6,807 matches
-
mă fac frescă. Să rămîn - sau să fi fost - etern acolo (e același lucru) pe un perete de Ev Mediu, aparent lipsit de perspectivă, care, pentru mine, nu avea două dimensiuni, ci patru. Cred că și în Trecento, frescele și veșnicia încă mai aveau patru dimensiuni sau chiar mai multe. Perspectiva era în cotidian și contingent. Frescele erau un simulacru - și o urmă - de eternitate. Evul Mediu nu e doar la mijloc între antici și moderni, între păgînism și agnosticism generic
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
de dată mai recentă decît apariția, la mijlocul secolului trecut, a romanului nostru, adusă de peste munți de către ardeleni abia în jurul lui 1900. Apoi chiar tezele lui Blaga cu privire la revolta fondului nostru nelatin sau la satul mitic care ar fi dat naștere veșniciei trebuie privite în contextul ideologic de după 1918. Ele sînt o reacție la occidentalizarea previzibilă de după Marea Unire, tot așa cum repetatele proclamări ale unui pretins minorat fatal al culturii noastre au survenit de obicei tocmai cînd era pe cale să se afirme
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
cu pronia cerească nu încetează, totul având loc în marginile semantice deja rulate între Arghezi, Voiculescu și liderii poeziei anilor '70. Cumințenia de stil n-are cum să nu producă un text perfect melodramatic, ca de pildă Credință: Crezând în veșnicie,/ în sfintele porunci,/ - inima mea,/ în cântecul plângând,/ a-nfipt până la tine/ cuțitul unui gând" ș.a.m.d. Poetul nu s-a dezbărat încă de forme minate prin uz și abuz, și nu se îndură să renunțe la expresii tip: "păcatul
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
plângând,/ a-nfipt până la tine/ cuțitul unui gând" ș.a.m.d. Poetul nu s-a dezbărat încă de forme minate prin uz și abuz, și nu se îndură să renunțe la expresii tip: "păcatul mă îndeamnă - răcoarea frumuseții - foc sfânt e veșnicia - simt în mine - ai coborât în inima mea!.../ I-ai dat inimii/ lumină și grai - solara dăruire - vioara vorbei - imensitatea omului - semnul purității - Ogorul sfânt/ semințele dreptății - izbânda suferinței". Ca să nu mai vorbim de enunțuri devastatoare ca acestea: "Unde-i
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
piciorul trestiilor?/ Capul mi-e o piatră/ pe care apele au spălat toate liniile./ îngenunchez în mlaștină,/ căutându-mă în începuturi/ și dincolo de ele./ Numai mormolocii/ îmi alunecă printre degete/ și mi-e frică de propria-mi atingere/ ca de veșnicie." (Oglinda) Alunecarea rapidă din proza vieții în metafizică este acrobația poetică pe care Nora Iuga o practică și în prezent, cu o siguranță uimitoare. Iată ca exemplu un scurt poem din volumul Spitalul manechinelor publicat în 1998: "un măr/ un
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
într-o vâlcea de forma unei tulpini de brad, la rândul ei cuprinsă în depresiunea cea mare... mai departe nu se putea vedea nimic din cauza spinării ondulate a acestui gigant dinozaur ce părea că face baie în pământ de o veșnicie". Amintind - în mod intenționat sau întâmplător - tehnicile artei kitsch, autorul îngroașă uneori trăsăturile adolescentului naiv și înflăcărat, în detrimentul prospețimii narațiunii: "Îmi amintesc cum ne revoltam împreună împotriva războiului colonialist al Portugaliei și cât simpatizam poporul vietnamez", sau, cu ocazia unei
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
unei regăsiri absolute: pictorul de care se simte cel mai apropiată este Rembrandt, și cînd un alt personaj îi cere să justifice opțiunea, răspunsul ei se transformă într-o mini-filozofie impresionantă a timpului ca topos al vremelniciei, dar și al veșniciei: "...pictorul adună timp. El știe că timpul e trecător. Mai știe că distruge obiecte, dezagregă materie, ucide chipuri. Astfel, pictorul adună o bucată de eternitate. (...) Danezul Kierkegaard a exprimat într-un chip inspirat acest lucru: în timp, ai cărui prizonieri
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
public. Mai puternic decît grija pentru ziua de mîine sau decît îngrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se știe ce complicată alchimie sufletească, morală ori, poate, numai propagandistică și narcisiacă, preocuparea fierbinte pentru buna administrare a veșniciei. Cum orice fel de autoritate a intrat prompt în disoluție după '90 și cum nimeni n-a mai avut nici chef și nici răbdare să mai asculte pe nimeni, toți cei care s-au trezit peste noapte cu o brumă
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
paginile Flacărei semnături diverse și (ar gîndi un om normal) incompatibile. Ce caută, lîngă Dinu Săraru, Al. Paleologu? Dar Al. Ciocâlteu lîngă Al. Mironov? Dar Alex. Mihai Stoenescu lîngă Hajdu Gyözö? Cronicarul se întreabă, Cronicarul răspunde. "Impricinații" vor tăcea în veșnicie. După ce în numărul precedent, Dan Zamfirescu socotea epoca lui Ceaușescu un apogeu al istoriei românești, să ne mai mirăm că Romulus Vulpescu declară aberantă ideea manualelor alternative? Sau că, în imediată vecinătate, Ion Rotaru scrie o tabletă despre cum i-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
