei mi se părea groaznică decădere, așa căzută la pat, murdară și
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
din jur, de la olandezii care ciocneau cutiile de bere, la ciobănii care își mânau oile fără grijă întunericului care se lasă peste toți și toate și care doar le imbia la somn în miezul zilei. Vreme bună! în munții aceia veșnici voi fugi și eu http://www.trilulilu.ro/prettyinstorm/e64c88a32bd98e Și eu plec mâine pe aproape: la Sarmisegetusa și împrejurimi. Distracție plăcută! o, doamne, nu pot să cred! mergi pe transalpina! este cu adevarat minunat acolo, aproape că mi-e
Fug în munţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82592_a_83917]
-
Dragoș Bucurenci Am văzut duminică un reportaj despre veșnicul subiect care ne frământa în preajma Paștilor - carnea de miel - și m-am gândit că Săptămâna Patimilor e un nume mult mai potrivit pentru carnagiul care urmează. “Săptămâna Luminată” sau “Săptămâna Mare” sună pur și simplu inadecvat când te gândești la
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
apese asupra anodinului detaliu că, o dată, despărțindu-se de Pirgu, care o ia "spre Poștă", el și Pantazi au s-o ia "spre Sărindar", - un "sărindar", pe lângă că numește o "mahala" din centrul capitalei, fiind o rugăciune pentru morți, o "veșnică pomenire" (reluată preț de patruzeci de zile-n șir), ba chiar un soi de parastas "antum" al celor care, ca Pantazi și Mateiu, au să se-ngroape, într-un fel, încă din viață. Ei bine,-n casa "năvlisită" de Pantazi
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
și aud... cînd tot ce văd și aud îmi depune în cap ouă limpezi și tari, ca evreii cărînd sfîntul chivot prin deșert, ca doftoroia din sat ligheanul cu ierburi, pe lună culese și de rouă mustind, îmi car craniul veșnic gravid. cine pe cine locuiește cine pe cine cu sînge hrănește. altminteri plină de teamă ca albina de miere stau după ferestre (Robinson în țara cuvintelor) și ascult. aud de afară cîntecul vital al cerșetorului cînd scormonește cu vărguța-n
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
femeia plutind cu fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii nu aleargă prin iarbă. e o veșnică lumină albastră ștergînd contururile. unde sînt eu amurgul se prelinge ca melasa caldă peste salcîmi. nervii atinși de arcușul nedeslușitei spaime hașurează aerul. văd o fereastră. din chenarul ei negru fulgeră scurt lumina unei mîini. ce bun e plînsul de
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
cu marea, Cu ochii ei lichizi, mângâietori, în care-așteaptă-n toamne lungi visarea Flecărilor cu cârdul de cocori, Te-am înșelat în nopți la rând cu luna, Cu depărtarea strânsă-n chipul ei, în care-adastă, tainic și întruna Iubirea mare-a veșnicei femei, Te-am înșelat cu vara nesfârșită, Scăldată în vibrările subțiri, Când fiicele luminii se mărită Cu mirii nesfârșitei dăruiri; Din marginea de dincolo de bine, în marginea de dincolo de rău, Un veac întreg te-am înșelat cu tine, Cea cuibărită
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]