probabil înțeles așa: aceste pagini și încă vreo 10-20 sînt produsul culturii și documentației, bibliografia. Dar restul, restul e Fănuș Neagu sută la sută, talent genuin, nepervertit, made in Brăila, adică în "lumea atemporală a cîmpiei, oceanul ei nestatornic în veșnicie, melancolia toamnelor, fosforescența primăverilor, catedralele zădufului din iulie și august, iernile scăpărînd ochi de lupi flămînzi și bîntuite de vînturi năpraznice, dar și visul și rănile Dunării, precum și vinul roșu de buturugă..." După acest apogeu întors cu susul în jos
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
de asemenea un dărâmător de falși idoli, un nemuritor care nu fusese poftit la prânzul de pe pământ al eternității". Viitorul, adică posteritatea i-a confirmat previziunea. Credem că aceasta este ținta principală pentru că Lovinescu e alesul, cel situat în "templul veșniciei", la periheliu, cum ar fi zis Macedonski, în timp ce adversarii lui "vor mușca de-a pururi țărâna". Tot ce a mai publicat Negoițescu în "Saeculum", recenzii în general, rămâne în umbra acestui articol de atitudine. S-ar mai cuveni amintit articolul
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
este de a permite fiecărui om să intre în posesia lui însuși și să-și asume răspunderea totală a existenței sale". O existență încărcată de incertitudini, un deșert fizic, metafizic și moral, un univers în care omul, văduvit de iluziile veșniciei, se simte străin, exilat, însingurat, în timp ce convențiile, minciunile, grimasele și deghizările vieții sociale se prăbușesc rînd pe rînd, odată cu propriile sale metereze interioare. Ca și Malraux, Sartre surmontează însă disperarea prin activism, descoperind că acțiunea își creează propria sa justificare
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
fericită, care vrem ca veșnic să dureze - înseamnă moartea. Cei ce își doresc ca astfel să încremenească vremea, prin acea secundă fericită intră în Paradis - chiar dilatarea în eternitate a clipei. A acelei clipe fericite, căreia îi vor explora, în veșnicie, fațetele, latențele. Și îi vor actualiza virtualitățile. Iar acei care-i cunosc/ i-au cunoscut își amintesc mereu, chiar după ani și ani, de ei, așa cum arătau în clipa (dinaintea) morții. Ei rămîn tineri, mult mai tineri decît cei care
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
tipografia căruia am apărut o vreme, Ion Rațiu, următorul nostru tovarăș de drum, Dumnezeu să-l răsplătească!, Fundația Soros (devenită Fundația pentru o Societate Deschisă) și Editura Național, coeditorul nostru în 2001. Le sîntem recunoscători tuturor (lui Ion Rațiu în veșnicie) și n-avem de ce le purta ranchiună că, la un moment dat, confruntați ei înșiși cu dificultăți, s-au retras din joc. Și să nu uit: reclamele. Din nefericire, mulți cred că tirajul mare este necondiționat prielnic reclamei. Ei se
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
autoarea amestecă rău lucrurile. Balzac, Heidegger, Sf. Augustin, Ulici, Dali, Homer, Cicero, Th. Hardy, Bacovia, Hesse, Breban (evident) etc. etc. se succed cu repeziciune, confuz, aproape superficial, într-o supărătoare și obositoare etalare orgolioasă de cunoștințe literare: "La Blaga "pura veșnicie absolută", - imponderabilul, - e sufletul ce este greu. "Nemurirea sufletului", cum scrie în Vorbiri însingurate fiul lacrimilor fericitei Monica, Sf. Augustin. Îngustarea vederii, convertirea la religia eului, o exersează fichteanul Novalis "Nu este oare universul în noi [...]"" (p. 108). "Ce trib
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
apoi de E. M. Cioran (ce urcă pînă la M. Eminescu), nu este decît o reminiscență epigonică a gîndirii romantice" (în alte locuri, Cioran e respins mult mai drastic). Sau despre Lucian Blaga: "După cum la fel de falsă este și teoria conform căreia "veșnicia s-a născut la sat". Deși doar despre un oraș, Roma, s-a spus, și încă din antichitate, că este "cetatea eternă". Nu despre un necunoscut sat anonim de chirpici". Amestecînd speculația cu politica, așa cum procedau ideologii comuniști, Adrian Marino
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
un câine vagabond acum, odinioară câine la o stână, împușcat de un hingher și care refuză să se întrupeze - conform credinței - în om. Căci lumea oamenilor este lumea urii, a violenței, a trădării, a lucrurilor efemere ce alterează adevărul și veșnicia. " Filmul spune o poveste mai curând simplă, dar prin stilul ei noi dorim să-i propunem spectatorului o cale spirituală, să-i atingem sufletul, să-l invităm să privească lumea în mod contemplativ" - declară cei doi autori. Dar ceea ce dă
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
-ntregul, Lasă-ți umbra să-mi atingă Pasul greu, ăla beteagul Prins în sârba cea nătângă. Pe-un călcâi aspru de stele Fă contur cu mâna-ți dreaptă La o lacrimă cu vele Să o umfle vântu-n șoaptă. În cerdacul veșniciei Mulge-mi gândul, frica-mi iartă, Vindecă-mi rana prunciei Din obrazul ce te-așteaptă. Din bucăți de mângâiere Și întregu-mi, fă-ți avere!
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
în care oamenii spuneau una/ ca să se-nțeleagă două, sau nouă, sau nouăzeci și nouă./ A existat o mustață cât de la est la vest,/ în jurul căreia s-a încropit o mână de om,/ crăcănat de ziceai c-a stat o veșnicie călare pe globul pământesc. /.../ Și fiindcă toate acestea trebuia să poarte un nume/ li s-a zis Marin Sorescu." Aproape din nici un text nu lipsește, bineînțeles, umorul. Un umor care este mai curând satiră decât umor, întrucât autorul îl folosește
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
luptă, comandantul le dă întîlnire în moarte, în Cîmpiile Elisee, locul de retragere postumă a celor protejați de zei. Laitmotiv frisonant: în tonuri de albastru cenușiu evocînd deopotrivă visul și coșmarul, mîna protagonistului mîngîie un lan de grîu, înaintînd spre veșnicie... O cinematografie precum cea americană își permite pe parcursul aceluiași sezon să jongleze la extreme pe scala aceleiași referințe: antichitatea - romană și respectiv greacă. Frații Coen - Ethan și Joel - și-au adjudecat detașat premiul pentru scenariul lor liber inspirat de "Odiseea
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
celui ce urcă îndemnul ce i se face, care îl atrage necontenit spre ceea ce e mai mare”30. Deci, porunca și îndemnul Domnului: «să vină la Mine și să bea» nu e dată doar pentru viața aceasta, ci și pentru veșnicie, căci setea nu se va potoli vreodată; în cel ce bea, sau în cel ce gustă, se trezește dorința de a bea și de a gusta mai mult. Și izvorul e nesecat și mereu dă ceva nou din el31. Bucuria
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
trecînd prin incandescentele miezuri ale căderii sale. însăși căderea funcționează aci, în calitatea sa complexă, precum un Purgatoriu: "Urmați-mă, șovăiri,/ Ale unui corp scăldat în fluviul/ Infernal dar cu valul fraged,/ Căci se tînguie către paradis" (Descîntec). Abandonat de "veșnicia dintîi", simțindu-se compus din cercuri eterogene, consumat de raiul ce-l poartă-n sine, poetul se socotește, sintetic, "Creație a celor de jos, creație a celor de sus" (Invitație). Altfel zis e un analogon al Lumii, producția sa nefiind
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
să pozezi în victimă, cînd, de fapt, te simți gîde. Aceasta și pentru că, în ultimul timp, compozitorii se îndoiesc din ce în ce mai puțin. Le e teamă, probabil, că îndoiala aduce a neputință. Ori poate că o clipă de cumpănă face cît o veșnicie de frustrare. Așa se întîmplă cînd te apropii de sfîrșit: începi să te îmbeți tot mai tare de încrederea în ceea ce ai făcut și să te codești tot mai slab de ceea ce mai ai de întreprins. Singur, compozitorul de geniu
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Ispitirea vremelnicului Din zodii profane am venit să fiu cuvânt întrebător și strigat de ispita demonului din pustie. Călător în nemișcare : văd cu ochii închiși ascult lucrurile vorbind vrăjit de luminile veșniciei. Anotimpuri vin să se repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume. Undeva, la capătul drumului Cel-Prea-Inalt, așteaptă... Citește mai mult Ispitirea vremelniculuiDin zodii profane am venitsă fiu cuvânt întrebătorși strigat de ispitădemonului
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
spre mine. Spre Lumină. Spre lume. Undeva, la capătul drumului Cel-Prea-Inalt, așteaptă... Citește mai mult Ispitirea vremelniculuiDin zodii profane am venitsă fiu cuvânt întrebătorși strigat de ispitădemonului din pustie.Călător în nemișcare :văd cu ochii închișiascult lucrurile vorbindvrăjit de luminile veșniciei.Anotimpuri vin să se repete.Zile trec fără nume, fără semne.Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume.Undeva, la capătul drumuluiCel-Prea-Inalt, așteaptă...... IX. CREDENDO VIDES, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015. Credendo
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]